Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 661/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 661/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 14611/306/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL A. I.

SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ NR. 661/A/2015

Ședința publică din data de 23 Iunie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: D. G.

Judecător: A. G. M.

Grefier. R. A.

P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. reprezentat prin

M. C. - procuror

Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria Sibiu și inculpatul - parte civilă C. M. G. împotriva sentinței penale nr. 175/11.03.2015 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apărătorii aleși pentru inculpatul apelant care are și calitate de parte civilă C. M. G.– avocat F. M. A. și avocat V. M., inculpatul P. M., asistat de apărătorul ales avocat T. A., lipsă fiind celelalte părți.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Inculpatul intimat P. M., întrebat fiind, arată că își menține declarația.

Reprezentantul Ministerului Public arată că pe soluția de achitare se impun a fi administrate probe în ceea ce privește infracțiunea a cărei condamnare se solicită de către P., anume declarațiile celor doi martori C. V. și C. H. D., care au fost prezente la respectiva fază a incidentului și s-ar impune audierea lor și în fața Curții de Apel.

Avocatul V. M., apărătorul ales pentru inculpatul C. M. G., susține că este de acord cu solicitarea reprezentantului Ministerului Public, iar în plus propune încă o probă, anume vizualizarea celor două înregistrări de pe camerele video care au filmat incidentul, pentru că și instanța de fond se contrazice oarecum în motivare, la fila 5 spune că singurul care ar fi provocat incidentul este C. M. G., că pe înregistrare nu se vede altceva, iar la fila 6 în partea de jos ne spune că din conduita intimatului P. M. se vede că acesta vine amenințător înspre C. M. G..

Avocatul T. A., apărătorul ales pentru inculpatul P. M., se opune cererii, consideră că nu este utilă la acest moment. Probele au fost administrate în faza de urmărire penală, au fost administrate în fața instanței de judecată. Una dintre cele două martore a fost audiată, iar la cealaltă s-a renunțat, raportat la art. 383 alin. 2 C.pr.pen. Inițial, apărătorul ales pentru inculpatul C. M. G. a invocat imposibilitatea prezentării martorei pentru că lucrează în Italia. Instanța a considerat că nu este utilă administrarea acelei probe, fiind suficientă cea de-a doua. Cu privire la vizionarea înregistrărilor, practic ar trebui să se reia tot probatoriul și astfel consideră că nu e utilă cauzei, nu se indică fapte probatorii noi.

Deliberând, instanța respinge cererile în probațiune formulată de către P. și însușită de către inculpatul apelant-parte civilă C. M. G., deoarece apreciază că probațiunea administrată este suficientă și este în măsură de a lămuri instanța, iar în ceea ce privește vizionarea înregistrării, instanța a făcut-o deja.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în susținerea apelurilor formulate.

Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței penale atacate în ceea ce-l privește pe inculpatul-parte vătămată P. M.. Să se dispună în ceea ce-l privește pe acesta la condamnarea pentru infracțiunea de amenințare, astfel cum rezultă din probele administrate, declarațiile martorilor care au fost audiați în faza de urmărire penală, cele două martore C. V. și C. H. D. care sunt edificatoare sub aspectul acestui moment al incidentului din care rezultă și atitudinea acestei persoane față de inculpatul –parte vătămată C. M. G., atitudine care se înscrie în elementele constitutive ale infracțiunii de amenințare. Referitor la al doilea motiv, nu consideră că acea acțiune ar fi cauzat o tulburare extrem de însemnată care să-l determine pe inculpatul C. M. G. să procedeze astfel cum a făcut și pe cale de consecință a nu se reține dispozițiile cu privire la provocare.

Avocatul V. M., apărătorul ales pentru inculpatul C. M. G., solicită admiterea apelului formulat și pe cel al Parchetului, având în primul rând un motiv de nelegalitate în ceea ce privește dubla dispoziție din dispozitivul hotărârii, pe de o parte instanța condamnă inculpatul după care dispune amânarea aplicării pedepsei și vine în contradicție și cu motivarea de la fila 7 unde instanța spune că va stabili pedeapsa de 6 luni, după care va dispune amânarea aplicării acesteia, dar în dispozitiv sunt două soluții, ceea ce este nelegal și nu poate fi dus la îndeplinire un astfel de dispozitiv, voința instanței de fond fiind aceea de a stabili o pedeapsă și de a dispune apoi amânarea aplicării acesteia.

Solicită condamnarea intimatului P. M. pentru infracțiunea de amenințare, având în vedere probatoriul administrat în cauză. Solicită reținerea scuzei provocării, raportat la art. 75 alin. 1 lit. a C.pen., în ceea ce-l privește pe inculpatul C. M. G.. Prin vizionarea înregistrării, instanța de fond are o . contradicții chiar cu privire la aceste aspecte, se vede ca moment inițial persoana vătămată P. M. dă cu spatele din benzinărie, cu motivarea, însușită de instanța de fond fără nicio probă, cel puțin pe cameră nu se vede, că avea o mașină în față și nu putea să se deplaseze decât mergând înapoi. Nu se vede acest aspect pe înregistrare și primul aspect este nelegalitatea acțiunii persoanei vătămate P. M., în sensul că nu ieși din benzinărie cu spatele, mergi înainte. C. M. G. îl claxonează fiind pe punctul de a se tampona. În loc să-și continue drumul spre înainte sau să iasă din benzinărie, P. M. oprește în fața pompei, se dă jos din mașină și vine direct la mașina lui C. M. G.. Aici apare și prima contradicție în ceea ce privește motivarea instanței de fond, care la fila 5 precizează că nu l-ar fi amenințat atât de puternic încât să creeze o stare de tulburare în ceea ce-l privește pe C., dar la fila 6 se spune că gesturile pot fi interpretate ca fiind amenințătoare, că aceasta nu se poate ignora la maniera agresivă în care s-ar fi deplasat la mașina inculpatului C.. Dacă s-a deplasat agresiv, cine pornește incidentul. C. M. G. stătea la volanul mașinii sale, P. M. este cel care nu-și continuă deplasarea, se dă jos și vine și începe să se certe cu C. M. G.. Raportat la înregistrare, instanța omite, din declarația persoanei vătămate P. M. că erau așa apropiați încât nu mai puteai pune nicio mână între ei. Se vede cum P. M. sare cu pieptul să-l lovească pe C. M. G., își pune cheile jos, spune că a avut doar o fracțiune de secundă să riposteze și vine în față, după care se împinge din nou. Nu a fost C. M. G. cel care a lovit din senin pe P. M., pentru că acesta a venit, i-a adresat amenințări și s-a împins în mod repetat în C.. Prin urmare cel care provoacă incidentul este P. M., el este cel care încalcă regulile de circulație, care insultă, care se dă jos de la volanul mașinii și provoacă incidentul. Astfel ar fi firesc să se rețină scuza provocării. A fost un gest impulsiv evident al lui C. M. G., dar după ce P. M. își pune cheile pe mașină și se pregătește să lovească.

Pentru aceste motive, apreciază că hotărârea instanței de fond este greșită, trebuia să se rețină scuza provocării, trebuia să fie condamnat intimatul inculpat parte vătămată P. M. pentru amenințare. Amenințarea din moment ce atrage condamnarea trebuie să fie suficient de serioasă încât să provoace o reacție, o temere și dacă se ripostează pe acest fond și amenințarea este înainte de riposta, se poate spune că nu a fost vorba despre o stare de tulburare și nu s-a ripostat ca urmare a amenințării. Dacă starea de temere nu e suficient de mare, nu putea reține parchetul că este amenințare.

Referitor la despăgubirile acordate, inițial a fost vorba despre un număr de 16-18 zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, ulterior s-au majorat la 40-45, dar se acordă 5.000 euro în condițiile în care nici instanța de fond nu este lămurită cu privire la starea de sănătate anterioară a persoanei vătămate sub aspectul actelor medicale, cel puțin din punct de vedere medico-legal avem fractură de piramidă nazală fără deplasări de oase, după care ajunge la deviație de sept, care era anterioară. Ulterior persoana vătămată afirmă că deja urma tratament, care a fost afectat de lovitură și are alte suferințe. Acordarea de către instanța de fond a unor despăgubiri morale în sumă de 5.000 de euro în condițiile în care persoana vătămată a provocat incidentul, ea generează, ea continuă, sigur că a sfârșit-o mai prost decât C. M. G., acesta fiind mai înalt și mai solid, dar consideră că trebuia reținută scuza provocării, trebuia condamnat P. M. pentru amenințare, stabilită o pedeapsă între limitele legale redusă cu o treime în ceea ce-l privește pe C. M. G. și dispusă amânarea aplicării pedepsei, fără muncă neremunerată stabilită.

Avocatul T. A., apărătorul ales pentru inculpatul P. M., solicită, în baza art. 421 alin. 1 lit. b C.pr.pen, respingerea apelurilor formulate.

Învederează că în fața instanței de apel se poate răsturna o situație de așa natură încât cel agresat și lovit, umilit, să fie cel care e răspunzător de faptă pentru motive exterioare. Arată că există susțineri neadevărate cu privire la declarația lui P. M. cum că deviația de sept ar fi fost anterioară, însă nu există în dosar așa ceva și nu a fost anterioară deviația de sept.

Cu privire la apelul Parchetului, solicită respingerea acestuia, consideră că soluția instanței de fond este temeinică, este dată după administrarea probelor din fond, trebuie să se ia act că inclusiv P. susține că declarațiile martorilor sunt pro causa cu privire la prinderea de gât de către P. M. a inculpatului C. M. G., dar o declarație care e pro causa, e în totul, sunt doar mijloace prin care se identifică o declarație ca fiind pro causa. Susține că instanța de fond constată la reaudiere inadvertențele din declarațiile martorei, inclusiv faptul că ea susține că nu a existat vreo amenințare, ci doar au fost aduse jigniri, apoi se consideră ca fapt ilicit situația că P. M. a încercat să dea cu spatele și apoi că s-a deplasat la mașina lui C. M. G., însă el nu putea să meargă înainte, fapt necontestat la fond nici de către C. M. și nici de către cele două martore, nu ar fi precizat că ar fi putut ieși prin față, era blocată de altă mașină ieșirea respectivă. Arată că P. M. a încercat să dea cu spatele, a fost claxonat foarte violent de către C. M. G., s-a dat jos din mașină în scopul de a-l lămuri că trebuie să dea cu spatele, iar apoi a urmat altercația, inculpatul C. M. s-a dat jos din mașină, și-a pus box pe mână, din raportul de expertiză medico-legală concluziile arată că P. M. a fost lovit cu un corp dur.

Referitor la cele 40-45 zile de îngrijiri medicale, susține că sunt insuficiente, au fost depuse acte medicale cu privire la faptul că mai sunt necesare 2 intervenții medicale, care nu au fost luate în considerare de instanța de fond. Persoana vătămată P. M. nu a mai dorit să formuleze apel cu privire la acest aspect, deși consideră că instanța de fond ar fi trebuit să țină cont de ele, deoarece ele vizau acțiunea civilă, nu cea penală a cauzei, deoarece nu s-a dorit ca fapta de natură penală să fie mai gravă decât era la momentul respectiv, s-a urmărit doar despăgubirea și cu privire la intervențiile iminente care sunt necesare. Arată că vindecarea nu a avut loc nici până azi, dovedită prin concluziile medicale depuse la dosar, respectiv nasul a fost rupt, dar nu se putea dovedi că nasul nu era rupt dinainte, iar vindecare este atipică, oasele s-au vindecat deplasat.

Cu privire la starea de fapt, învederează că a fost riguros verificată de către instanța de fond, au fost depuse și planșe foto mărite, s-a încercat ruperea pe momente, care ar fi fost favorabile inculpatului C. M. G. și crearea unei stări de fapt total diferită de ceea ce s-a întâmplat.

Cu privire la scuza provocării, consideră că nu se poate primi o astfel de teză de către instanța de apel, deoarece din toate probele administrate nu reiese că ar fi existat vreo provocare din partea lui P. M..

Pentru aceste motive, solicită respingerea apelurile, menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea apelului sub două aspecte, respectiv privind pronunțarea unei soluții de condamnare în ceea ce-l privește pe inculpatul – parte vătămată P. M. pentru infracțiunea de amenințare, considerând legea penală mai favorabilă codul vechi și să se stabilească o amendă orientată spre minimul prevăzut de lege, cu suspendarea condiționată a executării acesteia, iar în ceea ce privește dispozitivul instanței de fond în care se pronunță două hotărâri, de condamnare și respectiv de amânare, arată că este evident din modul de formulare că instanța a urmărit să stabilească o pedeapsă în ceea ce-l privește pe inculpatul C. M. G. și să se dispună amânarea acesteia. Consideră că s-ar fi impus în acest caz condamnarea, chiar și executarea pedepsei amenzii de către inculpatul C. M. G. raportat la împrejurările concrete ale comiterii faptei și la numărul mare de zile de îngrijiri medicale, însă nu poate solicita acest lucru pentru că apelul declarat de P. e exclusiv în favoarea inculpatului și astfel nu poate fi schimbat în defavoarea acestuia și în lipsa apelului părții civile. Solicită admiterea în sensul înlăturării dispoziției cu privire la condamnare și să se mențină cea cu privire la „stabilește și amână aplicarea pedepsei”.

În ceea ce privește daunele morale acestea au fost corect individualizate și au fost stabilite de instanța de fond raportat la numărul mare de zile de îngrijiri medicale dovedite în cauză, celelalte fiind doar ipoteze și speculații nesusținute de probele administrate.

În privința scuzei provocării solicită nu se rețină, având în vedere și atitudinea provocatoare inițială a inculpatului C. M. G., acesta fiind cel care a blocat ieșirea inculpatului-parte vătămată P. M., ceea ce a declanșat incidentul.

Avocatul V. M., în replică, arată că nu se poate reține susținerea blocării drumului cuiva care iese neregulamentar și consideră că partea vătămată trebuia să stea pe loc. Arată că a fost o singură lovitură de pumn din partea inculpatului C. M. G., după ce persoana vătămată l-a împins de trei ori.

Avocatul T. A., în replică, arată că a omis să precizeze un aspect legat de starea de temere. Instanța de fond nu reține apelativul „te omor, oricum”. Reiese din toată modalitatea de desfășurare, dacă ar fi existat temerea, deși instanța nu reține că ar fi existat, având în vedere atitudinea inculpatului P. M., imposibilitatea ducerii la îndeplinire a așa-zisei amenințări, nu se poate crea premisa unei stări de temere care să fie reală și serioasă.

Inculpatul –parte vătămată P. M., având ultimul cuvânt, solicită respingerea apelului ca nefondat, nu a existat amenințare nici măcar sub formă verbală.

CURTEA DE APEL

Asupra apelurilor penale de față:

Constată că prin sentința penală nr. 175/11.03.2015 pronunțată de Judecătoria Sibiu – Secția Penală, în baza art.193 alin.2 C.pen. cu aplic.art.5 C.pen. a fost condamnat inculpatul-parte civilă C. M. G., fiul lui A. și I., născut la data de 14.08.1992 în Sibiu, domiciliat în Sibiu, ..19, jud. Sibiu, CNP_, cetățean român, posesor al C.I. . nr._, studii liceale, manipulant mărfuri la S.C. Dream Travel S.R.L. Sibiu, necăsătorit, fără copii minori, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, la 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.

În baza art.83 alin.1 C. pen. s-a amânat aplicarea pedepsei pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 C. pen., de 2 ani, care va curge de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

În baza art.85 alin.1 C.pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Sibiu la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 86 alin.1 C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art.85 alin.1 lit.c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune Sibiu.

În baza art.85 alin.2 lit.b C.pen. pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul-parte civilă C. M. G. va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Spitalului C. Județean Sibiu sau la S. de Psihiatrie „Dr.Ghe. P.” din Sibiu pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art.86 alin.2 C.pen. Serviciul de Probațiune Sibiu va supraveghea executarea obligației inculpatului-parte civilă C. M. G. de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității.

În baza art.86 alin.3 C.pen. Serviciul de Probațiune Sibiu va lua măsurile necesare pentru a asigura executarea obligației inculpatului-parte civilă C. M. G. de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității.

În baza art.397 alin.1 C.proc.pen., art.19 alin.1 C.proc.pen., art.25 alin.1 C.proc.pen. rap.la art.1357 C.civ., art.313 din Legea nr.95/2006 a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. Județean de Urgență Sibiu și a fost obligat inculpatul-parte civilă C. M. G. la plata sumei de 272 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare, la care s-a adaugat dobânda legală până la data plății efective.

În baza art.19 alin.1 C.proc.pen., art.25 alin.1 C.pen., art.23 alin.3 teza I-a C.proc.pen. art.397 alin.1 C.proc.pen. rap.la art.1357 C.civ. a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă-inculpat P. M. și a fost obligat inculpatul-parte civilă C. M. G. la plata sumei de 2034,44 lei cu titlu de daune materiale și al echivalentului în lei la data plății al sumei de 5000 euro cu titlu de daune morale. Au fost respinse celelalte pretenții.

În baza art.86 alin.2 C.pen. Serviciul de Probațiune Sibiu va supraveghea executarea obligației inculpatului-parte civilă C. M. G. de a-și îndeplini integral obligațiile civile stabilite prin hotărâre, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.

În baza art.404 alin.3 C.proc.pen. rap.la art.88 alin.1, 3 C.pen. s-a atras atenția inculpatului-parte civilă C. M. G. că în situația nerespectării măsurilor de supraveghere impuse, a neexecutării obligației impuse, a neîndeplinirii obligațiilor civile până la expirarea termenului de supraveghere sau a săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere se va revoca amânarea și se va dispune aplicarea și executarea pedepsei.

În baza art.396 alin.5 C.proc.pen. rap.la art.16 lit.b teza I-a C.proc.pen. a fost achitată partea civilă-inculpat P. M., fiul lui G. și M., născut la data de 4.05.1983 în Copșa-M., jud.Sibiu, domiciliat în Sibiu, Al.Biruinței nr.1, ., CNP_, cetățean român, posesor al C.I. . nr._, studii superioare, inginer la .. Sibiu, căsătorit, fără copii minori, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, pentru infracțiunea de amenințare prevăzută de art.206 C.pen. cu aplic.art.5 C.pen.

În baza art.19 alin.1 C.proc.pen., art.25 alin.1, 5 C.proc.pen., art.397 alin.1 C.proc.pen. a fost lasată nesoluționată acțiunea civilă formulată de inculpatul-parte civilă C. M. G.

În baza art. 274 alin.1 C.proc.pen. a fost obligat inculpatul-parte civilă C. M. G. la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 276 alin.2 C.proc.pen. a fost obligat inculpatul-parte civilă C. M. G. la plata sumei de 601 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către parte civilă/ inculpat P. M..

În considerente instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul emis de P. de pe lângă Judecătoria Sibiu în dosarul nr.32/P/2013 înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._ s-a dispus trimiterea în judecată a:

- inculpatului C. M. G. fiul lui V. A. si I. V. ns la data de 14.08.1992 in Sibiu dom in Sibiu . 19, posesor la CI, ., nr._, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violente fapta prev. si ped de art 193 alin.2 Ncp. cu aplic. art. 5 N.C.P și a

- inculpatului P. M. fiul lui G. si M., ns la data de 04.05.1983 in or Copsa M. jud Sibiu, dom in Sibiu, ., . jud Sibiu si ff legale in Sibiu . 1, . CI ., nr_, CNP_, pentru savarsirea infractiunii de amenintare prev de art 193 alin 1 CP 1968 cu aplicare art 3 Ncp.

În fapt s-a reținut că în data de 24.12.2012 în jurul orei 15,30 în incinta benzinăriei Rompetrol inculpatul P. M. a adresat amenințări cu săvârșirea de acte de violență persoanei vătămate C. M. G., după care inculpatul C. M. G. a aplicat o lovitură cu pumnul persoanei vătămate P. M. pricinuindu-i leziuni traumatice care au necesitat inițial 16-18 zile de îngrijiri medicale, iar ulterior 40-45 zile medicale pentru vindecare.

În drepts-a arătat că:

- fapta inculpatului C. M. G. care în data de 24.12.2012 în jurul orei 15,30 în incinta benzinăriei Rompetrol a aplicat o lovitură cu pumnul persoanei vătămate P. M. pricinuindu-i leziuni traumatice care au necesitat inițial 16-18 zile de îngrijiri medicale iar ulterior 40-45 zile medicale pentru vindecare, întrunește elementele constitutive ale infractiunii de lovire sau alte violente prev. de art. 193 alin.2 Ncp, cu aplicarea art. 5 NCP;

- fapta inculpatului P. M. care care în data de 24.12.2012 în jurul orei 15,30 în incinta benzinăriei Rompetrol a adresat amenințări cu săvârșirea de acte de violență persoanei vătămate C. M. G. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de amenințare prev. de art. 193 alin.1 Cod Penal 1968 cu aplicarea art.3 NCP.

În cursul urmării penale s-au administrat următoarele probe:

-declarațiile persoanei vătămate P. M. f. 13,14-17

-declarațiile persoanei vătămate C. G. M. f.33-

-certificatul medico-legal nr. I/a/1409 din 28.12.2012f. 18

-raport de expertiză medico-legală nr.553/2/a/52 din 08.08.2013 f.20

- buletin de examinare CT f. 25

- adresa nr._ din 29.11.2013 aparținând Spitalului Județean de Urgență Sibiu.

- planșa foto cuprinzând capturi de imagini realizate după înregistrările din 24.12.2014 din stația Rompetrol .

- un CD nr.59/SB/17.01.2013 f.29

-declarațiile martorilor C. V. M., C. H. D., B. I. A., M. C. M., C. B. f.55-72

-declarațiile învinuitului/inculpatului C. M. G. f.74

- declarația învinuitului/inculpatului P. M. f.83

-fișele de cazier judiciar f.94,95

În cursul judecării cauzei au fost audiați partea civilă-inculpat P. M. (filele 94-97) și martorii B. I. A. și C. H. D. (filele 99-104), propuși de acesta.

Partea civilă-inculpat P. M. a depus la dosar o caracterizare (fila 118).

Inculpatul inculpatul-parte civilă C. M. G. nu a dorit să dea declarație în fața instanței (fila 128).

În privința martorei C. V. M. instanța a dispus, la termenul din 21.01.2015, în baza art.383 alin.3 C.proc.pen., ca proba cu declarația acesteia să nu mai fie administrată.

Inculpatul-parte civilă C. M. G. a depus la dosar fotografii efectuate pe baza înregistrărilor video din cursul incidentului (filele 105-114).

Au fost depuse fișele de cazier ale inculpaților (filele 30-31).

S. C. Județean de Urgență Sibiu s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 272 lei, depunând înscrisuri în acest sens (filele 40-42).

Partea civilă-inculpat P. M. a depus la dosar mai multe înscrisuri (filele 58-77).

Analizând materialul probator administrat în cauză instanța a reținut următoarele:

În data de 24.12.2012 în jurul orelor 15,10 partea civilă-inculpat P. M. se afla în incinta benzinăriei Rompetrol situată pe .. Sibiu pentru a alimenta cu motorină autoturismul proprietate personală marca Ford Mondeo cu numărul de înmatriculare_ . La un moment dat acesta a intrat în incinta stației pentru alimentarea cu numerar a cardului de carburant și, întrucât această operațiune urma să dureze aproximativ 4-5 minute, a revenit la autoturism pentru a-l muta, urmând ca după alimentarea cardului să procedeze la alimentarea mașinii cu carburant.

Pentru a nu bloca pompa de benzină unde staționa autoturismul său, partea civilă-inculpat P. M. a intenționat să efectueze o manevră de mers înapoi (în față aflându-se oprit un alt autoturism), moment în care a fost blocat de autoturismul marca OPEL OMEGA cu numărul de înmatriculare_ condus de inculpatul-parte civilă C. M. G., în care se mai aflau și martorele C. V. M. și C. H. D., mătușa și respectiv verișoara acestuia.

Partea civilă-inculpat P. M. a stat câteva secunde în mașină, sperând că inculpatul-parte civilă C. M. G. va da autoturismul înapoi și îi va permite să iese, însă nu s-a întâmplat așa. Partea civilă-inculpat P. M. a tras mașina câțiva metri mai în față, iar inculpatul-parte civilă C. M. G. a deplasat și el autoturismul în spatele acestuia, moment în care partea civilă-inculpat P. M. a coborât din mașină, având portofelul într-o mână și cheile mașinii în alta și s-a îndreptat spre mașina inculpatului-parte civilă C. M. G., timp în care acesta din urmă și-a deschis geamul de la portieră.

Partea civilă-inculpat P. M. i-a cerut acestuia să își mute mașina, cei doi s-au certat, inculpatul-parte civilă C. M. G. a coborât din mașină, s-a apropiat foarte mult de partea civilă-inculpat P. M., care a făcut un pas înapoi, cei doi s-au împins, iar la un moment dat inculpatul-parte civilă C. M. G. l-a împins pe partea civilă-inculpat P. M., care s-a dezechilibrat. Acesta din urmă și-a pus portofelul și cheile mașinii pe portbagajul mașinii inculpatului-parte civilă C. M. G. și s-a îndreptat spre acesta, moment în care inculpatul-parte civilă C. M. G. i-a aplicat o puternică lovitură de pumn în zona feței, determinând căderea părții civile-inculpat P. M. pe pavajul stației de carburant, precum și o sângerare nazală abundentă.

Inculpatul-parte civilă C. M. G. a aruncat cheile și portofelul părții civile-inculpat P. M. pe jos și a plecat cu mașina împreună cu cele două martore.

În urma agresiunii partea civilă-inculpat P. M. a suferit o fractură fără deplasare a oaselor nazale și o fractură de perete inferior al orbite drepte, astfel că s-a deplasat la Unitatea Primiri Urgențe a Spitalului C. Județean Sibiu unde i-au fost acordate îngrijiri.

Deși inițial a necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor, din cauza faptului că au apărut tulburări de sensibilitate algică la nivelul feței și respectiv tulburări inflamatorii ale mucoasei nazale pentru care acesta a necesitat consulturi de specialitate și tratamente ambulatorii, durata zilelor de îngrijiri medicale s-a prelungit la 40-45 de zile.

Leziunile suferite de partea civilă-inculpat P. M., localizarea acestora, mecanismul de producere, precum și durata zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare rezultă din certificatul medico-legal nr.I/a/1409 din 28 decembrie 2012, precum și din raportul de expertiză medico-legală nr.553/2/a/52 din 08.08.2013 întocmite de Serviciul Medico - Legal Județean Sibiu (filele 18, 20-24 dosar de urmărire penală).

Întregul incident a fost surprins de camerele de luat vederi montate în stația de benzină (imaginile fiind stocate pe CD-ul depus la fila 29 dosar de urmărire penală – fișierele SAVEFILE și SAVEFILE2), înregistrările fiind doar video și nu și audio.

Inculpatul-parte civilă C. M. G. a recunoscut că l-a lovit cu pumnul pe partea civilă-inculpat P. M., iar martorele C. V. M. și C. H. D. au confirmat acest lucru, cu toții susținând însă că partea civilă-inculpat P. M. i-ar fi adresat anterior acestuia amenințări cu moartea și că l-ar fi prins de gulerul hainei, încercând să îl lovească, astfel că inculpatul-parte civilă C. M. G. a ripostat, lovindu-l cu pumnul.

Deși în fața instanței inculpatul-parte civilă C. M. G. nu a dorit să dea declarații, acesta a relatat în cursul urmăririi penale (filele 75-78) că l-a claxonat pe partea civilă-inculpat P. M. pentru a-l face atent și pentru a evita o coliziune cu acesta, că acesta s-a dat jos din autoturism îndreptându-se spre mașina condusă de el. inculpatul-parte civilă C. M. G. a mai declarat că a rămas în autoturism și de pe geamul deschis al portierei i-ar fi spus părții civile-inculpat P. M. „ai grijă, era să mă lovești”, moment în care partea civilă-inculpat P. M. s-a enervat adresându-i jigniri și amenințări,,vrei să-ți arăt că-ți dau una și te omor și nu mai pleci de-aici viu”. Inculpatul-parte civilă C. M. G. a mai declarat că în acel moment a coborât din mașină, moment în care partea civilă-inculpat P. M. l-a prins de haină și l-a îmbrâncit, continuând să-l amenințe că o să-l bată și o să-l omoare. Inculpatul-parte civilă C. M. G. a mai susținut că P. M. l-a prins de gulerul hainei cu mâna stângă, iar cu mâna dreaptă și-a pus cheile si portofelul pe portbagajul mașinii după care, tot cu mâna dreaptă, a intenționat să-l lovească moment în care el, speriat fiind, i-a aplicat o lovitură cu pumnul stâng în arcada dreaptă. În urma loviturii inculpatul persoana-vătămată P. M. s-a dezechilibrat și a căzut.

Inculpatul C. M. G. a mai declarat că în acel moment a luat portofelul și cheile mașinii ce aparțineau părții civile-inculpat P. M. și care se aflau pe portbagajul mașinii sale, aruncându-le în direcția acestuia, după care s-a urcat în autoturismul în care se urcaseră și martorele, părăsind grăbit incinta benzinăriei.

Atât în cursul urmăririi penale (filele 75-78), cât și în fața instanței (filele 94-96), partea civilă-inculpat P. M. a declarat că i-a solicitat inculpatului-parte civilă C. M. G. pe un ton civilizat să-i facă loc pentru a părăsi culoarul aferent pompei de alimentare. Cesta a mai declarat că în momentul următor, inculpatul-parte civilă C. M. G. a coborât din autoturism și, fără niciun fel de explicație, i-a aplicat o lovitură cu pumnul în față. A mai declarat că în urma acestei lovituri a căzut la pământ, pierzându-și parțial cunoștința, iar în timp ce era căzut a mai fost lovit încă odată în zona capului de acesta. Înregistrarea video nu confirmă însă această a doua lovitură reclamată de partea civilă-inculpat P. M..

Deși în cauză a fost audiat și martorul B. I. A., angajat al benzinăriei, acesta nu a perceput incidentul dintre părți, ieșind afară din incinta stației de benzină după consumarea incidentului, când partea civilă-inculpat P. M. era căzut pe pavajul stației (filele 61-63 dosar de urmărire penală, filele 99-100).

Deși inculpatul-parte civilă C. M. G. a reclamat comiterea infracțiunii de amenințare prevăzută de art.193 din C.pen. din 1969, susținând că partea civilă-inculpat P. M. l-ar fi amenințat cu moartea ( îmbrâncindu-l apoi și pregătindu-se să îl lovească), din probele administrate nu a rezultat că i-ar fi fost pusă în pericol libertatea psihică sau că acesta ar fi avut vreo stare de temere. Dimpotrivă, așa cum s-a observat pe înregistrare (fișierul SAVEFILE2), imediat după ce partea civilă-inculpat P. M. s-a dus la mașina inculpatului-parte civilă C. M. G., adresându-i cuvinte prin geamul pe care îl deschidea (15:29:13), acesta a coborât rapid (după aproximativ 2 secunde), partea civilă-inculpat P. M. fiind nevoit să facă un pas înapoi pentru ca cel dintâi să poată deschide portiera.

Din aceleași înregistrări s-a observat cum partea civilă-inculpat P. M. își mișca mâinile, lăsate în jos pe lângă corp, în timpul discuției cu inculpatul-parte civilă C. M. G., cum la un moment dat cei doi și-au ridicat mâinile împingându-se ușor, iar partea civilă-inculpat P. M. a dat un pas înapoi (15:29:22). Imediat partea civilă-inculpat P. M. a făcut un pas înainte, inculpatul-parte civilă C. M. G. făcând același lucru, iar la scurt timp partea civilă-inculpat P. M. a făcut din nou un pas înapoi (15:29.26).

Din aceleași înregistrări rezultă că discuția contradictorie dintre cei doi s-a amplificat, inculpatul-parte civilă C. M. G. apropiindu-se foarte mult de partea civilă-inculpat P. M. (15:29:29), care din nou a făcut un pas înapoi, iar la un moment dat inculpatul-parte civilă C. M. G. a făcut un gest (care nu a putut fi surprins de camerele video) care l-a determinat pe partea civilă-inculpat P. M. să se întoarcă cu partea laterală spre el și apoi cu spatele, dezechilibrându-se ușor. Partea civilă-inculpat P. M. și-a pus cheile și portofelul pe portbagajul mașinii inculpatului-parte civilă C. M. G., după care s-a îndreptat spre inculpatul-parte civilă C. M. G. și, imediat, partea civilă-inculpat P. M. a fost lovit în zona capului (15:29:42) și a căzut pe pavajul stației de benzină.

S-a putut constata că întreg incidentul dintre părți, care a culminat cu lovirea și căderea părții civile-inculpat P. M., a durat un interval foarte scurt (aproximativ 29 de secunde), că inculpatul-parte civilă C. M. G. a coborât din mașină imediat ce partea civilă-inculpat P. M. s-a apropiat, că tot el a fost cel care avea în mod vizibil intenții agresive, că, anterior lovirii părții civile-inculpat P. M., tot el a fost cel care l-a bruscat (astfel încât partea civilă-inculpat P. M. s-a dezechilibrat), după care tot el l-a lovit cu pumnul în zona feței (în timp ce partea civilă-inculpat P. M. se îndrepta spre el).

În cursul urmăririi penale martora C. H. D. a declarat (filele 69-72) că partea civilă-inculpat P. M. i-a vorbit urât inculpatului-parte civilă C. M. G. și i-a reproșat că se crede șmecher, că acesta din urmă i-a cerut să se calmeze, dar primul nu s-a oprit, adresându-i în continuare cuvinte vulgare, că l-ar fi prins cu mâna de gulerul hainei și se pregătea să îl lovească cu cealaltă mână, moment în care inculpatul-parte civilă C. M. G. i-a aplicat un pumn în față. Aceste susțineri nu sunt însă confirmate de înregistrarea video, pe care se observă în mod clar că înainte de a fi lovit cu pumnul în față partea civilă-inculpat P. M. nu l-a prins de haină pe inculpatul-parte civilă C. M. G..

În fața instanței martora și-a nuanțat declarația, adăugând și faptul că partea civilă-inculpat P. M. i-ar fi adresat inculpatului-parte civilă C. M. G. amenințări cu moartea, susținând în continuare că partea civilă-inculpat P. M. l-ar fi prins de haină și că intenționa să îl lovească (fila 103).

Chiar dacă nu a fost audiată în cursul judecății martora C. V. M., instanța consideră necesar să menționeze că și declarația acesteia din cursul urmăririi penale nu corespunde adevărului, martora susținând că partea civilă-inculpat P. M. l-ar fi prins de haină pe inculpatul-parte civilă C. M. G. în zona pieptului, că l-a amenințat cu moartea și că, în timp ce îl ținea de haină, se pregătea să îl lovească, moment în care partea civilă-inculpat P. M. l-a lovit cu pumnul (filele 64-67 dosar de urmărire penală).

Mai mult, susținerile inculpatului-parte civilă C. M. G. și ale celor două martore aflate cu el în mașină în sensul că partea civilă-inculpat P. M. l-ar fi amenințat cu moartea sunt absolut neverosimile, în condițiile în care singurul lucru pe care îl urmărea partea civilă-inculpat P. M. era ca acesta să își mute mașina și să poată ieși dintre pompele de benzină și în condițiile în care inculpatul-parte civilă C. M. G., în momentele în care se susține că s-ar fi adresat aceste amenințări se afla în interiorul autoturismului împreună cu alte două persoane, era pe timp de zi, în ajun de C., într-o stație de benzină în care se aflau angajați și alte persoane.

Instanța, ținând seama de toate acestea, precum și de faptul că partea civilă-inculpat P. M. s-a dus la mașina inculpatului-parte civilă C. M. G. neavând nicio mână liberă (într-o mână își ținea cheile, iar în cealaltă portofelul), a apreciat că susținerile inculpatului-parte civilă C. M. G. și ale celor două martore (mătușa și respectiv verișoara acestuia) referitoare la amenințările cu moartea sunt subiective și făcute pro causa.

Pe baza probelor administrate instanța a constatat că nu sunt îndeplinite în cauză nici condițiile legitimei apărări (în forma mai favorabilă reglementată de art.16 C.pen.) și nici ale stării de provocare (art.74 alin.1 lit.a C.pen.).

Astfel, inculpatul-parte civilă C. M. G. este cel care a început actele de violență la care a reacționat și partea civilă-inculpat P. M. prin împingerea acestuia, neexistând un atac injust din partea părții civile la care acesta să reacționeze prin violență pentru a-l respinge. S-a menționat că, chiar dacă partea civilă-inculpat P. M. ar fi amenințat anterior inculpatul-parte civilă C. M. G. cu moartea, tot nu s-ar fi putut vorbi de legitimă apărare, câtă vreme nu exista un atac material îndreptat împotriva acestuia.

Apoi, nici starea de provocare nu poate fi reținută, deoarece aceasta presupune săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă. În cauză, deși părțile au avut o discuție contradictorie, nu rezultă că inculpatul-parte civilă C. M. G. ar fi fost sub stăpânirea unei puternice tulburări. Dimpotrivă, inculpatul-parte civilă C. M. G. a fost cel care nu i-a permis părții civile-inculpat P. M. să iese cu mașina dintre pompele de benzină, a coborât din mașină și s-a manifestat agresiv față de acesta, în condițiile în care acesta din urmă nu schițase niciun gest în acest sens. Inculpatul-parte civilă C. M. G. a fost cel care a determinat incidentul, mai întâi prin blocarea ieșirii autoturismului părții civile-inculpat P. M. (în condițiile în care văzuse că acesta intenționa să iese cu mașina cu spatele din pompă), ceea ce a determinat o reacție de nemulțumire din partea părții civile-inculpat P. M., urmată de coborârea din autoturism a acestuia, care i-a cerut să își mute mașina, moment în care inculpatul-parte civilă C. M. G. a decis să coboare și s-a manifestat violent.

În final s-a impus a se menționa faptul că susținerile inculpatului-parte civilă C. M. G. în sensul existenței legitimei apărări sau, în subsidiar, a circumstanței atenuante a provocării, prin raportare la aceeași situație de fapt, sunt contradictorii, legitima apărare presupunând un atac material iminent (deci pe cale să se declanșeze sau în curs), pe când starea de provocare presupune un „atac” încheiat, coexistența celor două fiind imposibilă.

Fapta inculpatului C. M. G. care în data de 24.12.2012 în jurul orei 15,30 în incinta benzinăriei Rompetrol a aplicat o lovitură cu pumnul persoanei vătămate P. M. pricinuindu-i leziuni traumatice care au necesitat inițial 16-18 zile de îngrijiri medicale iar ulterior 40-45 zile medicale pentru vindecare, întrunea, la data comiterii, elementele constitutive al infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art.181 alin.1 din C.pen. din 1969 pentru care pedeapsa era închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

La data de 1.02.2014 a intrat în vigoare Noul Cod penal, care în art.193 alin.2 incriminează infracțiunea de lovire sau alte violențe astfel: „Fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă”.

Conform art.5 alin.1 C.pen. în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Deoarece Noul C.pen. este legea mai favorabilă, fiind prevăzută și amenda ca pedeapsa alternativă cu închisoarea, precum și modalitatea de individualizare constând în amânarea aplicării pedepsei (art.83), care este mai favorabilă decât soluția de condamnare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei prevăzută de art.81 din C.pen. din 1969, instanța a reținut încadrarea juridică prevăzută de art.193 alin.2 C.pen.

Deși prin rechizitoriu s-a reținut în sarcina părții civile-inculpat P. M. infracțiunea de amenințare prevăzută de art.193 din C.pen. din 1969 constând în aceea că a adresat amenințări cu acte de violență inculpatului-parte civilă C. M. G., instanța a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, iar fapta nu este, prin urmare, tipică.

Conform art.193 alin.1 din C.pen. din 1969 infracțiunea de amenințare prevăzută de art.193 C.pen. constă în fapta de a amenința o persoană cu săvârșirea unei infracțiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva ei, a soțului ori a unei rude apropiate, dacă este de natură să o alarmeze.

La data de 1.02.2014 a intrat în amenințare astfel: „Fapta de a amenința o persoană cu săvârșirea unei infracțiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa ori a altei persoane, dacă este de natură să îi producă o stare de temere”.

Examinând cele două texte legale se constată că Noul C.pen. este legea mai favorabilă, instituind sub aspectul laturii obiective cerința ca amenințarea să fie de natură să producă o stare de temere, spre deosebire de vechea reglementare unde se cerea doar ca amenințarea să fie de natură să alarmeze.

Este cert că partea civilă-inculpat P. M. s-a îndreptat nervos spre mașina inculpatului-parte civilă C. M. G., cerându-i să își mute mașina și adresându-i cuvinte care l-au determinat pe acesta din urmă să coboare din autoturism, după care cei doi s-au certat, în acele momente ambii fiind vizibil porniți spre o confruntare fizică și nedând niciunul de înțeles că ar dori să încheie în mod pașnic conflictul.

Cuvintele adresate de partea civilă-inculpat P. M. inculpatului-parte civilă C. M. G. cu acea ocazie, au putut fi percepute de acesta ca fiind o amenințare la adresa sa (chiar cu acte de violență), dar aceste cuvinte nu au putut fi, în contextul descris mai sus, de natură să producă o stare de temere. Astfel, inculpatul-parte civilă C. M. G. nu a avut nicio reacția care să denote că i-ar fi fost adusă atingere libertății psihice, că i-ar fi fost teamă, ci, dimpotrivă, acesta a coborât rapid din mașină (unde ar fi fost în siguranță) și s-a îndreptat direct spre partea civilă-inculpat P. M., poziționându-se foarte aproape de acesta, ceea ce exclude posibilitatea ca acele cuvinte adresate de partea civilă-inculpat P. M. să fi fost de natură să provoace o stare de temere.

Nefiind tipică, fapta nu este prevăzută de legea penală, astfel că, în baza art.396 alin.5 C.proc.pen. rap.la art.16 lit.b teza I-a C.proc.pen. instanța l-a achitat partea civilă-inculpat P. M. pentru infracțiunea de amenințare prevăzută de art.206 C.pen. cu aplic.art.5 C.pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei stabilite în cauză pentru inculpatul-parte civilă C. M. G. instanța a avut în vedere prevederile art.74 alin.1 C.pen. (Criteriile generale de individualizare a pedepsei) în sensul că stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;

b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;

d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;

e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;

f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal;

g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Conform art.74 alin.2 C.pen. când pentru infracțiunea săvârșită legea prevede pedepse alternative, se ține seama de criteriile prevăzute în alin. (1) și pentru alegerea uneia dintre acestea.

Fapta comisă de inculpat prezintă o gravitate medie, acesta, la vârsta de 20 de ani, nemulțumit de faptul că partea civilă-inculpat P. M. i-a reproșat că i-a blocat ieșirea din pompă, a început incidentul violent și l-a lovit pe acesta puternic cu pumnul în zona feței, determinând producerea a două fracturi, o sângerare abundentă și căderea părții civile-inculpat P. M. pe pavajul. Acesta din urmă a necesitat asistență medicală de urgență și apoi numeroase tratamente și consulturi medicale. Perioada de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor provocate a fost relativ îndelungată, prelungindu-se la 40-45 zile. Inculpatul a absolvit studii liceale, este angajat ca manipulant mărfuri la S.C. Dream Travel S.R.L. Sibiu, nu este căsătorit, nu are copii minori, nu are antecedente penale. Acesta a recunoscut pe tot parcursul procesului penal că l-a agresat pe partea civilă-inculpat P. M., însă a încercat să acrediteze ideea că acesta l-ar fi amenințat cu moartea, că l-ar fi provocat sau chiar că ar fi acționat în legitimă apărare.

Ținând cont de cele expuse mai sus, instanța a ales pedeapsa închisorii și a stabilit-o pe o durată de 6 luni.

În ceea ce privește necesitatea aplicării pedepsei, instanța a constatat că, în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 83 C. pen., pedeapsa stabilită fiind închisoarea de 6 luni, inculpatul-parte civilă C. M. G. nu a mai fost condamnat anterior, aceasta și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, iar în raport de persoana inculpatului (așa cum a fost descrisă mai sus), de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

De asemenea, s-a constatat faptul că maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpatul-parte civilă C. M. G. este de 5 ani închisoare, valoare inferioară celei de 7 ani închisoare prevăzute de art. 83 alin.2 C. pen. iar inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului.

Față de aceste considerente, în baza art. 83 alin.1, 3 C. pen. a amânat aplicarea pedepsei amenzii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin.1 C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Sibiu la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art.86 alin.1 C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art.85 alin.1 lit.c) - e) să se comunice Serviciului de Probațiune Sibiu.

În baza art.85 alin.2 lit.b C.pen. s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul-parte civilă C. M. G. va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Spitalului C. Județean Sibiu sau la S. de Psihiatrie „Dr.Ghe. P.” din Sibiu pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare, instanța apreciind că îndreptarea inculpatului-parte civilă C. M. G. și conștientizarea consecințelor conduite sale se vor realiza mai bine prin prestarea acestei munci într-una din cele două unități spitalicești.

În baza art.86 alin.2 C.pen. s-a dispus ca Serviciul de Probațiune Sibiu să supravegheze executarea obligației inculpatului-parte civilă C. M. G. de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității.

În baza art.86 alin.3 C.pen. s-a dispus ca Serviciul de Probațiune Sibiu să ia măsurile necesare pentru a asigura executarea obligației inculpatului-parte civilă C. M. G. de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității.

S. C. Județean Sibiu s-a constituit parte civilă în cauză solicitând obligarea inculpatului-parte civilă C. M. G. la plata sumei de 272 reprezentând cheltuielile ocazionate de asistența medicală acordată părții civile-inculpat P. M., plus dobânda legală până la data plății (fila 40).

Potrivit art.313 alin.1 din Legea nr.95/2006 persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicală acordată, iar sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale.

Deoarece prin probele administrate s-a dovedit că inculpatul-parte civilă C. M. G. a fost cel care a agresat partea civilă-inculpat P. M., iar în urma acestei agresiuni partea civilă-inculpat P. M. a fost consultată la Unitatea Primiri Urgențe a Spitalului C. Județean Sibiu, cuantumul total al cheltuielilor ocazionate de asistența medicală acordată acesteia fiind de 272 lei, conform înscrisurilor depuse la filele 41-42, instanța, în baza art.19 alin.1 C.proc.pen., art.25 alin.1 C.pen., art.397 alin.1 C.proc.pen. rap.la art.1357 C.civ. și art.313 din Legea nr.95/2006 a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. Județean de Urgență Sibiu și a obligat inculpatul-parte civilă C. M. G. la plata sumei de 272 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare, la care s-a adăugat dobânda legală până la data plății efective.

Partea civilă-inculpat P. M. s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpatului-parte civilă C. M. G. la plata sumei de 5434,44 lei și 2200 euro reprezentând cheltuielile ocazionate, din care 2034,44 lei reprezintă cheltuielile efectuate până la momentul constituirii de parte civilă, 3400 lei și 2200 euro sunt estimările minime ale costurilor intervențiilor chirurgicale la care urmează să fie supus. A mai solicitat acordarea sumei de 5000 euro cu titlu de daune morale.

În privința prejudiciului material invocat de partea civilă-inculpat P. M. instanța a constatat că prin înscrisurile depuse la dosar (filele 64-77) acesta a dovedit cheltuirea sumei de 2034,44 lei pentru medicamente și investigații medicale.

Cât privește sumele de 3400 lei și 2200 euro care, potrivit acestuia, ar reprezenta estimările minime ale costurilor intervențiilor chirurgicale la care urmează să fie supus (conform documentelor depuse la filele 58-59), instanța a constatat că aceste intervenții au fost recomandate pentru deviația de sept nazal, cu privire la care prin raportul de expertiză medico-legală efectuat în cursul urmăririi penale s-a stabilit că nu este urmarea agresiunii suferite, ci a fost produsă prin dezvoltarea normală a masivului facial (fila 24). Actele medicale depuse de partea civilă-inculpat P. M. nu fac dovada unei legături de cauzalitate întra traumatism și deviația de sept și nu infirmă concluziile raportului de expertiză medico-legală sub acest aspect, astfel că nu s-a dovedit legătura de cauzalitate între fapta ilicită comisă de inculpatul-parte civilă C. M. G. și acest prejudiciu viitor pe care îl va încerca partea civilă-inculpat P. M..

Cât privește daunele morale solicitate, instanța a constatat că, partea civilă-inculpat P. M. a suferit un prejudiciu nepatrimonial, constând în suferință de ordin fizic dar și psihic, că partea civilă a necesitat o durată mare de zile de îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor suferite la nivelul feței (40-45 zile), că . a avut loc chiar în ajunul Crăciunului, partea civilă fiind nevoită să apeleze la asistență medicală de urgență, că a avut dureri o lungă perioadă după agresiune, necesitând tratament, că a suferit un . moderat, o tulburare de stres posttraumatic și a beneficiat de asistență medicală psihiatrică (fila 59). La filele 27-28 din dosarul de urmărire penală sunt fotografii efectuate imediat după agresiune în care se pot observa echimozele suferite de partea civilă-inculpat P. M. la nivelul ochilor.

Instanța, constatând că suma solicitată cu titlu de daune morale de partea civilă reprezintă un echivalent rezonabil al prejudiciului nepatrimonial încercat, le-a acordat în totalitate.

Prin urmare, instanța, în baza art.19 alin.1, 5 C.proc.pen., art.25 alin.1 C.pen., art.23 alin.3 teza I-a C.proc.pen. art.397 alin.1 C.proc.pen. rap.la art.1357 C.civ. a admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă-inculpat P. M. și a obligat inculpatul-parte civilă C. M. G. la plata sumei de 2034,44 lei cu titlu de daune materiale și al echivalentului în lei la data plății al sumei de 5000 euro cu titlu de daune morale. S-au respins celelalte pretenții.

În baza art.86 alin.2 C.pen. s-a dispus ca Serviciul de Probațiune Sibiu să supravegheze executarea obligației inculpatului-parte civilă C. M. G. de a-și îndeplini integral obligațiile civile stabilite prin hotărâre, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.

Inculpatul-parte civilă C. M. G. a solicitat obligarea părții civile-inculpat P. M. la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale (fila 45).

Deoarece instanța a dispus achitarea părții civile-inculpat P. M. pe motiv că fapta nu este prevăzută de legea penală (art.16 lit.b, teza I-a C.proc.pen.), în baza art.19 alin.1 C.proc.pen., art.25 alin.1, 5 C.proc.pen., art.397 alin.1 C.proc.pen. a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de inculpatul-parte civilă C. M. G.

În baza art. 274 alin.1 C.proc.pen. a fost obligat inculpatul-parte civilă C. M. G. la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare (parțiale) avansate de stat.

În baza art. 276 alin.2 C.proc.pen. a fost obligat inculpatul-parte civilă C. M. G. la plata sumei de 601 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă-inculpat P. M., constând în 500 lei onorariul de avocat în cursul urmăririi penale (fila 89) și 101 lei taxele pentru eliberarea certificatului medico-legal și pentru efectuarea raportului de expertiză medico-legală (filele 67, 72), acestea fiind cheltuielile efectuate până la momentul dezbaterilor.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Sibiu și inculpatul/parte civilă C. M. G..

P. de pe lângă Judecătoria Sibiu a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând, condamnarea inculpatului/parte civilă P. M. pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare, astfel cum rezultă din probele administrate, declarațiile martorilor care au fost audiați în faza de urmărire penală.

În motivare se arată că declarațiile martorelor C. V. și C. H. D. care sunt edificatoare sub aspectul acestui moment al incidentului din care rezultă și atitudinea acestei persoane față de inculpatul –parte vătămată C. M. G., atitudine care se înscrie în elementele constitutive ale infracțiunii de amenințare.

Referitor la al doilea motiv, nu consideră că acea acțiune ar fi cauzat o tulburare extrem de însemnată care să-l determine pe inculpatul C. M. G. să procedeze astfel cum a făcut și pe cale de consecință a nu se reține dispozițiile cu privire la provocare.

Prin apărătorul ales inculpatul/parte civilă C. M. G. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând, îndreptarea nelegalității în ceea ce privește dubla dispoziție din dispozitivul hotărârii, pe de o parte instanța condamnând inculpatul, după care dispunându-se amânarea aplicării pedepsei, ceea ce vine în contradicție și cu motivarea de la fila 7 unde instanța spune că va stabili pedeapsa de 6 luni, după care va dispune amânarea aplicării acesteia, ceea ce este nelegal și nu poate fi dus la îndeplinire un astfel de dispozitiv, voința instanței de fond fiind aceea de a stabili o pedeapsă și de a dispune apoi amânarea aplicării acesteia.

Se mai solicită condamnarea inculpatului/parte civilă P. M. pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare, având în vedere probatoriul administrat în cauză.

Solicită reținerea scuzei provocării, raportat la art. 75 alin. 1 lit. a C.pen., în ceea ce-l privește pe inculpatul C. M. G.. Prin vizionarea înregistrării, instanța de fond are o . contradicții chiar cu privire la aceste aspecte, se vede ca moment inițial persoana vătămată P. M. dă cu spatele din benzinărie, cu motivarea, însușită de instanța de fond fără nicio probă, cel puțin pe cameră nu se vede, că avea o mașină în față și nu putea să se deplaseze decât mergând înapoi. C. M. G. îl claxonează fiind pe punctul de a se tampona. În loc să-și continue drumul spre înainte sau să iasă din benzinărie, P. M. oprește în fața pompei, se dă jos din mașină și vine direct la mașina lui C. M. G.. Aici apare și prima contradicție în ceea ce privește motivarea instanței de fond, care la fila 5 precizează că nu l-ar fi amenințat atât de puternic încât să creeze o stare de tulburare în ceea ce-l privește pe C., dar la fila 6 se spune că gesturile pot fi interpretate ca fiind amenințătoare, că aceasta nu se poate ignora la maniera agresivă în care s-ar fi deplasat la mașina inculpatului C.. Dacă s-a deplasat agresiv, cine pornește incidentul. C. M. G. stătea la volanul mașinii sale, P. M. este cel care nu-și continuă deplasarea, se dă jos și vine și începe să se certe cu C. M. G.. Raportat la înregistrare, instanța omite, din declarația persoanei vătămate P. M. că erau așa apropiați încât nu mai puteai pune nicio mână între ei. Se vede cum P. M. sare cu pieptul să-l lovească pe C. M. G., își pune cheile jos, spune că a avut doar o fracțiune de secundă să riposteze și vine în față, după care se împinge din nou. Nu a fost C. M. G. cel care a lovit din senin pe P. M., pentru că acesta a venit, i-a adresat amenințări și s-a împins în mod repetat în C.. Prin urmare cel care provoacă incidentul este P. M., el este cel care încalcă regulile de circulație, care insultă, care se dă jos de la volanul mașinii și provoacă incidentul. Astfel ar fi firesc să se rețină scuza provocării. A fost un gest impulsiv evident al lui C. M. G., dar după ce P. M. își pune cheile pe mașină și se pregătește să lovească.

Curtea de Apel examinând sentința penală atacată prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu constată că apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Sibiu și inculpatul/parte civilă C. M. G. sunt fondate și vor fi admise, din următoarele considerente:

Pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești instanța de fond a reținut o corectă stare de fapt în cauză.

Astfel, s-a reținut că la data de 24.12.2012 în jurul orelor 15,10 partea civilă-inculpat P. M. se afla în incinta benzinăriei Rompetrol situată pe .. Sibiu pentru a alimenta cu motorină autoturismul proprietate personală marca Ford Mondeo cu numărul de înmatriculare_ .

La un moment dat acesta a intrat în incinta stației pentru alimentarea cu numerar a cardului de carburant și, întrucât această operațiune urma să dureze aproximativ 4-5 minute, a revenit la autoturism pentru a-l muta, urmând ca după alimentarea cardului să procedeze la alimentarea mașinii cu carburant.

Inculpatul-parte civilă C. M. G. a aruncat cheile și portofelul părții civile-inculpat P. M. pe jos și a plecat cu mașina împreună cu cele două martore.

Încadrarea juridică dată faptelor este legală, la fel și legea penală aplicată în cauză și apreciată de instanța de fond a fi mai favorabilă.

P. și inculpatul Parte civilă au atacat sentința penală apreciind că în mod greșit instanța de fond l-a achitat pe inculpatul/parte civilă P. M. pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare. Inculpatul C. M. G. a mai solicitat și reținerea provocării în ce-l privește și clarificarea dispozitivului, în sensul că prin aceeași hotărâre a fost și condamnat și s-a și dispus amânarea executării pedepsei.

Curtea apreciază că în ceea ce privește soluția pronunțată de instanța de fond vizând pe inculpatul/parte civilă P. M. este legală.

Astfel, din probele administrate, cu precădere din imaginile stocate pe camera de supraveghere a rezultat clar că responsabil de incident se face inculpatul C. M. G..

Instanța de fond a analizat aceste imagini și a reținut în mod corect că inculpatul C. a fost acela care s-a comportat violent, fără a fi fost provocat. Nu a rezultat nici o acțiune a inculpatului/parte civilă P. M. care să poată fi percepută serios ca o amenințare care să-l determine pe inculpatul C. să acționeze cu violență în modalitatea descrisă. La fel, nu poate fi considerată o provocare faptul că inculpatul/parte civilă P. M. și-a pus cheile mașinii și portmoneul pe portbagajul mașinii inculpatului. Dimpotrivă, inculpatul C. a fost acela care s-a împins în partea civilă iar ulterior, fără nici un motiv i-a aplicat acestuia o lovitură cu pumnul în zona feței, după care a fugit.

Nu poate fi considerată o amenințare și nici provocare împrejurarea că inculpatului C. i s-a cerut să mute mașină și faptul că cei doi s-au certat. Nu s-a reținut ca partea civilă/inculpat să fi făcut un gest către inculpatul C. care să poată fi interpretat ca amenințător la adresa siguranței fizice a acestuia.

În mod corect instanța de fond nu a ținut seama de declarațiile martorelor C. V. M. și C. H. D., persoane care sunt rude apropiate ale inculpatului C. și a căror declarații nu corespund cu imaginile înregistrate și care și-au nuanțat constant declarațiile în așa fel încât să reducă vinovăția inculpatului C..

Prin apelul declarat inculpatul C. M. G. a mai solicitat reducerea pedepsei stabilite și înlăturarea obligației de a presta muncă în folosul comunității.

Curtea apreciază că în raport de fapta săvârșită, de modalitatea în care inculpatul a săvârșit-o, de consecințele acesteia și urmările produce, nu se impune a fi redusă pedeapsa stabilită de către instanța de fond, aceasta fiind aplicată la minimul ei special și nu există motive legale pentru a fi redusă. Nu se impune nici înlăturarea obligației de a presta muncă în folosul comunității stabilită în sarcina inculpatului, aceasta fiind o modalitate de schimbare a comportamentului acestuia în raport de violența nejustificată de care a dat dovadă.

Nefondate sunt și motivele de apel ale inculpatului C. M. G. vizând latura civilă a cauzei.

Curtea apreciază că în raport de leziunile suferite de partea civilă/inculpat P. M., de urmările produse ca urmare a săvârșirii faptei și de trauma psihică suferită de partea civilă, suma de 5000 Euro sau echivalent în lei la data plății, este de natură să acopere prejudiciul moral suferit de partea civilă, nu este excesivă și nu se impune a fi modificată.

Apelurile declarate sunt însă admisibile sub aspectul de nelegalitate vizând soluția de condamnare a inculpatului C. pronunțată de către instanța de fond și apoi de amânare a executării pedepsei, soluție care nu poate fi executată în forma pronunțată.

Conform art. 396 al. 1 C.p.p., instanța hotărăște asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunțând, după caz, condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal.

Conform al. 2 al. aceluiași articol condamnarea se pronunță dacă instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

Renunțarea la aplicarea pedepsei se pronunță dacă instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, în condițiile art. 80 - 82 din Codul penal.

Conform art. 396 al. 4 amânarea aplicării pedepsei se pronunță dacă instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, în condițiile art. 83 - 90 din Codul penal.

Față de aceste dispoziții legale instanța de fond, constatând, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, trebuia să stabilească o pedeapsă și apoi să dispună amânarea acesteia în condițiile art. 83 - 90 din Codul penal.

Față de cele expuse Curtea,în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p., va admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Sibiu și inculpatul/parte civilă C. M. G..

Conform art. 275 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului.

Pentru aceste motive

În numele legii

Decide:

Admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Sibiu și inculpatul/parte civilă C. M. G. împotriva sentinței penale nr. 175/11.03.2015 pronunțată de Judecătoria Sibiu – Secția Penală și în consecință:

Desființează sentința penală atacată numai sub aspectul greșitei folosiri a sintagmei „condamnă” în ce-l privește pe inculpatul/parte civilă C. M. G. și, rejudecând cauza în aceste limite:

Stabilește pentru inculpatul/parte civilă C. M. G. o pedeapsă de 6 luni închisoare, menținând dispozițiile referitoare la amânarea aplicării pedepsei.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Conform art. 275 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 23.06.2015.

Președinte,Judecător,

D. G. A. G. M.

Grefier,

R. A.

Red. DG/Tehn. RA

2ex./07.07.2015

Jud.fond: A. S.

← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 651/2015....		Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP).... →

Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 661/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 661/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA