Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Decizia nr. 502/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 502/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 1650/306/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL A. I.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ NR. 502/A/2015

Ședința publică de la 14 Mai 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: L. C.

Judecător: A. L.

Grefier: I. M.

P. de pe lângă Curtea de Apel A. I., reprezentat de:

Procuror: A. F.

Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor declarate de inculpatul M. N. și părțile civile O. G. și O. I. - A. împotriva sentinței penale nr. 13/13.01.2015 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul penal nr._ .

Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 07.05.2015, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 391 C.pr.pen., a stabilit termen pentru pronunțare la data de 14.05.2015, încheierea de ședință din data de 07.05.2015 făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.

CURTEA DE APEL

Asupra apelurilor penale de față,

Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 13/2015 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr._ a fost respinsă cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută de art.178 alin.1, 2 din C.pen. din 1969 în infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută de art.178 alin.1 din C.pen. din 1969.

În baza art.178 alin.1, 2 din C.pen. din 1969 cu aplic.art.5 C.pen. a fost condamnat inculpatul M. N., fiul lui M. și F., născut la data de 6.03.1952 în Vidacut, jud.Harghita, domiciliat în Sibiu, ..5-7, jud. Sibiu, CNP_, cetățean român, posesor al C.I. . nr._, studii medii, pensionar, căsătorit, fără copii minori, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

În baza art.12 din Legea nr.187/2012 și a art.71 din C.pen. din 1969 s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a, b din C.pen. din 1969.

În baza art.81 alin.1 din C.pen. din 1969 cu aplic.art.5 C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani, termen de încercare calculat potrivit art.82 alin.1 din C.pen. din 1969.

În baza art.71 alin.5 din C.pen. din 1969 s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83, art.84 din C.pen. din 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr.76/2008 s-a dispus prelevarea de la inculpat a probelor biologice în vederea introducerii lor în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 5 alin. 5 din Legea nr.76/2008 inculpatul a fost informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În baza art.397 alin.1 C.proc.pen., art.19 alin.1 C.proc.pen., art.25 alin.1 C.proc.pen. rap.la art.999 C.civ. din 1864 s-a admis în parte acțiunile civile formulate de părțile civile O. G. și O. I. A. și inculpatul a fost obligat la plata a câte 30.000 lei cu titlu de daune morale către fiecare parte civilă. Celelalte pretenții au fost respinse.

În baza art.397 alin.1 C.proc.pen., art.19 alin.1 C.proc.pen., art.25 alin.1 C.proc.pen. rap.la art.999 C.civ. din 1864, art.313 din Legea nr.95/2006 s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. Județean de Urgență Sibiu și inculpatul a fost obligat la plata sumei de 571 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare, la care se adaugă dobânda legală până la data plății efective.

În baza art.397 alin.1 C.proc.pen., art.19 alin.1 C.proc.pen., art.25 alin.1 C.proc.pen. rap.la art.999 C.civ. din 1864, art.313 din Legea nr.95/2006 s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. de Ambulanță Județean Sibiu și inculpatul a fost obligat la plata sumei de 387,39 lei, la care se adaugă dobânda legală până la data plății efective.

S-a constatat calitatea de asigurator a S.C. E. R. ASIGURARE-REASIGURARE S.A.

În baza art.274 alin.1 C.proc.pen. rap.la art.272 alin.1 C.proc.pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2000 lei titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art.276 alin.1 C.proc.pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 3000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă O. G..

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanța a hotărât următoarele:

La data de 12.08.2011, in jurul orelor 19:30, învinuitul M. N. se deplasa pe .. Sibiu la volanul autoturismului marca Jeep Compass cu nr. de înmatriculare_, proprietatea ., pe sensul de mers dinspre Calea Dumbrăvii spre Calea Poplăcii (la acea dată . sensuri de mers).

Victima O. V. s-a angajat regulamentar pe trecerea de pietoni de pe . Școlii Generale nr.16, de la stânga la dreapta (față de direcția de deplasare a inculpatului), printre autovehiculele care staționau în coloană la semaforul situat la intersecția străzii Argeșului cu Calea Dumbrăvii (deci pe sensul opus de deplasare față de inculpat).

Deși victima traversa pe trecerea de pietoni marcată, iar trecerea era presemnalizată cu indicatorul „Atenție trecere pietoni”, inculpatul nu a fost foarte atent și, având și vederea stânjenită de soarele aflat în apropierea orizontului, nu a observat victima care era de talie mică și era angajată în traversare printre mașinile ce staționau, astfel că autoturismul condus de inculpat a intrat în coliziune cu aceasta. În urma impactului, victima a fost proiectată pe capotă, după care, inculpatul realizând că a accidentat o persoană, a acționat brusc sistemul de frânare al autoturismului, reușind oprirea acestuia după aproximativ 13 m.

Victima O. V. a suferit un TCC acut închis prin accident rutier, traumatism toracic cu fracturi costale, hematorax dreapta cu emfizem traumatism coloană lombară cu paraplegie, șoc hemoragic, fiind transportată la Unitatea Primiri Urgențe a Spitalului C. Județean Sibiu cu o ambulanță, unde însă, în aceeași zi a făcut un stop cardiac respirator iresuscitabil a decedat.

Din raportul de constatare medico-legală nr. 111/160/16.01.2012, moartea numitei O. V. a fost violentă și s-a datorat șocului traumatic hemoragie consecutiv unui traumatism cu multiple fracturi costale, fracturi vertebrale și rupturi pulmonare, conchizându-se că acestea s-au putut produce prin lovire de către un autoturism în mișcare urmată de proiectarea pe un plan dur.

În prima declarație dată în fața organelor de cercetare penală, cea olografă (fila 71), inculpatul a precizat că a condus autoturismul dinspre Calea Dumbrăvii înspre Calea Poplăcii, iar pe . a trecut de . dreptul imobilului cu nr.5, „pe trecerea de pietoni, din partea stângă a sensului de mers, traversa o persoană de sex feminin, chiar pe marcajul de trecere de pietoni semnalizată corespunzător”. A mai declarat că a acroșat pietonul, precizând că „nu l-a observat deoarece ieșea dintre coloana de mașini” care aștepta la semaforul de pe . precizat că pietonul era pe sensul său de mers și că la momentul impactului îi bătea soarele din față direct în ochi, astfel că vizibilitatea îi era diminuată.

În cea de-a doua declarație, dată după aproape un an de la accident (filele 72-74 dosar de urmărire penală) inculpatul a susținut că mergea spre casă (. că a intenționat să vireze stânga pe ., deși a oprit mașina, nu a putut efectua manevra respectivă, deoarece autoturismele care staționau la semafor blocau intrarea pe . declarat că a continuat deplasarea înainte, intenționând să vireze la stânga (Goethe), însă, după un anumit interval de timp a auzit o ușoară bubuitură și a realizat că lovise o persoană cu partea stângă față. A precizat că nu poate aprecia cât timp a trecut de la punerea în mișcare a autoturismului și nici ce distanță a parcurs, însă mașina sa era oprită la o distanță apreciabilă dincolo de trecerea de pietoni. A mai menționat că nu a văzut impactul, că a simțit un șoc și astfel a frânat brusc, oprind mașina. A arătat că nu a văzut persoana acroșatădecât după ce era căzută la pământ în apropierea mașiniiși cănu poate afirma cu certitudine unde a lovit victima, deoarece nu a văzut-o.

În fața instanței inculpatul a dat o declarație similară celei de-a doua declarații, adăugând următoarele: „Am trecut pe trecerea de pietoni din dreptul Școlii VI, moment în care drept am auzit o izbitură. Am oprit și mi-am dat seama că am accidentat o persoană. Înainte de trecerea de pietoni m-am asigurat și nu am văzut nicio persoană (…) Consider că sunt vinovat de producerea accidentului și decesul victimei, îmi asum vinovăția și îmi parte foarte rău de cele întâmplate (…) nu am observat victima. La acest moment nu cred că am lovit-o pe aceasta pe trecerea de pietoni (…) susțin că victima nu se afla pe trecerea de pietoni (…) după aprecierea mea personală la momentul impactului circulam cu o viteză de 15, 20, 25 km”.

Atât în cea de-a doua declarație dată în fața polițiștilor, cât și în fața instanței inculpatul a susținut că a dat declarația olografă după ce aflase că victima a decedat și că era marcat de acest lucru și a scris după dictarea polițistului (fără însă a fi forțat), însă, examinând declarația olografă, s-a constatat că inculpatul nu știa de decesul victimei, menționând în mod expres că i s-a adus la cunoștință că este cercetat pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă (fila 71 verso dosar de urmărire penală).

Martorul M. V. a arătat în declarația olografă că la momentul accidentului se afla pe . imobilului cu nr.5 și a observat cum victima a traversat regulamentar pe trecerea de pietoni, iar autoturismul Jeep condus de inculpatul nu i-a acordat prioritate de trecere, lovind-o și proiectând-o aproximativ 8,9 m față de trecerea de pietoni (fila 68).

În cea de-a doua declarație, dată după aproximativ un an, martorul a susținut că, deși era în dreptul imobilului nr.5, nu a văzut impactul, auzind doar bubuitura, după care s-a întors și a văzut autoturismul jeep oprit după trecerea de pietoni și o femeie căzută în fața mașinii (fila 69). A mai precizat că prima declarație a dat-o în autoturismul poliției, în curtea spitalului și a scris-o după dictarea polițistului.

În fața instanței, martorul a declarat că nu a văzut dacă accidentul s-a produs sau nu pe trecerea de pietoni, că era coloană de mașini în trafic la semaforul de pe Calea Dumbrăvii și că a văzut autovehiculul oprit care nu se afla pe trecerea de pietoni și o femeie căzută în fața mașinii (fila 86).

Din raportul de expertiză medico-legală efectuat de S. Medico - Legal Județean Sibiu (filele 366-369) a rezultat că victima O. V. a suferit la data de 12 august 2011, în condițiile unui accident rutier, un politraumatism cu leziuni externe (faciale, toracice și la nivelul membrelor), fracturi ale peretelui osos toracic (stern, coaste și coloană vertebrală) și leziuni pulmonare, iar având în vedere morfologia și localizarea leziunilor menționate, s-a apreciat că leziunile de la nivelul genunchiului și gambei drepte (hematoame), sunt produse prin lovire de către autovehiculul în mișcare, iar restul leziunilor prin proiectare pe un plan dur. Medicul legist nu a putut determina, pe baza leziunilor suferite de victimă distanța pe care a fost proiectată victima și viteza de impact la proiectarea acesteia, precizând că acestea nu pot fi apreciate științific pe calea unei expertize medico-legale.

Date fiind contradicțiile dintre declarațiile inculpatului și ale martorului, în vederea determinării locului impactului, a vitezei de deplasare a autoturismului condus de inculpat, a modului de producere a evenimentului rutier și a stabilirii culpei persoanelor implicate, instanța a analizat probele științifice administrate în cauză.

Cât privește expertizele efectuate în cauză, instanța a constatat următoarele:

Prima expertiză tehnică auto, efectuată în cursul urmăririi penale de expertul C. M. (filele 48-67) a analizat următoarele variante:

- varianta A în care victima ar fi trecut printr-un loc nemarcat (între stația de autobuz și trecerea de pietoni); s-a apreciat că în situația în care pietonul a fost lovit în timp ce traversa pe această porțiune, rezultă că spațiul în care a fost oprit autovehiculul condus de inculpat a fost de cea. 6,80 m, dacă pietonul se afla lângă gard sau 3,40 m dacă se afla la mijlocul acestui interval; s-a determinat astfel o viteză a autoturismului de cca. 10 km/h;

- varianta B, când pietonul s-ar fi deplasat din stația de autobuz până în dreptul trecerii de pietoni și s-ar fi angajat în traversare pe trecere, din dreptul imobilului cu nr.5 spre Școala nr.16, expertul, reținând că erau mașini în coloană care așteptau la semaforul din dreptul străzii Calea Dumbrăvii, distanța de la trecerea de pietoni până în locul de oprire (se are în vedere bara față a autovehiculului) este de 13,90 m, pe baza căreia s-a determinat o viteză de cca.31 km/h.

- s-a avut în vedere un experiment efectuat cu un autoturism de configurație clasică a părții frontale, configurație caracterizată în principal de înălțime relativ mică a capotei (cea. 0,80 m), în care s-a ajuns la concluzia că până la viteze de 10 km/h manechinul nu a fost urcat pe capota motorului, la viteze mai mari (10-20 km/h) manechinul a lovit partea anterioară a capotei, la viteze peste 20 km/h corpul pietonului este preluat tot mai mult pe capotă, ajungându-se ca la viteza de cea. 40 km/h, capul acestuia să ajungă la partea inferioară a parbrizului;

- ținând cont de forma părții frontale precum și de faptul că avarierea capotei motor a ajuns până la jumătatea acesteia, expertul a concluzionat că viteza de deplasare a autoturismului Jeep (_ ) a fost, în momentele premergătoare impactului cu pietonul, de cca 30-35 km/h, arătându-se că vitezele de impact, respectiv 10-16 km/h, calculate în situația în care pietonul ar fi trecut înaintea trecerii de pietoni nu ar fi permis producerea avariilor consemnate în procesul verbal de cercetare la fața locului;

- s-a arătat că reprezintă cauza producerii accidentului de față nerespectarea legislației rutiere de către conducătorul auto M. N., acesta încălcând prevederile art. 135 lit.h din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 privitoare la acordarea priorității de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat si semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se afla pe sensul de mers al vehiculului;

- s-a menționat că accidentul a fost favorizat de două situații conjuncturale, una fiind reprezentată de faptul că pietonul s-a angajat în traversarea străzii printre autovehiculele coloanei formate la semaforul de la colțul cu . că în felul acesta el se afla parțial mascat, pentru conducătorii auto ce circulau pe direcția Calea Dumbrăvii - . autovehiculul aflat în dreapta sa, iar a doua situație identificată este legată de ora producerii accidentului și orientarea geografică a străzii Argeșului, în sensul că la ora 19:30 (la data accidentului) soarele se află în apropierea orizontului, stânjenind astfel vederea conducătorilor auto; s-a menționat însă că aceste situații au favorizat producerea accidentului, dar nu ele sunt cauza producerii lui, în fapt lipsa de atenție sau focalizare a conducătorului auto au făcut ca acesta să nu observe prezența unei persoane pe carosabil, persoane căreia îi era obligat să îi acorde prioritate de trecere.

- în legătură cu momentul apariției stării de pericol pentru fiecare participant implicat în accident a fost stabilit că pentru inculpat nu a existat un moment al apariției stării de pericol, anterior coliziunii, deoarece frânarea a fost inițiată în momentul în care s-a auzit zgomotul produs de impactul dintre pieton și caroseria autovehiculului, iar în lipsa apariției stării de pericol nu se poate vorbi despre reacții pe care șoferul ar fi trebuit să la aibă pentru evitarea accidentului;

- s-a apreciat că accidentul putea fi prevenit de către ambele persoane implicate; respectiv de inculpat dacă ar fi circulat preventiv la apropierea de marcajul „trecere pentru pietoni", cu atenția focalizată pe trecere, iar pietonul, deși nu era obligat să o facă, putea să se asigure suplimentar în momentul în care a ajuns la axul drumului, în condițiile în care traversarea a făcut-o printre autovehiculele unei coloane de mașini aflate în staționare.

Expertiza criminalistică efectuată de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Cluj (filele 318-328) a stabilit următoarele:

- Dinamica producerii accidentului rutier a fost următoarea: „Ajuns la trecerea pentru pietoni, semnalizată prin indicatoare și marcaj, situată în zona Scolii Generale nr. 16, conducătorul auto a observat tardiv faptul că pe marcajul pietonal se afla angajată în traversare, de la stânga spre dreapta având în vedere sensul său de mers, o persoană, astfel încât autoturismul a lovit cu partea frontală stângă pietonul. în urma impactului, pietonul a fost proiectat pe carosabil, poziția finală a autoturismului, survenită în urma frânării, fiind consemnată în procesul verbal de cercetare la față locului și în schița accidentului; s-a mai reținut că la locul faptei nu s-au constatat urme imprimate de pneurile autoturismului în cursul procesului de frânare, iar ca alte urme rezultate din accident s-au reținut prezența, pe partea carosabilă, a unor urme de sânge și a unor urme de natură piloasă; s-a mai reținut că în procesul verbal de cercetare la fața locului se menționează faptul că farul stâng al autoturismului era spart și capota motorului îndoită.

- Viteza de deplasare a autoturismului și locul impactului; legat de acesta aspect s-a arătat că energia cinetică de care a dispus, inițial, autoturismul s-a transformat, în marea ei majoritate, în lucru mecanic efectuat de forțele de rezistență dintre pneuri și calea de rulare în cursul procesului de frânare, existând, de asemenea, și un consum energetic aferent momentului impactului cu victima; în cazul analizat, la locul faptei nu s-au constatat urme de frânare, astfel încât viteza de impact s-a stabili pe baza unui alt element de reconstrucție și anume pe baza urmelor create pe caroserie; în acest sens, s-a arătat că o categorie importantă de urme ce se constată în astfel de evenimente rutiere sunt urmele de contact, create pe caroseria autoturismului în momentul lovirii victimei, iar practica de expertiză criminalistică a evidențiat anumite praguri în care pot fi făcute estimările vitezei de impact (figurile 3-11) reprezentând imagini de comparație, aflate într-o bază de date existentă pe piață, dezvoltată ulterior și în cadrul L.I.E.C Cluj, ce conține imagini ale unor autoturisme implicate în evenimente cu implicare pietonală pentru care vitezele de impact au putut fi stabilite pe baza altor elemente de reconstituire (CD EES Collection by Dr. Melegh G.); s-a arătat că pentru intervalul de viteze 20 - 35 km/h, deformațiile sunt de o amplitudine redusă și sunt localizate, în general, pe anumite repere singulare ale caroseriei (bară de protecție sau capotă motor în partea frontală) (fig. 4 și 5), iar caracteristica acestor deformații remanente este localizarea lor în partea frontală, materializând un impact desfășurat, în cele mai multe situații, fără preluare pe capotă, victima fiind proiectată înspre înainte și, uneori, călcată, în funcție de intensitatea frânării;

- s-a menționat că în intervalul de viteza 40-50 km/h, deformațiile remanente la nivelul capotei motorului încep să se distingă clar, observându-se amprenta pe care o creează o anumită parte a corpului pietonului; la viteze de impact de 50 - 55 km/h, în general, capul pietonului, în cazul unui autoturism frânat în momentul impactului, intră în contact cu parbrizul în zona mediană acestuia (ceea ce nu a fost cazul în cauza de față)

- s-a arătat că valoarea de 45 km/h pentru viteza de impact este justificată și de elemente ce rezultă din considerente medico-legale, coroborate cu elemente de reconstrucție criminalistică a accidentului de trafic rutier. Astfel, în ceea ce privește riscul de deces în funcție de viteza de impact al autoturismului, s-a arătat că studiile efectuate în domeniu indică faptul că, pentru viteze de impact mai mici de 30 km/h, riscul de deces este 10 %, însă, pentru viteze de impact de 55 km/h sau pentru valori mai mari, riscul de deces este de peste 50 %;

- în ce privește stabilirea locului impactului, s-a arătat că s-a realizat reprezentarea la scară pe care sunt indicate poziția finală a autoturismului, urmele de sânge care materializează poziția finală a victimei și poziția relativă dintre autoturism și victimă din momentul impactului, iar studiile efectuate în materia impactului autovehicul-pieton au permis stabilirea unor funcții de regresie care relaționează viteza din momentul impactului cu distanța de proiectare a pietonului pentru situațiile în care acesta este lovit de partea frontală a autovehiculului, în zona mediană a acesteia, una dintre aceste relații fiind cea Kuhnel, pe baza căreia s-a stabilit că unei viteze de impact de 45 km/h îi corespunde o distanță de proiectare a victimei de cea 13,28 m; s-a mai arătat că poziția finală a victimei este materializată prin poziția urmelor de sânge și s-a conchis că impactul a avut loc pe trecerea pentru pietoni, la cca 1,25 m față de limita dinspre Calea Poplăcii a acestuia, la o distanță de cea 1,45 m față de axul longitudinal al drumului;

- s-a menționat că tabloul lezional al victimei indică un mecanism de lovire-proiectare, caracterizat prin leziuni situate pe părțile laterale ale corpului (dreaptă și stângă), focarul de lovire situându-se pe partea dreaptă, date fiind unele leziuni specifice situate la nivelul membrului inferior drept, fapt care s-a arătat că dovedește că, în momentul impactului, victima se afla în traversare, de la stânga spre dreapta în raport cu sensul de mers al autoturismului;

- în ce privește posibilitățile de evitare a producerii evenimentului rutier s-a arătat că starea de pericol iminent pentru inculpat s-a declanșat în momentul în care victima, aflată în traversare de la stânga spre dreapta, a apărut în câmpul vizual al conducătorului auto, în partea laterală stângă a autovehiculelor ce se aflau pe contrasens. Plasând aceste autovehicule în poziții mediane pe banda de mers Calea Poplăcii - Calea Dumbrăvii și reținând o lățime a acestora de 2 m, s-a stabilit că distanța existentă între planul lateral stâng al acestora și axul drumului a fost de 1,35 m; s-a menționat că analiza cinematică a evitabilității presupune, în esență, stabilirea spațiului de care a dispus conducătorul auto pentru luarea măsurilor de evitare și compararea acestuia cu cel necesar pentru oprire de la viteza cu care acesta se deplasa, astfel că s-a stabilit că, raportat la o viteză de deplasare în traversare a pietonului de 3,6 km/h (1 m/s) – ce reprezintă valoarea medie corespunzătoare intervalului în care se situează, conform programului de calcul analitic Pedestrian Accident Assistant 1.0.0.1, valorile vitezelor unui pieton de sex feminin, în vârstă de 79 de ani, aflat în traversare în mers normal - și operând cu viteza de impact a autoturismului (nefiind cunoscută cea inițială) de 45 km/h, distanța la care se afla autoturismul față de locul impactului, în momentul declanșării stării de pericol iminent (S0), a fost stabilită la 35 m, iar spațiul necesar pentru oprirea autoturismului la viteza de 45 km/h a fost stabilit la 17,4 m (timpul de reacție al conducătorului auto (timpul întârzierilor fiziologice) a fost ales la valoarea minimă din literatura de specialitate datorită pericolului potențial specific ce caracteriza deplasarea pe acel segment de drum (trecere pentru pietoni) care impunea mărirea atenției și reducerea vitezei la o valoare care, în localități, nu trebuia să o depășească pe cea de 30 km/h);

- s-a apreciat în final că inculpatul putea evita producerea accidentului dacă ar fi luat măsurile de evitare în momentul declanșării stării de pericol iminent, respectiv putea opri autovehiculul până în planul determinat de traiectoria, în traversare, a victimei, iar viteza care ar fi permis oprirea autovehiculului în interiorul distanței de 35 m ar fi fost de 69,2 km/h; s-a arătat că inculpatul putea evita, în condițiile date, producerea accidentului dacă ar fi acționat sistemul de frânare în vederea acordării priorității de trecere pietonului aflat în traversare, însă acesta a avut o reacție întârziată;

- s-a mai reținut că poziția soarelui în acel moment al zilei, în raport cu direcția de deplasare a autoturismului era în măsură a reduce, într-o oarecare măsură, acuitatea vizuală a conducătorului autoturismului, fapt care impunea adaptarea vitezei de deplasare la condițiile de drum sau chiar oprirea de urgență. S-a menționat că deplasarea în continuare a autoturismului, în condițiile în care spațiul de vizibilitate era redus, constituia un pericol potențial de lovire a obstacolelor ce se puteau afla pe partea carosabilă, cu atât mai mult cu cât, pe acel segment de drum, se afla amenajată o trecere pentru pietoni, indicatorul de informare al acesteia fiind observabil de la distanță, iar prezența pe cer a soarelui în acel moment nu constituia un fapt imprevizibil și nu a condus la pierderea capacității vizuale a conducătorului autoturismul;

- cauza producerii accidentului a fost stabilită ca fiind neacordarea priorității de trecere, de către inculpat victimei aflate în traversare, la trecerea pentru pietoni aflată pe acel segment de drum.

- inculpatul a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză criminalistică, arătând în esență că:

- viteza de impact a fost greșit stabilită, nefiind luate în calcul datele concrete oferite de măsurătorile din momentul faptei;

- s-a reținut, în mod lipsit de obiectivitate, că inculpatul ar fi observat tardiv faptul că pe marcajul pietonal se află angajată în traversare; cu privire la acest aspect instanța a constatat că inculpatul însuși a declarat că nu a observat victima în niciun moment anterior impactului, ci numai după ce inculpatul a oprit mașina;

- în stabilirea vitezei de impact expertul nu a folosit nici un calcul, nici o formulă sau altă modalitate științifică în care să fie incluse datele matematice concrete pe care le avea la dispoziție, fiind determinată numai pe baza unor fotografii și a unei statistici vizând riscul de deces în funcție de viteza de impact; în acest sens s-a precizat că fotografiile utilizate de expertul criminalist sunt copiate din literatura tehnică din urmă cu 40 de ani și al fel de vechi sunt și autoturismele reproduse în acestea, autoturismul inculpatului fiind diferit atât din punct de vedere al structurii și caroseriei, cât și din alte puncte de vedere - accelerație, frânare, compoziția anvelopelor, materialul sau grosimea tablei, etc.;

-deși în fotografiile reproduse din alte lucrări ale aceleiași instituții apar vehicule de fabricație mai recentă, niciunul din vehiculele din poze nu este identic cu cel din speță și expertul nu a precizat dacă au fost stabilite vitezele indicate în alte expertize, care au fost condițiile concrete în care s-au produs accidentele (temperatură, calitatea părții carosabile, condiții meteo, coeficienți de frecare, coeficienți de frânare sau alte informații care să demonstreze măcar o apropiere față de datele speței de față;

- expertul a menționat inutil vitezele de impact la care pietonul ajunge în contact cu parbrizul; cu privire la acest aspect instanța a constatat că acestea au fost indicate tocmai pentru a se justifica reținerea vitezei de impact de 45 km/h și nu a uneia superioare;

- s-a menționat că statistica riscului de deces este inutilă, pentru că nu s-au avut în vedere elementele concrete ale speței;

- ulterior determinării eronate a vitezei de deplasare, toate celelalte concluzii, dependente de acesta, au fost eronate; s-a arătat că proiectarea înseamnă traiectoria parcursă prin aer de corpul uman aruncat cu forță într-o anumită direcție, iar contactul cu solul al unui corp uman slăbit de vârstă (79 ani) după o astfel de proiectare de peste 13 metri este dur, contactul cu solul este necontrolat și are urmări grave asupra sistemului osos uman. în speță însă, așa cum rezultă din raportul de autopsie victima nu a suferit nici o fractură, nici la membrele superioare, nici la membrele inferioare, nici la oasele capului, decât în parte de mijloc a corpului, acolo unde a venit în contact cu botul mașinii; s-a arătat că aceste aspecte medico-legale, alăturate faptului că victima se afla chiar în fața mașinii, indică o proiectare de lungime redusă, mai mult o cădere a victimei imediat după impactul cu mașina;

- s-a apreciat că în aceste condiții locul impactului este greșit și greșită este și concluzia că inculpatul avea la dispoziție 35 m ca să frâneze, deși pietonul pătrundea traversând foarte încet dar tot mai mult spre sensul de mers al inculpatului, cale de 35 de metri, cu 20 de metri înaintea trecerii de pietoni, pietonul ar fi putut fi văzut; s-a arătat că în mod greșit s-a reținut viteza foarte mică de deplasare a pietonului, dar și o deplasare continuă cu 45 km/h a vehiculului; s-a apreciat că aceste două chestiuni sunt nereale pentru că un pieton care apare și se deplasează cu viteză foarte mică în fața mașinii, poate fi văzut și el, la rândul lui, poate vedea mașina, iar expertul a ignorat și faptul că înaintea trecerii de pietoni inculpatul a oprit intenționând să vireze stânga pe . către domiciliul său (V. A.).

Instanța a constatat că expertul criminalist nu a indicat în cuprinsul raportului elemente concludente și privitoare în concret la autoturismul condus de inculpat și la persoana victimei prin raportare la care să se poată verifica exactitatea concluziilor, în special privitoare la viteza la momentul impactului și, implicit, distanța de proiectare a victimei.

- la raportul de expertiză criminalistică expertul criminalist consultant propus de inculpat a formulat un punct de vedere (filele 338-345) în cadrul căruia s-a stabilit, pe baza utilizării unui program de simulare PC Crash, o viteză de deplasare a autoturismului de 30km/h, prin raportare la modelul autoturismului, caracteristicile victimei (înălțime greutate), reținându-se că singurele date de necontestat erau pozițiile finale ale autoturismului și victimei, iar victima a suferit fracturi toracice și nu leziuni remanente la nivelul capului; s-a determinat o distanță de proiectare a victimei de 7,29 m, ceea ce a condus la stabilirea punctului de impact la 4,74 m de trecerea de pietoni, adică la limita gardului de protecție care avea lungimea de 4,8 m; s-a mai arătat că potrivit unor studii din 2014 pietonul de 72 de ani au fost creditați cu viteze de deplasare de până la 2,25m/s, deci 8,1 km/h; instanța a constatat însă că expertul consultant nu a făcut nicio trimitere la datele pe care le-a introdus în programul PC Crash pentru a se putea verifica dacă concluziile formulate sunt corecte; apoi, raportat la toate declarațiile inculpatului în sensul că nu a observat victima și că a frânat după ce a auzit impactul (nefiind în frânare la momentul acestuia), fără a putea fi determinat intervalul de timp dintre impact și inițierea manevrei de frânare, aspect esențial în cauză, instanța a constatat că punctul de vedere al expertului consultant este susceptibil de serioase rezerve; astfel, distanța de proiectare a victimei se reduce în cazul în care autoturismul nu este frânat, pietonul parcurgând o anumită distanță pe capota autovehiculului și fiind proiectat la inițierea manevrei de frânare, gravitatea leziunilor produse prin proiectare fiind deci mai redusă.

Noua expertiză tehnică auto, efectuată de expertul O. I. (filele 151-163), a stabilit o viteză medie a autoturismului de 20 km/h, expertul pornind de la declarația inculpatului în sensul că ar fi oprit la intersecție cu . când ar fi intenționat să vireze stânga, expertul efectuând un experiment, cu inculpatul la volanul aceluiași autoturism, pentru a determina, raportat la timpii de frânare, viteza autoturismului, ajungând la o viteză medie de 20 km/h; prin raportare la această viteză a determinat o distanță parcursă de inculpat de 17 m până în momentul opririi, un spațiu necesar opririi de 8,72 m și locul impactului la 3,32 m de trecerea de pietoni; expertul a mai stabilit pe cale de consecință că victima se face singură vinovată de producerea accidentului, ea fiind singura care îl putea evita.

În privința vitezei determinate în acest raport de expertiză instanța a constatat că, în primul rând, expertul a analizat o singură variantă, și anume cea susținută de inculpat în sensul că ar fi oprit la intersecția cu . care însă nu a fost confirmată prin alte mijloace de probă, în al doilea rând că s-a susținut, prin raportare la niște elemente neprecizate decât generic (performanțele dinamice ale autoturismului și vârsta inculpatului), că autoturismul nu putea avea o viteză de 30 km/h, și în al treilea rând, că ignoră în totalitate, în mod nejustificat deformările autoturismului la stabilirea vitezei de impact, o viteză de 20 km/h nefiind susceptibilă de a determina deformările efectiv suferite, așa cum rezultă din toate celelalte expertize și puncte de vedere menționate mai sus, fundamentate științific (chiar și expertul criminalist consultant al inculpatului a determinat o viteză de 30 km/h).

Apoi, instanța a constatat că, deși s-a determinat locul impactului la 3,3 m distanță de trecerea de pietoni, victima nu putea traversa pe acolo, dat fiind faptul că gardul metalic care împiedica accesul pe carosabil avea o lungime de 4,8 m calculată de la trecerea de pietoni.

Pentru aceste considerente instanța a înlăturat concluziile noii expertize tehnice.

Opinia expertului consultant desemnat de inculpat la noua expertiză tehnică auto, D. V. (filele 183-211), a fost exprimată tot pornindu-se de la singura premisă, nesusținută de alte probe decât declarația inculpatului, că acesta ar fi oprit autoturismul la intersecție cu . mult, expertul consultant, deși a criticat noua expertiză pentru că nu a avut în vedere viteza pietonului și a precizat că a utilizat programul PC Crash, în expertiza întocmită de nu s-au avut în vedere absolut deloc avariile suferite de autoturismul condus de inculpat. Concluzia expertului consultant a fost în senul unei viteze de 30 km/h a autoturismului, a unui loc de impact situat la 6 m de trecerea de pietoni, a unei viteze a pietonului de 4 km/h și a culpei exclusive a victimei care a traversat prin loc nepermis și fără să se asigure.

Pentru aceste considerente, instanța a înlăturat concluziile acestui raport.

Pe cale de consecință, instanța a luat în considerare concluziile primului raport de expertiză tehnică efectuat în cauză, reținând o viteză a autoturismului de aproximativ 30-35 km/h și faptul că victima se afla în traversarea regulamentară a străzii.

Având în vedere materialul probator administrat în cauză, instanța a constatat că inculpatul a încălcat prevederile art.135 lit.h din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002 (aprobat prin H.G.1391/2006) referitoare la prioritatea de trecere a pietonilor.

Astfel, potrivit textului legal menționat, conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.

Conform art.72 din O.U.G. nr.195/2002:

„(2) Pietonii au prioritate de trecere față de conducătorii de vehicule numai atunci când sunt angajați în traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate și semnalizate corespunzător, ori la culoarea verde a semaforului destinat pietonilor.

(3) Traversarea drumului public de către pietoni se face perpendicular pe axa acestuia, numai prin locurile special amenajate și semnalizate corespunzător, iar în lipsa acestora, în localități, pe la colțul străzii, numai după ce s-au asigurat că o pot face fără pericol pentru ei și pentru ceilalți participanți la trafic.

(4) Pietonii surprinși și accidentați ca urmare a traversării prin locuri nepermise, la culoarea roșie a semaforului destinat acestora, sau a nerespectării altor obligații stabilite de normele rutiere poartă întreaga răspundere a accidentării lor, în condițiile în care conducătorul vehiculului respectiv a respectat prevederile legale privind circulația prin acel sector”.

În cauză, instanța a constatat că în sarcina victimei O. V. nu se poate reține nicio culpă în producerea evenimentului rutier, astfel că inculpatul este singurul vinovat de producerea acestuia, potrivit celor expuse mai sus.

Trei precizări au fost făcute:

O primă precizare a fost aceea că examinând declarațiile succesive ale inculpatului, s-a constatat că acesta și-a schimbat și nuanțat poziția, încercând să înlăture orice culpă a sa în producerea accidentului, în condițiile în care în prima declarație a arătat că accidentul s-a petrecut pe trecerea de pietoni, la prima expertiză tehnică (ce îi stabilea culpa exclusivă în producere accidentului) inculpatul nu a formulat obiecțiuni, deși i s-a adus la cunoștință că are acest drept și s-a stabilit și un termen până la care să fie depuse 15.10.2012 (fila 67 dosar de urmărire penală verso), iar cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, la data de 25.01.2013, a precizat, în prezența apărătorului ales, că nu are alte probe de propus, pentru ca în fața instanței, asistat de același apărător, inculpatul să conteste concluziile raportului de expertiză tehnică menționat și să solicite o nouă expertiză. Cât privește susținerea inculpatului în sensul că ar fi oprit la intersecția străzilor Argeșului și V.A. pentru a vira stânga, instanța a apreciat că este nedovedită și, mai mult, dacă inculpatul într-adevăr ar fi oprit autoturismul, ar fi plecat de pe loc cu o viteză redusă, astfel că ar fi putut observa victima aflată pe trecerea de pietoni, trecere situată la numai 5 m distanță de colțul străzii V.A. (distanță determinată pe baza schiței locului accidentului – file 22 dosar de urmărire penală).

O a doua precizare a fost că, dat fiind faptul că inculpatul locuia în apropierea locului accidentului, configurația drumului îi era cunoscută și la fel și posibilitatea ca, printre mașinile care staționau la semafor să se afle pietoni în traversare, pe trecerea de pietoni, astfel că diligența de care trebuia să dea dovadă, era maximă (mai ales că puteau fi și copii sau persoane de înălțime mică).

O ultimă precizare a fost că s-a impus a se avea în vedere și faptul că producerea accidentului a fost favorizată de faptul că la ora respectivă lumina soarelui stânjenea vederea inculpatului și a micșorat posibilitatea acestuia de a fi atent la traficul pietonal, dar acest lucru nu este de natură a exclude culpa inculpatului.

Sintetizând cele expuse mai sus, instanța a constatat că inculpatul, în data de 12.08.2011, urmare a încălcării art.135 lit.h din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002 referitor la obligația de acordare a priorității de trecere pietonilor angajați regulamentar în traversare, a produs, din culpă cu neprevedere, un accident de circulație în urma căruia a decedat victima O. V..

S-a reținut că fapta inculpatului care, 12.08.2011, în jurul orei 19:30, în timp ce se deplasa la volanul autoturismului marca Jeep cu nr. de înmatriculare_ pe .. Sibiu, nu a acordat prioritate de trecere părții vătămate O. V., angajată regulamentar în traversare și accidentându-o i-a provocat leziuni care s-au soldat cu decesul acesteia, întrunea, la data comiterii, elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art.178 alin.1, 2 din C.pen. din 1969, infracțiune pentru care era prevăzută pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani.

Forma de vinovăție a culpei fără prevedere a fost reținută de instanța de judecată ținând seama de faptul că inculpatul nu a revăzut rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să îl prevadă, art.19, alin.1 pct.2 lit b din C.pen. din 1969.

Prin urmare, instanța a respins cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută de art.178 alin.1, 2 din C.pen. din 1969 în infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută de art.178 alin.1 din C.pen. din 1969.

La data de 1.02.2014 a intrat în vigoare noul C.pen., care incriminează infracțiunea comisă de inculpat în prevederile art.192 alin.1, 2, limitele de pedeapsă fiind aceleași, respectiv închisoarea de la 2 la 7 ani.

Conform art.5 NC.pen. în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Pentru determinarea legii penale mai favorabile, dincolo de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă, trebuie avute în vedere și celelalte dispoziții legale referitoare la individualizarea pedepsei și de individualizarea executării pedepsei, instanța constatând că în cazul infracțiunii de ucidere din culpă se poate dispune potrivit NC.pen., date fiind limitele de pedeapsă, doar suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei în temeiul art.91 și urm., neputându-se dispune amânarea aplicării pedepsei, pe când conform C.pen. din 1969, se pot dispune atât suspendarea condiționată a executării pedepsei (în temeiul art.81 și urm), cât și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei (în temeiul art.86 ind.1 și urm.), acestea fiind, prin prisma conținutului și a efectelor lor, mai favorabile decât suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform NC.pen.

Prin urmare, instanța, ținând seama și de Decizia nr.265/2014 pronunțată de Curtea Constituțională a României, prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, a constatat că în cauză, legea penală mai favorabilă este C.pen. din 1969.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 din C.pen. din 1969, și anume: dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsa fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pedeapsa pentru infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută de art.178 alin.1, 2 din C.pen. din 1969 este închisoarea de la 2 la 7 ani. Infracțiunea prezintă un grad mediu de pericol social, fiind comisă ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale privind acordarea priorității de trecere pietonului care traversează regulamentar, producerea accidentului fiind favorizată și de faptul că victima traversa printre mașinile care staționau la semafor și era de talie mică, iar vizibilitatea inculpatului era îngreunată de lumina solară. Inculpatul nu are antecedente penale, este căsătorit, nu are copii minori, are studii medii, s-a considerat nevinovat de producerea accidentului, apreciind că a condus autoturismul cu respectarea prevederilor legale.

Prin urmare, instanța a apreciat că prin aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare se realizează scopul educativ și preventiv al pedepsei

În baza art.71 din C.pen. din 1969 C.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a, b C.pen., respectiv dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În baza art.81 alin.1 din C.pen. din 1969 cu aplic.art.5 C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei (implicit și a pedepsei accesorii conform art. art.71 alin.5 C.pen.) pe o durată de 4 ani, termen de încercare calculat potrivit art.82 alin.1 din C.pen. din 1969, pentru următoarele motive:

- pedeapsa aplicata este închisoarea mai mică de 3 ani;

- inculpatul nu a mai fost condamnat anterior;

- instanța a apreciat că, față de circumstanțele personale ale inculpatului, reținute mai sus, și față de conduita sa în cursul procesului penal scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.

În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr.76/2008 s-a dispus prelevarea de la inculpat a probelor biologice în vederea introducerii lor în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 5 alin. 5 din Legea nr.76/2008 a fost informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

O. G. și O. I. A. (fiii victimei) s-au constituit părți civile solicitând obligarea inculpatului la plata a câte 100.000 euro cu titlu de daune morale către fiecare parte civilă, precum și a sumei de 7100 lei cu titlu de daune materiale (din care 90% către partea civilă O. G.), reprezentând cheltuielile de înmormântare, cheltuielile pentru slujbele de pomenire (6 săptămâni, 6 luni, un an și în continuare), cheltuieli pentru edificarea monumentului funerar (filele 36, 42).

În privința daunelor materiale solicitate de părțile civile O. G. și O. I. A. instanța a constatat că acestea nu au fost dovedite, martora propusă de părțile civile, M. P. (fila 87), deși a declarat că a participat la înmormântarea victimei și la slujbele de pomenire a acesteia, de care s-a ocupat partea civilă O. G., nu a putut preciza ce sumă a cheltuit efectiv partea civilă menționată, indicând un cost total de 6-7.000 lei prin raportare la prețurile de la data audierii ei (la doi ani după accident) și prin analogie cu alte înmormântări la care a fost. S-a constatat astfel că deși partea civilă O. G. a suferit un prejudiciu, acesta suportând cheltuielile ocazionate de înmormântarea și pomenirea victimei, acest prejudiciu nu este cert, astfel că nu se pot acorda despăgubiri. Instanța nu a putut nici să considere că suma indicată de martoră corespunde realității, mai ales că aprecierea prin analogie a avut loc la doi ani de la decesul victimei, și nici să stabilească o altă sumă, în lipsa oricărui element care să atribuie prejudiciului material un caracter de certitudine.

În privința daunelor morale, instanța a constatat că celor două părți civile – fiii victimei - le-au fost cauzate prejudicii nepatrimoniale constând în durerea încercată prin moartea victimei, iar la evaluarea acestor prejudicii, singurul aspect relevant este faptul că victima avea o vârstă înaintată (79 de ani); martora propusă de părțile civile nu a relatat nimic în legătură cu relațiile dintre părțile civile și victimă, neexistând niciun element care să poată forma convingerea instanței că s-ar impune acordarea de daune morale într-un cuantum mai mare de 30.000 lei către fiecare parte civilă.

În privința asiguratorului de răspundere civilă, instanța a constatat că niciuna din părțile civile din cauză nu a solicitat obligarea sa la despăgubiri civile și, mai mult, părțile civile O. G. și O. I. A. au solicitat în mod expres, atât cu ocazia dezbaterilor, cât și prin concluziile scrise, doar constatarea calității de asigurator. Prin urmare, ținând seama de principiul disponibilității care guvernează acțiunea civilă din procesul penal, instanța va constata doar calitatea de asigurator a S.C. E. R. ASIGURARE-REASIGURARE S.A.

Prin urmare, fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale a inculpatului în raport de prejudiciile morale reținute, instanța, în baza art.397 alin.1 C.proc.pen., art.19 alin.1 C.proc.pen., art.25 alin.1 C.proc.pen. rap.la art.999, a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile O. G. și O. I. A. și a obligat inculpatul la plata a câte 30.000 lei cu titlu de daune morale către fiecare parte civilă. Celelalte pretenții au fost respinse.

S. C. Județean de Urgență Sibiu s-a constituit parte civilă în cauză solicitând acordarea sumei de 571 lei reprezentând cheltuielile ocazionate de asistența medicală acordată victimei plus dobânda legală până la data plății (fila 45 dosar de urmărire penală).

Potrivit art.313 alin.1 din Legea nr.95/2006 persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicală acordată, iar sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale.

Deoarece prin probele administrate s-a dovedit că inculpatul a fost cel care a provocat accidentul de circulație a cărui victimă a fost O. V., acestuia din urmă fiindu-i acordată asistență medicală în Unitatea Primiri Urgențe și în Secția Clinică Chirurgie Generală II a Spitalului C. Județean Sibiu, cuantumul total al cheltuielilor ocazionate de asistența medicală acordată acesteia fiind de 571 lei, conform înscrisului depus la fila 326, instanța, în baza art.397 alin.1 C.proc.pen., art.19 alin.1 C.proc.pen., art.25 alin.1 C.proc.pen. rap.la art.999, art.313 din Legea nr.95/2006 a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. Județean de Urgență Sibiu și inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente și cu asiguratorul – parte responsabilă civilmente la plata sumei de 571 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare, la care se va adăuga dobânda legală până la data plății efective. Se vor respinge celelalte pretenții.

S. de Ambulanță Județean Sibiu s-a constituit parte civilă în cauză solicitând acordarea sumei de 387,39 lei reprezentând cheltuielile ocazionate de asistența medicală acordată victimei plus dobânda legală până la data plății (fila 30).

Deoarece prin probele administrate s-a dovedit că inculpatul a fost cel care a provocat accidentul de circulație a cărui victimă a fost O. V., acesteia din urmă fiindu-i acordată asistență medicală de S. de Ambulanță Județean Sibiu, cuantumul total al cheltuielilor ocazionate de asistența medicală acordată acesteia fiind de 387,39 lei, conform înscrisurilor depuse la filele 30.31, instanța, în baza art.397 alin.1 C.proc.pen., art.19 alin.1 C.proc.pen., art.25 alin.1 C.proc.pen. rap.la art.999 C.civ. din 1864, art.313 din Legea nr.95/2006 s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. de Ambulanță Județean Sibiu și inculpatul a fost obligat la plata sumei de 387,39 lei, la care se va adăuga dobânda legală până la data plății efective.

În baza art.274 alin.1 C.proc.pen. rap.la art.272 alin.1 C.proc.pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art.276 alin.1 C.proc.pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 3000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă O. G., constând în onorariul de avocat conform chitanței depuse la fila 391, acestea fiind singurele cheltuieli judiciare solicitate de părțile civile (fila 390).

Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță au declarat apel inculpatul M. N. și părțile civile O. G. și O. I. A..

Apelurile au fost declarate în termen și au fost motivate în scris.

În motivarea apelului inculpatul a criticat sentința penală atacată, solicitând încetarea procesului penal în temeiul art. 16 alin. 1 lit. h C.pr.pen., susținând că nu există probe certe privind locul impactului, iar culpa aparține în exclusivitate victimei care a traversat prin loc nepermis în condiții de trafic intens.

În motivarea apelului părțile civile au criticat sentința penală atacată, sub aspectul laturii civile, solicitând acordarea daunelor morale în cuantum de 100.000 euro și acordarea unor daune materiale părții civile O. M. în sumă de 7.100 lei din care 4.900 lei cheltuieli de înmormântare și 2.200 lei slujbe de pomenire.

Apelul inculpatului este nefondat din următoarele considerente:

Prima instanță a administrat probele necesare elucidării laturii obiective și subiective a cauzei, reținând corect starea de fapt din care rezultă că în data de 12.08.2011 în jurul orelor 19,30 inculpatul care se deplasa la volanul autoturismului marca Jeep cu nr. de înmatriculare_ pe . Sibiu nu a acordat prioritate de trecere părții vătămate O. V., angajată regulamentar în traversarea străzii și accidentând-o i-a provocat leziuni care s-au soldat cu decesul acesteia.

Fapta s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului care nu a respectat dispozițiile art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, conform cărora „conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului”.

Raportat la starea de fapt, prima instanță a făcut o justă încadrare juridică a faptei potrivit art. 178 alin. 1, 2 Cod penal din 1968 și o judicioasă individualizare judiciară a pedepsei.

Critica inculpatului este neîntemeiată neexistând o cauză de nepedepsire prevăzută de lege, în condițiile în care prima instanță a stabilit vinovăția inculpatului și locul coliziunii dintre autovehicul și victimă.

Criticile părților civile sunt întemeiate privind cuantumul daunelor morale.

Instanța de apel apreciază că părțile civile au suferit un prejudiciu moral și, ținând seama de practica instanței și de condițiile în care a fost săvârșită fapta, acordarea unor daune morale în cuantum de 80.000 lei pentru fiecare parte civilă este de natură a asigura o satisfacție echitabilă.

Referitor la daunele materiale solicitate de părțile civile în mod justificat instanța de fond a constatat că acestea nu au fost dovedite, prejudiciul material invocat nefiind cert, neputându-se stabili întinderea acestuia prin analogie.

Având în vedere considerentele de mai sus în temeiul art. 421 alin. 1 pct. 2 lit. a C.pr.pen. instanța va admite apelurile declarate de părțile civile O. G. și O. I. A. împotriva sentinței penale nr. 13/2015 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr._ .

Va desființa sentința penală atacată, sub aspectul laturii penale, privind cuantumul daunelor morale acordate părților civile și, procedând la o nouă judecată, în aceste limite:

Va majora cuantumul daunelor morale acordate părților civile O. G. și O. I. A. la câte 80.000 lei pentru fiecare parte civilă.

Va menține celelalte dispoziții din sentința penală atacată.

În temeiul art. 421 alin. 1 pct. 1 lit. b C.pr.pen. instanța va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul M. N. împotriva sentinței penale nr. 13/2015 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr._ .

Va obliga pe inculpatul apelant să plătească statului suma de 250 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor fi suportate de inculpatul apelant.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE

Admite apelurile declarate de părțile civile O. G. și O. I. A. împotriva sentinței penale nr. 13/2015 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr._ .

Desființează sentința penală atacată, sub aspectul laturii penale, privind cuantumul daunelor morale acordate părților civile și, procedând la o nouă judecată, în aceste limite:

Majorează cuantumul daunelor morale acordate părților civile O. G. și O. I. A. la câte 80.000 lei pentru fiecare parte civilă.

Menține celelalte dispoziții din sentința penală atacată.

Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul M. N. împotriva sentinței penale nr. 13/2015 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr._ .

Obligă pe inculpatul apelant să plătească statului suma de 250 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 14.05.2015.

Președinte, Judecător,

C. L. A. L.

Grefier,

I. M.

Red. LC

Tehnored. IM/ 2 ex./22.05.2015

Jud. fond A.S.

← Alte modificări ale pedepsei (art.585 NCPP). Decizia nr....		Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... →

Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Decizia nr. 502/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Decizia nr. 502/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA