Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 469/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 469/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 05-05-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL A. I.

SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ NR. 469/A/2015

Ședința publică din 5 mai 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE A. P.

Judecător S. I. M.

Grefier C. T.

Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. reprezentat prin: I. N. - procuror

Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor formulate de P. de pe lângă Judecătoria Hunedoara și inculpatul M. N. E. împotriva sentinței penale nr. 20/2015 pronunțată de Judecătoria Hunedoara în dosar nr._ .

Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

CURTEA DE APEL

Asupra apelurilor penale de față,

În deliberare, constată:

Prin sentința penală nr. 20/5.02.2015 pronunțată de Judecătoria Hunedoara în dosarul nr._ , în baza art. 16 alin. 1 lit. g C.proc.pen. raportat la art. 158 C.pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului L. C.-P., născut în 24.02.1982, în municipiul Hunedoara, județul Hunedoara, cu CNP_, fiul lui G. și P., cetățenia română, căsătorit, studii 7 clase, domiciliat în municipiul Hunedoara, ., ., ., județul Hunedoara, recidivist, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 2 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.pen. și art. 5 C.pen. constatând înlăturată răspunderea penală ca urmare a retragerii plângerii penale prealabile de partea civilă G. D. A..

A fost condamnat inculpatul M. N.-E., zis M., (fost C. și D.), născut în 02.06.1981, în municipiul C., județul D., cu CNP_, fiul lui N. și L., cetățenia română, căsătorit, un copil minor, studii 9 clase și școală profesională, domiciliat în municipiul Hunedoara, ., județul Hunedoara, recidivist, la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev.și ped. de art. 181 alin. 1 C.pen. din 1969 (incriminată și de art. 193 alin. 2 C.pen.) cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a C.pen. din 1969, art. 396 alin. 10 C.proc.pen. și art. 5 C.pen.

S-a constatat că infracțiunea din prezenta cauză este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 18 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 619/2014 a Tribunalului A. rămasă definitivă la data de 09.12.2014, ca urmare a contopirii următoarelor pedepse:

I) 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. g și i Cod penal aplicată prin sentința penală nr. 394/2000 a Judecătoriei Hunedoara, definitivă la data de 07.10.2000

II) 4 ani închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a,e, g, i Cod penal, cu aplic. art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a,e,g și i Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal aplicată prin sentința penală nr. 244/2000 a Judecătoriei Hunedoara, definitivă la data de 05.04.2001

III) 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1366/2001 a Judecătoriei D., definitivă la data de 03.09.2001, ca urmare a contopirii următoarelor pedepse:

- 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 244/2000 a Judecătoriei Hunedoara, definitivă la data de 05.04.2001, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a,e, g, i Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.

- 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 394/2000 a Judecătoriei Hunedoara, definitivă la data de 07.10.2000, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. g și i Cod penal, pedepse care au fost repuse in individualitatea lor.

IV) privare de libertate de cel puțin 10 luni pentru săvârșirea delictelor de proxenetism, amenințare periculoasă, vătămare corporală, folosire de acte de identitate false și distrugere gravă a unor bunuri aplicată prin sentința penală definitivă pronunțată la data de 21.04.2004 în dosarul nr. 032E Hv/04t de Tribunalul pentru cauze penale din Viena – Austia

V) 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.1, 2 lit. b și al. 2/1 lit. b cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal aplicată prin sentința penală nr. 493/2005 a Tribunalului Hunedoara, modificată prin decizia penală nr. 392/2007 a ÎCCJ, definitivă în 24 ianuarie 2007

VI) 7 ani și 6 luni închisoare, ca urmare a contopirii unei pedepse de 7 ani și 6 luni închisoare și 712 zile închisoare aplicată prin sentința penală nr. 156/2011 a Judecătoriei Hunedoara, definitivă prin decizia penală nr. 642/10.05.2012 a Curții de Apel A. I., pedepse care au fost repuse in individualitatea lor

VII) 7 ani și 6 luni închisoare ca urmare a contopirii unei pedepse de 2 (doi) ani închisoare, 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare și 712 zile închisoare aplicată prin sentința penală nr. 178/2012 a Judecătoriei Hunedoara, rămasă definitivă la data de 15.01.2013, pedepse care au fost repuse in individualitatea lor.

VIII) 16 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a și b Cp. ca urmare a contopirii unei pedepse de 16 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cp., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 al 1, al 2 lit. f Cp și al 3 Cp, cu aplic. art. 13 Cp, art. 320/1 al 7 Cpp și art. 65 al 2 Cp cu, restul de pedeapsă de 199 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 133/1998 a Judecătoriei Hunedoara, aplicată prin sentința penală nr. 43/2013 a Tribunalului Hunedoara, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2196/2013 a ÎCCJ, pedepse care au fost repuse in individualitatea lor.

S-a înlăturat sporul de 2 ani și 6 luni închisoare, s-a dispus descontopirea pedepsei rezultante de mai sus și s-au repus în individualitatea lor elementele componente.

S-a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin hotărârile judecătorești menționate mai sus se află în concurs real.

În temeiul art. 36 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen., s-a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta sentință cu toate pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare, la care s-a adaugat un spor de 2 ani și 8 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 18 ani și 8 luni închisoare.

În temeiul art. 35 alin. 1 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. din 1969.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. din 1969, în condițiile prevăzute de art. 71 din C.pen. din 1969.

În baza art. 36 alin. 3 și art. 88 Cod penal, s-au scăzut din pedeapsa aplicată următoarele perioade:

- 26.01.2000 – 09.10.2002

- 24.01.2004 – 13.08.2004

- 16.04._10

- 07.01.2011 până la 22.11.2012.

- perioadele executate în baza mandatelor de executare nr. 220/2013 al Judecătoriei Hunedoara, nr. 48/2013 al Tribunalului Hunedoara, nr. 511/2014 al Tribunalului A. și nr. 767/2014 al Tribunalului A..

S-a anulat mandatul de executare nr. 767/09.12.2014 emis de Tribunalul A. și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 25 alin. 5 C.proc.pen., s-a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă G. D. A. împotriva inculpatului L. C. P..

În baza art. 397 C.proc.pen. rap. la art. 25 alin. 1 C.proc.pen., art. 998-999 C.civ. din 1864, a fost obligat inculpatul M. N.-E. să plătească părților civile despăgubiri civile, după cum urmează:

- suma de 3572,37 lei părții civile S. municipal Dr. A. S. Hunedoara, reprezentând cheltuieli de spitalizare, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe până la achitarea integrală a prejudiciului

- suma de 9.000 lei părții civile G. D. A., reprezentând daune morale și s-a respins restul despăgubirilor solicitate

În baza art. 274 alin. 1 C. proc.pen., a fost obligat inculpatul M. N. E. să plătească suma de 180 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. b) C. proc.pen., a fost obligată persoana vătămată G. D. A. să plătească suma de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 276 alin. 1 C.proc.pen., a fost obligat inculpatul M. N. E. să plătească părții civile G. D. A. suma de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare – onorariu de avocat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul M. N. E. în sumă de 300 lei s-a dispus să se achite din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 2543/P/2010 întocmit la data de 20.03.2014 de P. de pe lângă Judecătoria Hunedoara și înregistrat la data de 24.03.2014, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților M. N.-E. arestat în altă cauză pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. și ped. de art. 193 alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a C.pen. din 1969 și art. 5 C.pen. și L. C.-P. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. și ped. de art. 193 alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b C.pen. din 1969 și art. 5 C.pen.

Prin același rechizitoriu s-a mai dispus clasarea cauzei privind săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 288 alin. 1 combinat cu art. 229 alin. 1 lit. b C.pen. de către suspectul N. D. și disjungerea cauzei sub aspectul săvârșirii inflațiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 288 alin. 1 combinat cu art. 229 alin. 1 lit. b C.pen. în vederea continuării cercetărilor.

Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că în seara zilei de 19.09.2010 în timp ce se aflau la Barul Sider din municipiul Hunedoara inculpații M. N.-E. și L. C.-P. au lovit-o în mod repetat pe persoana vătămată G. D. A. provocându-i leziuni traumatice pentru a căror vindecare a fost nevoie de 23-25 zile de îngrijiri medicale.

Examinând probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești, respectiv plângerea penală (f. 9), plângerea și declarațiile persoanei vătămate G. D. A. (f. 11-19 și 269-271), adeverința medicală emisă la 20.09.2010 de serviciul UPU Hunedoara (f. 20), certificatul, medico-legal nr. 1316/C/12.10.2010 emis de SJML Hunedoara (f. 21), procesul verbal din 20.09.2010 întocmit de organele de poliție (f. 10), declarațiile martorilor P. M. A. (f. 36-38, 40-45), C. I. (f. 48-52 și 298-300), S. T. (f. 35), procese verbale de redare a convorbirilor telefonice (f. 73-84), declarațiile inculpatului M. N. E. (f. 87-92 și 268), declarațiile inculpatului L. C.-P. (f. 94-102) și declarațiile suspectului N. D. (f. 127-136), instanța a reținut următoarele:

În data de 19.09.2010, persoana vătămată G. D. A. s-a deplasat la Barul Laguna situat pe . municipiul Hunedoara unde s-a întâlnit cu suspectul N. D., administratorul acestui bar, cu care era prieten.

De aici în jurul orelor 14,00 cei doi s-au deplasat la Barul „Sider„ din municipiul Hunedoara administrat tot de suspectul N. D.. În acest bar persoana vătămată G. D. A. și suspectul N. D. au consumat băuturi alcoolice și au jucat la aparatele de poker.

La un moment dat suspectul N. D. a plecat să verifice activitatea standului ce-l avea deschis cu prilejul Festivalului Berii ce se desfășura în municipiul Hunedoara, iar persoana vătămată a rămas în bar continuând să joace la aparatele de poker.

După lăsarea întunericului, martora P. M. A. ce era barman de serviciu i-a cerut suspectului N. D. să-i aducă banii necesari ca să plătească câștigurile la aparatele de poker, motiv pentru care suspectul N. D. a revenit în local fiind însoțit de martorul C. I.. Când a revenit în bar, persoana vătămată G. D. A. i-a reproșat suspectului că a pierdut la aparatele lui de poker arătându-i ultima bancnotă de 100 lei.

În jurul orelor 19,00 în același bar ajunseseră și inculpații M. N. E. și L. C. P. care au stat la o masă unde au consumat whisky. Fiind chemați la un pahar de băutură, martorul C. I. și suspectul N. D. s-au așezat la aceeași masă cu inculpații.

Persoana vătămată G. D. A. care juca în continuare la aparatele de poker, când a pierdut și ultima bancnotă în lei, i-a cerut martorei P. M. A. să-i schimbe o bancnotă de 50 euro, după care și-a continuat jocul la aparate.

Pierzându-și și acești bani la aparatele de poker, persoana vătămată a mers la masa inculpaților unde și-a schimbat alte două bancnote de 50 euro, primind în schimb câte 210 lei de la suspectul N. D. și de la inculpatul M. N.-E..

Când persoana vătămată și-a schimbat banii, i-a reproșat suspectului N. D. că aparatele i-au mâncat toți banii, iar în replică suspectul spunându-i că nu el l-a pus să joace la aparate și i-a pronunțat numele.

Auzind numele persoanei vătămate, inculpatul M. N.-E. a întrebat-o dacă se numește A. G.. Persoana vătămată i-a răspuns afirmativ inculpatului, motiv pentru care acesta din urmă, amintindu-și că în urmă cu doi ani o persoană cu acest nume l-a bătut pe fratele său C. M., i-a spus persoanei vătămate că ei doi au ceva de discutat.

Auzind aceasta persoana vătămată i-a spus inculpatului că nu-l cunoaște și că nu stă de vorbă cu el.

Inculpatul M. N. E. fiind decis să se răzbune, ca să verifice dacă persoana vătămată este agresorul fratelui său, și-a sunat fratele în Italia. Mai apoi inculpatul și-a sunat un prieten, respectiv pe S. T. și i-a dat telefonul persoanei vătămate ca să vorbească cu acesta, cerându-i să-l întrebe pe S. despre acea bătaie să vadă ce zice, după care inculpatul a vorbit și el cu S., spunându-i că l-a prins pe G. (f. 80-82). Întrucât în local era zgomot, în timpul acestei convorbiri inculpatul s-a îndreptat spre ușa de acces în bar unde a chemat-o și pe persoana vătămată.

În timp ce persoana vătămată îl urma pe inculpatul M. N. E. spre ieșirea din bar, inculpatul L. C. P. venind în urma acestora din spate, a lovit-o cu pumnul în zona capului pe persoana vătămată, iar din partea dreaptă a fost lovită de inculpatul M. N. E.. Apoi cei doi inculpați au tras-o pe persoana vătămată afară din bar. Aici, cei doi inculpați au continuat să o lovească pe persoana vătămată cu pumnii și picioarele, victima căzând la un moment dat la pământ, fiind văzută sângerând și de martorul C. I. care a ieșit la un moment dat afară din bar să vadă ce se întâmplă. Afară din bar a ieșit și suspectul N. D..

În timpul agresiunii exercitate de inculpați, persoana vătămată și-a pierdut lanțul de la gât și portofelul din buzunar, iar inculpatul M. N. E. și-a pierdut telefonul mobil.

În timp ce persoana vătămată G.,D. A. era căzută la sol, inculpatul M. N. E. a fost ajutat să-și găsească telefonul mobil de inculpatul L. C. P..

După ce persoana vătămată și-a revenit, fiind lovită la față și sângerând, a revenit în bar împreună cu cei doi inculpați care au dus-o la masa unde aceștia băuseră anterior. Aici, persoana vătămată s-a așezat pe un scaun pentru că nu putea sta în picioare și punându-și mâna la gât, a constatat că nu mai are lanțul. Căutându-se la buzunarul din spate al blugilor, persoana vătămată a constatat că nu mai are nici portofelul. La scurt timp la masa unde stătea persoana vătămată și cei doi inculpați a venit de afară suspectul D. N. cu portmoneul acesteia și i l-a dat.

Persoana vătămată verificându-și portmoneul le-a reproșat inculpaților că din portmoneu i-a dispărut suma de 2200 euro, acuzându-i pe cei doi inculpați că l-au tâlhărit, luându-i banii și lanțul de aur.

Aceste acuzații i-au enervat pe cei doi inculpați, care au luat-o pe persoana vătămată de la masă și au dus-o la baie, sub pretextul ca aceasta să se spele de sânge.

După ce unul dintre inculpați a tras perdelele ce separă incinta barului de holul de acces în toalete, cei doi inculpați din nou au lovit-o pe persoana vătămată, până când aceasta s-a prăbușit, reproșându-i că „vrea să-i bage la tâlhărie”. Loviturile aplicate victimei au fost auzite din bar de barmană, respectiv de martora P. M. A.. Martora trecând pe lângă ușa de la baie când a mers să ia scrumierele de la aparatele de joc și să bage sticle în frigider, i-a văzut pe cei doi inculpați cum o loveau cu picioarele pe persoana vătămată care era căzută pe jos în baie.

După câteva minute, inculpații M. N. E. și L. C. P. au scos-o pe persoana vătămată din baie pe care au dus-o pe subrațe până la ușa de ieșire din bar, unde au abandonat-o pe jos iar aici au lovit-o din nou cu pumnii.

Apoi inculpatul M. N. E. a mers la bar unde și-a achitat consumația, după care a plecat din local împreună cu inculpatul L. C. P. și cu suspectul D. N..

După plecarea acestora, martorul P. M. A. a mers la persoana vătămată care era căzută jos în stare de inconștiență și a stropit-o cu apă ca să-și revină.

La scurt timp după plecarea inculpaților la bar, a venit un echipaj de poliție care a fost sesizat cu privire la . exercitată asupra victimei de martorul C. I.. Echipajul de poliție, constatând că persoana vătămată avea semne vizibile de agresiune, neputând să vadă din cauza ochilor tumefiați a urcat-o în mașina poliției și au dus-o la Urgența Spitalului M. Dr. A. S. pentru a i se acorda îngrijiri medicale.

Apoi persoana vătămată a fost internată la S. M. Dr. A. S. din Hunedoara - secția chirurgie în perioada 20.09-12.10.2010 cu diagnosticul „traumatism cranio-facial cu hematoame orbitale bilateral, fractură oase proprii nazale. Hipoacuzie stângă, fractură punte anterior sinus maxilar drept fără deplasare. Hemoragie subconjunctivală”.

Potrivit concluziilor certificatului medico – legal nr. 1316/C/12.201.2012 emis de SJML Hunedoara, persoana vătămată a prezentat leziuni posttraumatice ce s-au putut produce prin lovire cu corp dur, iar timpul necesar vindecării leziunilor este de 23-25 de zile.

S-a reținut că fapta săvârșită de inculpații M. N. E. și L. C. P. în împrejurările descrise mai sus întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 2 C.pen. (cu corespondent în art. 181 alin. 1 C.pen. din 1969).

Având în vedere că infracțiunea a fost comisă de inculpați în data de 19.09.2010, iar la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare noul Cod penal, s-a pus problema aplicării legii penale în timp, și anume care dintre dispozițiile legilor penale sunt mai favorabile, având în vedere că, potrivit art. 5 din Codul penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale se aplică legea cea mai favorabilă.

La aplicarea legii penale mai favorabile s-a avut în vedere decizia nr. 265 din 06.05.2014 a Curții Constituționale care a statuat că reglementările incidente în cauză trebuie analizate din perspectiva ambelor coduri în mod global, fiind neconstituțional a se combina prevederile din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

Criteriile în baza cărora se stabilește legea penală mai favorabilă și care au fost apreciate în concret sunt: conținutul infracțiunii (au fost avute în vedere elementul material al infracțiunii în forma de bază, variantele agravate, elementele circumstanțiale agravante, existența unor condiții suplimentare de incriminare), existența unor impedimente la punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale sau a unor cauze de nepedepsire, pedeapsa și prescripția.

Sub aspectul condițiilor de incriminare, s-a constatat că nu există diferențe între fapta incriminată de art. 181 alin. 1 C.pen. din 1969 sub denumirea de vătămare corporală și fapta incriminată de art. 193 alin. 2 C.pen. sub denumirea de lovire sau alte violențe.

Sub aspectul pedepsei, art. 181 alin. 1 C.pen. din 1969 prevede pentru această infracțiune pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani, iar art. 193 alin. 2 din noul Cod penal prevede pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani sau amenda.

Văzând că Noul Cod Penal în art. 158 care reglementează retragerea plângerii prealabile permite retragerea acestei plângeri in personam spre deosebire de vechea reglementare din art. 131 alin. 2 C.pen. din 1969 în baza căreia retragerea plângerii prealabile opera in rem fiind indivizibilă, dat fiind că persoana vătămată G. D. A. și-a retras plângerea doar față de inculpatul L. C. P., în ce-l privește pe acest inculpat, instanța a reținut că legea penală mai favorabilă este noul cod penal.

Așa fiind, instanța în baza art. 16 alin. 1 lit. g C.proc.pen. raportat la art. 158 C.pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului L. C.-P. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 2 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.pen. și art. 5 C.pen. constatând înlăturată răspunderea penală ca urmare a retragerii plângerii penale prealabile de partea civilă G. D. A. (f. 322).

În ce-l privește pe inculpatul M. N. E. care a comis infracțiunea în stare de recidivă postcondamnatorie față de condamnarea la pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin decizia penală nr. 392/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție din executarea căreia a fost liberat la data de 04.05.2010 cu un rest de 712 zile neexecutate, s-a constatat că starea de recidivă se menține și potrivit noii legi penale, art. 43 alin. 1 C.pen. Ca atare, instanța a constatat că legea penală mai favorabilă inculpatului M. N. E. este legea veche care prevede un regim sancționator mai blând al recidivei.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului M. N. E., au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.pen. din 1969, respectiv limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social concret al faptei dedus din împrejurările în care a fost comisă, respectiv exercitarea agresiunilor asupra victimei s-a produs la inițiativa sa într-un local public fără a avea vreo temere că va fi identificat de organele judiciare, fără a manifesta o empatie cât de mică față de victima sa pe care a abandonat-o în stare de inconștiență, de urmările produse cu referire la leziunile cauzate victimei și numărul zilelor de îngrijiri medicale necesar vindecării acestora și de persoana inculpatului care a suferit multiple condamnări pentru infracțiuni comise cu violență, săvârșind fapta în stare de recidivă postcondamnatorie.

Totodată la individualizarea judiciară a pedepsei s-a făcut și aplicarea disp. art. 396 alin. 10 C.proc.pen. ce prevăd reducerea limitelor speciale ale pedepsei închisorii cu o treime, inculpatul recunoscându-și fapta (f. 268).

Față de criteriile mai sus menționate, inculpatul M. N. E. a fost condamnat la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. și ped. de art. 181 alin. 1 C.pen. din 1969 (incriminată și de art. 193 alin. 2 C.pen.) cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a C.pen. din 1969, art. 396 alin. 10 C.proc.pen. și art. 5 C.pen.

Întrucât infracțiunea a fost comisă la data de 19.09.2010, s-a constatat că infracțiunea din prezenta cauză este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 18 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 619/2004 a Tribunalului A. rămasă definitivă la data de 09.12.2014, ca urmare a contopirii următoarelor pedepse (f. 317-318):

III) 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1366/2001 a Judecătoriei D., definitivă la data de 03.09.2001, ca urmare a contopirii următoarelor pedepse:

S-a înlăturat sporul de 2 ani și 6 luni închisoare și s-a dispus descontopirea pedepsei rezultante de mai sus și s-au repus în individualitatea lor elementele componente.

S-a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin hotărârile judecătorești menționate mai sus se află în concurs real.

În temeiul art. 36 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen., s-a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta sentință cu toate pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare, la care având în vedere ansamblul infracțional s-a adăugat un spor de 2 ani și 8 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 18 ani și 8 luni închisoare.

În temeiul art. 35 alin. 1 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. din 1969.

În baza art. 36 alin. 3 și art. 88 Cod penal, s-au scăzut din pedeapsa aplicată următoarele perioade: 26.01.2000 – 09.10.2002; 24.01.2004 – 13.08.2004; 16.04._10; 07.01.2011 până la 22.11.2012; perioadele executate în baza mandatelor de executare nr. 220/2013 al Judecătoriei Hunedoara, nr. 48/2013 al Tribunalului Hunedoara, nr. 511/2014 al Tribunalului A. și nr. 767/2014 al Tribunalului A..

S-a anulat mandatul de executare nr. 767/09.12.2014 emis de Tribunalul A. și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 25 alin. 5 C.proc.pen. s-a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă G. D. A. împotriva inculpatului L. C. P..

Sub aspectul laturii civile în ce-l privește pe inculpatul M. N. E., instanța a constatat că S. M. Dr. A. S. Hunedoara s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 3572,37 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare a victimei G. D. A. (f. 24), cheltuieli ce au fost dovedite cu acte medicale și notă de calcul (f. 25-35).

La rândul său, persoana vătămată G. D. A. inițial s-a constituit parte civilă împotriva ambilor inculpați cu suma de 5000 lei daune materiale, cu suma de_ lei daune morale și cu suma de 2250 euro ce i-a fost sustrasă de inculpați (f. 199).

Ulterior partea civilă G. D. A. a renunțat la daunele materiale în cuantum de 5000 lei, menținându-și restul daunelor solicitate (f. 208).

Cum inculpatul L. C. P. i-a achitat părții civile suma de 8450 lei (f. 301), aceasta și-a precizat daunele pretinse inculpatului M. N. E. solicitându-i suma de_ lei daune morale și suma de 2250 euro.

În privința daunelor morale solicitate de partea civilă, este evident că prin . exercitată asupra sa de inculpat acesteia i s-au cauzat suferințe de ordin psihic ce dăunează climatului moral sănătos de care are dreptul să beneficieze orice persoană, fiindu-i creată o stare de neliniște, de zbucium interior, de zdruncinare a mersului calm și pașnic al vieții sufletești, deci un prejudiciu moral.

La evaluarea daunelor morale ce se cuvin părții civile, instanța a avut în vedere faptul că aceasta a necesitat spitalizare, i s-au cauzat leziuni traumatice grave evidențiate de numărul zilelor de îngrijiri medicale necesar vindecării acestora, de zona corporală unde s-au produs și în planșele foto depuse la dosarul cauzei (f. 22-23). Prin urmare, ținând cont de gravitatea și intensitatea suferințelor fizice și psihice cauzate părții civile, instanța a apreciat că acesteia i se cuvine suma de 9000 de lei cu titlu de daune morale.

Cum inculpatul nu a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de furt calificat, suma de 2250 euro ce i-ar fi fost sustrasă părții civile nu-i poate fi imputată acestuia.

Raportat la considerentele expuse mai sus, instanța, în baza art. 397 C.proc.pen. rap. la art. 25 alin. 1 C.proc.pen., art. 998-999 C.civ. din 1864 l-a obligat pe inculpatul M. N.-E. să plătească părților civile despăgubiri civile după cum urmează: suma de 3572,37 lei părții civile S. municipal Dr. A. S. Hunedoara, reprezentând cheltuieli de spitalizare, la care s-a adăugat dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe până la achitarea integrală a prejudiciului; suma de 9.000 lei părții civile G. D. A., reprezentând daune morale, respingând restul despăgubirilor solicitate

În baza art. 274 alin. 1 C. proc.pen., instanța l-a obligat pe inculpatul M. N. E. să plătească suma de 180 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. b C. proc.pen. instanța a obligat-o pe persoana vătămată G. D. A. să plătească suma de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 276 alin. 1 C.proc.pen., instanța l-a obligat pe inculpatul M. N. E. să plătească părții civile G. D. A. suma de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare – onorariu de avocat (f. 324).

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul M. N. E. în sumă de 300 lei s-a dispus să se achite din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel în termenul legal P. de pe lângă Judecătoria Hunedoara și inculpatul M. N. E..

P. de pe lângă Judecătoria Hunedoara a invocat nelegalitatea sentinței apelate, în ce privește reținerea la încadrarea juridică a faptei pentru care s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul L. C. P., a prevederilor art. 41 alin. 2 CP din 1969, în condițiile în care fapta reținută în sarcina inculpatului nu a fost comisă în formă continuată.

S-a invocat netemeinicia pedepsei aplicate inculpatului M. N. E. și sporul aplicat la contopirea pedepselor concurente, pe motivul că fapta comisă este gravă, raportat la modul de comitere (prin loviri repetate cu pumnii, în special în zona capului, lovire cu pumnii și picioarele în alte zone ale corpului până la aducerea victimei în stare de inconștiență; victima a fost lovită în bar, apoi scoasă afară și lovită din nou, inculpatul a obligat-o să consume alcool și apoi a vărsat alcool pe victimă, apoi victima a fost dusă în toaleta localului unde a fost din nou lovită și apoi a fost abandonată în stare de inconștiență).

Leziunile cauzate au constat într-un traumatism cranio – facial cu hematoame orbitale bilateral, fractură de oase nazale, hipoacuzie stânga, fractură punte anterior sinus maxilar drept, hemoragie subconjunctivală, otită post – traumatică, contuzie toracică.

Mobilul comiterii faptei l-a constituit răzbunarea.

Persoana inculpatului a suferit numeroase condamnări pentru infracțiuni grave, de violență, care scot în evidență predispoziția sa spre acte de violență; caracterul inculpatului este relevat și de interceptările telefonice care scot în evidență o persoană lipsită de scrupule, fără regrete. S-a mai invocat că fapta a fost comisă în stare de recidivă post – condamnatorie, stare de agravare a pedepsei, aspect care însă nu a fost avut în vedere la individualizarea pedepsei.

Totodată, s-a invocat faptul că sporul aplicat la contopirea pedepselor concurente nu a fost adaptat întregii activități infracționale a inculpatului, creând ideea de impunitate, cu atât mai mult cu cât s-a reținut în mod greșit că faptele comise anterior liberării din 4.05.2010, indiferent de momentul condamnării, sunt concurente între ele precum și cu cele comise după liberare. Astfel, fapta pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 16 ani închisoare prin decizia penală nr. 43/2000 a Tribunalului Hunedoara era concurentă cu cea pentru care acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 394/2000 a Judecătoriei Hunedoara și sentința penală nr. 244/2000 a Judecătoriei Hunedoara.

Fapta comisă după liberarea condiționată din 9.10.2002 pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 392/2007 a fost comisă în stare de recidivă față de aceste condamnări și nu poate fi concurentă cu cele comise după liberarea condiționată din 4.05.2010.

În consecință, s-a solicitat condamnarea inculpatului M. N. E. la o pedeapsă în limita maximului special, redus cu 1/3, iar în urma contopirii pedepselor concurente (față de autoritatea de lucru judecat), aplicarea unui spor orientat spre maxim.

Inculpatul M. N. E. a invocat faptul că pedeapsa aplicată conținea deja un spor de 2 ani și 6 luni închisoare, astfel că acest spor era îndestulător și a solicitat înlăturarea sporului suplimentar de 2 luni.

Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate, prin prisma motivelor de apel invocate, precum și din oficiu cu raportare la dispozițiile art. 417 alin. 2 CPP, Curtea de Apel constată că apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Hunedoara este întemeiat, iar apelul declarat de inculpatul M. N. E. nu este fondat, pentru următoarele considerente:

1. Într-o primă analiză, Curtea de Apel constată că instanța de fond a reținut o corectă stare de fapt în baza materialului probator, precum și o legală încadrare juridică a faptei.

În mod întemeiat s-a reținut ca stare de fapt că în seara zilei de 19.09.2010 în timp ce se aflau la Barul Sider din municipiul Hunedoara, inculpații M. N.-E. și L. C.-P. au lovit-o în mod repetat pe persoana vătămată G. D. A. provocându-i multiple leziuni traumatice pentru a căror vindecare a fost nevoie de 23-25 zile de îngrijiri medicale.

2. În drept, în mod întemeiat s-a reținut că starea de fapt se circumscrie întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. 2 CP, în privința inculpatului L. C. P..

Curtea de Apel reține că de la momentul comiterii faptei și până la momentul judecării definitive a prezentei cauze, a intervenit o succesiune de legi penale în timp, ceea ce impune analiza, identificarea și aplicarea legii penale mai favorabile inculpatului. În conformitate cu prevederile deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale date în interpretarea art. 5 CP, legea penală mai favorabilă se va aplica în mod global.

Ca atare, în privința acestui inculpat, pentru a se putea valorifica retragerea plângerii prealabile de către partea civilă G. D. A. și ținând seama de limitele de pedeapsă ale celor două reglementări succesive, s-a reținut în mod întemeiat că legea penală mai favorabilă este noul CP, cu încadrarea juridică prev. de art. 193 alin. 2 CP.

În privința inculpatului M. N. E., ținând seama de antecedența sa penală și de obligativitatea aplicării regimului sancționator al pluralității de infracțiuni, s-a reținut că legea penală mai favorabilă este CP din 1969, cu încadrarea juridică prev. de art. 181 alin. 1 CP din 1969, cu apl. art. 37 lit. a CP din 1969.

Aceasta, întrucât tratamentul juridic al concursului de infracțiuni potrivit noului CP este mai sever decât cel potrivit CP din 1969, iar în situația inculpatului, ținând seama de acest tratament juridic, precum și de durata pedepselor care se impune a fi contopite în concurs, este defavorabil inculpatului să i se aplice contopirea infracțiunilor concurente conform noului CP.

De asemenea, tratamentul juridic al recidivei post – condamnatorii conform art. 43 alin. 1 CP este mai sever decât cel prev. de art. 37 lit. a CP din 1969, cu referire la art. 61 CP din 1969.

2. În propria apreciere a materialului probator, instanța de apel reține că faptele imputate inculpaților, în materialitatea lor, precum și în ce privește latura subiectivă, au fost dovedite cu următoarele mijloace de probă: plângerea penală (f. 9), plângerea și declarațiile persoanei vătămate G. D. A. (f. 11-19 și 269-271), adeverința medicală emisă la 20.09.2010 de serviciul UPU Hunedoara (f. 20), certificatul, medico-legal nr. 1316/C/12.10.2010 emis de SJML Hunedoara (f. 21), procesul verbal din 20.09.2010 întocmit de organele de poliție (f. 10), declarațiile martorilor P. M. A. (f. 36-38, 40-45), C. I. (f. 48-52 și 298-300), S. T. (f. 35), procese verbale de redare a convorbirilor telefonice (f. 73-84), declarațiile inculpatului M. N. E. (f. 87-92 și 268), declarațiile inculpatului L. C.-P. (f. 94-102) și declarațiile suspectului N. D. (f. 127-136).

S-au avut în vedere numai probele administrate în faza de urmărire penală, întrucât în fața instanței de fond, inculpatul M. N. E. a solicitat judecarea sa în baza probelor administrate la urmărire penală, în procedura recunoașterii învinuirii.

3. Curtea de Apel apreciază neîntemeiată critica Parchetului, invocată pe calea apelului, cu privire la greșita reținere la încadrarea juridică a faptei imputată inculpatului L. C. P., a prevederilor art. 41 alin. 2 CP din 1969, de vreme ce în concret, nu s-a avut în vedere forma continuată a infracțiunii în vechea reglementare, ci s-au reținut prevederile art. 41 alin. 1 CP, cu privire la comiterea faptei în stare de recidivă.

4. În ce privește situația inculpatului M. N. E., Curtea de Apel reține următoarele:

Așa cum s-a invocat și prin motivele de apel ale Parchetului, modul de comitere a faptei, recunoscut de inculpat și dovedit de ansamblul probelor administrate în cauză, au evidențiat un comportament de o agresivitate ieșită din comun al inculpatului M., cu consecința producerii de leziuni multiple și de o însemnată gravitate, părții civile G. D. A..

Circumstanțele comiterii faptei (prin exercitarea de lovituri repetate, în zone vitale, prin desfășurarea agresiunii în mai multe etape, prin înjosirea victimei, prin urmărire produse, prin abandonarea victimei în toaleta localului după agresiune), scopul urmărit, potențialul agresiv al inculpatului dedus din antecedența sa penală, îndreptățesc instanța de apel să aprecieze că pedeapsa aplicată de instanța de fond, în durată de 8 luni închisoare, nu este îndestulătoare și nici proporțională cu gravitatea faptei comise.

În propria evaluare a criteriilor de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, cu referire la felul pedepsei, la durata acesteia și la modalitatea de executare, conform art. 74 CP, Curtea de Apel apreciază că se justifică majorarea pedepsei stabilite de instanța de fond, la 2 ani închisoare, pentru ca sancțiunea să corespundă cerințelor asigurării împlinirii dublului scop – educativ și represiv al sancțiunii.

Această pedeapsă de 2 ani închisoare este apreciată justificată, raportat la împrejurările și modul de comitere a faptei, la consecințele produse sau care se puteau produce, la conduita inculpatului în cursul procesului penal, la nivelul său de educație și la situația sa socială, la antecedența sa penală.

În ce privește antecedența penală a inculpatului, aceasta a primit o rezolvare parțială, până la un anumit moment dat al condamnărilor, prin sentința penală nr. 619/24.11.2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, rămasă definitivă la data de 09.12.2014 prin necontestare și prin sentința penală nr. 422/2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 431/2014 a Curții de Apel A. I..

După condamnarea inculpatului prin sentința apelată, instanța de fond a stabilit relația dintre prezenta condamnare, pentru fapta comisă în data de 19.09.2010 și condamnările anterioare ale inculpatului, în limitele autorității de lucru judecat ale hotărârilor anterioare de contopiri de pedepse, introducând în algoritmul de contopire și pedeapsa aplicată prin prezenta sentință apelată.

Curtea de Apel constată că raportul dintre prezenta condamnare și cele din antecedență nu a fost legal stabilit, în sensul că în mod nelegal s-a reținut existența unui concurs de infracțiuni între fapta dedusă judecății și toate celelalte condamnări anterioare, deși pe de altă parte, s-a reținut că inculpatul a comis prezenta faptă în stare de recidivă post – condamnatorie. Nu s-a aplicat însă tratamentul juridic al recidivei post – condamnatorii, ci cel al concursului de infracțiuni în temeiul art. 34 CP din 1969, ceea ce a fost nelegal, dar favorabil inculpatului.

Ca atare, deși se constată că în mod greșit s-a reținut că prezenta faptă comisă de inculpat este concurentă cu toate celelalte condamnări din antecedență care au fost contopite, tot ca urmare a reținerii concursului de infracțiuni, o nouă repunere în relația firească a acestor condamnări este nepermisă, întrucât ar încălca autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătorești definitive de contopire de pedepse.

În ce privește sporul de pedeapsă aplicat inculpatului M. N. E., prin introducerea în ecuația concursului de infracțiuni a unei noi pedepse, respectiv cea din prezenta sentință, astfel cum a fost ea modificată prin prezenta decizie, este justificată majorarea sporului de la 2 ani și 6 luni închisoare, chiar peste durata de 2 ani și 8 luni închisoare stabilită de instanța de fond, la 3 luni închisoare. Altfel, dacă pedeapsa rezultantă anterioară de 18 ani și 6 luni închisoare nu ar fi fost majorată, inculpatul nu ar fi suportat nici o consecință punitivă raportat la comiterea acestei noi infracțiuni de violență.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a CPP, Curtea de Apel va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Hunedoara împotriva sentinței penale nr. 20/5.02.2015 pronunțate de Judecătoria Hunedoara în dosarul nr._ .

Se va desființa în parte sentința penală apelată, în ce privește durata pedepsei principale aplicate inculpatului și durata sporului de pedeapsă aplicat pedepsei rezultante și rejudecând cauza în aceste limite:

Se va descontopi pedeapsa rezultantă de 18 ani și 8 luni închisoare aplicată inculpatului, în pedepsele componente de:

- 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev.și ped. de art. 181 alin. 1 C.pen. din 1969, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a C.pen. din 1969, art. 396 alin. 10 C.proc.pen. și art. 5 C.pen, pedeapsă aplicată prin sentința apelată.

- 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. g și i Cod penal din 1969, aplicată prin sentința penală nr. 394/2000 a Judecătoriei Hunedoara, definitivă la data de 07.10.2000

- 4 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a,e, g, i Cod penal, cu aplic. art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a,e,g și i Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, aplicată prin sentința penală nr. 244/2000 a Judecătoriei Hunedoara, definitivă la data de 05.04.2001.

- privare de libertate de cel puțin 10 luni pentru săvârșirea delictelor de proxenetism, amenințare periculoasă, vătămare corporală, folosire de acte de identitate false și distrugere gravă a unor bunuri aplicată prin sentința penală definitivă pronunțată la data de 21.04.2004 în dosarul nr. 032E Hv/04t de Tribunalul pentru cauze penale din Viena – Austria, recunoscută prin sentința penală nr. 619/24.11.2014 pronunțată de Tribunalul A., definitivă în 9.12.2014.

- 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.1, 2 lit. b și al. 2/1 lit. b Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal aplicată prin sentința penală nr. 493/2005 a Tribunalului Hunedoara, modificată prin decizia penală nr. 392/2007 a ÎCCJ, definitivă în 24 ianuarie 2007.

- 7 ani și 6 luni închisoare, ca urmare a contopirii unei pedepse de 7 ani și 6 luni închisoare și 712 zile închisoare aplicată prin sentința penală nr. 156/2011 a Judecătoriei Hunedoara, definitivă prin decizia penală nr. 642/10.05.2012 a Curții de Apel A. I., pedepse care au fost repuse in individualitatea lor.

- 7 ani și 6 luni închisoare ca urmare a contopirii unei pedepse de 2 (doi) ani închisoare, 7 ani și 6 luni închisoare și 712 zile închisoare aplicată prin sentința penală nr. 178/2012 a Judecătoriei Hunedoara, rămasă definitivă la data de 15.01.2013, pedepse care au fost repuse in individualitatea lor.

- 16 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a și b Cp., ca urmare a contopirii unei pedepse de 16 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cp., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 al 1, al 2 lit. f Cp și al 3 Cp, cu aplic. art. 13 Cp, art. 320/1 al 7 Cpp și art. 65 al 2 Cp din 1969, cu restul de pedeapsă de 199 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 133/1998 a Judecătoriei Hunedoara, aplicată prin sentința penală nr. 43/2013 a Tribunalului Hunedoara, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2196/2013 a ÎCCJ, pedepse care au fost repuse in individualitatea lor.

Se va înlătura sporul de 2 ani și 8 luni închisoare aplicat inculpatului prin sentința apelată.

Se va majora pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev.și ped. de art. 181 alin. 1 C.pen. din 1969, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a C.pen. din 1969, art. 396 alin. 10 C.proc.pen. și art. 5 C.pen, de la 8 luni închisoare, la 2 ani închisoare.

În temeiul art. 36 CP din 1969, art. 5 CP, se va contopi pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta decizie cu toate pedepsele de mai sus, în pedeapsa cea mai grea, de 16 ani închisoare, la care se va adăuga un spor de 3 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa rezultantă principală de 19 ani închisoare.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în ce privește deducerea perioadelor executate, astfel: 26.01.2000 – 9.10.2002, 24.01.2004 – 13.08.2004, 16.04.2005 – 4.05.2010.

În baza art. 72 alin. 1 CP, se va deduce din pedeapsa rezultantă perioada executată, cu începere din 7.01.2011 până în 5.05.2015.

Se va anula mandatul de executare a pedepsei nr. 767/9.12.2014 emis de Tribunalul A. și se va dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei, conform prezentei decizii.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b CPP, se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul M. N. E. împotriva aceleiași sentințe penale.

În temeiul art. 275 alin. 2 CPP, va fi obligat inculpatul apelant M. N. E. la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare parțiale în apel.

În temeiul art. 275 alin. 3 CPP, restul cheltuielilor judiciare în apel vor rămâne în sarcina statului.

Suma de 200 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției.

În consecință,

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Hunedoara împotriva sentinței penale nr. 20/5.02.2015 pronunțate de Judecătoria Hunedoara în dosarul nr._ .

Desființează în parte sentința penală apelată, în ce privește durata pedepsei principale aplicate inculpatului și durata sporului de pedeapsă aplicat pedepsei rezultante și rejudecând cauza în aceste limite:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 18 ani și 8 luni închisoare aplicată inculpatului, în pedepsele componente de:

Înlătură sporul de 2 ani și 8 luni închisoare aplicat inculpatului prin sentința apelată.

Majorează pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev.și ped. de art. 181 alin. 1 C.pen. din 1969, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a C.pen. din 1969, art. 396 alin. 10 C.proc.pen. și art. 5 C.pen, de la 8 luni închisoare, la 2 ani închisoare.

În temeiul art. 36 CP din 1969, art. 5 CP, contopește pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta decizie cu toate pedepsele de mai sus, în pedeapsa cea mai grea, de 16 ani închisoare, la care adaugă un spor de 3 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa rezultantă principală de 19 ani închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în ce privește deducerea perioadelor executate, astfel: 26.01.2000 – 9.10.2002, 24.01.2004 – 13.08.2004, 16.04.2005 – 4.05.2010.

În baza art. 72 alin. 1 CP, deduce din pedeapsa rezultantă perioada executată, cu începere din 7.01.2011 până în 5.05.2015.

Anulează mandatul de executare a pedepsei nr. 767/9.12.2014 emis de Tribunalul A. și dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei, conform prezentei decizii.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul M. N. E. împotriva aceleiași sentințe penale.

În temeiul art. 275 alin. 2 CPP, obligă pe inculpatul apelant M. N. E. la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare parțiale în apel.

În temeiul art. 275 alin. 3 CPP, restul cheltuielilor judiciare în apel rămân în sarcina statului.

Suma de 200 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 5.05.2015.

Președinte, Judecător,

A. P. S. I. M.

Grefier,

C. T.

Red. M.I.S.

Tehnored. T.C./MIS

2 ex/26.06.2015

J. Fond T. G.

← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 475/2015....		Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... →

Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 469/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 469/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA