Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 44/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 44/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 16-03-2015 în dosarul nr. 3620/85/2014/a1
CURTEA DE APEL A. I.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 44/2015
Ședința publică de la 16 Martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. D. B.
Grefier D. M. H.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. reprezentat prin: I. N. - procuror
Pe rol se află soluționarea contestației penale declarate de inculpatul G. V. împotriva încheierii penale din data de 11.03.2015, pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr._ 14.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul contestator G. V., aflat în stare de arest preventiv în P. A., personal și asistat de avocat N. V., în substituirea avocatului Surpețean M., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța pune în vedere părților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat.
Apărătorul din oficiu al inculpatului contestator și reprezentantul Ministerului Public învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat N. V., în substituirea avocatului Surpețean M., apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul contestator G. V., solicită admiterea contestației, desființarea încheierii penale atacate și rejudecând a se dispune admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o măsură mai puțin restrictivă, în cadrul căreia inculpatul își va obliga toate obligațiile impuse. Arată că inculpatul nu reprezintă un pericol social pentru ordinea publică. Învederează că inculpatul are un copil minor.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației ca nefondată și a se menține ca legală și temeinică încheierea penală atacată.
Inculpatul contestator G. V. având ultimul cuvânt, arată că regretă cele întâmplate și nu a avut intenția să facă vreun rău. Dorește să-și ajute familia.
Asupra contestației penale de față,
CURTEA DE APEL
Constată:
Prin încheierea penală din data de 11.03.2015, pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr._ 14, între altele, s-au dispus următoarele:
În baza art. 362 alin.2 C.pr.pen. raportat la art. 208 alin.2,4 C.pr.pen., a fost menținută măsura arestării preventive luată față de inculpatul G. V., pe o perioadă de 60 de zile.
A fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, formulată de inculpat, personal și prin apărător.
Pentru a pronunța aceste soluții, prima instanță a constatat următoarele:
Prin încheierea penală nr. 60/A/l 6.07.2014 pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosarul nr._, a fost admisă propunerea formulată de P. de pe lângă Judecătoria Mediaș și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului G. V., fiul lui V. și V. H., născut la data de 19.10.1986 în Mediaș, jud. Sibiu, domiciliat în ., jud. Sibiu, având C.l. . nr._, eliberată de SPCLEP Mediaș, fără antecedente penale, studii gimnaziale, căsătorit, fără ocupație, fără loc de muncă, CNP_ pe o durată de 30 de zile, de la data de 16 iulie 2014 ora 1715 până la data de 13 august 2014 inclusiv.
In baza art. 275 alin. 3 C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a se pronunța această soluție, s-a reținut că inculpatul G. V. a condus autoturismul marca Audi A4, cu numărul de înmatriculare_ pe . Bazna și datorită faptului că se afla sub influența băuturilor alcoolice, a pierdut controlul autovehiculului, a părăsit partea carosabilă prin partea dreaptă în sensul său de mers și pe o porțiune de spațiu verde -a lovit pe persoana vătămată W. V., în vârstă de 16 ani, în apropierea imobilului cu nr. 271. Deși în urma accidentului de circulație persoana vătămată a fost grav rănită, suferind numeroase politraumatisme și fracturi ale picioarelor și coastelor, inculpatul G. V. a părăsit locul accidentului fără a anunța organele de poliție de producerea accidentului de circulație, abandonând mașina și victima și mergând la domiciliu. Aici a fost identificat de organele de poliție la ora 07,30 și fiind testat cu aparatul alcooltest, care a indicat o concentrație de 0,63 mg/l alcool pur în aerul expirat. Ulterior a fost condus la spital și s-au recoltat două probe de sânge la un interval de o oră. Conform buletinului de analiză toxicologică a alcoolemie nr. IX/al 756 din 16.07.2014 a SML Sibiu, a rezultat că inculpatul a avut o alcoolemie de 1,30 g/l alcool pur în sânge la momentul prelevării mostrelor biologice.
Inculpatul a fost reținut 24 ore în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă Sibiu, începând cu data de 15.07.2014 ora 16,15 și până la data de 16.07.2014 ora 16,15 iar prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Mediaș din data de 16.07.2014 s-a pus în mișcare a acțiunea penală împotriva inculpatului pentru infracțiunile de părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ștergerea urmelor acestuia, prev. și ped. de art. 338 alin. 1 Cod penal, conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. și ped. de art. 336 alin. I Cod penal și vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art. 196 alin. 2 și 3 Cod penal combinat cu art. 194 alin. I lit. b și c Cod penal, cu aplic. art. 38 alin. I Cod penal.
Analizând actele si lucrările dosarului, judecătorul de drepturi și libertăți a constatat, în conformitate cu dispozițiile art. 226 alin. (l)/art. 227 alin. (1) C. proc. pen., că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpatului. Astfel, s-a arătat că potrivit art. 202 alin. (1) C. proc. pen., „măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni."
Potrivit alin. (3) al art. 202 C. proc. pen., "orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia".
Potrivit alin.223 alin. (2) „măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică."
Examinând dispozițiile legale invocate, judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat că, în cauză din probele administrate rezultă indicii ale faptului că inculpatul a premeditat fapta de vătămare corporală, existând posibilitatea ca să fii accidentat cu intenție pe persoana vătămată, în condițiile în care anterior a avut un conflict verbal cu aceasta, a căutat-o prin . consumase băuturi alcoolice și a accidentat-o grav, după care a părăsit locul accidentului fără a încerca să ajute victima accidentului sau să anunțe producerea accidentului la S. Unic de Urgență 112, încuind mașina și mergând la domiciliu. Din declarația martorului Bircea Vaier a mai rezultat că inculpatul, după producerea accidentului, s-a deplasat la domiciliul fratelui său și s-a certat cu acesta spunând că "a omorât un om".
Nu în ultimul rând s-a considerat de către judecătorul de drepturi și libertăți că faptele inculpatului trebuie să fi produs o vie și profundă emoție, precum și indignare în comunitatea rurală din localitatea Bazna, iar măsura arestării se impune pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Încheierea penală nr. 60/A/16.07.2014 a Judecătoriei Mediaș a rămas definitivă la data de 22.07.2014 prin decizia penală nr. 26/DLC/2014 a Tribunalului Sibiu.
Prin ordonanța nr. 2007/22.07.2014, P. de pe lângă Judecătoria Mediaș și-a declinat competența de efectuare a urmăririi penale în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, pe motiv că există suspiciuni că inculpatul a accidentat intenționat victima W. V., poziție subiectivă specifică infracțiunii de omor în concurs cu celelalte infracțiuni la regimul circulației.
Prin ordonanța nr. 433/P/2014 din data de 01.08.2014 P. de pe lângă Tribunalul Sibiu a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului în conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, faptă prev. de art. 336 alin. 1 Cp., părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ștergerea urmelor acestuia, faptă prev. de art. 338 alin. 1 Cp. și tentativă la infracțiunea de omor, faptă prev. de art. 32 rap. la art. 188 Cp. cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cp. și extinderea acțiunii penale față de inculpat pentru tentativă la infracțiunea de omor.
Prin încheierea penală nr. 45/CC/l 1.08.2014, judecătorul de drepturi și libertăți al Tribunalului Sibiu a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu și în baza art. 234 al. 1, art. 236 al. 1,2 C.p.p. a prelungit durata măsurii arestării preventive luate față de inculpatul G. V. pe o perioadă de 30 de zile. Prin aceeași încheiere s-a dispus ca cheltuielile judiciare avansate de stat să rămână în sarcina acestuia.
Încheierea penală sus menționată a rămas definitivă la data de 13.08.2014, nefiind contestată.
Prin încheierea penală nr. 49/CC/02.09.2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr._, judecătorul de drepturi și libertăți a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu și în baza art. 234 al. 1, art. 236 al. 1,2 C.p.p. a prelungit durata măsurii arestării preventive luate față de inculpatul pe o perioadă de încă 30 de zile, începând cu data de 12.09.2014 și până la data de 11.10.2014 inclusiv. A fost respinsă cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu. Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia,
Încheierea penală sus menționată a rămas definitivă prin necontestare.
Sub dosar nr._ 14 s-a înregistrat la Tribunalul Sibiu rechizitoriul emis la data de 29.09.2014 de către P. de pe lângă Tribunalul Sibiu și prin care a fost trimis în judecată inculpatul G. V., pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe - prev. de art.336 alin.l C.pen., tentativă la infracțiunea de omor - prev. de art.32 C.pen. raportat la art. 188 C.pen., și părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ștergerea urmelor acestuia - prev. de art.388 alin.l C.pen, cu aplicarea art.38 alin.l C.pen.
După înregistrarea dosarului la Tribunalul Sibiu, potrivit dispozițiilor art. 207 alin.2 Cpr.pen., în termen de 3 zile de la înregistrarea dosarului, judecătorul de cameră preliminară a verificat din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului, astfel încât la termenul din data de 06 octombrie 2014 judecătorul de cameră preliminară a dispus menținerea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul G. V. și a respins cererile de înlocuirea acestei măsuri cu măsura preventivă a arestului la domiciliu sau cu măsura controlului judiciar.
Încheierea penală pronunțată a rămas definitivă prin necontestare.
Potrivit dispozițiilor art. 362 alin.2 .pr.pen. „în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventive procedând potrivit dispozițiilor art.208", iar conform art.208 alin.2 și 4 C.pr.pen. instanța este datoare să verifice din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat, luarea, prelungirea sau menținerea măsurii, înainte de expirarea duratei acesteia, dar nu mai târziu de 60 de zile.
În ceea ce privește temeiul care a stat la baza arestării preventive a inculpatului G. V., acesta a fost cel prevăzut de art.223 alin.2 C.pr.pen., respectiv inculpatul a săvârșit mai multe infracțiuni concurente (conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, tentativă la infracțiunea de omor și părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ștergerea urmelor acestuia), pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani.
Se consideră că măsura arestării preventive luată față de inculpatului G. V. s-a dispus cu respectarea dispozițiilor legale în materie, pe baza probatoriului ce a fost administrat în faza de urmărire penală, motiv pentru care aceasta este legală și temeinică.
Astfel, se apreciază că se impune și în continuare privarea de libertate a inculpatului, raportat la gravitatea faptelor și circumstanțele comiterii acestora, pentru înlăturarea unei stări de pericol și pentru ordinea publică din localitatea Bazna, unde se află o comunitate restrânsă de persoane și unde faptele acestuia au avut un ecou social deosebit.
Tribunalul, apreciază că în cauză sunt incidente și în continuare dispozițiile aliniatului 2 al art. 223 C.p.p., potrivit cărora: măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică."
În ceea ce privește pericolul pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului G. V., se apreciază că din materialul probator administrat până în acest moment în speță rezultă existența unor indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit fapte incriminate de legea penală și care sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, avându-se în vedere natura și gravitatea faptelor imputate, circumstanțele concrete bănuite de săvârșire a acestora, de scopul pretins a fi urmărit, de elementele ce caracterizează persoana inculpatului.
Așa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudența C.E.D.O., măsura arestării preventive este o măsură excepțională, astfel încât luarea și menținerea acesteia trebuie dispusă doar în cazuri temeinic justificate. Ea este și în concordanță și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și este necesară pentru a preveni riscul săvârșirii unor noi infracțiuni (cauza Matznetter c/a Austriei), o eventuală punere în libertate a inculpatului putând tulbura în mod real opinia publică, față de natura și modalitatea de comitere a faptelor, luarea unei măsuri mai puțin restrictive nefiind de natură a proteja societatea.
Referitor la cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, formulată personal de inculpat cât și de apărătorul acestuia, se constată de către prima instanță că dispozițiilor art. 242 alin. 1 și 2 C.p.p. măsura preventivă luată se înlocuiește cu o măsură preventivă mai ușoară, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive, precum și dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia, iar în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei personală a inculpatului se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 C.p.p., aceasta putând fi revocată din oficiu sau la cerere.
Raportat la aceste dispoziții legale, Tribunalul apreciază că gradul de pericol social al faptelor sesizate și circumstanțele personale ale inculpatului sunt de natură a împiedica, cel puțin la acest moment procesual, admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive, gravitatea deosebită a infracțiunilor deduse judecății și pentru care inculpatul este cercetat demonstrând o periculozitate socială sporită, riscul reiterării comportamentului anterior fiind încă actual.
Totodată, se mai are în vedere că rezonanța socială a faptei reprezintă unul dintre criteriile de apreciere a pericolului social concret. În ceea ce privește impactul social al faptelor în societate se apreciază că a fost ridicat. La aprecierea temeiniciei cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive trebuie să se țină cont și să se facă o relaționare între circumstanțele reale ale comiterii faptei și cele personale ale inculpatului, respectiv să se țină cont de rezultatul infracțiunii, de lezarea gravă a relațiilor sociale ocrotite prin reglementarea infracțiunilor care aduc atingere unor activități de interes public.
Având în vedere cele expuse anterior și împrejurarea că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului se mențin în continuare și nu s-au modificat până la acest moment procesual și se impune și în continuare menținerea acestei măsuri, despre care se mai apreciază că este necesară și este proporțională cu gravitatea acuzațiilor ce sunt aduse inculpatului și este de natură să contribuie la o bună desfășurare în continuare a procesului penal, a fost menținută măsura arestării preventive luată împotriva inculpatului și se va respinge cererea de înlocuire a acesteia cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.
Împotriva acestei încheieri a formulat, în termen, contestație inculpatul, solicitând desființarea ei și, în rejudecare, a se dispune admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o măsură mai puțin restrictivă, în principal, revocare arestării preventive, în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu arestul la domiciliu.
Motivarea contestației a fost consemnată în partea introductivă a prezentei decizii.
Reprezentantul parchetului și-a exprimat poziția procesuală în sensul respingerii contestației, cu motivarea, de asemenea, consemnată în partea introductivă a prezentei decizii.
Analizând încheierea primei instanțe prin prisma motivelor invocate în prezenta contestație, Curtea reține următoarele:
Prima instanță a realizat o temeinică analiză a măsurii preventive luate față de inculpatul contestator și a dat o justă și pertinentă aplicare dispozițiilor art. 208 alin. 3 cu referire la art. 207 alin. 4 din noul Cod de procedură penală, constatând că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive se mențin.
Suspiciunea rezonabilă a săvârșirii de către inculpat a infracțiunilor sub aspectul cărora s-a dispus trimiterea în judecată se menține și la acest moment procesual, astfel cum rezultă din analiza declarațiilor persoanei vătămate, ale martorilor, din procesul verbal de cercetare la fața locului și din analiza actelor de constatare medico legală.
Infracțiunile în discuție, omor în forma tentativei, prev. de art. 32 alin. 1 rap. la art. 188 din noul Cod penal, conducerea unui autovehicul sub influența alcoolului, prev. de art. 336 alin. 1 din noul Cod penal și părăsirea locului accidentului, prev. de art. 338 alin. 1 din noul Cod penal, sunt sancționate cu pedeapsa închisorii de până la 20 de ani, omorul, de până la 5 ani, conducerea sun influența alcoolului și de până la 7 ani, părăsirea locului accidentului, cea ce relevă o periculozitate abstractă ridicată.
Din modul de săvârșire a presupuselor fapte, prin urmărirea victimei inclusiv printr-un parc public și lovirea acesteia cu autoturismul, în stare de beție preordinată, urmate de părăsirea locului accidentului și, implicit, a victimei în stare gravă, rezultă un pericol social ridicat pentru ordinea publică, ce poate fi înlăturat, la acest moment procesual, numai prin privarea de libertate specifică arestării preventive a inculpatului, fiind astfel îndeplinite toate condițiile pe care le exige art. 223 alin. 2 din noul Cod de procedură penală.
Faptul că inculpatul dorește să fie lăsat în libertate pentru a-și ajuta familia nu poate, la acest moment procesual, să prevaleze interesului public al prezervării siguranței publice, care ar fi într-un mod însemnat afectată dacă opinia publică din comunitatea în care locuiește inculpatul ar percepe că fapte de o astfel de gravitate nu ar primi o reacție fermă din partea autorităților judiciare.
Pentru toate aceste considerente, apreciind că arestarea preventivă a inculpatului corespunde cel mai bine scopurilor prev. de art. 202 alin. 1 din noul Cod de procedură penală și că este proporțională cu gravitatea acuzațiilor și necesară pentru realizarea respectivelor scopuri mai sus arătate, proporționalitate și necesitate prevăzute de alin. 3 din același articol de lege, Curtea, văzând și dispozițiile art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b din noul Cod de procedură penală, va respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul G. V. împotriva încheierii penale din data de 11.03.2015, pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr._ 14.
În baza art. 275 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, contestatorul va fi obligat să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în prezenta procedură, din care suma de 100 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, stabilit cf. art. 5 lit. d din Protocolul privind onorariile apărătorilor din oficiu și care, potrivit art. 272 din noul Cod de procedură penală, se va avansa din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația declarată de inculpatul G. V. împotriva încheierii penale din data de 11.03.2015, pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr._ 14.
În baza art. 275 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, obligă contestatorul să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în prezenta procedură, din care suma de 100 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, care se va avansa din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.03.2015.
Președinte, Grefier,
A. D. B. D. M. H.
Red./Tehnored.
A.D.B./D.M.H.
19.03.2015, 2 ex.
J. Fond C. B.
| ← Uz de fals (art. 291 C.p.). Decizia nr. 294/2015. Curtea de Apel... | Înlocuire măsură preventivă (art.242 NCPP). Decizia nr.... → |
|---|
