Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 683/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 683/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 25-06-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 683/A/2015
Ședința publică din 25 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. L.
Judecător M. E. C.
Grefier N. M.
P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. este reprezentat de
Procuror A. F.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpatul T. C. M. împotriva sentinței penale nr. 250/20.04.2015 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă:
-pentru inculpatul apelant T. C. M., apărătoarea sa aleasă, avocata L. A. Lorelei;
-pentru partea civilă intimată B. I. M., apărătoarea sa aleasă, avocata R. R.,
lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că s-a primit la dosar prin serviciul de registratură al instanței, note de ședință din partea părții civile intimate B. I. M..
Avocata R. R., apărătoare aleasă a părții civile intimate B. I. M., depune la dosar împuternicirea avocațială în original însoțită de chitanța nr. 961 din 16.06.2015 în sumă de 2.200 lei, reprezentând onorariu avocat.
Instanța solicită părților să precizeze dacă au cereri de formulat.
Avocata L. A. Lorelei, apărătoare aleasă a inculpatului T. C. M., arată că este nelămurită cu privire la certificatul de cazier judiciar. Apărătoarea arată în fața instanței de fond că s-a făcut adresă la IG.P.R. pentru a se comunica în mod oficiul certificatul de cazier judiciar datorită faptului că inculpatul ori de câte ori a solicitat certificatul de cazier judiciar i s-a emis un certificat de cazier judiciar curat, fără să fie înscris în evidența acestora cu o amendă administrativă așa cum se susține în certificatul de cazier judiciar sosit la dosarul cauzei. Apărătoarea depune la dosar certificatul de cazier judiciar pe care inculpatul l-a ridicat în data de 17.04.2015 de la poliție, unde se menționează că acesta nu este înscris în evidențe. Aceasta, având în vedere că în sentința atacată instanța de fond a reținut circumstanțele personale ale inculpatului iar apărarea părții vătămate, de asemenea a pus accent pe acel pericol social pentru că a săvârșit alte infracțiuni de pericol asupra alor părți vătămate. Apărătoarea arată că a fost într-adevăr o altercație dar nu s-a dat nicio amendă administrativă. Din acest motiv, apărătoarea solicită, în principal, efectuarea unei adrese la serviciul de cazier pentru a comunica în original o copie după cazierul judiciar al acestui inculpat pentru a se vedea, încă odată, dacă acesta figurează în evidențele Ministerului de Interne.
Având în vedere că în sentința penală atacată, instanța reține și apreciază faptul că partea vătămată a rămas cu un prejudiciu estetic permanent solicită reaudierea acesteia pentru ca instanța să poată percepe personal dacă această parte vătămată prezintă un prejudiciu estetic permanent, întrucât datorită acestui prejudiciu inculpatul a fost condamnat și i s-a acordat părții civile acele despăgubiri civile într-un cuantum foarte ridicat, iar potrivit raportului de expertiză efectuat în prezenta cauză nu constituie o infirmitate fizică.
Instanța pune în discuție cererile formulate de apărătoarea inculpatului apelant.
Avocata R. R., apărătoare aleasă a părții civile intimate B. I. M., arată că în principiu nu se opune audierii în fața instanței de apel a acestei tinere, însă are acte medicale. De observat că instanța de fond a și rămas în pronunțare după care a repus cauza pe rol tocmai pentru a audia pe această parte civilă și a observa. Există într-adevăr o concluzie în sensul că necunoscând partea ai impresia că nu se observă această infirmitate, însă deține act medical, care nu a fost răsturnat, și partea civilă spune că cel mai mult o simte și se observă în momentul în care cască sau vrea să facă o mișcare facială mai profundă. Se vede foarte puțin această mișcare a maxilarului, dar ea este permanentă. Referitor la cazier, apărătoarea arată că această problemă s-a pus și la instanța de fond, dar a mers pe cazierul de la fila 12 solicitat în mod legal. Personal nu are nicio explicație de ce pe certificatul de cazier judiciar eliberat inculpatului nu apare nicio mențiune.
Reprezentanta Parchetului arată că în principal se opune la cele două solicitări formulate de apărătoarea inculpatului apelant. În legătură cu cazierul arată că probabil o explicație ar fi că atunci când cere partea personal fișa de cazier judiciar, unde în mod obișnuit se înscriu doar condamnările penale, se eliberează fără nicio condamnare întrucât amenda administrativă nu constituie o condamnare penală. Însă în evidența organelor de poliție sancțiunile administrative sunt ținute într-un registru separat și fiind solicitate antecedentele penale ale inculpatului a fost trecută pe fișa de cazier doar pentru uzul organelor judiciare acea sancțiune administrativă. Dacă se va considera că se impun lămuriri nu se opune acordării unui termen în acest scop. În legătură cu audierea părții vătămate pentru a constata instanța de apel existența sau nu a unui prejudiciu estetic permanent, consideră că este nefondată atâta timp cât un medic specialist se pronunță de un asemenea prejudiciu consideră că nu organele judiciare ar putea să își facă o altă părere, pentru că nu au cunoștințele de specialitate necesare și chiar în acest scop instanța de fond a dispus efectuarea acelui raport de expertiză.
Instanța, raportat la motivele de apel prin care se critică daunele materiale întreabă pe apărătoarea părții civile dacă deține vreo chitanță de plată a sumei de 806,13 lei reprezentând decont cheltuieli pentru perioada 5.08._13, întrucât nu rezultă de nicăieri că au fost suportate de partea civilă.
Avocata R. R., apărătoare aleasă a părții civile intimate B. I. M., arată că nu poate să facă dovada că acea suma a fost achitată de partea civilă pentru că nu deține un act scris în acest sens.
Instanța, deliberând, respinge ca neutile soluționării cauzei cererile în probațiune formulate de apărătoarea inculpatului apelant T. C. M., avocata L. A. Lorelei.
Instanța solicită părților să precizeze dacă mai au cereri de formulat.
Apărătoarele părților și reprezentanta Parchetului arată că nu au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Avocata L. A. Lorelei, apărătoare aleasă a inculpatului T. C. M., solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr. 181/2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu și procedând la rejudecarea cauzei să fie pronunțată o nouă hotărâre temeinică și legală.
Apărătoarea arată că inculpatul a înțeles să beneficieze de procedura simplificată prevăzută de art. 375 C.pen.. Acesta nu s-a eschivat nici un moment de gravitatea faptelor pe care le-a săvârșit însă, cu toate acestea, instanța de fond în mod greșit a înțeles să-i aplice inculpatului în final o pedeapsă de 1 an de zile închisoare în modalitatea suspendării sub supraveghere. De asemenea, consideră că dozarea pedepsei la 10 luni închisoare cu aplicarea sporului de 2 luni este prea mare având în vedere condițiile în care a fost soluționat dosarul, circumstanțele personale, atitudinea sinceră, mediul social din care provine inculpatul, din familie închegată, fără antecedente penale.
Apărătoarea susține că la dozarea acestei pedepse, dar și la acordarea daunelor morale instanța de judecată în mod subiectiv a reținut că cele 68-70 de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare îi creează persoanei vătămate un prejudiciu estetic permanent și afectarea funcției masticatorii. Însă din concluziile raportului de expertiză medico-legală, aflat la fila 44-47 d.u.p., reiese fără dubiu faptul că partea vătămată prezintă într-adevăr deformarea reliefului osos facial care îi creează un prejudiciu estetic permanent, fără a se putea însă afirma că acesta este grav. Modificarea arhitectonicii arcului mandibular îi produce părții vătămate o malocluzie dentară, cu afectarea funcției masticatorii, fără ca aceasta să constituie o infirmitate fizică.
Apărătoarea susține că la dozarea pedepsei nu s-a ținut cont nici de faptul că inculpatul a fost de bună credință, a încercat să soluționeze acest litigiu pe cale amiabilă având în vedere posibilitatea acordată de legiuitor a împăcării părților. Față de această împrejurare, arată că instanța de fond putea măcar să ia act de gestul inculpatului de bună credință, de faptul că nu a rămas indiferent de ceea ce s-a întâmplat. A apelat în nenumărate rândui la partea civilă dar și la familia acesteia, și-a asumat consecințele greșelilor sale majore din acea seară. Cu toate acestea apărarea părții vătămate a reușit să victimizeze situația reală, să creeze o realitate deformată în ceea ce privește adevăratele suferințe ale părții vătămate, prin denaturarea adevărului. Apărătoarea arată că acest prejudiciu estetic nu a putut fi perceput în mod direct de instanța de fond pentru că nu există.
D. urmare, având în vedere toate aceste aspecte sub aspectul primului motiv de apel, solicită admiterea acestuia, desființarea sentinței penale sub aspectul duratei pedepsei aplicate și a modalității de individualizare. În situația în care se va dispune aplicarea art. 83 C.pen., respectiv o pedeapsă cu amânarea executării acesteia, odată cu aplicarea măsurilor de supraveghere prev. de art. 85 alin. 2 lit. b, respectiv obligarea inculpatului apelant la a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, întrucât inculpatul apelant încearcă să își găsească un loc de muncă în Germania pentru a face tot posibilul să achite părții vătămate daunele care vor fi acordate.
În ce privește latura civilă a cauzei, apărătoarea arată că instanța de fond în mod eronat a obligat inculpatul la plata sumei de 806,13 lei, cheltuieli de spitalizare justificate cu înscrisul intitulat „decont de cheltuieli” depus la dosarul cauzei, însă acele cheltuieli de spitalizare sunt cheltuielile cu care S. C. Județean Sibiu s-a constituit parte civilă, pe care inculpatul a recunoscut și dorește să le achite. Solicită instanței să aprecieze dacă modalitatea în care au fost acordate daunele morale de către instanța de fond se cuvin sau nu părții vătămate. Din punctul său de vedere acest cuantum extrapolează cu mult suferințelor psihice și fizice ale părții vătămate. Referă la decizia ÎCCJ menționată în motivele de apel care a stabilit că în cuantificarea despăgubirilor acordate va trebui să permită celui prejudiciat, respectiv părții civile din prezenta cauză, să beneficieze de o reparațiune de natură a atenua suferințele morale suferite, fără a ajunge însă la situația îmbogățirii fără just temei. Apărătoarea apreciază că în cazul de față instanța de fond a supraapreciat așa zisele suferințe psihice și fizice ale părții vătămate, ajungându-se la situația în care partea vătămată va obține aceste venituri în mod nejustificat. Fără cheltuieli de judecată.
Avocata R. R., apărătoare aleasă a părții civile intimate B. I. M., solicită respingerea apelului, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată în apel. Apărătoarea arată că în apel se va critica doar legalitatea și temeinicia hotărârii dată de instanța de fond. Din acest punct de vedere apreciază că s-a dat o sentință legală avându-se în vedere împrejurările în care au fost săvârșite faptele de lovire și de violare de domiciliu. Lovirea, care s-a săvârșit în două etape, adică din momentul în care inculpatul a lovit-o pe partea și aceasta își exprima durerea, că nu-și mai simte maxilarul. Acesta a dovedit mult mai multă violență, a intrat și a refuzat să iese din apartamentul părți civile la momentul la care aceasta i-a solicitat acest lucru. Instanța de fond a avut în vedere aceste împrejurări de săvârșire a faptelor, a avut în vedere atitudinea inculpatului, violența cu care a săvârșit aceste fapte și a avut în vedere și acel cazier judiciar la care a făcut referire în apărare pentru că inculpatul a fost amendat administrativ tot pentru lovire. Diagnosticul pus de medici nu a fost răsturnat iar apărarea susținută de inculpat, prin avocat, în sensul că nu este o afecțiune gravă consideră că spune totul despre caracterul acestui tânăr. Din punct de vedere a laturii penale consideră că instanța de fond, pe baza tuturor probelor, chiar a atitudinii inculpatului, care a acceptat toate probele în faza de cercetare penală, a dat soluție legală.
În ce privește latura civilă, apărătoarea consideră că instanța a redus aceste pretenții dar le-a dozat exact după atitudinea inculpatului și consecințele pe care le are partea civilă toată viața sa.
Reprezentanta Parchetului apreciază ca fiind fondat apelul declarat în cauză de către inculpat doar cu privire la latura civilă a cauzei sub aspectul daunelor materiale, respectiv a sumei de 802 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare cu privire la care partea civilă nu a făcut dovada achitării lor. Fiind cheltuieli de spitalizare, au fost incluse în constituirea de parte civilă formulată de către S. C. Județean Sibiu. Sub acest aspect consideră că se impune admiterea apelului și înlăturarea obligării inculpatului la contravaloarea sumei de 802 lei reprezentând daune materiale, menținând doar diferența daunelor materiale acordate de instanța de fond.
Cu privire la celelalte aspecte învederate, respectiv la modul de soluționa a laturii penale și la cuantumul daunelor morale consideră prezentul apel ca fiind nefondat. În ce privește latura penală apreciază că nu este oportună aplicarea prevederilor art. 83 din Codul penal, întrucât faptele comise de inculpat sunt fapte de o gravitate sporită tocmai prin modalitatea de derulare a lor. Urmările cauzate părții vătămate și consecințele faptei inculpatului de lovire, suferința la care partea vătămată a fost supusă, fiind necesare cele două intervenții chirurgicale, lunile de spitalizare, toate acestea reflectându-se și în numărul ridicat de zile de îngrijiri medicale acordate de medicii legiști. Din aceste considerente apreciază că atât cuantumul pedepsei, cât și modalitatea de individualizare a executării pedepsei a fost corect individualizată de către instanța de fond. În raport de împrejurările cauzei, de consecințele faptelor și de suferințele părții civile apreciază drept temeinic și cuantumul daunelor morale acordate de instanța de fond.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față,
În deliberare constată că prin sentința penală nr. 250/20.04.2015 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar penal nr._ inculpatul T. C. M. a fost condamnat la:
- de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violente, prev. de art. 193 alin. 1,2 C. pen. cu aplic. art. 396 alin. 10 C. pr. pen.
- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 224 alin. 1 și 2 Cod pen. cu aplicarea art. 396 alin 10 Cod pr.pen.,art.35 alin.1 Cod pen.
În baza art. 38 alin. 1, art. 39 alin. 1 lit. b Cod pen. au fost contopite pedepsele aplicate în prezenta cauză, stabilindu-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv de 2 luni, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 1 an inchisoare.
În temeiul art.67 alin.1 Cod pen. inculpatului i-a fost aplicate pedepsele complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 1 an de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
În temeiul art.65 alin.1 au fost interzice inculpatului ca pedepse accesorii exercitarea drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În temeiul art.91 alin.1 Cod pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului sub supraveghere, stabilindu-se un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 alin.1 Cod pen.
Inculpatul a fost obligat ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere prev. de art.93 alin. 1 și 2 Cod pen.
În temeiul art.93 alin.3 Cod pen., inculpatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primariei Orasului A.-Administratia Publica Locala –Serviciul de Intretinere, pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare.
În temeiul art. 91 alin. 4 Cod pen. s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prevăzute de dispozițiile art.96 alin.1, 2, 4 Cod pen.
În temeiul art. 25 Cod pr.pen.,art. 397 alin. 1 Cod pr.pen. rap. la art. 1357 Cod civ. a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de persoana vătămată B. I. M. domiciliata in mun. Sibiu, .. 8, ., fiind obligat inculpatul la plata sumei de 982,13 lei cu titlu de despăgubiri materiale si 11.000 Euro sau echivalentul in lei la data plății reprezentând daune morale.
Au fost respinge in rest ca nedovedite pretențiile părții civile.
În temeiul art. 25 Cod pr.pen., art. 397 alin. 1 Cpp rap. la art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, a fost admisă acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ SIBIU, cu sediul în Sibiu, .. 2-4, jud. Sibiu, fiind obligat inculpatul T. C. M. la plata către partea civilă a sumei de 1.241,23 lei, reprezentând cheltuielile ocazionate cu îngrijirile medicale a părții civile B. I. M., la care se adaugă dobânda legală până la data plății efective.
În temeiul art. 272 rap. la art. 274 alin. 1 Cod pr.pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 750 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
În temeiul art. 272 Cod pr.pen. rap. la art. 276 alin. 1 Cod pr.pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2.200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă.
*
I. Determinând vinovăția inculpatului T. C. M. în limitele infracțiunilor expuse în actul de sesizare prima instanță a reținut în fapt că la data de 26.06.2013 organele de poliție judiciară din cadrul Poliției mun. Sibiu – Secția 1 au fost sesizare cu o plângere penală formulată de persoana vătămată B. I. M..
A constatat prima instanță că:
- în noaptea de 23/24.06.2013 inculpatul T. C. M., fostul prieten al victimei a bătut insistent la ușa apartamentului acesteia, a intrat cu forța în apartament, trecând peste voința și opoziția persoanei vătămate.
- persoana vătămată B. I. M. a fugit, fiind ajunsă în zona străzii V. M. de către inculpat care a tras-o de păr și i-a aplicat 2-3 palme peste față astfel încât acesta a căzut jos, simțind un disconfort în zona maxilarului;
- persoana vătămată s-a întors acasă și a sesizat că inculpatul era ascuns în dormitorul ei, acesta aplicându-i din nou lovituri în prezența colegei sale de apartament martora C. A. M., obligând-o apoi să se deplaseze împreună cu el și cu fratele său la spital;
- în urma agresiunii persoana vătămată a necesitat pentru vindecare un număr de 68-70 zile de îngrijiri medicale, fiind supusă unor intervenții chirurgicale repetate (inclusiv cea pentru extragerea materialului de osteosinteză, cauzându-i-se prin deformarea reliefului osos facial un prejudiciu estetic permanent; prin modificarea arhitectonice arcului mandibular, persoanei vătămate i s-a produs o malocluzie dentară cu afectarea funcției masticatorii fără ca acesta să constituie o infirmitate fizică.
II. Starea de fapt expusă mai sus a fost reținută în considerarea materialului probator administrat în cursul urmăriri penale:
- plângerea persoanei vătămate B. I. M., înregistrată la Poliția Municipiului Sibiu - Secția 1 la data de 26 iunie 2013, împotriva inculpatului T. C. M., pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire și violare de domiciliu, fila 13;
- completarea și precizarea plângerii penale formulată de către persoana vătămată B. I. M. ( fila 14 dos.u.p.);
- declarațiile persoanei vătămate B. I. M. (filele 15-19 dos.u.p.);
- cerere formulată de persoana vătămată B. I. M., prin apărătorul său ales de efectuarea unei expertize medico-legale a urmare a intervenției chirurgicale din data de 11 martie 2014( fila 22 dos.u.p.);
- certificatul medico-legal nr. I/a/623 din 25 iunie 2013, eliberat de Serviciul de Medicină Legală Județean Sibiu (fila 42 dos.u.p.);
- certificatul medico-legal completare nr. R/29/I/a/623 din 21 august 2013, eliberat de Serviciul de Medicină Legală Județean Sibiu(fila 43 dos.u.p.).
- raportul de expertiză medico-legal nr. 277/II/a/27 din 10 iunie 2014 intocmit de către Serviciul de Medicină Legală Județean Sibiu (filele 44-47 dos.u.p.);
- documente medicale și fișa de intervenție la evenimentul din noaptea de 24 iunie 2013( filele48-50 dos.u.p.0 ;
- adrese de constituire de parte civilă a Spitalului C. Județean de Urgență Sibiu, (fila 51 dos.u.p.);
- declarațiile martorului C. A. M.( filele 52-54 dos.u.p.);
- declarațiile inculpatului T. C. M.( filele 65-69 dos.u.p.),
coroborat cu declarațiile inculpatului date în fața instanței de judecată prin care acesta a recunoscut săvârșirea infracțiunilor ce fac obiectul acuzațiilor, înțelegând să se prevaleze de procedura abreviată întemeiată pe recunoașterea învinuirii prev. de art. 374, 375, C. pr. pen. (fila 29 dosar instanță)
III. În drept faptele inculpatului săvârșite în împrejurările descrise mai sus au fost calificate ca realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor de:
- lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 1,2 C. pen.;
- violare de domiciliu prev. de art. 224 alin. 1,2 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. 1 C. pen., ambele cu reținerea disp. art. 38 alin. 1 C. pen, art. 396 alin. 10 C. pr. pen.
IV. În ce privește individualizarea judiciară a pedepsei instanța, dând eficiență criteriilor generale de individualizare prev. de art. 74 C. pen., cu referire specială la modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunilor, comportamentul anterior al inculpatului ( acesta a fost sancționat administrativ pentru săvârșirea unei infracțiuni de același gen), conduita procesuală adecvată și regretul sincer manifestat pe durata procesului, a apreciat că pedepsele de 10 luni și respectiv 6 luni închisoare sunt în măsură să realizeze scopul educativ și preventiv al măsurii de constrângere.
V. Sub aspectul laturii civile prima instanță a reținut următoarele:
Persoana vătămată B. I. M. s-a constituit parte civilă cu sumele de: 35.000 euro reprezentând daune morale și 25.000 lei despăgubiri civile (conform cererii de constituire parte civilă filele 26-27 dos.inst.), constand in: diferenta de salariu pe perioada celor 70 de zile necesare pentru vindecare (70 x 216 lei =15.120 lei); diferenta de salariu pe perioada concediilor medicale necesare pentru vindecare după interventia chirurgicală din data de 12.03.2014, respectiv pe perioadele; 12.03._14, 31.03.2014-4.04.2014 sumă totală de 3.240 lei (15 zile x 216 lei); suma de 100 lei reprezentand contravaloarea materialelor necesare interventiei chirurgicale (chit.nr.31/2013); decontul cheltuielilor de spitalizare in suma totala de 946,23 lei,din 1.07.2013; decontul cheltuielilor de spitalizare in suma totala de 806,13 lei,din 8.08.2013; suma de 76 lei reprezentand taxa aferenta celor 2 certificate medico-legale; suma de 1.200 lei reprezentand onorariu avocat in faza de urmărire penală si 1.000 lei onorariu avocatial suplimentar,conform chitantei 812/2014.
Analizând răspunderea pentru fapta proprie a inculpatului, se constată că, raportat la data săvârșirii faptelor, respectiv 23/24.06.2013, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 1357 și urm. din Noul Cod Civil, care precizează că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului răspunzând pentru cea mai ușoară culpă.
În cauza de față, se apreciază că există o faptă ilicită și anume săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violente, există un prejudiciu și anume lezarea libertății si vieții persoanei vătămate, vinovăția inculpatului așa cum a fost stabilit mai sus, precum și o legătură de cauzalitate.
Referitor la prejudiciul moral, se apreciază prin raportare la probele administrate în cauză (declarațiile martorei oculare C. A. M.) că acesta este mai mult decât evident. În opinia instanței, în încercarea de a trasa coordonatele prejudiciului moral suferit de către persoana vătămată, apare necesar a fi reținut că un eveniment precum cel de față, este de natură a crea în rândul oricărei persoane, profunde suferințe la nivel atât fizic cât și psihic. Astfel, din declarația martorei mai sus menționată coroborată cu insăsi declaratia persoanei vătămate dar si cu concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 277/II/a/27 din 10 iunie 2014, intocmit de catre Serviciul de Medicină Legală Județean Sibiu(filele 44-47 dos.u.p.)in sensul că leziunile traumatice suferite în noaptea de 23/24 iunie 2013 au necesitat tratament de specialitate,cu mobilizare și intervenții chirurgicale repetate (inclusiv cea pentru extragerea materialului de osteosinteză - direct legată cauzal de leziunile traumatice menționate) necesitand 68 - 70 zile pentru vindecare,soldate cu deformarea reliefului osos facial ce îi creează persoanei vătămate un prejudiciu estetic permanent si afectarea funcției masticatorii, rezultă că persoana vătămată a fost supusă unei traume puternice atat pe plan fizic cat si psihic.
Astfel, sunt avute în vedere leziunile descrise de către medicul legist, evidențiate mai sus; vârsta părții civile la momentul agresiunii – tanara 21 de ani; disconfortul fizic și psihic la care a fost supusă prin cele 2 interventii chirurgicale la nivelul maxilarului.
Cu privire la cuantificarea prejudiciuului adus persoanei vătămate prin fapta inculpatului, se retine că deși nu există criterii absolute pentru cuantificarea prejudiciului moral, în acest demers instanța trebuie să plece de la premisa că acordarea despăgubirilor morale nu trebuie să constituie un mijloc de îmbogățire pentru partea civilă,ci trebuie să reflecte, pe cât posibil, necesitatea de a acoperi suferința la care partea a fost supusă. În cadrul acestui demers, încercând a stabili care ar fi reparația echitabilă de care ar trebui să beneficieze partea civilă, instanța va ține cont în primul rând de trauma psihologică pe care a suferit-o persoana vătămată, context în care se apreciază că suma de 11.000 euro daune morale pentru partea civilă este în măsură să compenseze suferința acesteia.
In ce priveste despagubirile materiale solicitate se reține că în cauză sunt incidente disp. art. 1357 Cod civ. considerându-se admisibilă în acțiunea civilă formulată de persoana vătămată B. I. M. inculpatul urmând a fi obligat la plata sumei de 982,13 lei, constand in: 806,13 lei cheltuieli de spitalizare justificate cu inscrisul intitulat decont cheltuieli pacient emis de catre S. C. Judetean Sibiu(filele 33,34 dos.u.p.), 100 lei contravaloarea materialelor necesare interventiei chirurgicale(chit.nr.31/2013); 76 lei taxa aferenta celor 2 certificate medico-legale(filele 36,42 dos.u.p.).
Restul pretentiilor solicitate sunt apreciate ca nedovedite având in vedere că din cuprinsul adeverintei eliberate de la locul de munca al persoanei vatamate . rezultă că aceasta realiza un castig lunar de 864 lei (fila 31 dos.u.p.), nejustificandu-se acordarea unei sume de 216 lei/zi cu titlu de diferentă salariu astfel cum s-a solicitat.
Reținâdns incidența disp. art. 25 Cod pr.pen., art. 397 alin. 1 Cpp rap. la art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, se apreciază ca întemeitată acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ SIBIU și pe cale de consecita, inculpatul urmând a fi obligat la plata către partea civilă a sumei de 1.241,23 lei, reprezentând cheltuielile ocazionate cu îngrijirile medicale a părții civile B. I. M., la care se adaugă dobânda legală până la data plății efective(fila 34 dos.inst.).
*
Împotriva sentinței a declarat apel în termenul legal prev. de art. art. 410 C.pr.penală inculpatul T. C. M., aducându-i critici pentru următoarele motive, expuse în memoriul depus la fila 9-11 din dosar:
1. Primul motiv de apel vizează greșita condamnare a inculpatului la pedeapsa închisorii în condițiile art. 91 C. pen.
În acest sens, inculpatul arată că instanța fondului nu a dat curs solicitării sale de a se face aplicarea disp. art. 83 C. pen. în sensul stabilirii unei pedepse cu amânarea aplicării acesteia, deși a avut o conduită procesuală adecvată recunoscând în integralitate săvârșirea infracțiunilor pe care le regretă sincer.
2. Al doilea motiv de netemeinicie îl constituie cuantumul pedepsei aplicate pentru infracțiunea de lovire și alte violențe, cuantum nejustificat prin prisma elementelor circumstanțiale ce definesc persoana inculpatului cu referire specială la lipsa antecedentelor penale, mediul social din care provine, etc.
În acest sens se arată că instanța de judecată a reținut în mod subiectiv că cele 68-70 zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare și soldate cu deformarea reliefului osos facial, îi creează persoanei vătămate un prejudiciul estetic permanent, fără a se putea afirma că acesta este grav; de asemenea, modificarea arhitectonici arcului mandibular i-a produs victimei o malocluzie dentară fără ca acesta să constituie o infirmitatea fizică în accepția legii.
La dozarea pedepsei nu au fost avută în vedere conduita ulterioară a inculpatului care a conștientizat urmările faptelor sale și a dorit, pe cale unei medieri, să se împace cu partea civilă, aceasta din urmă respingând orice demers al apelantului.
3. Al treilea motiv vizează cuantumul ridicat al despăgubirilor civile acordate victimei pe care îl consideră nejustificat în raport cu întinderea prejudiciului material și moral încercat.
În ce privește daunele morale se impune a fi luat în considerare faptul că sechelele resimțite de victimă la acest moment nu constituie o infirmitate fizică în accepția legii și nici un prejudiciul estetic grav.
Vizând daunele materiale în mod greșit judecătoria a inclus în cuantumul acestora cheltuielile de spitalizare justificate cu înscrisul intitulat „decont de cheltuieli pacient emis de către S. C. Județean Sibiu”.
Inculpatul nu poate fi obligat să achite părții civile cheltuielile efectuate cu spitalizarea în condițiile în care aceste cheltuieli au fost decontate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, nefiind suportate în mod direct de către victimă, ele fiind incluse în sumele ce fac obiectul constituirii de parte civilă a Spitalului C. Județean Sibiu.
*
Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, în raport cu criticile expuse de către inculpat, în limitele statuate de art. 417 alin. 2) C.pr.pen. Curtea constată următoarele:
1. Instanța fondului a reținut o bază factuală corectă, în mod obiectiv întemeiată pe ansamblul probator administrat în cursul urmăririi penale, bază factuală necontestată de către inculpatul T. C. M. și care, în declarațiile date în fața jurisdicției inferioare a recunoscut integral săvârșirea infracțiunilor ce fac obiectul acuzațiilor, solicitând aplicarea procedurii abreviate prev. de art. 375 și următoarele Cod procedură penală (f. 29 dosar fond).
2. Curtea arată că prima instanță a realizat o evaluare judicioasă a probelor de la dosarul cauzei, în conformitate cu exigențele impuse de art. 103 alin. 2) C.pr.penală, stabilind că acuzațiile aduse inculpatului T. C. M. au fost dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă.
3. La rândul său curtea va reține în esență sub raportul bazei factuale că în noaptea de 23/24 iunie 2013 inculpatul T. C. M. a pătruns fără drept, în mod repetat și pe timp de noapte în locuința persoanei vătămate B. I. M., fără consimțământul acesteia, aplicându-i lovituri repetate în zona facială, la aceeași dată, atât în afara locuinței cât și în interiorul acesteia, provocându-i leziuni traumatice ce au necesitate pentru vindecare un număr de 68-70 zile de îngrijiri medicale.
4. Curtea precizează că jurisdicția inferioară a dat o calificare juridică corespunzătoare faptelor săvârșite de către inculpat și care realizează conținutul constitutiv al infracțiunilor de lovire și alte violențe prev. de art. 193 alin. 1 și 2 C.pen. și violare de domiciliu prev. de art. 224 alin. 1, 2 C.pen. cu aplicare art. 35 alin. 1 C.pen.
5. Realizând propriul demers analitic în raport cu criticile de netemeinicie vizând cuantumul pedepsei aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe, Curtea arată că aceste sunt vădit nefondate în cauză neexistând motive reale care să justifice o atenuare a răspunderii penale a inculpatului T. C. M. sub acest aspect.
Curtea apreciază că jurisdicția inferioară a realizat o individualizare judiciară corespunzătoare a pedepsei, care reflectă criteriile prevăzute de art. 74 Cod penal, astfel încât o reducere a acesteia ar aduce atingere principiului proporționalității dintre sancțiune și comportament.
Judecătoria a dat eficiență aspectelor invocate de către inculpat în apărare cu referire specială la conduita procesuală adecvată, de recunoaștere a săvârșirii infracțiunii, însă sinceritatea și regretul manifestat de către acesta reprezintă, prin ele însele argumente suficiente care să justifice o pedeapsă mai puțin severă și care în opinia Curții nu ar reprezenta o sancțiune efectivă proporțională și descurajantă.
Având în vedere modalitatea concretă în care a fost săvârșită infracțiunea (inculpatul a urmărit insistent victima, căreia i-a aplicat lovituri repetate cu pumnul în zona facială), consecințele semnificative produse în planul sănătății acesteia (victimei i-au fost cauzate leziuni grave ce au necesitat tratamente îndelungate precum și numeroase intervenții chirurgicale, producându-i-se un prejudiciu estetic permanent, chiar dacă nu grav), Curtea arată că în cauză nu este justificată o atenuare a răspunderii penale a inculpatului.
Apărările invocate de către inculpat în sensul că instanța fondului a acordat o atenție sporită consecințelor cauzate prin infracțiune, deși în accepția legii prejudiciul estetic suferit de victimă nu este unul grav, după cum nu se poate reține că sechelele cu care aceasta a rămas s-ar circumscrie unei infirmități, nu vor fi reținute de către Curte în contextul reliefat de către actele dosarului și nici nu pot fi considerate ca suficiente pentru a justifica o reducere a pedepsei.
Curtea face precizarea că persoana vătămată a fost supusă unor tratamente de specialitate costisitoare și unor intervenții chirurgicale repetate (inclusiv cea pentru extragerea materialului de osteosinteză); că deformarea reliefului osos facial îi creează un prejudiciu estetic permanent; că modificarea arhitectonicii arcului mandibular îi afectează funcția masticatorie astfel încât aceste aspecte ce caracterizează în momentul de față starea de sănătate a victimei impun o sancțiune proporțională, care să corespundă necesității și posibilității reale de reeducare a inculpatului, aptă să conducă la formarea unei atitudini corecte față de necesitatea și importanța respectării valorilor sociale ocrotite de lege.
6.Aceleași argumente ca cele expuse mai sus, vor fi avute în vedere de către Curte cu ocazia examinării criticii de nelegalitate și netemeinicie vizând omisiunea instanței de a reține în favoarea sa dispozițiile art. 83 C.pen. vizând amânarea aplicării pedepsei.
Curtea arată că în contextul factual reliefat de actele dosarului cu referire specială la modalitatea concretă în care au fost săvârșite faptele și la consecințele semnificative produse, în cauză nu sunt satisfăcute cerințele textului de lege prev. de art. 83 alin. 1 C.pen.
În acest sens, în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii (acesta a fost sancționat administrativ pentru săvârșirea unor fapte de același gen), de posibilitățile sale de îndreptare, nu se poate concluziona că aplicarea imediată a unei pedepse nu ar fi necesară, ci dimpotrivă este esențială pentru formarea unei atitudini corecte și responsabile a inculpatului față de necesitatea respectării normelor de conviețuire socială.
Curtea arată, se asemenea, astfel cum a precizat mai sus, că recunoașterea faptei de către inculpat nu este și suficientă pentru a conduce la concluzia oportunității stabilirii unei pedepse a cărei aplicare să fie amânată, conduitei procesuale a inculpatului dându-i-se eficiența cuvenită în momentul individualizării pedepsei și care a fost cuantificată între limitele reduse cu o treime potrivit dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.pr.pen.
7.Referitor la criticile vizând cuantumul daunelor morale și materiale acordate părții civile B. I. M., Curtea le apreciază parțial întemeiate doar în ceea ce privește despăgubirile materiale.
Vizând cuantumul daunelor morale, Curtea apreciază că acestea reprezintă o satisfacție echitabilă acordată victimei, fiind proporționale cu prejudiciul de natură nepatrimonială încercat.
Pornind de la principiul reparării juste și integrale a prejudiciului cauzat prin infracțiune, Curtea arată că în situația lipsei unor criterii clare de cuantificare a acestui tip de daune, instanțele trebuie să aibă în vedere cu ocazia individualizării lor necesitatea, pe cât este posibil, a repunerii victimei în starea anterioară, iar în condițiile în care acest lucru nu mai este posibil, sumele acordate trebuie să fie în măsură să atenueze traumele fizice și psihice cauzate prin infracțiune.
În speța de față instanța fondului a apreciat în mod corect că suma de_ de euro, chiar dacă nu este în măsură să conducă la restabilirea echilibrului anterior săvârșirii infracțiunii, poate atenua suferințele încercate de victime în urma tratamentelor și intervențiilor chirurgicale la care a fost supusă, precum și privațiunile de viață socială și familială ale acesteia.
Argumentele expuse de către inculpat în sensul că prejudiciul estetic încercat nu este unul grav, iar afectarea funcției masticatorii nu reprezintă o infirmitate în accepțiunea legii, nu justifică reducerea daunelor morale, Curtea arătând în alineatele de mai sus motivele pentru care apreciază ca satisfăcător cuantumul daunelor morale.
Din economia actelor de la dosarul cauzei rezultă că în mod nejustificat instanța fondului a inclus în cuantumul daunelor materiale cheltuielile ocazionate de spitalizarea victimei și care conform legislației în vigoare sunt supuse unui alt regim juridic fiind decontate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, în virtutea calității de asigurat a victimei, urmând ca inculpatul să fie obligat în virtutea răspunderii civile delictuale la plata acestora.
Potrivit înscrisului de la fila 34 din dosarul de urmărire penală suma de 806,13 lei și care a fost inclusă în despăgubirile civile acordate victimei reprezintă decontul cheltuielilor efectuate de S. C. de Urgență Sibiu cu ocazia acordării îngrijirii necesare părții civile B. I. M. pentru perioada 05.08._13.
Împrejurarea că prin adresa cu nr. 2050/07.08.2013 S. a înțeles să solicite despăgubiri în cuantum de 1241,23 lei și care nu includ suma de 806,13 lei, nu poate reprezenta pentru inculpat o sarcină suplimentară și excesivă, astfel încât acesta să fie obligat să plătească părții civile B. I. M. cheltuielile de spitalizare pentru perioada menționată, fiind arătate expres în decontul de cheltuieli că această persoană are calitatea de asigurat și că nu a achitat în mod efectiv suma menționată mai sus.
Sub acest aspect, apelul inculpatului este întemeiat, fiind justificată reducerea cuantumului despăgubirilor acordate victimei cu suma de 806,13 lei.
8. Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C.pr.pen. Curtea va admite apelul inculpatului T. C. M., desființând sentința penală atacată numai în ce privește cuantumul daunelor materiale acordate părții civile B. I. M., pe care le reduce cu 806,13 lei, respectiv de la 982,13 lei la 176 lei.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art. 275 alin. 3) Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul T. C. M. împotriva sentinței penale nr. 250/20.04.2015 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar penal nr._ .
Desființează sentința penală atacată numai sub aspectul cuantumului daunelor materiale la care a fost obligat inculpatul T. C. M. în favoarea părții civile B. I. M. pe care reduce de la 982,13 lei la 176 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art. 275 al.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25.06.2015.
Președinte, Judecător,
A. L. M. E. C.
Concediu odihnă
Conform art. 406 alin. 4 C. pr. pen.
Semnează vicepreședintele Curții de Apel A. I.
A. G. M.
Grefier,
N. M.
Concediu odihnă
Conform art. 406 alin. 4 C. pr. pen.
Semnează grefier E. G.
Red/tehn
CME/NM
13.07.2015/2 exp
Jud fond C. E. B.
| ← Frauda la vot. Art.387 NCP. Decizia nr. 405/2015. Curtea de Apel... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 426/2015. Curtea de... → |
|---|
