Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 22/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 22/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 1097/85/2014/a14
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 22/2015
Ședința publică de la 10 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G.
Grefier D. M.
P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. reprezentat prin
M. C. - procuror
Pe rol contestația formulată de inculpatul B. R. G. împotriva încheierii penale din 28.01.2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu – Secția penală, în dosarul nr._ 4.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul contestator B. R. G., asistat de apărătorul desemnat din oficiu, doamna avocat Brăzdău D. și apărătorul ales, domnul avocat B. I. V..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța, conform dispozițiilor art. 91 alin.4 C.pr.pen ia act de încetarea mandatului doamnei avocat Brăzdău D. privind asistența juridică obligatorie a inculpatului B. R. G., față de prezentarea apărătorului ales, domnul avocat B. I. V. și va face aplicarea Protocolului încheiat de Ministerul Justiției cu UNBR.
Întrebat fiind inculpatul contestator B. R. G., arată că menține contestația formulată fiind nemulțumit de menținerea măsurii controlului judiciar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Domnul avocat B. I. V., apărătorul ales pentru inculpatul contestator B. R. G., invocă instituțiile Codului de procedură penală care fac referire la condițiile luării și revocării măsurii controlului judiciar, necesare pentru realizarea scopului măsurilor preventive așa cum este menționat în art. 202 C.pr.pen.
Apreciază că atât măsura arestării preventive cât și măsura controlului judiciar impuse inculpatului sunt nelegale, având în vedere că a fost schimbată calificarea faptei în cea de abuz în serviciu, raportat la natura infracțiunii, care nu este mai mare de 4 ani închisoare și nu este o infracțiune de corupție ci una asimilată infracțiunilor de corupție. Consideră că măsura controlului judiciar nu-și mai are rostul atâta timp cât judecata se desfășoară în condiții normale și arată că inculpatul nu are cum să se sustragă, acesta este polițist în cadrul Poliției Municipiului Sibiu și nu mai poate exista o reacție din partea cetățenilor și nu există obligații impuse inculpatului care să ducă la împiedicarea desfășurării judecății sau la săvârșirea de noi infracțiuni și apreciază că această măsură este lipsită de conținut și obiect. Referitor la interdicția inculpatului de a lua legătura cu cei pentru care îi este impusă această interdicție, arată că inculpatul se vede cu aceștia în fiecare zi, fiind colegi, iar în ceea ce privește părțile vătămate, inculpatul nu le cunoaște. În consecință, arată că nu mai subzistă temeiurile care au stat la luării măsurii controlului judiciar și pe cale de consecință, solicită admiterea contestației formulată de inculpat.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea contestației formulată de inculpat și menținerea încheierii penale atacate ca temeinică și legală. Apreciază că instanța de fond în mod corect a apreciat că se impune menținerea acestei măsuri și achiesează la această concluzie.
Domnul avocat B. I. V., apărătorul ales pentru inculpatul contestator B. R. G., în replică, face precizarea că mai există polițiști cărora, pentru aceleași fapte, nu li s-a impus măsura controlului judiciar.
Inculpatul contestator B. R. G., având ultimul cuvânt, arată că nu mai vede rostul măsurii controlului judiciar deoarece merge zi de zi la locul de muncă și își petrece timpul cu colegii, considerând că acest lucru este perfect normal. Mai arată că nu poate lua legătura cu părțile vătămate deoarece nu le cunoaște și dacă ar fi dorit acest lucru putea lua legătura cu aceștia și când se afla în stare de arest la domiciliu. Consideră că măsura impusă de a nu părăsi țara este una preventivă, dar măsura controlului judiciar nu are nici un rost.
CURTEA DE APEL
Asupra contestației penale de față:
Constată că prin încheierea penală din 28.01.2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu – Secția penală în dosarul nr._ 4, în baza art. II alin. 2 din OUG nr. 82/10.12.2014 raportat la art. 362 alin. 2 C.p.p, art. 208 alin. 2 și 5 C.p.p a fost menținută măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpații:
- D. I.-M., fiul lui I. și E., născut la data de 07.09.1981 în municipiul S., jud. A., CNP_, cetățean român, căsătorit, 1 copil minor, stagiul militar satisfăcut, studii medii, fost agent de poliție, fără antecedente penale, domiciliat în ., ., nr. 413, jud. Sibiu, posesor al C.I. . nr._ eliberat de S.P.C.L.E.P. Sibiu, și
- B. R.-G., fiul lui G. și E., născut la data de 11.10.1986 în municipiul Sibiu, județul Sibiu, CNP_, cetățean român, necăsătorit, fără copii minori, stagiul militar nesatisfăcut, studii superioare, fost agent de poliție, fără antecedente penale, domiciliat în municipiul Sibiu, ., județul Sibiu, posesor al C.I. . nr._ eliberat de S.P.C.L.E.P. Sibiu,
prin Decizia penală nr.622/18.11.2014 pronunțată de către Curtea de Apel A. I. în dosarul nr._ 4/a13, și
- M. H. R., fiul lui M. și V., născut la data de 06.07.1970 în oraș Copșa M., jud. Sibiu, CNP_, cetățean român, divorțat, 1 copil minor, stagiul militar satisfăcut, studii medii, fost agent de poliție, domiciliat în Săliște, . nr. 37, jud. Sibiu, fără antecedente penale, posesor al C.I. ..B. nr._ eliberat de S.P.C.L.E.P. Sibiu,
prin Decizia penală nr.614/04.11.2014 pronunțată de Curtea de Apel A. I. în dosarul nr._ 4/a12, pe o perioadă de 60 de zile.
În temeiul art. 215 alin. 3 Cpp s-a atras atenția inculpaților că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care le revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura arestării preventive.
În considerente instanța de fond a reținut următoarele:
Verificând din oficiu, măsura controlului judiciar, potrivit art. 362 alin. 2 C.p.p, art. 208 alin. 2 și 5 C.p.p în ceea ce îi privește pe inculpații D. I. M., B. R. G. și M. H. R., instanța a constatat următoarele:
Conform prevederilor art. 263 C.p.p., instanța se pronunță, la cerere sau din oficiu, cu privire la luarea,înlocuirea, revocarea sau încetarea de drept a măsurilor preventive (1), iar în cauzele în care s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art. 208 C.p.p.
Potrivit art. 208 alin. 2 C.p.p., instanța de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea, menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.
Potrivit art. 208 alin. 5 C.p.p, introdus prin OUG nr. 82/2014 „ în cursul judecății, instanța verifică prin încheiere, din oficiu, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii controlului judiciar ori a controlului judiciar pe cauțiune sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menținerea acestei măsuri. Dispozițiile art. 207 alin. 3-5 se aplică în mod corespunzător”.
Totodată, conform art. II alin. 2 din OUG nr. 82/10.12.2014 „În termen de cel mult 60 de zile de la . prezentei ordonanțe de urgență, procurorul, în cauzele aflate în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară, și instanța, în cursul judecății, verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive a controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauțiune ori dacă există temeiuri noi care justifică una dintre aceste măsuri preventive, dispunând, după caz, prelungirea, menținerea sau revocarea măsurii preventive, dispozițiile art. 207, 208, 2151 și 216 din Codul de procedură penală aplicându-se în mod corespunzător.”
Pentru aceste considerente, la termenul de judecată, instanța a pus în discuția părților măsura controlului judiciar luată față de inculpați.
Instanța, a constatat că inculpații D. I. M., B. R. G. și M. H. R. au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită prev. de art.289 alin.1 și 2 Cod penal raportat la art.7 alin.1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 38 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal privind legea penală mai favorabilă, iar prin sentința penală nr.131/23.07.2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu au fost admise cererile formulate de Ministerul Public și inculpați, și
- a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul D. I.-M. din 74 infracțiuni de luare de mită prev. de art. 289 al.1 și 2 Cod penal raportat la art. 7 alin.1 din Legea nr. 78/2000 în 74 de infracțiuni de abuz în serviciu prev. de art. 246 Cod penal 1969 raportat la art. 13 ind.2 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 Cod penal;
- a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B. R. G., din 70 de infracțiuni de luare de mită art. 289 alin. 1 și 2 Cod penal raportat la art. 7 alin 1 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 38 alin. 1 cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal în 70 de infracțiuni de abuz în serviciu prev. de art. 246 Cod penal 1969 raportat la art. 13 ind.2 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 Cod penal.
– a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul M. H. R., din 4 de infracțiuni de luare de mită art. 289 alin. 1 și 2 Cod penal raportat la art. 7 alin 1 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 38 alin. 1 cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal în 4 de infracțiuni de abuz în serviciu prev. de art. 246 Cod penal 1969 raportat la art. 13 ind.2 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 Cod penal, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.
Examinând actele din dosarul de față, Tribunalul a constatat că prin decizia penală nr.614/4.11.2014 pronunțată de Curtea de Apel A. I. s-a dispus înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar în ceea ce îl privește pe inculpatul M. H. R., iar prin decizia penală nr.622/18.11.2014 pronunțată de Curtea de Apel A. I. s-a dispus înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar în ceea ce îi privește pe inculpații D. I. M. și B. R. G., impunându-se inculpaților să respecte anumite obligații.
Analizând măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpații D. I. M., B. R. G. și M. H. R., în conformitate cu dispozițiile art. II alin. 2 din OUG nr. 82/10.12.2014 raportat la art. 362 alin. 2 C.p.p, art. 208 alin. 2 și 5 C.p.p, instanța a apreciat că se impune în continuare menținerea acestei măsuri preventive față de inculpați, în condițiile în care temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri se mențin în continuare.
Astfel, s-a considerat că menținerea măsurii controlului judiciar luată față de toți cei trei inculpați este justificată prin existența unui interes public, faptele reținute în sarcina acestora relevând un grad de pericol social ridicat, care justifică aplicarea unei măsuri preventive, interes care se referă la înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică și buna administrare a justiției și asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.
Totodată s-a mai considerat că măsura preventivă a controlului judiciar este proporțională cu gravitatea faptelor de care sunt acuzați inculpații.
S-a mai avut în vedere la menținerea măsurii controlului judiciar atât natura și cât gravitatea faptelor ce sunt imputate inculpaților, numărul mare de fapte presupus a fi comise, circumstanțele concrete bănuite de săvârșire a acestora, de scopul pretins a fi urmărit (obținerea ilicită de bani), de elementele ce caracterizează persoanele inculpaților (care au fost agenți de poliție, sunt tineri, nu au antecedente penale).
Totodată, s-a apreciat că în speță există pericol public, care rezultă din însuși pericolul social al infracțiunilor presupus săvârșite de către inculpații, avându-se în vedere și reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni și posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca fiind autori. S-a mai avut în vedere natura faptelor de care sunt acuzați inculpații, a căror gravitate rezultă din modalitatea și mijloacele în care se presupune că ar fi fost comise faptele, calitatea profesională pe care o aveau aceștia la momentul săvârșirii presupuselor fapte, sens în care se apreciază că menținerea măsurii arestului la domiciliu luată împotriva inculpaților este de natură să contribuie la o bună desfășurare a procesului penal.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. II alin. 2 din OUG nr. 82/10.12.2014 raportat la art. 362 alin. 2 C.p.p, art. 208 alin. 2 și 5 C.p.p s-a menținut măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpații D. I. M., B. R. G. și M. H. R. și în temeiul art. 215 alin. 3 Cpp s-a atras atenția inculpaților că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care le revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura arestării preventive.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul B. R. G..
Prin apărătorul ales inculpatul contestator a solicitat admiterea contestației, desființarea încheierii penale atacate și, procedând la o nouă judecată a cauzei, revocarea măsurii preventive a controlului judiciar.
În motivarea contestației se apreciază că atât măsura arestării preventive cât și măsura controlului judiciar impuse inculpatului sunt nelegale, având în vedere că a fost schimbată calificarea faptei în cea de abuz în serviciu, raportat la natura infracțiunii, care nu este mai mare de 4 ani închisoare și nu este o infracțiune de corupție ci una asimilată infracțiunilor de corupție. Consideră că măsura controlului judiciar nu-și mai are rostul atâta timp cât judecata se desfășoară în condiții normale și arată că inculpatul nu are cum să se sustragă, acesta este polițist în cadrul Poliției Municipiului Sibiu și nu mai poate exista o reacție din partea cetățenilor și nu există obligații impuse inculpatului care să ducă la împiedicarea desfășurării judecății sau la săvârșirea de noi infracțiuni și apreciază că această măsură este lipsită de conținut și obiect.
Referitor la interdicția inculpatului de a lua legătura cu cei pentru care îi este impusă această interdicție, arată că inculpatul se vede cu aceștia în fiecare zi, fiind colegi, iar în ceea ce privește părțile vătămate, inculpatul nu le cunoaște. În consecință, arată că nu mai subzistă temeiurile care au stat la luării măsurii controlului judiciar și pe cale de consecință, solicită admiterea contestației formulată de inculpat.
Curtea de Apel examinând încheierea penală atacată prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu constată a fi nefondată contestația formulată de inculpatul B. R. G., din următoarele considerente:
Încheierea atacată este legală și temeinică.
În mod legal instanța de fond a menținut măsura controlului judiciar luată față de inculpați constatând că subzistă bănuiala rezonabilă că ar fi săvârșit faptele de care sânt acuzați iar o măsură preventivă se impune pentru buna desfășurare a procesului penal.
Infracțiunile de care este acuzat inculpatul contestator prezintă pericol public, pericol care este actual și nu a dispărut și este proporțională cu acuzațiile ce i se aduc.
În ce privește încadrarea juridică a faptelor, inculpatul a fost acuzat de săvârșirea unor infracțiuni de corupție iar împrejurarea că la acest moment a fost schimbată încadrarea juridică reținută în actul de acuzare nu are relevanță asupra măsurii preventive câtă vreme cauza se află în cursul cercetării judecătorești, fiind posibilă menținerea acuzațiilor inițiale.
Față de cele expuse, Curtea, în baza art. 425/1 al. 7 pct. 1 lit. b C.p.p., va respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul B. R. G..
În baza art. 275 al. 2 C.p.p. obligă contestatorul să plătească statului suma de 125 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 25 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul B. R. G. împotriva încheierii penale din 28.01.2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu – Secția penală, în dosarul nr._ 4.
În baza art. 275 al. 2 C.p.p. obligă contestatorul să plătească statului suma de 125 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 25 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.02.2015.
Președinte, Grefier,
D. G. D. M.
Red./tehn./DG
2ex./18.02.2015
Jud.fond. C. B.
| ← Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr.... | Strămutare (art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP). Sentința nr.... → |
|---|
