Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 90/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 90/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 2626/85/2014/a9
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 90/2015
Ședința publică de la 28 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. L.
Grefier M. S. Ș.
P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. este reprezentat de
Procuror A. F.
Pe rol se află soluționarea contestației formulate de R. G. S. împotriva încheierii penale din data de 25.05.2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul penal nr._ 14.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul R. G. S., asistat de avocat desemnat din oficiu B. A..
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța întreabă dacă mai sunt alte cereri de formulat, apărătorul și reprezentantul parchetului arată că nu mai sunt alte cereri, împrejurare față de care se acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat B. A., având cuvântul solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată. Arată că, având în vedere probatoriul, nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive, solicitând înlocuirea cu măsura arestului la domiciliu. Susține, a se avea în vedere starea de sănătate a inculpatului, și faptul că a recunoscut, apreciind că punerea sub măsura arestului la domiciliu nu ar afecta buna desfășurare a procesului penal.
Reprezentanta parchetului, având cuvântul solicită respingerea contestației ca nefondată, menținerea încheierii atacate ca fiind temeinică și legală. Consideră că, instanța de fond a apreciat în mod corect, că temeiurile care au stat la baza arestării preventive se mențin și la acest moment față de inculpatul R. G. S.. Susține că, raportat la natura infracțiunii comise, la modalitatea în care s-a săvârșit aceasta, a apreciat că se impune ca cercetarea să se deruleze în continuare cu inculpatul în stare de arest preventiv.
Inculpatul R. G. S., având ultimul cuvânt, arată că se află sub arest preventiv, de mai bine de un an, 2 luni la Sibiu, 10 luni în P. A.. Arată că, a recunoscut fapta și o regretă, și ar dori înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură mai ușoară, cu cea a arestului la domiciliu.
CURTEA DE APEL,
Prin încheierea penală din 25 mai 2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar_ 14 s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul R. G. S. și a măsurii controlului judiciar luat față de inculpații C. D. D., P. M. D. și S. V..
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele considerente:
Constată că prin încheierea penală nr. 14/CC/30.04.2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr._, în baza art. 226, art. 223 alin. 2 C.pr.pen. raportat la art. 202 alin. 1, 3 și 4 lit. e C.pr.pen. a fost admisă propunerea formulată de P. de pe lângă Tribunalul Sibiu și în consecință, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților:
- R. G. – S., fiul lui I.-G. si E., născut la 25.08.1974 în mun. Sibiu, jud. Sibiu, posesor al CI . nr._, CNP_, domiciliat în mun. Sibiu .. 2, ., .,
- C. D. - D., fiul lui D. si M., născut la 17.12.1988 în mun. Sibiu, jud. Sibiu, posesor al CI . nr._, CNP_, domiciliat in mun. Sibiu, .. 1A, ., .,
- P. M. – D., fiul lui M. si C., născut la 18.06.1984 în loc. Cisnădie, jud. Sibiu, posesor al CI . nr._, CNP_, domiciliat in Sibiu, .. 1, ., .,
- S. V., fiul lui V.-E. și R., născut la 31.12.1987 în mun. Sibiu, jud. Sibiu, posesor al CI . nr._, CNP_, domiciliat în mun. Sibiu, .. 8, ., jud. Sibiu, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 30 aprilie 2014 și până la data de 29 mai 2014, inclusiv.
Prin aceeași încheiere au fost respinse cererile de luare a măsurii arestului la domiciliu sau a controlului judiciar formulate de inculpați .
Pentru a pronunța această soluție, judecătorul de drepturi și libertăți al Tribunalului Sibiu a apreciat că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea propunerii, motiv pentru care, în baza art. 226 alin.1 C.p.p rap. la art. 223 alin. 2 C.p.p. a admis-o, reținând că potrivit art. 223 Cod procedură penală, măsura arestării preventive poate fi luată dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații au săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care provin inculpații, a antecedentelor penale ale acestora și a altor împrejurări privitoare la persoana acestora, privarea lor de libertate este necesară.
Astfel, în ceea ce privește condiția prevăzută de 223 alin. 2 teza I C.p.p. și în art. 5 din Convenție, judecătorul a constatat că, față de probatoriul administrat în cauză, respectiv procesul-verbal de cercetare a apartamentului în care a fost găsită victima, cu planșa fotografică, constatările preliminare formulate de Serviciul de Medicină Legală Județean Sibiu cu privire la natura și cauza morții lui V. I., procesele-verbale de examinare a obiectelor de îmbrăcăminte purtate de inculpați în momentul comiterii faptei, declarațiile martorilor T. G., M. F. M., M. Z., adresele cu nr._/C și_/C din 29.04.2014 ale Inspectoratului de Poliție al Județului Sibiu – Serviciul Criminalistic, declarațiile inculpaților R. G. S., C. D. D., P. M. D., aceasta este îndeplinită, existând, la dosarul cauzei probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă a săvârșirii, de către inculpați, a faptei pentru care sunt cercetați, faptă pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare.
S-a reținut că este adevărat că, la acest moment procesual, inculpații au invocat un grad diferit de contribuție la comiterea presupuselor fapte, însă aceste împrejurări urmează a fi clarificate pe deplin cu ocazia finalizării urmăririi penale și a judecății, astfel că, instanța a apreciat că probatoriul administrat în cauză până la acel moment este în măsură să creeze suspiciunea rezonabilă că inculpații au acționat conjugat, în aceleași împrejurări de loc și timp, activitatea lor comună ducând la producerea rezultatului - moartea victimei.
În acest sens, inculpații C. și S. au invocat, în fața judecătorului de drepturi și libertăți, prin apărători, faptul că nu există unitate indivizibilă iar loviturile aplicate victimei pot fi decelate, astfel încât să se poată stabili contribuția fiecărui inculpat la producerea rezultatului letal. Însă, constatările preliminarii ale Serviciului de Medicină Legală Sibiu a atestat faptul că moartea victimei a fost violentă, s-a datorat insuficienței respiratorii acute consecutive unui traumatism toracic cu fracturi costale multiple, hemopneumotorax bilateral, contuzii și rupturi pulmonare (f. 58 d.u.p.) inculpatul R. declarând că S. a lovit victima cu pumnii în față apoi a urcat în pat peste victimă cu picioarele, că P. l-a lovit cu picioarele apoi l-a călcat în picioare, iar C. a dat cu pumnii și picioarele în victimă, iar în sufragerie și R. a lovit victima cu picioarele și pumnii în coaste. (f.151 d.u.p.). La rândul său, inculpatul C. a declarat că a lovit victima de 4-5 ori în zona pieptului și umărului, împreună cu inculpatul S. și P., iar inculpatul R. l-a lovit cu pumnii și picioarele. (f. 162-163 d.u.p.). Inculpatul P. a declarat că a lovit victima cu pumnii în zona umărului și spatelui (f. 168 d.u.p.)
În fața judecătorului de drepturi și libertăți s-a invocat faptul că inculpatul R. suferă de o boală mintală gravă care i-ar afecta discernământul, astfel că declarația acestuia nu poate fi considerată relevantă, însă, până la acest moment, nu s-au depus la dosarul cauzei acte medicale în acest sens, situație în care declarația dată de acesta poate fi considerată ca având deplină valoare probantă ca orice altă declarație din cauză. Această declarație este susținută și de martorul M. F. care a alertat organele de anchetă la cererea inculpatului R., (f.80-81 d.u.p.) dar și de martora M. Z. care arată că în seara zilei de 28.04.2014 inculpatul R. a avut invitați în apartamentul său, de unde s-au auzit insulte, amenințări cu lovirea și zgomot de obiecte târâte (f.82 d.u.p.).
Pe de altă parte, examinarea corporală și vestimentară a inculpaților S. V. (f.110-131 d.u.p.), C. D. (f.135-138 d.u.p.), P. M. (f.141-147 d.u.p.), a atestat existența depunerilor de substanță de culoare brun roșcată cu aspect de sânge pe hainele și brațele acestora, ceea ce a creat suspiciunea rezonabilă că și aceștia au contribuit activ la agresarea victimei, iar loviturile conjugate ale acestora au slăbit posibilitatea de reacție a victimei, ducând în final la decesul ei. La acestea s-a adăugat și lipsa de reacție a inculpaților la actele de agresiune exercitate de ceilalți inculpați în diferite faze ale incidentului, niciunul dintre aceștia neluând măsura alertării organelor de ordine sau a unei instituții medicale.
De asemenea, inculpatul R. a arătat în faza de urmărire penală că ceilalți trei inculpați i-au propus să meargă în camera victimei pentru a lua banii datorați de aceasta cu titlu de chirie (f. 151 d.u.p.) iar inculpatul C. arată că s-au dus toți patru inculpații să caute banii victimei (f. 162 d.u.p.) astfel că apărarea inculpaților C. și S. potrivit căreia ei nu au avut nici un mobil pentru a săvârși fapte, întrucât la momentul acesteia aveau bani la ei, nu a fost primită.
Față de aceste considerente, judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat că există probe care creează suspiciunea rezonabilă a săvârșirii presupuselor fapte în ceea ce îi privește pe toți inculpații, fiind îndeplinite astfel cerințele art. 223 alin. 2 teza I c.p.p., fapte pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție impusă de art. 223 alin. 2 C.p.p., judecătorul de drepturi și libertăți, evaluând gravitatea faptelor pentru care sunt cercetați inculpații, a constatat că acestea sunt infracțiuni contra vieții persoanei și contra patrimoniului, presupus a fi fost săvârșite în formă agravantă, cu violență și care au produs decesul unei persoane, sancționate cu pedeapsa închisorii de la 3 la 25 ani.
De asemenea, s-a mai relevat că modul și circumstanțele în care se presupune că aceste fapte au fost săvârșite denotă o periculozitate deosebită a inculpaților, aceștia acționând în mod conjugat, exercitând acte de violență deosebite, asupra victimei pe care au adus-o în imposibilitate de a se apăra, pe fondul consumului de alcool și al unei dispute dintre victimă și inculpatul R. legată de plata unei sume de bani cu titlu de chirie. Pe de altă parte, scopul urmărit de inculpați denotă o stare de pericol deosebit, inculpatul R. acționând pentru a-și recupera o sumă de bani datorată cu titlu de chirie, iar ceilalți inculpați acționând în ajutorul acestui inculpat, cu intenția de a procura bani de la victimă, care, în final s-a dovedit a avea asupra sa doar suma de 58 lei.
Pe de altă parte, s-a mai reținut că inculpații nu au manifestat niciun fel de interes față de situația victimei, au abandonat-o fără a anunța cadrele medicale, deși victima avea nevoie urgentă de îngrijiri medicale.
În ceea ce privește anturajul, mediul din care provin inculpații, antecedentele penale ale acestora și alte împrejurări privitoare la persoana lor, judecătorul de drepturi și libertăți a constatat că unii dintre aceștia nu au un loc de muncă, sunt tineri, nu au antecedente penale, însă față de natura și gravitatea faptei, de urmările acesteia, de atitudinea inculpaților după comiterea presupuselor fapte, privarea de libertate a acestora este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
În acest context, judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat că solicitările inculpaților R. de luare a măsurii arestului la domiciliu, a inculpatului C. de luare a măsurii arestului la domiciliu sau control judiciar, a inculpatului P. de luare a măsurii arestului la domiciliu și a inculpatului S. de luare a măsurii arestului la domiciliu, nu sunt întemeiate, ele nefiind în măsură să asigure realizarea scopului măsurii preventive, acela al bunei desfășurări a procesului penal, date fiind rezonanța faptelor în rândul comunității dar și pericolul ca inculpații să se sustragă de la urmărire penală, de la judecată.
În acest sens, reacția violentă a inculpaților, modalitatea concretă de acțiune, scopul urmărit și urmarea produsă, constituie o amenințare reală pentru comunitate și pentru ordinea socială, creând un sentiment de insecuritate a populației, motiv pentru care, față de cele de mai sus, în cauză, se apreciază că se justifică luarea măsuri arestării preventive, aflându-ne în situația unei excepții de la principiul libertății individuale.
Este adevărat că libertatea persoanei este regula, iar excepția de la această regulă este privarea de libertate înainte de judecată, privare care reprezintă o gravă derogare de la principiile libertății individuale și de la prezumția de nevinovăție. Însă, în anumite împrejurări, există justificarea luării măsurii arestării preventive din perspectiva unor indicii concrete care impun cu stringență luarea în considerare a unui interes public ce trebuie a fi protejat precumpănitor, în pofida prezumției de nevinovăție și față de regula respectării libertății individuale fixată de Convenția Europeană a Drepturilor Omului ( hotărârea Curții din 26 ianuarie 1993 în cauza W c. Suisse, hotărârea Curții din 13 iulie 1995 în cauza V. der Tang c. Espagne, hotărârea Curții din 6 noiembrie 2003 în cauza Pantano c. Italie ș.a.). Sub acest aspect, faptele de care sunt învinuiți inculpații sunt apreciate a fi de natură să creeze un pericol pentru ordinea publică și care, prin raportare la situația inculpaților, fac ca motivele invocate de Ministerul Public să pară a fi suficiente și pertinente în sensul că interesul public al menținerii ordinii sociale și publice trece înaintea dreptului inculpaților la libertate și prezumției de nevinovăție, drepturi fundamentale consfințite în Constituția României și în Convenție.
Față de toate aceste considerente, tribunalul, văzând dispozițiile art. 226 C.p.p., art. 223 alin. 2 C.p.p. art. 202 C.p.p. a admis propunerea formulată și a dispus arestarea preventivă a inculpaților R. G., C. D., P. M. și S. V. pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 30.04.2014 și până la data de 29.05.2014.
Încheierea pronunțată a rămas definitivă prin decizia penală nr. 265/05.05.2014 a Curții de Apel A. I. pronunțată în dosar nr._ .
Prin încheierea penală nr. 18/CC/26.05.2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr._ a fost admisă propunerea formulată de Ministerul Public - P. de pe lângă Tribunalul Sibiu și în consecință, în baza art. 234 alin. 1, art. 236 alin. 1 și 2 C.p.p. raportat la art. 243 C.p.p. a fost prelungită durata măsurii arestării preventive luată față de inculpații R. G. S., C. D. D., P. M. D., S. V., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 30.05.2014 și până la data de 28.06.2014 inclusiv. Au fost respinse cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, formulate de inculpați, personal și prin reprezentanți. Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Onorariul avocatului desemnat din oficiu inculpatului R. G. S. s-a suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul a constatat că temeiurile care au fost avute în vedere la momentul luării măsurii preventive se mențin și în prezent. Astfel, probatoriul administrat până la acest moment în cauză, respectiv, procesul-verbal de cercetarea apartamentului în care a fost găsită victima, planșa fotografică, constatările preliminare formulate de Serviciul de Medicină Legală Județean Sibiu cu privire la natura și cauza morții lui V. I., procesele-verbale de examinare a obiectelor de îmbrăcăminte purtate de inculpați în momentul comiterii faptei, declarațiile martorilor T. G., M. F. M., M. Z., adresele cu nr._/C și_/C din 29.04.2014 ale Inspectoratului de Poliție al Județului Sibiu – Serviciul Criminalistic, declarațiile inculpaților R. G. S., C. D. D., P. M. D., este în măsură să creeze suspiciunea rezonabilă a săvârșirii, de către inculpați, a faptei pentru care sunt cercetați, faptă pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare. Pe de altă parte, s-a apreciat că se menține și condiția impusă de art. 223 alin. 2 c.p.p. privitoare la necesitatea înlăturării unei stări de pericol pentru ordinea publică și care impune privarea în continuare de libertate a inculpaților. Astfel, evaluând gravitatea faptelor ( o infracțiune contra vieții persoanei și una contra patrimoniului), circumstanțele de comitere a acestora ( pe fondul consumului de alcool, cu violență, faptele fiind provocate de disputele dintre inculpați și victimă legate de plata unei sume de bani restantă) scopul urmărit și rezultatul produs, judecătorul de drepturi și libertăți apreciază că se subzistă și temeiurile privitoare la pericolul social al lăsării în libertate a inculpaților. Este adevărat că aceștia nu au antecedente penale și unii dintre inculpați au locuri de muncă, însă s-a considerat că evaluarea unei măsuri preventive nu poate fi făcută doar prin raportare la circumstanțele personale ale inculpaților ci și prin raportare la circumstanțele și gravitatea faptei.
Mai mult decât atât, de la momentul luării măsurii preventive, a mai fost audiată, în calitate de martor, mama inculpatului R. (f. 84 d.u.p.) care însă nu a relevat nici un aspect de natură a schimba împrejurările reținute în cauză până în prezent. De asemenea, a fost validată ordonanța procurorului de examinare fizică, a obiectelor de îmbrăcăminte și încălțăminte ale suspecților (f. 90-91 d.u.p.) aceste expertize nefiind efectuate până la acest moment. Nu a fost finalizat în cauză nici raportul de autopsie a victimei dispus a fi efectuat în cauză, astfel că, administrarea acestor probe se privește a fi necesară pentru lămurirea tuturor aspectelor cauzei și pentru stabilirea gradului de participare a fiecărui inculpat la săvârșirea presupusei fapte. Este adevărat că aceste probe ce urmează a fi efectuate sunt de natură tehnică, iar rezultatul lor nu poate fi influențat de către inculpați, însă, prelungirea măsurii arestului preventiv are în vedere asigurarea scopului acestei măsuri, buna desfășurare a procesului penal, care nu presupune, în mod exclusiv, administrarea de probe.
În acest context, judecătorul de drepturi și libertăți, constatând că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestului preventiv se mențin și la acest moment, nefiind administrate alte probe care să releve o altă stare de fapt, iar aceste temeiuri impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, față de dispozițiile art. 234 alin. 1 C.p.p. a apreciat propunerea formulată ca fiind întemeiată, motiv pentru care a admis-o, și, în baza art. 236 alin. 1, 2 C.p.p. a dispus prelungirea măsurii arestului preventiv pe o durată de 30 zile începând cu data de 30.05.2014 până la data de 28.06.2014.
În ceea ce privesc cererile inculpaților de înlocuire, respectiv, de luare a măsurii arestului al domiciliu, judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat că o astfel de măsură nu este oportună în acest moment procesual, nu este proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpaților și nu este apreciată a fi suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 C.p.p. motiv pentru care aceste cereri ale inculpaților au fost respinse.
Încheierea pronunțată a rămas definitivă prin decizia penală nr. 334/30.05.2014 pronunțată de Curtea de Apel A. I. în dosarul nr._, prin care a fost admisă contestația formulată de inculpatul C. D. D., a fost respinsă propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive în ce-l privește și în baza art. 237 al. 2 C.p.p. s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu pe o perioadă de 30 de zile, începând cu 30.05.2014; s-au impus inculpatului obligații, s-a dispus ca Biroul de Supraveghere Judiciară din cadrul I.P.J. Sibiu să supravegheze respectarea măsurii arestului la domiciliu, s-a dispus punerea în libertate a inculpatului. Prin aceeași decizie s-au respins ca nefondate contestațiile formulate de inculpații R., P., S. împotriva aceleiași încheieri penale.
Prin rechizitoriul întocmit la data de 23.06.2014, P. de pe lângă Tribunalul Sibiu a dispus trimiterea în judecată a inculpaților R. G. S., C. D. D., P. D.-D., S. V., fiecare pentru comiterea unei infracțiuni de omor calificat prev. de art. 189 al. 1 lit. b C.p. și tâlhărie calificată prev. de art. 234 al. 1 lit. d C.p. cu aplic. art. 38 al. 1, art. 77 lit. a C.p.
La data de 25.06.2014 judecătorul de cameră preliminară investit cu soluționarea cauzei prin încheierea pronunțată a constatat în baza art. 348 al. 2 C.p.p. rap. la art. 207 al. 2 C.p.p. a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luate față de inculpații R. G. S., P. M. D., S. V. și a măsurii arestului la domiciliu luată față de inculpatul C. D. D., măsură menținută de instanța superioară prin decizia nr. 443/04.07.2014, ca urmare a soluționării contestațiilor declarate de către inculpați.
Prinîncheierea din data de 16.07.2014, judecătorul de cameră preliminară a menținut măsura arestului preventiv pentru inculpații R. G. S., P. M. D. și S. V., precum și a arestului la domiciliu pentru inculpatul C. D. D., încheiere rămasă definitivă prin decizia nr. 472/21.07.2014 a Curții de Apel A. I..
Prin încheierea din data de 04.08.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu și a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpați, acordând termen de judecată la data de 1 septembrie 2014 și stabilind termen în vederea verificării legalității și temeiniciei măsurilor preventive la data de 11.08.2014, în cameră preliminară, când în temeiul art. 348 raportat la art. 207 al. 6 C.p.p., a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpații R. G. S., P. M. D., S. V., precum și măsura arestului la domiciliu luată față de inculpatul C. D. D..
Prin încheierea din 01.09.2014, Tribunalul Sibiu a menținut în baza art. 362 alin. 2 C.proc.pen. rap. la art.208 alin. 2 C.proc.pen. măsura arestării preventive luată față de inculpații R. G. S., P. M. D., S. V. și măsura arestului la domiciliu luată față de inculpatul C. D. D..
La termenul de judecată din data de 27.10.2014, prin încheiere tribunalul, având în vedere dispozițiile art. 362 și 208 C.p.p., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului R. G. S. și măsura arestului la domiciliu luată față de inculpatul C. D. D.. De asemenea, în temeiul art. 242 alin. 2 C.p.p. rap. la art. 218 C.p.p., art. 220 C.p.p. a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, față de inculpații P. M. D. și S. V. și a dispus punerea în libertate a acestora, în vederea executării măsurii preventive a arestului la domiciliu, încheiere ce a rămas definitivă prin decizia nr. 609/2014 a Curții de Apel A. I..
Măsurile preventive dispuse față de inculpați au fost menținute și prin încheierea tribunalului din 10.12.2014. Contestația formulată de inculpatul R. G. S. a fost respinsă de Curtea de Apel A.-I. prin decizia penală nr. 637/15.12.2014.
Prin încheierea penală din 2.02.2015, Tribunalul Sibiu a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul R. G. S. și în baza disp. art. 362 al. 2 C.p.p. rap. la art. 242 al. 2, art. 211, art. 214 C.p.p. a dispus înlocuirea măsurii arestului la domiciliu luată față de inculpații C. D. D., P. M. D., S. V., cu măsura controlului judiciar pe o perioadă de 60 de zile.
Încheierea de mai sus a rămas definitivă prin decizia penală nr. 20/9.02.2015 a Curții de Apel A. I. prin care s-a respins contestația formulată de inculpatul R. G. S..
Procedând la verificarea temeiniciei și legalității măsurilor preventive luate față de inculpații din cauză, tribunalul a constat că potrivit dispozițiilor art. 208 alin. 2, 4 C.pr.pen., instanța de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului, iar conform prevederilor art. 208 alin. 5 C.pr.pen., în tot cursul judecății, instanța, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii controlului judiciar față de inculpați.
Referitor la temeinicia și legalitatea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul R. G. S., tribunalul a considerat la această dată că temeiurile care au determinat luarea și menținerea măsurii arestării sale preventive persistă și nu s-au modificat.
În ceea ce privește temeiul care a stat la baza arestării preventive a inculpaților, acesta a fost cel prevăzut de art. 223 alin. 2 C.pr.pen., respectiv faptul că din probe a rezultat suspiciunea rezonabilă că aceștia au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor și pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora, și a altor împrejurări privitoare la persoana acestora, constatându-se că privarea lor de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Prin urmare, în raport de actele și lucrările dosarului, instanța a constat că măsura arestării preventive luată față de inculpatul R. G. S. s-a dispus cu respectarea dispozițiilor legale în materie, pe baza probatoriului ce a fost administrat în faza de urmărire penală, motiv pentru care aceasta a fost și rămâne legală și temeinică.
Privitor la temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive – dispozițiile art. 223 alin. 2 C.pen., tribunalul a considerat că ele se mențin în continuare și nu s-au modificat până la acest moment procesual, impunând în continuare menținerea acestei măsuri.
Referitor la pericolul concret pentru ordinea publică pe care și la această dată l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului R. G. S., instanța a apreciat că mijloacele de probă administrate până în acest moment în dosar (procesul verbal de cercetare la fața locului, raportul de autopsie medico-legală nr. III/67/17.06.2014 a Serviciului de Medicină Legală Județean Sibiu privind pe victima V. I., declarațiile martorilor M. F. M., M. Z., M. I., etc.), conturează în continuare existența unor indicii temeinice din care rezultă bănuiala rezonabilă că inculpatul R. G. S. ar fi săvârșit fapte incriminate de legea penală, care sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, avându-se în vedere natura și gravitatea faptelor presupus a fi fost comise (infracțiuni contra vieții persoanei și a patrimoniului acesteia), urmarea gravă, iremediabilă produsă (moartea victimei), pedeapsa pe care o riscă inculpatul ( cu referire la cauza Tomasi contra Franței), circumstanțele în care se presupune că a fost comisă fapta (pe fondul consumului de alcool, cu violență, cu implicarea mai multor persoane), elementele care caracterizează persoana inculpatului (care este tânăr, fără antecedente penale).
Este adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social al infracțiunii, dar aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptelor. Astfel, se constat că în speță, existența pericolului public rezultă din însuși pericolul social al infracțiunilor pentru care inculpatul este cercetat, avându-se în vedere și reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni și posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca fiind autori, iar lăsarea acestora în stare de libertate este de natură a crea un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice.
Totodată, tribunalul a apreciat că în continuare sunt incidente cerințele aliniatului 2 al art. 223 C.p.p., potrivit cărora: „măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.”
Menținerea în continuare a măsurii arestării preventive dispusă față de inculpatul R. G. S. este în concordanță și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și este necesară pentru a preveni riscul săvârșirii unor noi infracțiuni (cauza Matznetter contra Austriei), luând în considerare natura și modalitatea prezumată de comitere a faptelor, o eventuală punere în libertate putând tulbura în mod real opinia publică iar rezonanța socială a faptei reprezentând unul dintre criteriile de apreciere a pericolului social concret.
Este adevărat că libertatea persoanei este regula iar excepția de la această regulă este privarea de libertate înainte de judecată, privare care reprezintă o gravă derogare de la principiile libertății individuale și de la prezumția de nevinovăție. Însă, în anumite împrejurări, există justificarea luării măsurii arestării preventive din perspectiva unor indicii concrete care impun cu stringență luarea în considerare a unui interes public ce trebuie a fi protejat precumpănitor, în pofida prezumției de nevinovăție și față de regula respectării libertății individuale fixată de Convenția Europeană a Drepturilor Omului( hotărârea Curții din 26 ianuarie 1993 în cauza W c. Suisse, hotărârea Curții din 13 iulie 1995 în cauza V. der Tang c. Espagne, hotărârea Curții din 6 noiembrie 2003 în cauza Pantano c. Italie ș.a.). Sub acest aspect, fapta de care este învinuit inculpatul este apreciată a fi de natură să creeze un pericol concret pentru ordinea publică și care, prin raportare la situația inculpatului, fac ca motivele invocate de Ministerul Public să pară a fi suficiente și pertinente în sensul că interesul public al menținerii ordinii sociale și publice trece înaintea dreptului inculpatului la libertate și prezumției de nevinovăție, drepturi fundamentale consfințite în Constituția României și în Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
De asemenea, tribunalul a apreciat că măsura preventivă a arestului pentru inculpatul R. este proporțională cu gravitatea acuzației - în sensul că inculpatul a fost trimis în judecată pentru prezumata săvârșire a infracțiunilor de omor calificat și tâlhărie calificată, fapte care se caracterizează în concret, printr-o periculozitate semnificativă, astfel că sunt îndeplinite, în continuare, cerințele pretinse de art. 202 alin. 3 C. proc. pen.
La analizarea temeiniciei și legalității măsurii preventive, instanța a mai avut în vedere și scopul măsurilor preventive - astfel cum sunt ele stipulate în art. 202 Cod procedură penală, respectiv prevenirea săvârșirii unor alte infracțiuni precum și buna desfășurare a procesului penal. În acest sens, se impune a fost evidențiată și declarația martorei M. Z., care a susținut că inculpatul R. i-ar fi adresat amenințări ( f. 552) .
Totodată, s-a motivat că circumstanțele de natură personală nu determină schimbarea temeiurilor și nu sunt suficiente pentru lăsarea în libertate, necesitatea protejării intereselor de ordin public, buna desfășurare și finalizare a procesului penal, primând intereselor sale personale.
D. urmare, măsura arestării preventive apare ca fiind proporțională cu pericolul social al faptelor presupus săvârșite de către inculpat, iar celelalte măsuri preventive prevăzute de lege sunt insuficiente pentru a înlătura pericolul pe care l-ar reprezenta lăsarea acestuia în libertate .
Referitor la durata rezonabilă a măsurii preventive, prin raportare și la dispozițiile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ținând seama și de persistența motivelor de a-l bănui pe inculpat că ar fi comis faptele imputate, în conformitate și cu dispozițiile art. 239 alin. 1 C.p.p., tribunalul a considerat că durata arestării preventive nu a depășit un termen rezonabil.
Împotriva acestei soluții a formulat contestație inculpatul solicitând desființarea hotărârii și, în rejudecare, revocarea măsurii preventive a arestării.
În dezvoltarea motivelor contestației inculpatul a susținut că nu se mai menține nevoia arestării preventive întrucât inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei iar punerea sa în libertate nu prezintă un pericol pentru ordinea publică.
Deliberând asupra contestației formulate Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a analizat condițiile menținerii măsurii preventive a arestării atât în ce privește legalitatea cât și oportunitatea acesteia.
În mod temeinic s-a reținut că probele care au fost avute în vedere în momentul luării măsurii preventive nu au fost infirmate de cercetările ulterioare, temeinica acuzațiilor fiind în continuare susținută.
În ce privește oportunitatea menținerii acestor măsuri Curtea arată că în mod judicios s-a apreciat că aceasta subzistă și în acest moment procesual.
În raport de gravitatea faptei pretins săvârșite de inculpat Curtea arată că plasarea acestuia în libertate, chiar sub o măsură preventivă, nu este aptă să garanteze siguranța ordinii publice. Acest risc a fost corect apreciat și în raport de conduita inculpatului pe parcursul procesului. Astfel inculpatul a adresat unei martore amenințări în legătură cu poziția acesteia în fața instanței.
În aceste condiții declarațiile de bună credință a inculpatului privind respectarea restricțiilor ce i-ar fi impuse sub o altă măsură preventivă au fost în mod justificat privite cu rezervă de judecătorul instanței de fond.
Față de cele ce preced, Curtea va respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul R. G. S. împotriva încheierii din 25 mai 2015 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosar_ 14.
În temeiul art. 275 alin.2 din codul de procedură penală va obliga pe inculpat să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat din care suma de 100 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului de Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul R. G. S. împotriva încheierii din 25 mai 2015 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosar_ 14.
Obligă pe inculpat să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat din care suma de 100 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului de Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28 05 2015.
Președinte, Grefier,
A. L. M. S. Ș.
Red/Tehnored AL
2ex/10.06.2015
Jud Fond AB
| ← Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Decizia nr. 502/2015. Curtea... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP).... → |
|---|
