Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Decizia nr. 363/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 363/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 30-03-2015 în dosarul nr. 404/85/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL A. I.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ NR. 363/A/2015

Ședința publică de la 30 martie 2015

PREȘEDINTE S. I. M.

Judecător A. P.

Grefier D. M. H.

Ministerul Public – P. de pe Înalta Curte de Casație și Justiție –D.- Serviciul Teritorial A. I. este reprezentat de procuror – I. F.

Pe rol se află soluționarea apelului penal formulat de D.- B. Teritorial Sibiu împotriva sentinței penale nr. 140/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr. _ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul intimat I. I., asistat de avocat R. M., apărător ales, lipsă fiind restul părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin Serviciul Registratură s-a depus la dosar procesul-verbal privind imposibilitatea de executare a mandatului de aducere privind pe martorul T. C., după care:

Instanța pune în discuție imposibilitatea îndeplinirii mandatului de aducere a martorului T. C..

Reprezentanta D. – ST. A. solicită a se lua act de procesul-verbal în sensul de a nu se mai reveni cu mandat de aducere.

Avocat R. M., apărătorul ales al inculpatului I. I. învederează că nu insistă în audierea martorului.

Instanța, constată imposibilitatea audierii martorului T. C., față de faptul că nu a fost identificată la domiciliul cunoscut, urmând a se avea în vedere declarațiile date de acesta din faza de urmărire penală.

Instanța pune în vedere părților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat.

Apărătorul ales al inculpatului și reprezentanta D. învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Reprezentanta D. – ST. A. solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând a se dispune condamnarea inculpatului, reținând în sarcina acestuia și cele 2 acte materiale, respectiv cele care privesc părțile vătămate S. N. și G. M..

Solicită a se reanaliza probatoriul din prezenta speță care confirmă săvârșirea infracțiunilor de către inculpat.

Arată că în cauză nu se pot reține în cauză prevederile dispozițiilor art. 74 lit. c vechiul Cod penal.

Învederează de asemenea că s-a omis prelevarea și probelor biologice.

Avocat R. M., apărătorul ales al inculpatului I. I. solicită admiterea apelului formulat de parchet cu privire la prelevarea probelor biologice.

Arată că inculpatul nu a avut legătură cu acele 2 părți vătămate, S. N. și G. M., solicitând a observa contribuția efectivă la săvârșirea efectivă a pretinselor infracțiuni.

Cu privire la reținerea prevederilor art. 74 lit. c. C.P., s-a arătat că declarația dată de inculpat, se coroborează cu declarațiile date de celelalte părți, condiții în care sunt incidente aceste dispoziții legale.

Inculpatul I. I. având ultimul cuvânt, arată că nu are nimic de spus.

CURTEA DE APEL

Asupra apelului penal de față,

Prin sentința penală nr. 140/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr._ s-au dispus următoarele:

A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul I. I. prin apărător ales din infracțiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1, alin. 2 lit. a rap. la art. 2 pct. 2 lit. c din legea nr. 678/2001, modificată, cu aplicarea art. 41, al.2, 42 C.p. în infracțiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 rap. la art. 2 pct. 2 lit. c din legea nr. 678/2001, modificată, cu aplicarea art. 41, al.2, 42 C.p.

În baza art. 12 alin. 1, alin. 2 lit. a rap. la art. 2 pct. 2 lit. c din legea nr. 678/2001, modificată, cu aplicarea art. 41, al.2, 42 C.p. și cu reținerea art.74 al.1 lit. c teza a II- a și al.2 C.p. cu referire la art. 76 al.1 lit.b C.p.1969 și art. 5 C.pen. a fost condamnat inculpatul I. I. zis „P.”, fiul lui I. și V., născut la data de 22.01.1982 în Sibiu, jud. Sibiu, domiciliat în Sibiu, ..49, jud. Sibiu, CNP_, în prezent în Penitenciarul Aiud, la pedeapsa închisorii de 4 ani pentru săvârșirea infecțiunii de trafic de persoane în formă continuată ( 4 acte materiale în dauna părților vătămate A. G., G. V., F. M. și T. N.).

În baza art. 65 alin.2 c.p. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 pct. 1 lit. a teza a II-a, lit. b c.p. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 Cod penal i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile prev. de art. 64 pct. 1 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal, ca pedeapsă accesorie pe perioada pedepsei aplicate.

În baza art. 86 ind.1 Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe o durată de 8 ani ce constituie termen de încercare .

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii.

În temeiul art. 86 ind.3 Cod penal s-a dispus ca pe durata termenului de încercare condamnatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune al Tribunalului Sibiu;

b)să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c)să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate în mijloacele lui de existență;

În baza art. 86³ alin.3 lit. b c.p. s-a impus inculpatului respectarea obligației de a nu depăși limita teritorială a României decât cu încuviințarea instanței.

În baza art. 359 c.p.p. i s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse de instanța de judecată.

În baza art. 399 al.3 lit.b N.C.p.p. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 15/17.08.2012 emis de Tribunalul Sibiu și pus în executare în 19.05.2014, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 72 N.C.p. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv în perioada 19.05.2014 până la punerea sa efectivă în libertate.

S-a constatat că părțile vătămate A. G., domiciliat în Sibiu, ., la Azilul de N., nr. 2, jud. Sibiu F. M., domiciliat în Sibiu, ., la Azilul de N., nr. 2, jud. Sibiu, T. N., domiciliat în Sibiu, ., la Azilul de N., nr. 2, jud. Sibiu și G. V., domiciliată în Sibiu, ., la Azilul de N., nr. 2, jud. Sibiu, nu s-au constituit părți civile în cauză.

În baza art. 274 al.1 N.C.p.p. inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 1400 lei cheltuieli judiciare,

În baza art. 274 al.1 N.C.p.p. s-a dispus ca suma de 750 lei reprezentând onorariile avocaților din oficiu desemnați pentru părțile civile să rămână în sarcina statului

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul emis în dosar nr. 82/D/P/2012 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – B. Teritorial Sibiu privind pe inculpatul I. I. zis „P.”, a fost trimis în judecată în stare de arest în lipsă, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a, raportat la art. 2 pct. 2 lit. c din Lg. 678/2011, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p.p.( 6 acte materiale).

În esență în actul de sesizare în sarcina inculpatului s-a reținut că în perioada 2010-2012, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul a traficat în diverse modalități, prin mijloace de inducere în eroare asupra posibilităților de câștig, un număr de 6 persoane, respectiv a cazat-o pe partea vătămată G. M. (în perioada octombrie-decembrie 2010), a contribuit la recrutarea părților vătămate A. G., G. V., F. M. și T. N. și a asigurat transportul acestora în Germania (februarie 2011, a cazat-o pe persoana vătămată S. N. și a exploatat-o la activitățile de furt (în perioada septembrie 2010-martie 2011.

Instanța a constatat că procurorul a susținut situația de fapt cu următoarele mijloace de probă: procese verbale de investigații, întocmite de organele de poliție din cadrul S.C.C.O. Sibiu, în baza ordonanțelor de delegare emise în cauză; proces verbal privind informațiile comunicate de autoritățile germane prin intermediul Centrului de Cooperare Internațională Polițienească; declarațiile părții vătămate A. G.; documente de călătorie și acte medicale ale părții vătămate A. G.; procese verbale de recunoaștere după fotografie efectuate cu partea vătămată A. G. și planșele foto aferente; declarația părții vătămate G. V.; procese verbale de recunoaștere după fotografie efectuate cu partea vătămată G. V. și planșele foto aferente; declarațiile părții vătămate F. M.; procese verbale de recunoaștere după fotografie efectuate cu partea vătămată F. M. și planșele foto aferente; declarațiile părții vătămate T. N.; procese verbale de recunoaștere după fotografie efectuate cu partea vătămată T. N. și planșele foto aferente; declarațiile părții vătămate G. M.; acte ce atestă gradul de handicap de care suferă partea vătămată G. M.; procese verbale de recunoaștere după fotografie efectuate cu partea vătămată G. M. și planșa foto aferentă; declarațiile părții vătămate N. M.; recunoaștere după fotografie efectuate cu partea vătămată N. M. și planșele foto aferente; declarațiile părții vătămate T. C.; proces verbal de recunoaștere după fotografie efectuate cu partea vătămată F. M. și planșa foto aferentă; declarația martorului S. N.; documentele de transport ale martorului S. N.; constatare efectuată de specialiștii B.N.R. asupra bancnotelor în valoare de 210.000 dinari sârbești primiți de martorul S. N. de la inculpatul I. N. zis „I.”; procese verbale de recunoaștere după fotografie efectuate cu martorul S. N. și planșele foto aferente; declarația martorului Teleșean V. A.; proces verbal de recunoaștere după fotografie efectuate cu martorul Teleșean V. A. și planșele foto aferente; declarația martorului M. I.; copii de pe registrele de evidență a persoanelor cazate în Azilul de noapte de pe . din Sibiu; procesul verbal de percheziție domiciliară efectuată la locuința inculpaților; copii exemplificative de pe unele dintre înscrisurile descoperite la inculpați în urma percheziției domiciliare; declarațiile numiților I. I.” I.”, I. V. „S.”. I. N. Zabar, G. D..

Pe parcursul cercetării judecătorești s-a procedat la audierea inculpatului I. I. zis „P.” (fila 295-296 dosar); a părților vătămate G. M. (filele 83-84 dosar); T. N. (filele 85-86 dosar); F. M. (filele 87-88 dosar), A. G. (filele 89-90), G. V. (filele 293-294 dosar); a martorilor propuși prin rechizitoriu, respectiv S. N. (filele 151-152 dosar), Telepșan V. A. ( filele 234-237 dosar); s-a dat citire declarațiilor martorilor M. I., T. Csila, N. M. a căror audiere nu a fost posibilă fiind plecați de la domiciliu și reședințele cunoscute, în conformitate cu dispozițiile art. 381 alin.7 C.p.p.

S-a constatat că toate părțile vătămate și-au menținut declarațiile date în faza de urmărire penală și au declarat că nu înțeleg să se constituie părți civile în dosar.

Instanța a dispus acvirarea dosarului penal_ al Tribunalului Sibiu în care a fost pronunțată sentința penală nr. 140/23 nov.2012, în prezent definitivă.

Instanța a reținut sub aspectul situației de fapt că inculpatul I. I. („P.”) este fiul inculpatului I. I. („I.”) și frate cu inculpatul I. N. Zabar, I. V. („S.”), și cumnat cu inculpatul G. D..

În dosarul penal nr._ al Tribunalului Sibiu, judecat definitiv prin Decizia penală 2878/23.09.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, toți ceilalți inculpați menționați mai sus sunt condamnați definitiv la pedepse cu executare sau cu suspendare sub supraveghere și se află în executarea acestora pentru faptele comise în comun cu inculpatul I. I. („P.”); cauza a fost disjunsă întrucât, așa cum s-a arătat și în cuprinsul încheierilor de menținere a arestării preventive a inculpatului I. I. („P.”) s-a sustras urmăririi penale și procedurii de Cameră Preliminară, încheieri atașate prezentului dosar.

S-a constatat că inculpaților condamnați deja definitiv I. I., I. V., G. D. și I. N. Zabar și care fac parte din aceiași familie, le-au fost reținute câte 8-9 acte materiale ale infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată, având în general aceleași părți vătămate traficate ca și I. I. „P.”, instanța arătând că din cele șase acte materiale pentru care a fost trimis în judecat îi va reține inculpatului doar patru dintre acestea și anume cele săvârșite față de părțile vătămate A. G., G. V., F. M. și T. N., înlăturând ca nedovedite pe cele pretins comise față de persoana vătămată G. M., pe care, conform rechizitoriului, inculpatul I. I. „P.” ar fi cazat-o în perioada octombrie - decembrie 2010 și cea față de S. N. pe care ar fi exploatat-o la activitățile de furt pretins săvârșite împreună cu inculpatul I. I. zis „P.”, în perioada septembrie 2010- 2011.

Privitor la părțile vătămate S. N. și G. M., instanța a reținut că au fost traficați de ceilalți inculpați condamnați, dar privitor la ele nu pot fi reținute ca și acte materiale în sarcina inculpatului I. I. zis „P.”, întrucât nici în declarațiile de la urmărire penală și nici în cele date pe parcursul cercetării judecătorești nu rezultă această stare de fapt, iar probatoriul administrat, nu este de natură a face dovada contribuției inculpatului I. I. ( „P.”) la exploatarea lor în sensul art. 12 al.1 și 2 lit.a rap. rap. la art. 2 pct.2 lit.c din Legea 678/2001, pentru faptele de trafic comise față de cei doi, pentru acestea, fiind deja condamnați ceilalți inculpați în dosarul din care a fost disjuns acesta.

S-a constatat că în declarațiile de la fila 83 dosar - G. M. și fila 151 dosar - S. N., precum și în declarațiile de la urmărire penală ( filele 78 și 118 dosar urmărire penală), cele două părți vătămate nu au relatat decât despre faptul că I. I. zis „P.” a dormit separat de ei, că nu i-au dat bani seara și că a traficat și cazat o altă persoană „C.”, care în dosarul de urmărire penală nu a fost identificat și pentru care Inculpatul I. I. „P.” nici nu a fost trimis în judecată.

Privitor la infracțiunile de furt, s-a constatat că S. N. (fila 119 dosar) l-a menționat pe inculpatul I. Zabar ca fiind cel împreună cu care le-ar fi comis.

Așa fiind, instanța nu a reținut vinovăția inculpatului I. I. zis „P.” privind cele două părți vătămate S. N. și G. M. și nu a dispus condamnarea acestuia pentru cele două acte materiale privind cazarea părții vătămate G. M. în octombrie - decembrie 2010 și a părții vătămate S. N. în septembrie 2010- martie 2011, întrucât aceștia au declarat că nu au fost cazați de către I. I. și nici nu a fost exploatată partea vătămată S. N. la activități de furt, întrucât această activitate infracțională a fost săvârșită și reținută coinculpatului I. Zabar.

Starea de fapt, reținută de instanța de fond din probele administrate în faza de urmărire penală și cercetare judecătorească este următoarea:

În cursul anului 2010, inculpații I. I. “I.”, I. N. Zabar, I. V. și G. D. s-au deplasat în Germania, în localitatea Duisburg, unde și-au stabilit reședința într-un imobil cu mai multe apartamente situat la adresa Friedrich-Ebert-Strasse 5-7, zona fiind locuită preponderent de cetățeni români cu diferite preocupări infracționale. Așa după cum rezultă și din datele furnizate de autoritățile germane prin intermediul Centrului de Cooperare Polițienească Internațională, la respectiva adresă au fost depistați de-a lungul timpului un număr foarte mare de cetățeni români fără domiciliu legal, înregistrându-se o fluctuație constantă de persoane.

Organele judiciare din Germania au confirmat faptul că respectivele locații constituiau puncte de plecare pentru comiterea a diferitor infracțiuni sau pentru organizarea unor activități de cerșetorie mascată, constând în vânzarea de ziare pentru persoane fără adăpost Fifty-Fifty (f.31-35).

La scurt timp, inculpații au dezvoltat o rețea tipică de trafic de persoane, prin modalitatea de racolare a victimelor, de transportare și cazare a lor în Germania, urmate de exploatarea părților vătămate în folosul inculpaților.

Pe . nr.2 din Sibiu funcționează un Azil de noapte, destinat cazării pe timpul nopții a persoanelor defavorizate. În fiecare seară, în azil sunt primite toate persoanele care solicită ajutor, până la ocuparea locurilor disponibile, orarul de intrare și cazare în azil fiind între orele 19.00-22.00. Persoanele care solicită acest sprijin sunt cazate, li se asigură o masă și condiții de igienă, a doua zi dimineața la ora 7.00 ele trebuind însă să părăsească stabilimentul.

O mare parte dintre cei care apelează la serviciile puse la dispoziție de Azil obișnuiesc să înnopteze în acea locație de o perioadă mai lungă de timp, în cazul unora fiind vorba chiar de câțiva ani. După cum apare lesne de imaginat, respectivele persoane, aflate într-o situație economică și socială precară, la limita sărăciei, fără o educație corespunzătoare, iar multe dintre ele cu serioase probleme de sănătate fizică și psihică, sunt foarte ușor influențabile și manevrabile de către indivizi dornici să profite de situația acestora în folosul lor exclusiv.

S-a reținut că inculpații cunoșteau situația persoanelor ce frecventau Azilul de noapte, prin intermediului lui M. I., el însuși un obișnuit al stabilimentului, pe care I. I. (“I.”) și-l apropiase cu câțiva ani în urmă, folosindu-l la diferite treburi gospodărești.

În aceste condiții, profitând de conjunctura specială în care se aflau cei de la Azilul de noapte, în perioada 2010 – 2012, inculpații menționați, inclusiv inculpatul I. I. „P.”, au racolat mai multe persoane de la Azil, cărora le-au propus să meargă în Germania la muncă, cu promisiunea că le vor fi asigurate transportul, cazarea și masa zilnică, precum și un venit lunar de circa 250 de euro. Părților vătămate li se stabilea ca loc de întâlnire imobilul unde locuiesc inculpații, pe . Sibiu, unde erau îmbarcate în autoturisme și transportate ulterior în orașul Duisburg din Germania.

Odată ajunse în Germania, victimele erau cazate mai multe în aceeași cameră, în condiții foarte proaste de trai, unii dormind pe saltele întinse pe jos, iar alții câte doi în pat. De asemenea, nevoile erau obligați să și le satisfacă la o toaletă improvizată, ce era amplasată în aceeași cameră în care dormeau victimele, fără a avea acces la baia apartamentului. În fiecare apartament în care erau plasate victimele locuiau și unii din inculpați, pentru a putea exercita astfel un control direct și atent asupra activităților desfășurate de persoanele exploatate.

Majoritatea victimelor erau constrânse să cerșească în fața unor supermarket-uri din zona Duisburg, sub pretextul că vindeau ziare, în fiecare dimineață începând cu ora 08-09.00 până în jurul orelor 20-21.00 seara. Victimele erau transportate zilnic în respectivele locații, fiecare persoană având locul său prestabilit în fața câte unui magazin, pentru a putea acoperi astfel o suprafață cât mai mare din oraș și pentru a avea acces la un număr ridicat de clienți ai respectivelor magazine.

În activitatea de cerșetorie, victimele obișnuiau să folosească un tip de ziar numit “Fifty-Fifty”, menit în realitate să sprijine persoanele fără adăpost. Rețele de cerșetorie utilizează însă frecvent acest tip de ziare pentru ca, sub masca comercializării acestora, să apeleze la mila publicului, metoda fiind una larg răspândită în Europa, alături de cea a persoanelor “cu handicap”. Victimele erau constrânse să desfășoare această activitate în jur de 12 ore pe zi, timp în care nu li se dădea de mâncare, ei primind doar o masă pe zi, seara când se întorceau de la cerșit, de multe ori fiind privați însă și de aceasta dacă nu reușeau să strângă sumele minime impuse de membrii grupării.

Persoanele traficate erau obligate să producă în fiecare zi între 50-100 de euro, iar banii erau predați în fiecare seară inculpaților. Aceștia obișnuiau să-i controleze pe cei în cauză, iar în situația în care unii dintre ei nu reușeau să facă sumele de bani cerute sau încercau să ascundă o parte din bani, erau supuși la diferite amenințări și violențe fizice.

În paralel, o parte dintre persoanele transportate din România au fost determinate de către inculpați să participe la diferite infracțiuni de furt, sub coordonarea inculpaților, aceștia dezvoltând în scurt timp o activitate infracțională foarte eficientă în această direcție. Persoanele folosite la aceste activități se deplasau cu unul din autoturismele deținute de inculpați la diferite fabrici dezafectate, locuri de veci etc. de unde sustrăgeau mai multe cantități de cupru, pe care îl comercializau ulterior la diferite centre de colectare de pe raza orașului Duisburg.

Pe parcursul urmăririi penale s-a reușit identificarea următoarelor victime: A. G., G. V., F. M., T. N., G. M., T. C., N. M. M., S. N. S. și M. I..

S-a constatat că multe din părțile vătămate au fost transportate în Germania în mai multe etape, întrerupte de scurte întoarceri în România, la fiecare nouă plecare fiind racolate și alte victime, astfel încât în memoria victimelor apar uneori ușoare confuzii, lesne de înțeles de altfel, legate de persoanele cu care au efectuat o anumită deplasare.

Părțile vătămate A. G., G. V., F. M. și T. N. au fost racolate și transportate în Germania în vederea exploatării, în cursul lunii februarie 2011 după ce, în prealabil, inculpații încercaseră transportarea primilor doi încă din luna octombrie 2010.

Inculpatul I. I. ( „P.”) a participat activ, alături de ceilalți membri ai familiei sale la activitățile de recrutare și, transport a victimelor, precum și la exercitarea de constrângeri psihice și fizice asupra acestora, așa cum rezultă din declarațiile părților vătămate.

Astfel, partea vătămată A. G. (f.40 și urm. și fila 89 instanță) a fost nevoit să înnopteze la Azilul de noapte de pe . începând cu luna octombrie 2009, până la începutul anului 2011.

O primă racolare a părții vătămate de către inculpați a avut loc în luna octombrie 2010. Inculpații G. D. și I. V. (“S.”) le-au contactat atunci la Azilul de noapte pe părțile vătămate A. G. și G. V., cărora le-au propus să meargă în Germania la muncă, inculpații asigurându-i cu acea ocazie că vor câștiga un salariu de 250 de euro pe lună și vor avea totodată cazarea și masa gratuite.

Părțile vătămate, înșelate de promisiunile inculpaților, s-au deplasat ulterior la domiciliul acestora, situat pe ..49, din Sibiu, unde erau aștepți de inculpații G. D. și I. V. (“S.”). Părțile vătămate au fost îmbarcate într-un autoturism condus de G. D. și au pornit înspre Germania, împreună cu părțile vătămate făcând călătoria și G. S. și doi dintre copiii acesteia. Cu aceeași ocazie a făcut deplasarea înspre Germania și partea vătămată T. C. (la momentul primei recrutări a acesteia). Victimele au ajuns până în localitatea Passau, unde au fost opriți la un control al organelor de poliție și, întrucât erau prea mulți pasageri în mașină, li s-a cerut ca doi dintre ei să coboare.

Inculpata I. S. le-a cerut atunci părților vătămate A. G. și G. V. să coboare, urmând ca a doua zi G. să se întoarcă după ei pentru a-i transporta mai departe către Duisburg. Părțile vătămate au petrecut două nopți în Passau, însă nu a mai venit nimeni după ele, condiții în care s-au hotărât să se întoarcă în România. Întrucât cei doi nu aveau bani pentru a-și cumpăra bilete de drum, au fost nevoiți să facă autostopul, reușind astfel să ajungă înapoi la Sibiu, la Azilul de noapte.

S-a constatat că deși părțile vătămate nu mai pot preciza exact data respectivelor evenimente (menționând ca perioadă toamna anului 2010), declarațiile acestora se coroborează și cu datele din registrul de evidență întocmit la Azilul de noapte, în care se consemnează persoanele intrate în incintă în fiecare seară. Se poate constata astfel că ambele părți vătămate au lipsit în intervalul 12-15.10.2010, atât anterior acestui interval, cât și ulterior, părțile vătămate figurând cu o prezență constantă la Azil (f.132 și urm.).

Ulterior acestor evenimente, în cursul lunii februarie 2011, inculpații G. D. și I. V. (“S.”) au contactat-o din nou la Azilul de noapte pe partea vătămată A. G., pe care au încercat să-l convingă că incidentul din toamna anului precedent fusese o simplă întâmplare și că dacă dorea să meargă în Germania putea câștiga circa 250 de euro pe lună, fiindu-i asigurate totodată masa și cazarea în Duisburg.

Partea vătămată A. G. a discutat atunci și cu alte persoane de la Azil, care la rândul lor fuseseră contactate de membrii familiei I., respectiv cu G. V., F. M., T. N. și T. C., aceștia hotărându-se să accepte propunerea inculpaților și să meargă în Germania, din dorința de a câștiga niște bani. După câteva zile, părțile vătămate s-au deplasat pe ..49, la locuința familiei I., unde erau așteptați de inculpatul I. I. („P.”).

Acesta le-a întărit convingerea părților vătămate, asigurându-i odată în plus că în Germania li se va plăti un salariu de 250 euro pe lună și vor avea asigurate cazarea și masa zilnică gratuite. Tot inculpatul s-a ocupat și de transportul părților vătămate, acesta mergând cu părțile vătămate pe . aflau două microbuze special pregătite în acest scop. Într-unul din ele au urcat părțile vătămate, în timp ce în cel de-al doilea microbuz se aflau alte persoane necunoscute, dar care se deplasau tot în Germania.

Părțile vătămate au fost transportate până în Germania în orașul Duisburg și cazate într-un imobil cu mai multe apartamente, situat la adresa Friedrich-Ebert-Strasse 5-7.

A doua zi, părților vătămate li s-a explicat că trebuie să meargă în oraș, unde urmau să apeleze la mila trecătorilor, sub pretextul vânzării unor ziare.

În fiecare dimineață, în jurul orei 8.00-9,00, părțile vătămate erau transportate cu mașina în diferite locații din orașul Duisburg și din satele apropiate, fiecare fiind amplasat în fața câte unui supermarket. La plecare, fiecare persoană primea un număr de 10-15 ziare.

Victimele erau obligate să cerșească în fața respectivelor supermarket-uri până în jurul orei 20.00-21.00 seara, când erau luate din nou cu mașina și transportate înapoi la apartament.

După ce au revenit în România, părțile vătămate au continuat să-și petreacă nopțile la Azilul de pe .. După o perioadă, aceștia au fost căutați în mai multe rânduri de inculpații I. I. („P.”), I. N. Zabar și I. I. („I.”), care i-au amenințat cu acte de violență, sub pretextul că le datorau mai mulți bani pentru transportul în Germania și cazarea de acolo. În declarația dată pe parcursul cercetării judecătorești ( fila 89), a mențint declarațiile de la urmărire penală în sensul arătat mai sus și a confirmat că inculpatul I. I. zis „P.” le-a asigurat victimelor transportul în Germania și i-a amăgit privind sumele de bani pe care le vor primi în Germania, de 250 euro. A arătat că la revenirea lor în țară, părțile vătămate au fost amenințate de inculpatul I. I. zis”P.”, care le-a cerut fiecăruia banii pentru transportul lor în Germania ( 50 euro).

S-a arătat că partea vătămată G. V. (f.51 și urm. și fila 293-294 instanță) a confirmat desfășurarea evenimentelor în modalitatea mai sus prezentată, relatând modul în care victimele au fost racolate, transportate și cazate în Germania, precum și exploatarea acestora de către inculpați în activități de cerșetorie, situație care a determinat fuga victimelor și întoarcerea în țară în urma acelui drum chinuitor de circa două săptămâni, parcurs pe jos.

Partea vătămată a început să locuiască la Azilul de noapte de pe . din Sibiu din anul 2007. Ea a fost racolată într-o primă etapă de inculpatul G. D. în cursul lunii octombrie 2010. După cum am arătat deja mai sus, părțile vătămate au fost îmbarcate într-un autoturism, cu care s-au deplasat până în localitatea Passau, unde au fost opriți la un control al organelor de poliție și, întrucât erau prea mulți pasageri în mașină, li s-a cerut ca doi dintre ei să coboare. Părțile vătămate A. G. și G. V. au fost coborâte din mașină, fiind asigurate că ceilalți se vor întoarce după ei a doua zi.

În prima noapte, părțile vătămate au dormit la un motel din Passau, inculpații lăsându-le câțiva bani la plecare.

Ulterior, în cursul lunii februarie 2011, partea vătămată G. V. a fost racolată din nou, de inculpații G. D. și I. I. (“I.”), cei doi căutând-o la azil, ocazie cu care i-au propus să meargă în Germania la muncă, urmând să câștige astfel circa 250 de euro pe lună. Inculpații au convins-o totodată că îi vor asigura masa și cazarea gratuite în Germania.

Partea vătămată a vorbit și cu alți colegi de la azil, respectiv cu F. M., T. N., T. C. și A. G., care fuseseră și ei contactați de către inculpați, părțile vătămate hotărându-se să accepte propunerea primită, în dorința de a câștiga un ban. În aceste condiții, victimele s-au deplasat la locația unde li se dăduse întâlnire, respectiv pe ..49 din Sibiu, unde erau așteptate de inculpatul I. I. (“P.”). Pentru a le întări convingerea, inculpatul le-a reiterat promisiunile făcute de ceilalți inculpați, asigurându-i că se vor bucura de un salariu lunar și de condiții optime de trai. Ulterior, părțile vătămate au fost urcate într-un microbuz pus la dispoziție de inculpatul I. I. (“P.”) și au fost transportate până în localitatea Duisburg. Aceiași declarație partea vătămată a menținut-o și pe parcursul cercetării judecătorești ( fila 293 dosar).

La rândul său, partea vătămată F. M. (f.60 și următoarele, declarație menținută de acesta pe parcursul cercetării judecătorești aflată la fila 87 instanță) a relatat același curs al evenimentelor care se desprinde și din declarațiilor celorlalte victime. A precizat partea vătămată că, la începutul anului 2011, au venit la el doi colegi din azil, în speță A. G. și T. N., care i-au relatat că fuseseră contactați de niște persoane, care le-au propus să meargă în Germania să muncească. Părțile vătămate s-au deplasat în Sibiu, pe ..49, unde i-a întâmpinat inculpatul I. I. (“P.”) cu care partea vătămată a avut o discuție despre ce urmau să facă în Germania. Pentru a le câștiga încrederea și înlătura orice urmă de îndoială, inculpatul i-a asigurat că puteau câștiga circa 250 de euro pe lună, că transportul nu îi costa nimic, iar mâncarea și cazarea erau gratuite.

Partea vătămată, aflată într-o situație financiară precară, a fost convinsă de promisiunile inculpatului, astfel încât a doua zi, a mers din nou pe . cu părțile vătămate G. V., A. G., T. N. și T. C., unde îi aștepta un microbuz pus la dispoziție de I. I. (“P.”), părțile vătămate fiind transportate ulterior în localitatea Duisburg.

A precizat partea vătămată modul în care erau puși să cerșească în fața diferitelor supermarketuri din oraș, de dimineață până seara, locații în care erau transportați zilnic cu mașina. În acest scop, partea vătămată primea în fiecare dimineață o cantitate de ziare, pe care le folosea apoi în activitatea de cerșetorie, obținând astfel de la clienții magazinelor diferite sume de bani, unii luând ziarul care li se oferea, iar alții lăsându-l victimelor.

A mai arătat partea vătămată că, la scurt timp după ce s-a întors în România, a fost căutat de inculpatul I. I. (“I.”), care i-a spus că îi datorează 100 de euro, cerându-i să se întoarcă la cerșit în Germania. Lovindu-se de refuzul părții vătămate, inculpatul a amenințat-o cu diferite acte de violență, într-o situație similară aflându-se și partea vătămată T. N..

S-a constatat că partea vătămată T. N. (f.68 și urm.) a menținut la fila 89 dosar instanță, declarația de la urmărire penală. Astfel a arătat că în cursul lunii februarie 2011, partea vătămată a aflat de la colegul său de la Azilul de noapte - A. G. că acesta fusese contactat de niște persoane care-i propuseseră să meargă în Germania pentru a vinde ziare, urmând să câștige astfel circa 250 de euro pe lună. Partea vătămată a discutat și cu alți colegi de la azil, respectiv cu părțile vătămate G. V., F. M. și T. C., aceștia luând hotărârea de a accepta propunerea primită, sperând că vor face rost astfel de un venit stabil.

În aceste condiții, partea vătămată s-a deplasat pe ..49 din Sibiu, unde l-a cunoscut pe inculpatul I. I. (“P.”). Acesta l-a asigurat că urma să câștige 250 de euro pe lună, având totodată cazarea și masa asigurate. Ulterior, părțile vătămate au fost urcate într-un microbuz pus la dispoziție de “P.”, cu care au fost transportate până în Germania, în localitatea Duisburg.

La destinație părțile vătămate au fost preluate de către ceilalți inculpați, partea vătămată reținând că locuiau cu toții în apartamentul unde urmau să fie cazate și victimele.

Partea vătămată a descris la rândul său condițiile în care au fost forțați să locuiască (“o cameră foarte mică ca suprafață, unde erau așezate pe jos niște saltele pe care trebuia să dormim”; “fără acces la baie, obișnuind să ne spălăm în camera în care și dormeam”).

A arătat de asemenea partea vătămată modul în care inculpații le-au pus în vedere că trebuiau să cerșească sub pretextul vânzării de ziare și să strângă anumite sume minime pe zi (în cazul său cam 150-200 de euro) și faptul că în fiecare dimineață, în jurul orei 8,00, erau duși cu mașina în diferite locații din Duisburg și din satele din jur, fiecare victimă fiind amplasată în fața câte unui supermarket. Acolo erau obligați să cerșească pentru a face rost de bani până în jurul orei 20,00 când erau din nou transportați cu aceeași mașină în apartamentul în care erau cazați, pe parcursul întregii zile ei neprimind nimic de mâncare. A precizat partea vătămată că, deși în aceste condiții răbda zilnic de foame, se ferea să-și cumpere ceva din banii câștigați, temându-se că o să fie luat la întrebări ce făcuse cu banii.

Ca și celelalte victime, partea vătămată a confirmat că dacă nu reușeau să facă sumele de bani solicitate, inculpații le făceau permanent scandal, îi amenințau sau îi supuneau la violențe fizice, părțile vătămate trăind în toată această perioadă sub imperiul fricii pe care le-o cauzau inculpații. De asemenea, la aceste scene participau toți inculpații, aceștia obișnuind să vină pe rând la ei în cameră, înainte de a se culca, pentru a-i certa și a le cere să facă mai mulți bani ziua următoare.

Nu în ultimul rând, partea vătămată a relatat că în afara persoanelor care erau folosite la cerșit, în imobil mai erau și alte persoane care erau forțate de inculpați să fure în folosul acestora, indicându-l între aceștia pe S. N. S..

În aceste condiții, temându-se pentru viața lor, victimele s-au hotărât să fugă înapoi spre casă.

S-a constatat de către instanța de fond că declarațiile părților vătămate se coroborează și cu datele din registrul de evidență întocmit la Azilul de noapte, în care se consemnează persoanele intrate în incintă în fiecare seară. Se poate constata astfel că părțile vătămate A. G., G. V., F. M. și T. N. au lipsit în intervalul 13.02 – 05.03.2011, atât anterior acestui interval, cât și ulterior, părțile vătămate figurând cu o prezență constantă la Azil (f.132 și urm.), evenimentele relatate putându-se încadra ca atare în acest interval.

De asemenea, susținerilor părților vătămate sunt confirmate și de comunicările primite din partea autorităților germane prin intermediul Centrului de Cooperare. Astfel, după ce au fugit din Duisburg, părțile vătămate au ajuns în orașul Koln, unde s-au deplasat la o secție de poliție și au reclamat ce li se întâmplase, dând și declarații în prezența unui interpret. Acest aspect este confirmat de autoritățile judiciare germane, care au precizat că părțile vătămate A. G., T. N., F. M., T. C. și G. V. s-au prezentat la Prezidiul de Poliție Koln la data de 23.02.2012, unde au depus reclamație împotriva inculpaților pentru constrângere și trafic de persoane în scopul exploatării forței de muncă (f.31-35).

Autoritățile germane au reținut faptul că părțile vătămate fuseseră racolate în România într-un cămin, pentru vânzarea de ziare Fifty-Fifty și pentru a cerși în Germania. Ei au fost cazați în imobilul din Friedrich-Ebert-Strasse 5 și duși cu mașina la diverse supermarketuri, unde au trebuit să vândă ziarele menționate. Salariul le-a fost reținut și în loc de acesta au fost amenințați și ținuți sub presiune să obțină în fiecare zi încasări de minim 80 de euro. Finalizarea procedurii de către autoritățile germane nu a mai avut loc, neputându-se lua măsuri procesual penale, întrucât părțile vătămate nu au mai stat la dispoziție pentru alte audieri, continuându-și drumul către România.

Pe de altă parte, efectuându-se cercetări și în raport de alte date deținute de către organele de poliție din Germania, s-a comunicat faptul că părțile vătămate F. M. și T. N. apăruseră anterior în atenție pentru vânzarea neautorizată de ziare pentru cei fără acoperiș „Fifty-Fifty”, ambii în luna februarie 2011. De asemenea, s-au oferit detalii și în raport de celelalte victime traficate.

Instanța a reținut că experiența căreia i-au căzut victime părțile vătămate este confirmată și de alte persoane care au luat cunoștință de cele întâmplate, ca ex.martorul Teleșan V. A. (f.126 și fila 234 dosar instanță), angajat al Azilului de noapte de pe ..

S-a constatat că acest martor care este neutru de cauză și care a lucrat ca paznic la Azilul de N. și a cărui declarație este importantă în stabilirea stării de fapt, a relatat că inculpatul I. I. zis „P.” este fără dubiu cel pe care l-a recunoscut după fotografie în faza de urmărire penală și pe care l-a văzut venind în trei rânduri personal la acest așezământ și racolând persoane pentru a fi transportate în Germania la cerșit. Acest martor a relatat de asemenea împrejurări importante legate de activitatea de cerșetorie la care au fost supuse părțile vătămate din acest dosar precum și din cel judecat definitiv, relatările sale fiind credibile și coroborându-se cu declarațiile date de persoane traficate.

Instanța a reținut că în declarația dată la instanță, partea vătămată G. M. (fila 83-84 dosar) a menținut declarația dată în faza de urmărire penală, arătând că în ceea ce-l privește pe inculpatul I. I. „P.”, acesta dormea cu fratele său I. Zabar într-o altă cameră, că nu i-a dat lui banii obținuți din cerșit întrucât îi preda lui „S.” și soțului ei ( fila 84 dosar). A mai relatat că S. N. îi dădea banii lui I. Zabar și că ambele părți vătămate dormeau în aceiași cameră, diferită de a inculpatului I. I. zis „P.” și soția acestuia.

Față de conținutul celor două declarații, date în faza de urmărire penală și la cercetarea judecătorească, instanța nu a reținut în sarcina inculpatului I. I. zis „P.” săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane sub forma „cazării” lui G. M. (în perioada octombrie - decembrie 2010), întrucât pentru această faptă și față de această persoană vătămată sunt în prezent condamnați definitiv inculpatul I. I. „I.” – (a se vedea fila 31 din sentința penală nr. 140/23 nov.2012 dosar nr._ al Tribunalului Sibiu) și inculpata I. V. – (a se vedea fila 33 din aceiași sentință).

În anul 2010 martorul S. N. locuia cu precădere la Azilul de N. de pe . din Sibiu. În cursul lunii septembrie 2010, acesta a fost interpelat de inculpații G. D. și I. V. („S.”) care i-au propus să meargă în Germania la vândut ziare, ei asigurându-l că va primi un salariu de 200 de euro pe lună și că îi vor asigura cazarea și masa zilnică.

Martorul S. N. a declarat la urmărire penală ( fila 118 și următoarele) că a fost convins de propunerile inculpaților, astfel încât s-a deplasat cu un autoturism condus de inculpatul G. D., până în orașul Duisburg din Germania, la imobilul folosit de inculpați la adresa Friederich-Ebert-Strasse 5. Acolo martorul a fost cazat într-un apartament în care locuiau inculpații I. Zabar și I. I. “P.”. A arătat martorul că în acea perioadă, I. I. “P.” mai avea în supraveghere un alt tânăr pe nume „C.”, care după ceva timp a reușit să fugă și să plece în Italia.

Martorul S. N. a arătat că persoanele aduse din România erau folosite de către inculpați la două tipuri de activități: majoritatea acestora erau obligați să cerșească, sub pretextul că vindeau ziare, în fața unor supermarket-uri din zona Duisburg. Alte persoane erau determinate să participe la diferite infracțiuni de furt, comise de regulă noaptea.

S. N. a arătat că i s-a cerut însă să participe cu preponderență la diferite infracțiuni de furt. În acest scop, după lăsarea întunericului, martorul împreună cu încă 2-3 persoane, se deplasau cu unul din autoturismele deținute de inculpați la diferite fabrici dezafectate, de unde sustrăgeau mai multe cantități de cupru.

Cantitățile sustrase erau transportate la imobilul unde locuiau, iar acolo obișnuiau să îndepărteze materialele izolatoare și să partajeze bunurile, pentru a le face mai ușor de transportat. Ulterior, cuprul era dus la diferite centre de colectare din orașul Duisburg unde era comercializat. De această operațiune de comercializare se ocupa un apropiat al inculpaților, întrucât aceștia erau deja cunoscuți în zonă, iar cei de la centrele de colectare nu mai doreau să achiziționeze produse suspecte a fi furate.

A arătat martorul că această activitate avea loc aproape în fiecare seară, reușind uneori să strângă și câte o tonă de cupru pe seară.

De asemenea, cei folosiți la aceste activități obișnuiau să sustragă și importante cantități de combustibil, sens în care se deplasau în apropierea șantierelor în lucru, de unde sustrăgeau motorină din rezervoarele utilajelor staționate pe acele șantiere. Combustibilul era transportat cu mașinile folosite de inculpați, iar ulterior erau depozitate în bidoane, fiind vândute cu circa 25 de euro pe bidon.

Toate sumele de bani obținute în urma acestor activități erau însușite de inculpați, victimele neprimind niciun ban, ele fiind tot timpul amânate sub diferite pretexte.

În declarația dată în fața instanței de judecată, la fila 151, martorul S. N. M. a precizat că își menține declarația de la urmărire penală și că el a cerșit pentru I. Zabar, cel căruia îi dădea seara banii și nu pentru I. I. zis „P.”, acesta având un alt băiat în supraveghere „C.”.

Instanța a constatat, pe de o parte, că pentru această parte vătămată „C.”, parchetul nu a întreprins nimic pentru a-l identifica, astfel că instanța nu are posibilitatea identificării lui pe parcursul cercetării judecătorești, cu atât mai mult cu cât victimele traficului de persoane audiate nu cunosc nici o altă dată de identificarea a acestuia. Mai mult, a arătat martorul S. N. că inculpatul I. I. zis „P.” era cazat împreună cu soția și cei doi copii ai lui într-o altă cameră și că nu menține afirmația că acesta a fost violent cu alte părți vătămate.

Așa fiind, cum pentru traficarea acestui martor au fost condamnați definitiv ceilalți inculpați din familia I., respectiv inculpatul I. I. ( I.) – fila 31 din sentința penală 140/2012 dosar_ al Tribunalului Sibiu, inculpata I. V. – fila 33 din sentința penală 140/2012 dosar_ al Tribunalului Sibiu și I. N. Zabar – fila 35 din sentința penală 140/2012 dosar_ al Tribunalului Sibiu, instanța nu a reținut acuzația adusă inculpatului I. I. zis „P.” de traficare a martorului S. N. sub forma „cazării” și „exploatării din furt” în perioada septembrie 2010- martie 2011, așa cum a fost trimis în judecată, întrucât probele administrate nu confirmă această acuzație.

Sintetizând starea de fapt expusă, instanța a reținut că inculpatul I. I. zis „P.” se face vinovat de faptul că împreună cu ceilalți inculpați I. I., I. V., G. D. și I. N. Zabar deja condamnați în dosarul_ al Tribunalului Sibiu a desfășurat și contribuit la activitatea de recrutare și transport a părților vătămate A. G., G. V., F. M. și T. N., pe care i-a căutat personal la Azilul de N. de pe . din Sibiu, așa cum părțile vătămate și martorul Telepșan V. au arătat pe parcursul procesului penal, le-a asigurat transportul cu un microbuz pe care l-a plătit spre Germania, având reprezentarea traficării lor și participând efectiv la această activitate atunci când a locuit împreună cu familia sa în Duissburg - Germania, rolul său, alături de ceilalți coinculpați, fiind schimbat uneori ( putând fi și racolator și mijlocitor al transportului), elementul esențial fiind exploatarea victimelor care se făcea în folosul comun al familiei I..

Reținând cele patru acte materiale comise față de A. G., G. V., F. M. și T. N. și înlăturând actele materiale pretins comise față de părțile vătămate G. M. și S. N., pentru motivele deja arătate, instanța a constatat vinovăția inculpatului I. I. zis „P.” sub aspectul săvârșirii infracțiunii continuate de trafic de persoane prev. de art. 12 al.1, al.2 lit.a rap. la art. 2 pct.2 lit.c din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41,42 C.p..

Instanța a respins cererea de schimbare de încadrare juridică în infracțiunea prev. de art. 12 al.1 rap. la art. 2 pct.2 lit.c din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41,42 C.p., cu motivarea că nu poate fi înlăturată agravanta alin.2 lit.a a art. 12 din legea 678/2001 ( privind săvârșirea infracțiunii de două sau mai multe persoane împreună) câtă vreme inculpatul I. I. zis „P.” a acționat împreună cu membrii familiei sale, condamnați definitiv prin sentința penală 140/2012 a Tribunalului Sibiu, chiar dacă acesta a fost trimis în judecată într-un dosar disjuns din primul, această împrejurare nefiind de natură a înlătura agravanta arătată câtă vreme din probe a rezultat că inculpatul a acționat împreună și în înțelegere cu ceilalți coinculpați din dosarul penal nr._ al Tribunalului Sibiu.

Având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, numărul actelor materiale comise (patru, în raport de opt-nouă acte materiale pentru câte au fost găsiți vinovați și condamnați ceilalți membrii ai familiei sale), gradul de pericol social mediu al faptelor săvârșite, caracterul continuat al faptelor și intervalul de timp reținut de instanță, împrejurările în care s-au comis aceste acte materiale, prin inducerea și menținerea în eroare a persoanelor vătămate privind suma de 250 euro pe care îi vor primi, prin ajutorul pe care l-a dat familiei sale racolând și transportând victimele în Germania, cunoscând adevărul privind motivul pentru ce se vor duce acolo și care era acela al exploatării lor, dar și persoana inculpatului și practica judiciară în materie ( dosarele penale nr._, nr._, și mai ales dosarul nr._ ale Tribunalului Sibiu), instanța i-a aplicat inculpatului I. I. zis „P.” o pedeapsă de 4 ani închisoare, prin reținerea în favoarea lui a circumstanțelor atenuante prev. de art.74 al.1 lit.c teza a 2-a și al.2 C.p. 1969.

S-a constatat că teza a 2-a a art. 74 al.1 din C.p. 1969 se referă într-adevăr la recunoașterea faptei, însă pornind de la declarația inculpatului I. I. zis „P.” dată la termenul din data de 3.09.2014 ( fila 295 dosar instanță) instanța a apreciat că acesta a relatat adevărul în sensul că le-a asigurat transportul către Germania celor patru părți vătămate A. G., G. V., F. M. și T. N., chiar dacă în esență nu a afirmat că el le-ar fi racolat, acolo fiind așteptate, de către membrii familiei sale. Având în vedere că din motive de echitate, o persoană mai puțin vinovată decât rudele sale, în contextul săvârșirii acestei infracțiuni de trafic de persoane în integralitatea ei, având în vedere pedepsele la care au fost condamnați ceilalți inculpați din dosar, inclusiv la Înalta Curte de Casație și Justiție (decizia penală nr. 2878/23.09.2013, sub dosar nr._ în care cei fără antecedente penale au obținut pedepse de câte patru ani închisoare cu suspendare sub supraveghere), instanța i-a aplicat inculpatului I. I. zis „P.”, prin reținerea și a art.,74 alin.2 C.p. pentru contribuția sa efectivă la comiterea acestei infracțiuni și pe care instanța o apreciază ca fiind mult diminuată față de a celorlalți inculpați condamnați definitiv, o pedeapsă de 4 ani închisoare, cu suspendare sub supraveghere.

Față de modalitatea de individualizare a pedepsei și prin alegerea modalității de suspendare a pedepsei sub supraveghere, conform art. 5 NCP s-a apreciat că legea veche și Codul penal din 1969 este mai favorabil sub acest aspect decât Noul Cod Penal.

Așa fiind, în baza art. 12 alin. 1, alin. 2 lit. a rap. la art. 2 pct. 2 lit. c din legea nr. 678/2001, modificată, cu aplicarea art. 41, al.2, 42 C.p. și cu reținerea art.74 al.1 lit. c teza a II- a și al.2 C.p. cu referire la art. 76 al.1 lit.b C.p.1969 și art. 5 C.pen. inculpatul I. I. zis „P.”, a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 4 ani pentru săvârșirea infecțiunii de trafic de persoane în formă continuată (4 acte materiale în dauna părților vătămate A. G., G. V., F. M. și T. N.).

În baza art. 65 alin.2 C.p. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 pct. 1 lit. a teza a II-a, lit. b c.p. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 86 ind.1 Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe o durată de 8 ani ce constituie termen de încercare .

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus ca pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii să fie suspendată și executarea pedepsei accesorii.

În temeiul art. 86 ind.3 Cod penal s-a dispus ca pe durata termenului de încercare condamnatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune al Tribunalului Sibiu;

b)să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c)să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate în mijloacele lui de existență;

În baza art. 86³ alin.3 lit. b C .p. se va impune inculpatului respectarea obligației de a nu depăși limita teritorială a României decât cu încuviințarea instanței.

În baza art. 359 c.p.p. i s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse de instanța de judecată.

În baza art. 72 N.C.p. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv în perioada 19.05.2014 până la punerea sa efectivă în libertate.

S-a constatat că părțile vătămate A. G., domiciliat în Sibiu, ., la Azilul de N., nr. 2, jud. Sibiu F. M., domiciliat în Sibiu, ., la Azilul de N., nr. 2, jud. Sibiu, T. N., domiciliat în Sibiu, ., la Azilul de N., nr. 2, jud. Sibiu și G. V., domiciliată în Sibiu, ., la Azilul de N., nr. 2, jud. Sibiu, nu s-au constituit părți civile în cauză.

În baza art. 274 al.1 N.C.p.p. inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 1400 lei cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel D. – B. Teritorial Sibiu, invocând următoarele motive:

a) În mod greșit instanța de fond a înlăturat două dintre actele materiale componente ale infracțiunii continuate de trafic de persoane pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, respectiv cele care privesc părțile vătămate S. N. și G. M., cu motivarea că nu sunt dovedite și că respectivele persoane au fost traficate de ceilalți inculpați care sunt deja condamnați definitiv în dosarul disjuns din prezenta cauză. S-a apreciat că deși inculpatul este judecat separat de ceilalți participanți la comiterea infracțiunii, activitatea sa nu poate fi analizată distinct de activitatea infracțională reținută în dosarul principal, fiind vorba de o activitate complexă.

S-a făcut referire la faptul că inculpatul I. I., împreună cu ceilalți inculpați au dezvoltat o rețea tipică de trafic de persoane, prin modalitatea de racolare a victimelor, de transportare și cazare a lor în Germania, urmate de exploatarea acestora, în folosul inculpaților care locuiau împreună, se gospodăreau și participau activ la fiecare segment al activității de traficare a victimelor, îndeplinind roluri pe care le schimbau în funcție de necesități. Apelantul a învederat că ulterior racolării și transportării victimelor în Germania, toată acțiunea complexă de exercitare a unor presiuni psihice și fizice asupra victimelor, de determinare a acestora să participe la activitățile dorite, de menținere a lor în tensiune și teamă erau exercitate direct sau indirect de către toți inculpații. S-a menționat că efectul presiunilor psihice, timpul scurs de la data faptelor a făcut ca părțile vătămate să nu mai fie atât de sigure cu ocazia audierii de către judecător și să evite să facă afirmații certe despre felul în care au acționat inculpații, fără însă ca aceasta să poată duce la o reevaluare a stării de fapt reținute și a activității desfășurate în concret de către inculpat.

b) Reținerea în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. c teza a II-a Cod penal din 1969 este nejustificată, deoarece acesta nu a avut o poziție de recunoaștere a stării de fapt imputate sau de asumare chiar și parțială a vreunei responsabilități. S-a învederat faptul că inculpatul nu a avut o atitudine corespunzătoare atâta timp cât s-a sustras de la urmărire penală o perioadă considerabilă de timp, prezentându-se în fața instanței după mai bine de doi ani de la data trimiterii în judecată.

Au fost apreciate ca nejustificate și considerentele în echitate reținute de instanța de fond, deoarece inculpatul nu poate beneficia de un tratament egal cu ceilalți inculpați, care au recunoscut fapta și au solicitat judecarea în procedură simplificată.

c) Greșita individualizare a modalității de executare, apreciindu-se că se impune aplicarea pedepsei în regim de detenție raportat la condițiile concrete în care au fost comise faptele, dar și la persoana inculpatului.

d) În mod greșit instanța de fond nu a dispus și prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în baza de date a SNDGJ, atâta timp cât infracțiunea de trafic de persoane figurează la pct. 14 al anexei Legii nr. 76/2008.

Analizând apelul formulat prin prisma dispozițiilor legale incidente în materie și a motivelor invocate, Curtea de Apel reține următoarele:

Referitor la primul motiv de apel invocat de D. – B. Teritorial Sibiu, constând în greșita înlăturare din conținutul infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată a actelor materiale săvârșite în dauna persoanelor vătămate G. M. și S. N., Curtea de apel constată că instanța de fond a analizat în mod corect mijloacele de probă, reținând că inculpatul I. I., zis P., nu a exercitat acțiuni specifice traficului de persoane în privința acestora.

În acest sens, sunt relevante declarațiile persoanei vătămate G. M., care nici în declarația din faza de urmărire penală nu a făcut referire la faptul că inculpatul I. I. ar fi exercitat față de el acțiuni specifice traficului de persoane. Singura mențiune din declarația persoanei vătămate referitoare la inculpatul I. I. este în sensul că acesta locuia într-una din camerele apartamentului în care era cazată împreună cu celelalte persoane traficate de ceilalți membri ai familiei I.. Persoana vătămată a arătat că a fost recrutată de numiții I. Zabar, I. V. și G. D., după care în cuprinsul declarației a făcut referire tot la aceste trei persoane, afirmând că I. Zabar îi reproșa că nu se descurca bine la vânzarea ziarelor, că ziarele îi erau înmânate dimineața de I. V., zisă S. sau de G. D. și că tot aceștia erau cei care îi colectau banii (fila 78-79 dosar urmărire penală).

Cu ocazia audierii în fața instanței de judecată, persoana vătămată a arătat în general aceleași aspecte, precizând însă explicit că nu a avut nicio legătură cu inculpatul I. I., zis P., care locuia în apartamentul respectiv fără să-i predea vreodată vreo sumă de bani din vânzarea ziarelor. Persoana vătămată a fost constantă în declarații în sensul că cei care au exercitat acțiuni specifice traficului de persoane față de el au fost numiții I. Zabar, I. V. și G. D. (fila 83-84).

Persoana vătămată S. N. a declarat în cursul urmăririi penale că a fost recrutat de I. V. și G. D. care i-au propus să meargă la vândut ziare în Germania, asigurându-l că va primi un salariu de 200 euro lunar și îi va fi asigurată cazarea și masa. Aceasta a declarat că a fost dus în orașul Duisburg și a fost cazat într-un apartament în care locuia I. Zabar și I. I. zis P.. În cuprinsul declarației persoana vătămată nu a făcut alte referiri la inculpatul I. I., decât la final menționând că acesta era cel mai violent dintre toți (fila 118-119 dosar urmărire penală).

S-a procedat la audierea persoanei vătămate, în calitate de martor de către instanța de fond, aceasta arătând că s-a deplasat în Germania unde a vândut ziare pentru numitul I. Zabar și I. I. senior. Persoana vătămată, a precizat că inculpatul I. I. zis P. avea un singur om la ziare, pe nume C., care a stat o singură zi și că nu corespund realității consemnările din declarația dată în faza de urmărire penală în sensul că acesta era cel mai violent dintre membrii familiei I.. Martorul S. N. a învederat că îi dădea socoteală lui I. Zabar, căruia îi preda banii obținuți din vânzarea ziarelor după care s-a mutat la inculpatul I. I. senior. În legătură cu comiterea infracțiunilor de furt, acesta a arătat că a sustras cupru și combustibil din Germania la cererea inculpatului G. D. (fila 151-152 dosar instanță).

Față de poziția exprimată de persoana vătămată S. N. în cursul judecății instanța de fond a apreciat în mod corect că nu poate fi reținut actul material de trafic de persoane de către inculpatul I. I., față de această persoană vătămată, sub forma cazării și exploatării la activitățile de furt în perioada septembrie 2010-martie 2011. Nici în declarațiile din faza de urmărire penală persoana vătămată nu a arătat că a fost cazată de inculpat, ci că a locuit într-un apartament în care se afla și inculpatul și nu a menționat că acesta ar fi fost cel care l-ar fi constrâns să săvârșească infracțiuni.

În ceea ce privește al doilea motiv de apel, referitor la greșita reținere a circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal în favoarea inculpatului I. I., Curtea constată că instanța de fond a înțeles să valorifice poziția exprimată de inculpat cu ocazia audierii din data de 3.09.2014, atâta timp cât a constatat ca fiind corespunzătoare realității susținerea acestuia în sensul că a participat la traficarea a patru din persoanele vătămate menționate în rechizitoriu.

Curtea apreciază ca nefondată și critica referitoare la reținerea art. 74 alin. 2 Cod penal din 1969 la individualizarea judiciară a pedepsei, constând în contribuția mai redusă a inculpatului I. I. la săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată, precum și în raportarea la pedepsele aplicate celorlalte persoane participante la săvârșirea infracțiunii. Astfel cum rezultă din cuprinsul dosarului, inculpatul a comis infracțiunea împreună cu numiții I. I. senior, I. N. Zabar, I. V., G. D., în sarcina acestora fiind reținute 8-9 acte materiale de trafic de persoane; inculpații I. V. și I. I. zis I. au fost condamnați fiecare la câte o pedeapsă de 4 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere, nefiind cunoscuți cu antecedente penale; inculpații I. N. Zabar și G. D., au fost condamnați la câte o pedeapsă de 4 ani închisoare, cu executare în regim privativ de libertate, fiind recidiviști. La aplicarea pedepsei instanța trebuie să aibă în vedere contribuția efectivă a inculpatului la comiterea infracțiunii, iar în cazul în care există mai mulți participanți pedepsele trebuie diferențiate, astfel încât să reflecte gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului. În cauza de față, prin raportare la ceilalți inculpați, deși inculpatul I. I. nu a uzat de procedura simplificată, a comis un număr mai redus de acte materiale de trafic de persoane și totodată nu era cunoscut cu antecedente penale. Din aceste motive, Curtea constată că instanța de fond a individualizat în mod legal și temeinic pedeapsa aplicată, atât sub aspectul duratei, cât și a modalității de executare.

Curtea de apel constată întemeiat apelul formulat de D. – B. Teritorial Sibiu, doar în ceea ce privește omisiunea dispunerii prelevării probelor biologice de sânge de la inculpatul I. I., infracțiunea de trafic de persoane fiind prevăzută expres în Anexa Legii nr. 76/2008 printre infracțiunile pentru care se dispune o astfel de măsură în caz de condamnare.

Raportat la cele de mai sus, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, Curtea de Apel va admite apelul declarat de D. – B. Teritorial Sibiu împotriva sentinței penale nr. 140/10 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr._ , pe care o va desființa în parte, doar sub aspectul omisiunii dispunerii prelevării probelor biologice în baza art. 7 alin. 2 din Legea nr. 76/2008 și rejudecând în aceste limite:

În baza art. 7 alin. 2 din Legea nr. 76/2008 se va dispune prelevarea probelor biologice de sânge de la inculpatul I. I..

Vor fi menținute în rest dispozițiile sentinței penale apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. 3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

Se va acorda onorariul parțial apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 lei, care se va suporta din fondul special destinat al Ministerului Justiției.

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de D. – B. Teritorial Sibiu împotriva sentinței penale nr. 140/10 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr._, pe care o desființează în parte, doar sub aspectul omisiunii dispunerii prelevării probelor biologice în baza art. 7 alin. 2 din Legea nr. 76/2008 și rejudecând în aceste limite:

În baza art. 7 alin. 2 din Legea nr. 76/2008 dispune prelevarea probelor biologice de sânge de la inculpatul I. I..

Menține în rest dispozițiile sentinței penale apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. 3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Acordă onorariul parțial apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 lei, care se suportă din fondul special destinat al Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30 martie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

S. I. M. A. P.

GREFIER,

D. M. H.

Red. P.A.

Tehnored. D.M.H.

2 ex/30 aprilie 2015

J. Fond C. M. P.

← Omor (art.188 NCP). Decizia nr. 364/2015. Curtea de Apel ALBA...		Uz de fals (art. 291 C.p.). Decizia nr. 294/2015. Curtea de Apel... →

Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Decizia nr. 363/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Decizia nr. 363/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA