Tâlhărie (art.211 C.p.). Decizia nr. 313/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 313/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 19-03-2015 în dosarul nr. 7799/306/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL A. I.

SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ Nr. 313/A/2015

Ședința publică de la 19 Martie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE G. L. O.

Judecător A. I. P.

Grefier C. M. N.

Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. este reprezentat de procuror A. P..

Pe rol fiind pronunțarea soluției în cauza penală cu numărul de mai sus privind apelul declarat de inculpatul F. A. împotriva sentinței penale nr. 306 din data de 02.06.2014, pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr._ .

Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea pronunțată în ședința publică din 4 martie 2015, când s-a stabilit termen de pronunțare la data de 19 martie 2015, care face parte integrantă din prezenta decizie.

CURTEA DE APEL

Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 306 din data de 02.06.2014, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Sibiu, a hotărât următoarele:

În temeiul art. 386 Cpp, cu aplicarea art. 5 NCp, a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului F. A., din infracțiunea de tâlhărie în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c și alin.2 ind.1 lit.a din vechiul Cp, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b din vechiul Cp, în infracțiunea de tâlhărie în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 233 NCp, cu aplicarea art. 41 alin. 1, art.43 alin.5 din N.Cp.

În temeiul art. 233 NCp, cu aplicarea art. 41 alin. 1 și art. 43 alin. 5 din N Cp,cu aplicarea art. 5 NCp, a condamnat pe inculpatul F. A. fiul lui I. și L., cetatean roman,născ. la data de 8.08.1975 în mun.Sibiu,studii 11 clase,stagiu militar nesatisfăcut,divorțat,domiciliat în mun. Sibiu, .. 26, jud. Sibiu, posesor CI ., nr._, CNP_,cu antecedente penale, trimis în judecată în stare de libertate, la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în stare de recidivă postexecutorie.

În temeiul art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Noului Cod penal, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 67 alin. 2 NCp și a interzis inculpatului ca pedepse complementare, pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale, drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și lit. b NCp, și anume:

- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

- dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Noului Cod penal, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 65 alin. 1 NCp și a interzis inculpatului ca pedepse accesorii drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și lit. b NCp, și anume:

- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

- dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat.

În temeiul art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, a adus la cunoștința inculpatului faptul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

A luat act ca persoana vătămata Ș. R. B. nu s-a constituit parte civila.

În temeiul art. 272 Cpp, art. 274 alin. 1 Cpp a obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 274 alin. 1 teza finală Cpp, suma de 100 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu a fost lăsată în sarcina statului.

Pentru a pronunța această sentință a reținut Judecătoria Sibiu că prin rechizitoriul nr. 6584/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu înregistrat pe rolul instanței sub numărul_, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului F. A. fiul lui I. și L., cetatean roman,născ. la data de 8.08.1975 în mun.Sibiu,studii 11 clase,stagiu militar nesatisfăcut,divorțat,domiciliat în mun. Sibiu, .. 26, jud. Sibiu, posesor CI ., nr._, CNP_,cu antecedente penale pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. c și alin. 21 lit. a Cp din 1969,cu aplicarea art. 37 lit. b Cp.

S-a dispus totodată scoaterea de sub urmărire a învinuitului B. N., fiul lui B. N. V. și Sarkozi Mana, născut la data de 17.09.1991 în Sibiu, jud. Sibiu, domiciliat în Sibiu, .. 17, jud. Sibiu, posesor CI, .,nr._, CNP_ sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, e, i și alin. 2 lit. b Cp din 1969.

În actul de sesizare a fost reținută următoarea situație de fapt:

La data de 10.11.2012 în jurul orelor 13:20,învinuiții F. A. și B. N. s-au deplasat împreună pe .. Sibiu. În dreptul imobilului cu nr. 4 au observat parcat autoturismul marca VW Golf cu nr._ aparținând părții vătămate Ș. R. B.. Unul dintre cei doi învinuiți a spart geamul stânga-față al autoturismului și din interior a sustras un aparat foto marca Nikon și două portofele ce conțineau documente personale, acte de identitate precum și acte ale autoturismului. Cu bunurile asupra lor au părăsit în fugă locul faptei întrucât în urma spargerii geamului și a deschiderii portierei a pornit alarma autoturismului, fapt ce a alertat persoana vătămată și soțul acesteia, care ieșind în stradă au observat săvârșirea faptei.

S-a mai arătat ca învinuiții s-au îndreptat în fugă spre zona podului gării, fiind urmăriți îndeaproape de martorul Ș. I. M., care striga pentru a solicita și ajutorul altor persoane,la scurt timp s-au despărțit și au alergat în direcții diferite. Alertat de strigătele martorului, în zona unei vulcanizări de pe . B. O. s-a interpus în direcția de deplasare a învinuitului F. A. cu intenția de a-l imobiliza, moment la care învinuitul a abandonat bunurile sustrase, aruncându-le pe stradă de unde le-a recuperat martorul Ș. I. M.. Ajuns în apropierea martorului C. B. O., învinuitul F. A. a făcut o eschivă menită să-l intimideze pe acesta, spunându-i totodată de o manieră amenințătoare „să stea cuminte”. Având în vedere constituția atletică a învinuitului F. A., seriozitatea și fermitatea tonului cu care a amenințat, martorului C. B. O. i-a fost teamă pentru integritatea sa fizică și simțindu-se în pericol a renunțat la a-l imobiliza, învinuitul F. A. reușind astfel că își asigure scăparea.

La data 11.11.2012 efectuându-se o recunoaștere din grup de persoane martorul C. B. O. i-a recunoscut fără ezitare pe învinuiții F. A. și B. N. ca fiind persoanele care, urmărite de martorul Ș. I. M. au abandonat bunuri și pe care el a încercat să le oprească.

S-a reținut totodată ca învinuiții nu au recunoscut săvârșirea faptelor, refuzând pe parcursul urmăririi penale să dea declarații.

Având în vedere modalitatea de comitere a faptei, declarațiile părții vătămate și ale martorului Ș. I. M. care au observat învinuiții aflați la aproximativ 10-15 m de autoturism, lipsa altor martori în proximitatea locului faptei precum și lipsa altor mijloace de probă în cauză nu s-a putut stabili fără dubiu care dintre cei doi învinuiți a spart geamul și a sustras bunurile.

La data de 27.12.2012, în prezența martorului asistent s-au efectuat recunoașteri după fotografii la sediul organelor de poliție în urma cărora martorul Ș. I. M. i-a recunoscut fără ezitare pe învinuiții F. A. și B. N. ca fiind persoanele ce au săvârșit faptele descrise mai sus.

Din probele administrate și în lipsa oricăror declarații ale învinuiților nu s-a putut stabili fără dubiu participarea învinuitului B. N. la săvârșirea infracțiunii de furt reținute în sarcina sa. Astfel deși cu certitudine acesta s-a aflat împreună cu învinuitul F. A. în momentul în care a fost spart geamul autoturismului și s-au sustras bunurile, din probele administrate a rezultat că toate bunurile sustrase (ambele portofele și camera foto) au fost abandonate și deci s-au aflat asupra învinuitului F. A..Faptul că învinuitul B. N. este cercetat într-un număr de 31 de dosare penale (așa cum rezultă din evidența ECRIS) având în marea lor majoritate ca obiect săvârșirea aceluiași gen de infracțiune, precum și faptul că cei doi învinuiți sunt cunoscuți organelor de poliție ca persoane ce săvârșesc împreună de multă vreme acest gen de fapte, deși pot fi de natură să constituie un indiciu temeinic asupra vinovăției cu care a acționat învinuitul B. N., nu pot în lipsa altor probe indubitabile să înlăture în totalitate prezumția de nevinovatie de care se bucură acesta .Independent de forma de vinovăție cu care a acționat învinuitul B. N., s-a apreciat că se justifică reținerea în sarcina învinuitului F. A. a agravantei prev. de art. 209 lit. a Cos pen.din 1969.

Starea de fapt mai sus enunțata s-a arătat a fi dovedita cu următoarele mijloace de probă: reclamația părții vătămate Ș. R. B. ( f. 8;);proces verbal de cercetare la fața locului ( f. 9);raport privind activitățile efectuate de organele de poliție în urma sesizării efectuate de partea vătămată prin Dispeceratul 112 ( f. 10);planșe foto întocmite cu prilejul cercetării la fața locului( f. 11-17);proces verbal de prezentare și recunoaștere din grup de persoane conform căruia martorul C. B. O. l-a recunoscut pe învinuitul F. A. ca fiind persoana care a abandonat bunurile și care l-a amenințat atunci când a încercat să-l oprească ( f.20-30);proces verbal de prezentare și recunoaștere din grup de persoane conform căruia martorul Ș. I. M. l-a recunoscut pe învinuitul F. A. ca fiind persoana pe care a urmărit-o și care a abandonat bunurile sustrase( f. 39-40) și pe învinuitul B. N. ca fiind persoana ce s-a aflat împreună cu învinuitul F. A. lângă mașină în momentul imediat următor spargerii geamului și sustragerii bunurilor (f. 41-42) împreună cu planșele foto ( f. 38-43 dos.u.p.);declarația persoanei vătămate Ș. R. B.( f. 46-47);declarațiile martorilor Ș. I. M., C. B. O. (f. 48-55 dos.u.p.); declarațiile învinuiților F. A. și B. N. ( f. 67-67, 70-71).

Inculpatul F. A. in faza de judecata, a învederat instanței ca nu recunoaște savarsirea infracțiunii reținuta in sarcina sa prin actul de sesizare a instanței si nu solicita a fi judecat după procedura simplificata a recunoașterii. In cuprinsul declarației data (fila 38 dos.)inculpatul a relatat ca la data de 10 nov.2012,in jurul orelor 13 se deplasa singur ,nu împreuna cu numitul B. N. prin cartierul Lazaret din Sibiu si la un moment dat a fost oprit de o persoana de sex masculin,care i-a spus”stai”,aflând a doua zi inculpatul ca se spărsese o mașina in zona, a arătat de asemenea ca nu a făcut nici un gest amenințător sau de alta natura la adresa persoanei care l-a oprit,ci doar l-a întrebat pe acesta „pentru ce” sa stea; persoana care i-a spus sa stea a fost identificat de inculpat ca fiind martorul C. B. –prezent in instanța; a mai precizat inculpatul ca după discuția cu martorul a plecat,neavând posibilitatea sa fuga întrucât avea un picior in ghips.

În cadrul cercetării judecătorești, au fost administrate de către instanță următoarele mijloace de probă:declarația inculpatului(mai sus menționata-fila 38 dos.);declarațiile martorilor: C. B.,M. C. G., G. A. C., Ș. I. M.,N. V.,S. C.,T. M.,C. A..

Martorul C. B. a relatat in esența (fila 38) ca la data incidentului se afla pe ..Sibiu cu mașina la vulcanizat si a văzut o persoana care fugea după alte doua persoane, unul dintre cei urmăriți abandonând un pachet,după care cei 2 s-au despărțit plecând in direcții opuse si deși nu a spus nimic vreunuia dintre cei doi,cel care a venit înspre martor i-a spus sa stea cuminte si a făcut o mișcare cu corpul; la fata locului a venit politia iar martorul a relatat ca este in măsura sa ofere relații in cadrul unei recunoașteri,iar unul dintre cei care fugeau era inculpatul prezent in sala de judecata.

Martorul M. Cirpian G. propus de inculpat, a arătat ca s-a întâlnit cu inculpatul probabil la data de 10.11.2012 nu mai retine data cu exactitate,acesta având piciorul in ghips,neputând sa calce pe piciorul respectiv.

Martorul G. A. propus de inculpat, a relatat ca inculpatul la sfârșitul anului 2012 a venit la barul martorului si i-a solicitat acestuia sa ii acorde o suma de bani cu titlu de împrumut, având piciorul in ghips,pana la glezna.

Martorul Ș. I. M. –soțul persoanei vatamate-a relatat in esența,(declfilele57-60 dos.) ca la data de 10 nov.2012 a parcat autoturismul proprietatea soției sale,pe . scurt timp a auzit alarma care pornise;a ieșit afara si a văzut 2 indivizi care au spart geamul mașinii din partea stânga fata, au sustras 2 portmonee si un aparat foto, a fugit după cel care abandonase bunurile sustrase, martorul fiind convocat la politie pentru a efectua o recunoaștere, fiindu-i prezentata o fotografie cu un număr de 4 persoane,la momentul efectuării recunoașterii fiind convins in proporție de 70% de identitatea celor 2, ghidându-se după statura si vestimentație,fara ca organul de politie sa ii sugereze a identifica anumite persoane din grupul celor 4.Retine instanța ca in cuprinsul declarației data in faza de urmărire penala același martor a relatat(dec.filele 48-49 dos.u.p.) printre altele,ca in planșa care i s-a pus la dispoziție l-a recunoscut pe numitul B. N. după fizionomie, imbracaminte,intrucat purta aceleași haine,iar in cea de-a doua planșa l-a recunoscut pe inculpatul F. ca fiind persoana după care a fugit pe . l-a amenințat pe tanarul care a încercat sa-l oprească, l-a recunoscut după fizionomie,după vestimentatie, acesta purtat aceeași pantaloni de trening.

Martorele N. V.(decl.filele 62-64 dos.inst.) si S. C.(decl.filele 86-87 dos.) au relatat instanței ca au participat la o recunoaștere in cursul lunii nov.2012,la sediul Politiei mun.Sibiu. Martora N. a arătat ca, cu acea ocazie o persoana de sex masculin a efectuat o recunoaștere dintr-un grup format din 3 persoane. In faza de urmărire penala a arătat(decl.fila 61 dos.u.p.) ca numitul C. B. prezent in vederea efectuării recunoașterii,a relatat ca la data de 10.11.2012 ,in jurul orelor 13,30 aflându-se pe . 2 tineri ce veneau in fuga de pe . de o persoana de sex masculin ce solicita sprijin pentru a-i prinde intrucat i-au spart mașina si au furat o camera foto si 2 portmonee;a arătat acesta ca a încercat sa ii oprească pe unul dintre cei 2 tineri postându-se in fata lui,însa respectivul s-a oprit preț de câteva secunde, a efectuat o eschiva si pe un ton amenințător i s-a adresat”tu sa stai cuminte”;a relatat martora ca numitul C. B. a indicat cu ocazia recunoașterii cea de-a patra persoana din grup,in persoana inculpatului F.,ca fiind cel pe care a încercat sa îl oprească. Martora S. C. prezenta si ea cu ocazia recunoașterii de grup efectuata de persoana vătămata si soțul acesteia,a relatat instanței ca nu poate preciza cu exactitate daca cele doua persoane care au efectuat recunoașterea au indicat persoane diferite sau au indicat aceeași persoana ca fiind vinovata,cu ocazia vizualizării din fata si din spate. In cursul urmăririi penale a arătat,(decl. filele 63-65 dos.u.p.)ca după constituirea grupului din care s-a efectuat recunoașterea in încăpere a intrat numitul C. B. care a declarat verbal ca la data de 10.11.2012 ,in jurul orelor 13,30 aflându-se pe . 2 tineri ce veneau in fuga de pe . de o persoana de sex masculin ce solicita sprijin pentru a-i prinde întrucât i-au spart mașina si au furat o camera foto si 2 portmonee;a arătat acesta ca a încercat sa ii oprească pe unul dintre cei 2 tineri postându-se in fata lui,însa respectivul s-a oprit preț de câteva secunde, a efectuat o eschiva si l-a amenințat sa stea cuminte;a mai relatat martora ca numitul C. a întrucât fără ezitare pe cea de-a patra persoana din grup de la stânga la dreapta,in persoana inculpatului F. ca fiind cel care a încercat sa îl oprească pe martor si totodată l-a recunoscut si pe numitul B. N. V. afirmând ca îl recunoaște după statura si vestimentație,întrucât purta o bluza de culoare închisa cu gluga pe cap.

Martora T. M. a relatat la rândul sau instanței(decl.filele 89-91 dos.)ca ,cu ocazia recunoașterii după fotografie la care a luat parte,era prezent o persoana de sex masculin care susținea ca mașina soției sale fusese sparta si a efectuat recunoașterea după fotografie a inculpatului F. singur,fara ezitare si fara a fi influențat de polițist,însa nu poate confirma ca persoana identificata de martorul prezent este inculpatul prezent in sale. In faza de urmărire penala aceeași martora (decl.filele 58-60 dos.u.p.)a relatat in esența,ca martorului Ș. I. prezent la sediul politiei i s-a cerut sa privească cu atenție planșa cu fotografii si sa indice daca recunoaște persoana după care a fugit in data de 10.11.2012 si fara ezitare acesta a indicat fotografia cu nr.3 si a declarat ca l-a recunoscut după fizionomie si după imbracaminte,fiind vorba de B. N. V.;i s-a prezentat martorului o a doua planșa si i s-a solicitat sa indice cea de-a doua persoana după care a fugit la aceeași data,martorul indicând fotografia cu nr.4,in persoana inculpatului F..

Martora C. A. a relatat aceleași împrejurări ca si martora T.,menționând in esența, ca martorul Ș. care efectua recunoașterea a indicat după fotografie, sigur pe el,fara sa ezite,hotărât ,persoana care a spart mașina soției sale si după care a fugit cu acea ocazie.

Din coroborarea probatorului administrat atât in faza de urmărire penala cat si in faza de judecata,a depozițiilor martorilor audiați in ambele faze procesuale,cu procesul verbal de cercetare la fața locului ,cu raportul privind activitățile efectuate de organele de poliție în urma sesizării efectuate de partea vătămată prin Dispeceratul 112 ,cu planșele foto întocmite cu prilejul cercetării la fața locului ,cu procesele verbale de prezentare și recunoaștere din grup de persoane rezulta vinovatia inculpatului,care la data de 10.11.2012 în jurul orelor 13:20, împreuna cu numitul B. N. s-a deplasat pe .. Sibiu, în dreptul imobilului cu nr. 4 au observat parcat autoturismul marca VW Golf cu nr._ aparținând persoanei vătămate Ș. R. B.. Unul dintre cei doi a spart geamul stânga-față al autoturismului și din interior a sustras un aparat foto marca Nikon și două portofele ce conțineau documente personale, acte de identitate precum și acte ale autoturismului.

În drept a apreciat Judecătoria Sibiu că fapta inculpatului F. A. care la data de 10.11.2012, în jurul orelor 13:20 împreună cu numitul B. N. a sustras prin spargerea geamului bunuri din autoturismul marca VW Golf aparținând părții vătămate Ș. R. B., bunuri și portofele conținând acte de identitate, după care pentru a-și asigura scăparea a amenințat martorul C. B. O. care încerca să-l imobilizeze întrunește atât sub aspectul laturii subiective cât și sub aspectul laturii obiective elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. și ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c și alin. 21 lit. a Cp cu aplicarea art. 37 lit. b Cp.,fapta fiind savarsita in stare de recidivă postexecutorie.

În ceea ce privește aplicarea legii penale în timp, având în vedere faptul că de la data săvârșirii faptei 10.11.2012 și până la soluționarea definitivă a cauzei a intrat în vigoare la 01.02.2014 Noul Cod penal, instanța a procedat la compararea tuturor reglementărilor incidente în cauză, din perspectiva ambelor coduri, pentru a putea aplica o pedeapsă legală inculpatului.

Criteriile în baza cărora a stabilit judecătorul fondului legea penală mai favorabilă și care au fost apreciate in concreto de către instanță sunt: conținutul infracțiunii (vor fi avute în vedere elementul material al infracțiunii în forma de bază, variantele agravate, elementele circumstanțiale agravante, existența unor condiții suplimentare de incriminare etc.); existența unor impedimente la punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale sau a unor cauze de nepedepsire; pedeapsa și prescripția.

Instanța a procedat conform art. 386 NCpp la schimbarea de încadrare juridică, întrucât sub aspectul legii penale mai favorabile, infracțiunea de tâlhărie a suferit modificări în privința elementelor constitutive ale formei agravante, nemaifiind prevăzută în legea nouă săvârșirea faptei în loc public, iar sub aspectul pedepselor art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c din vechiul Cp prevedea o pedeapsă de la 5-20 ani, iar art. 233, art. 234 alin. 1 lit. d NCp prevede o pedeapsă 3-10 ani și interzicerea unor drepturi, fiind astfel mai favorabil NCp.

Astfel, în temeiul art. 386 Cpp, cu aplicarea art. 5 NCp, instanța a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului F. A., din infracțiunea de tâlhărie în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c și alin.2 ind.1 lit.a din vechiul Cp, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b din vechiul Cp, în infracțiunea de tâlhărie în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 233 NCp, cu aplicarea art. 41 alin. 1, art.43 alin.5 din N.Cp.

Acțiunile reprezentând elementul material al infracțiunii se află într-un strâns raport de cauzalitate cu urmarea imediată a acesteia, constând, în principal, în deposedarea părții vătămate de bunuri și imposedarea inculpatului cu aceste bunuri, iar în secundar, prin întrebuințarea de violențe asupra părții vătămate, pentru ca inculpatul să ia bunul din posesia părții vătămate și să păstreze bunul sustras.

Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost săvârșită cu intenție directă, conform art. 16 alin. 3 lit. a NCp care prevede că infractorul prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte. S-a reținut această formă de vinovăție având în vedere modul de desfășurare al acțiunii sale infracționale, inculpatul acționând cu premeditare.

De asemenea, instanța a reținut în sarcina inculpatului și starea de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b din vechiul Cod penal, având în vedere că din fișa de cazier judiciar (f. 9 dos.inst.) a inculpatului a reieșit că acesta a fost condamnat după cum urmează: la pedeapsa de 2 ani si 6 luni pentru tâlhărie,prin sent.pen.nr,414/13.05.1991 a Judecătoriei Sibiu; la pedeapsa de 1 an si 5 luni închisoare pentru infracțiunea de furt calificat ,prin sent.pen.289/13/03.1996,arestat la 27.04.1995 eliberat la 13.07.1995; 2 ani închisoare pentru furt calificat prin sent.pen.331/27.03.1996 din dosar nr._/1995 al Judecătoriei Sibiu ;4 ani închisoare pentru furt calificat sent.pen.175/10.02.1999,arestat la 21.09.1998 eliberat la 16.08.2000 condiționat cu rest neexecutat de 602 zile;1 an si 6 luni închisoare pentru infracțiunea de furt calificat prin sent.pen.1547/2.12._ dos.nr.5384/1999 a Judecătoriei Sibiu-pedeapsa grațiata cf. art.1 din Legea 543/2002; 2 ani închisoare pentru savarsirea infracțiunii prev.de art.86 alin.1 din OUG 195/2002 rep. cu aplicarea art. 37 lit.b,33 lit.b,34 lit.b,art.71 alin.2 art.64 ;it.a teze a II a lit.b Cod pen,prin sent.pen. 545/15.10.2008 pronunțata in dosar nr._ al Judecătoriei Sibiu def. prin decizia pen.321/14.05.2009 a Curții de Apel A. I., arestat la 25.05.2009,eliberat la 1.02.2011 condiționat,rest de executat de 112 zile(rest împlinit la data savarsirii infracțiunii).

La individualizarea pedepsei ce a aplicat-o inculpatului, instanța a avut în vedere principiul aplicării legii penale mai favorabile, precum și criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 NCp și anume „(1) Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială. (2) Când pentru infracțiunea săvârșită legea prevede pedepse alternative, se ține seama de criteriile prevăzute în alin. (1) și pentru alegerea uneia dintre acestea.”

Instanța a ținut cont și de starea de pericol ridicată creată pentru valoarea ocrotită a persoanei și a patrimoniului prin săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, de natura și gravitatea rezultatului produs.

De asemenea, s-a ținut seama la individualizarea pedepsei de motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, respectiv sustragerea de bani; de natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, și anume de faptul că inculpatul a mai fost anterior condamnat pentru fapte de furt executate în regim de detenție și cu toate acestea nu și-a îndreptat conduita, persistând în comiterea de infracțiuni, de această dată cu un grad mai mare de periculozitate - tâlhăria, care implică furtul alături de violențe, sfidând normele sociale și morale, ordinea de drept, aflându-se în recidivă postexecutorie.

În concluzie, instanța raportat la criteriile mai sus amintite și la analiza efectuată, în temeiul 233 NCp, cu aplicarea art. 41 alin. 1 și art. 43 alin. 5 din N Cp,cu aplicarea art. 5 NCp,a condamnat pe inculpatul F. A. fiul lui I. și L., cetatean roman,născ. la data de 8.08.1975 în mun.Sibiu,studii 11 clase,stagiu militar nesatisfăcut,divorțat,domiciliat în mun. Sibiu, .. 26, jud. Sibiu, posesor CI ., nr._, CNP_,cu antecedente penale, trimis în judecată în stare de libertate, la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în stare de recidivă postexecutorie.

În temeiul art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Noului Cod penal, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 67 alin. 2 NCp și a interzis inculpatului ca pedepse complementare, pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale, drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și lit. b NCp, și anume:

- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

- dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Noului Cod penal, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 65 alin. 1 NCp și a interzis inculpatului ca pedepse accesorii drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și lit. b NCp, și anume:

- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

- dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat.

În temeiul art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, a adus la cunoștința inculpatului faptul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că în cauză persoana vătămată Ș. R. B. a învederat ca nu se mai constituie parte civila,prejudiciul fiind recuperat.

În temeiul art. 272 Cpp, art. 274 alin. 1 Cpp reținând culpa inculpatului a dispus obligarea sa la plata sumei de 700 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 274 alin. 1 teza finală Cpp, suma de 100 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu a rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei sentințe a exercitat calea de atac a apelului inculpatul F. A., criticând sentința primei instanțe pentru netemeinicie.

În motivarea apelului său a arătat inculpatul sentința primei instanțe este netemeinică și că, după analizarea probatoriului administrat în cauză, se impune pronunțarea unei soluții de achitare. În continuare inculpatul a detaliat punctual motivele de apel:

  1. din documentele medicale depuse la dosar rezultă că inculpatul suferise o fractură a piciorului, această fractură fiind ghipsată. În aceste condiții susținerile martorului Ș. I. conform cărora inculpatul fugea la momentul presupusei comiteri a infracțiunii sunt unele care se află într-o gravă discordanță logică cu realitatea faptică. Prima instanță nu a analizat probele din care rezultă imposibilitatea inculpatului de a alerga și nu a făcut nici un fel de trimitere la depozițiile martorilor M. C. G. și G. A..
  2. Susține prima instanță că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie dar nici un moment nu se reține că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea de furt care intră în componența infracțiunii complexe de tâlhărie. Presupusa infracțiune de furt ar fi fost săvârșită de B. N. care însă nu a fost trimis în judecată întrucât nu existau suficiente probe împotriva sa. Soluția de condamnare a inculpatului pentru infracțiunea de tâlhărie este greșită în condițiile în care nu s-a probat legătura sa cu infracțiunea de furt. D. martorul Ș. I. afirmă că inculpatul este cel ce a abandonat bunurile sustrase dar această declarație nu este suficientă pentru a înlătura prezumția de nevinovăție în condițiile în care același martor declară că îl recunoaște în proporție de 70% pe inculpat ca fiind persoana ce a sustras bunurile.
  3. Prima instanță a analizat doar probele ce confirmă vinovăția inculpatului, fără a face trimitere și fără a analiza probele ce infirmă vinovăția sa.

În susținerea apelului său inculpatul a propus și instanța de apel a încuviințat administrarea mai multor probe. În cauză s-a efectuat un raport de constatare criminalistică în vederea detectării comportamentului simulat (filele 46-57) și s-a procedat la audierea inculpatului(filele 63-66).

La dosarul cauzei s-a depus răspunsul formulat de Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu la o adresă înaintată de inculpat(fila 62).

În fine, instanța de apel a procedat la audierea martorului B. N. V.(filele 113-114).

Verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, prin prisma criticilor formulate și în baza propriei aprecieri, Curtea de Apel A. I. constată că apelul exercitat de inculpat este nefondat pentru considerentele ce urmează.

Din ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză rezultă că starea de fapt reținută de către prima instanță este corectă, fiind dovedită săvârșirea de către inculpatul F. A. a infracțiunii pentru care s-a dispus condamnarea sa de Judecătoria Sibiu, respectiv, tâlhărie prev. de art. 233 din Codul penal.

Astfel, fapta inculpatului F. A. care în data de 10.11.2012, în jurul orelor 13,20, împreună cu numitul B. N., a sustras prin spargerea geamului bunuri și portofele conținând acte de identitate din autoturismul marca VW Golf aparținând persoanei vătămate Ș. R. B., după care, pentru a-și asigura scăparea, a amenințat martorul C. B. O. care încerca să-l imobilizeze întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 233 din Codul penal.

În baza propriei sale analize, Curtea de Apel A. I. reține că la data de 10.11.2012, în jurul orelor 13,20, inculpatul F. A. împreună cu numitul B. N. s-au deplasat pe . Sibiu cu intenția de a merge la un local. În dreptul imobilului cu numărul 4, cei doi au observat parcat autoturismul marca VW Golf cu numărul de înmatriculare_ aparținând persoanei vătămate Ș. R. B.. Unul dintre cei doi, fie inculpatul F. A., fie numitul B. N., a spart geamul stânga-față al autoturismului și din interior a sustras un aparat foto marca Nikon și două portofele ce conțineau documente personale, acte de identitate precum și acte ale autoturismului. Cu bunurile asupra lor au părăsit în fugă locul faptei întrucât în urma spargerii geamului și a deschiderii portierei a pornit alarma autoturismului, fapt ce a alertat persoana vătămată și pe soțul acesteia care,ieșind în stradă, au observat săvârșirea faptei.

Inculpatul împreună cu numitul B. N. s-au îndreptat în fugă spre zona podului gării, fiind urmăriți îndeaproape de martorul Ș. I. M., care striga pentru a solicita și ajutorul altor persoane. La scurt timp cei doi s-au despărțit și au alergat în direcții diferite, inculpatul F. A. având asupra sa bunurile sustrase. Alertat de strigătele martorului Ș. I. M., în zona unei vulcanizări de pe . B. O. s-a interpus în direcția de deplasare a inculpatului F. A. cu intenția de a-l imobiliza. În acel moment inculpatul a abandonat bunurile sustrase, aruncându-le pe stradă, de aici fiind recuperate de martorul Ș. I. M..

Ajuns în apropierea martorului C. B. O., inculpatul F. A. a făcut o eschivă menită să-l intimideze pe acesta, spunându-i totodată de o manieră amenințătoare „să stea cuminte”. Având în vedere constituția atletică a inculpatului F. A., seriozitatea și fermitatea tonului cu care a proferat amenințarea, martorul C. B. O. s-a temut pentru integritatea sa fizică și simțindu-se în pericol a renunțat la a-l imobiliza pe inculpat.

Inculpatul F. A. a reușit să-și asigure scăparea, fără a mai fi prins de vreunul dintre cei doi martori.

Starea de fapt expusă Curtea de Apel A. I. a stabilit-o prin analiza coroborată a probelor administrate în cauză, în faza de urmărire penală și în faza de judecată.

Din procesul verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșele fotografice rezultă cu certitudine faptul că în data de 10.11.2012 geamul portierei stânga-față al autoturismului marca VW Golf cu numărul de înmatriculare_ a fost spart cu ajutorul unui obiect neidentificat(filele 9-17 dosar urm. pen.).

Plângerea și declarația persoanei vătămate Ș. R. B. în cuprinsul cărora afirmă sustragerea unor bunuri(aparat foto și portmonee) din interiorul autoturismului după momentul spargerii geamului de la portiera față stânga(filele 8, 44-47 dosar urm. pen.) este susținută de depoziția martorului Ș. I. M.(filele 48-51 dosar urm. pen. și 57-60 dosar prima instanță). Martorul menționat a observat nu numai geamul spart al portierei autoturismului dar a observat și persoanele ce au săvârșit fapta, persoane în urmărirea cărora a plecat.

Afirmă constant martorul în cuprinsul declarațiilor anterior menționate că la data de 10.11.2012 a parcat autoturismul proprietatea soției sale pe . scurt timp a auzit pornind alarma autoturismului. În momentul în care a ieșit din locuință a văzut două persoane care au spart geamul portierei din partea stânga fata, au sustras 2 portmonee si un aparat foto și au fugit . Mai arată martorul că a pornit în urmărirea celor două persoane, că acestea s-au despărțit la un moment dat alegând direcții diferite de deplasare și că a continuat urmărirea persoanei care avea asupra sa bunurile sustrase. La un moment dat persoana urmărită a abandonat bunurile, moment în care martorul s-a oprit din alergat și a recuperat bunurile . a mai observat martorul momentul în care o persoană a ieșit din incinta vulcanizării aflată pe . persoana ce a abandonat bunurile.

Martorul Ș. I. M. l-a recunoscut din planșa fotografică și din grup pe inculpatul F. A. ca fiind persoana ce a sustras bunurile, ca fiind persoana după care a alergat pe stradă după momentul sustragerii bunurilor și ca fiind persoana ce a abandonat bunurile sustrase(filele 34-35, 38-40 dosar urm. pen.).

Martorul C. B. a relatat atât în cursul urmăririi penale(filele 52-55) cât și în fața primei instanțe (fila 38) împrejurările în care a fost amenințat de inculpatul F. A.. A susținut constant martorul că în ziua incidentului se afla pe . Sibiu cu mașina la vulcanizare si a văzut o persoană care fugea după alte doua persoane. A mai observat că una dintre cele două persoane urmărite a abandonat un pachet, că după acest moment cei doi au alergazt în direcții diferite si deși nu a spus nimic vreuneia dintre cele două persoane ci doar a ieșit în întâmpinarea ei, cea care a venit spre el i-a spus să „stea cuminte” si a făcut o mișcare cu corpul, mișcare ce l-a intimidat pe martor.

Ulterior, martorul C. B. l-a recunoscut din grup pe inculpatul F. A. ca fiind persoana pe care a văzut-o abandonând bunurile, ca fiind persoana ce s-a îndreptat în fugă spre el și ca fiind persoana ce i-a spus pe un ton agresiv „să stea cuminte”(filele 20 și 28-30 dosar urm. pen.). În plus, cu ocazia audierii martorului de către judecătorul fondului, inculpatul F. A., prezent în sala de judecată, a fost indicat de martor ca fiind persoana care a amenințat-o și care alerga după ce a abandonat un pachet.

Toate aceste probe ne-au format convingerea că inculpatul este autorul infracțiunii deduse judecății.

Fiind dovedită existența faptei și săvârșirea acesteia cu vinovăție de inculpat, Curtea de Apel A. I. constată că în mod corect judecătoria a dispus condamnarea acestuia pentru infracțiunea de tâlhărie A detaliat prima instanță motivele ce au determinat-o să schimbe încadrarea juridică a faptei, să hotărască l și considerentele ce au determinat-o să stabilească pedepsele principale, complementare și accesorii.

În fine, latura civilă a cauzei a fost corect soluționată, constatându-se în mod întemeiat că persoana vătămată ca urmare a recuperării bunurilor nu s-a mai constituit parte civilă în cauză.

Apelul exercitat în cauză de inculpat prin care afirmă netemeinicia hotărârii primei instanțe, este nefondat.

Prin criticile aduse hotărârii primei instanțe inculpatul solicită o soluție de achitare ca urmare a stabilirii nevinovăției sale

Solicitarea inculpatului de achitare ca urmare a inexistenței faptei nu poate fi primită. Am arătat, la momentul la care am expus starea de fapt, mijloacele de probă din care rezultă săvârșirea infracțiunii și vinovăția inculpatului. În continuare vom analiza punctual fiecare dintre criticile aduse de inculpat sentinței primei instanțe.

Susține inculpatul că nu ar fi putut săvârși infracțiunea dedusă judecății și pentru comiterea căreia a fost condamnat de prima instanță întrucât la acel moment avea unul dintre picioare imobilizat în ghips și practic era imposibil să fugă, așa cum susțin martorii Ș. I. M. și C. B.. Susținerile inculpatului nu sunt confirmate de probele administrate în cauză.

În data de 30.10. 2012 inculpatul se prezintă la Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu acuzând o contuzie la nivelul membrului inferior. I se eliberează un bilet de trimitere pentru efectuarea unei radiografii la glezna dreaptă. După efectuarea radiografiei se constată că inculpatul nu prezintă nici un fel de leziune osoasă postraumatică decelabilă radiografic. Nu i se recomandă vreun tratament și nu există absolut nicio dovadă că piciorul său ar fi fost imobilizat în aparat ghipsat.

Contrar mențiunilor din actele medicale existente la dispoziția noastră, martorii M. C. G.(filele 45-46 dosar prima instanță) și G. A. C.(filele 47-48 dosar prima instanță) afirmă că inculpatul F. A. avea piciorul imobilizat în ghips în ziua incidentului. Aceste declarații urmează a fi înlăturate de instanță ca fiind nesincere. Aceasta întrucât dacă inculpatului i s-ar fi aplicat o atelă ghipsată acest lucru nu s-ar fi putut face decât în cadrul unei unități spitalicești și cu luarea în evidență și menționarea procedeului medical aplicat. Nici un moment inculpatul nu a putut proba aplicarea atelei ghipsate iar din răspunsul unității spitalicești unde acesta susține că a fost tratat rezultă că cu excepția radiografiei inculpatului nu i s-a aplicat vreun tratament sau procedeu medical(fila 62).

Pentru a concluziona cu privire la acest aspect, am apreciat noi că din nici una din probele administrate în cauză nu rezultă teza afirmată de inculpat în apărarea sa și anume că la data săvârșirii infracțiunii ar fi avut piciorul imobilizat în atelă ghipsată.

Susținerile inculpatului cum că nu el este autorul infracțiunii de furt și prin urmare nu a putut fi nici autorul infracțiunii de tâlhărie, sunt neîntemeiate. În cazul infracțiunilor complexe, așa cum este și tâlhăria, este indiferent care dintre participanți execută una sau alta dintre acțiuni, atâta timp cât ei acționează împreună. În cazul infracțiunii complexe de tâlhărie, acțiunea principală a sustragerii bunului poate fi comisă de unul dintre participanți iar acțiunea secundară( realizată în cazul nostru prin întrebuințarea de amenințări în scopul asigurării scăpării) poate fi comisă de un alt participant. Și în cazul de față acțiunea principală a sustragerii bunului a fost comisă fie de inculpat, fie de numitul B. N.(pe baza probelor administrate nu s-a putut stabili cu exactitate care dintre cei doi a spart geamul autoturismului și a luat efectiv bunurile din interior dar s-a stabilit cu certitudine că ambii au luat hotărârea de sustragere a bunurilor) iar acțiunea secundară, aceea a amenințării comisă în scopul asigurării scăpării a fost transpusă în practică de inculpatul F. A..

În fine, susținerile inculpatului legate de analizarea amănunțită a probelor ce confirmă nevinovăția sa, instanța de apel le-a venit în întâmpinare prin administrarea și a altor probe solicitate de inculpat. S-a procedat la audierea inculpatului, a martorului B. N. și la testarea inculpatului F. A. în vederea detectării comportamentului simulat.

Am arătat mai sus motivele pentru care am apreciat ca fiind nesincere declarațiile martorilor M. M. C. G. și G. A. C.. Nesincere sunt și depozițiile inculpatului din prezenta cauză.

Dacă în faza de urmărire penală inculpatul F. A. a înțeles să uzeze de dreptul conferit de lege de a nu da declarații în cauză, în fața primei instanțe inculpatul audiat fiind(fila 381) a susținut că în ziua incidentului se plimba prin cartierul Lazaret împreună cu B. N. și a fost oprit de o persoană care i-a sus să stea pentru că ar fi fost spartă o mașină. După ce a refuzat să se oprească, fără a amenința persoana respectivă, inculpatul și-a continuat deplasarea. Mai afirmă inculpatul că nu a spart nici el și nici cealaltă persoană ce o însoțea vreun autoturism.

În fața noastră(filele 64-66) inculpatul susține contrariul și nu găsește vreo explicație cu privire la unele dintre aspectele declarate în fața primei instanțe. Afirmă inculpatul că B. N. i-a spus că vrea să spargă autoturismul, că a văzut momentul în care B. N. a spart autoturismul cu ajutorul unei bujii, l-a văzut sustrăgând bunurile din mașină și l-a văzut fugind. Mai susține că B. N. a aruncat bunurile sustrase după ce a trecut de el. N. inculpatul F. A., în contra oricărei evidențe rezultate din probele administrate în cauză, faptul că a fost urmărit de martorul Ș. I. M. și a fost oprit(sau mai exact s-a încercat oprirea sa) de martorul C. B.. Chiar din concluziile raportului de detectare a comportamentului simulat, dispus la cererea expresă a inculpatului, rezultă că inculpatul a avut reacții specifice comportamentului simulat la întrebarea referitoare la urmărirea sa de către proprietarul mașinii pe . Sibiu(fila 50).

Depoziția martorului B. N. instanța de apel nu a putut să o valorifice de vreme ce martorul a negat orice întâlnire cu inculpatul F. A. în ziua incidentului și orice participare la săvârșirea vreunei fapte(filele 113-114).

Concluzia finală care se impune este aceea că inculpatul este autorul infracțiunii de tâlhărie pentru care Judecătoria Sibiu a hotărât, în mod temeinic și legal, condamnarea sa.

Pentru toate aceste considerente și văzând dispozițiile art. 421 pct. 1 lit. b din Codul de procedură penală, va fi respins ca nefondat apelul declarat de inculpat împotriva sentinței Judecătoriei Sibiu.

Motivat de culpa sa procesuală exclusivă constând în promovarea unei căi de atac nefondate, va fi obligat inculpatul, în baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală, la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul F. A. împotriva sentinței penale nr. 306 din data de 02.06.2014, pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr._ .

În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală, obligă inculpatul la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 50 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 martie 2015 .

Președinte,Judecător,

G. L. OdagiuAlexandra I. P.

Grefier,

C. M. N.

Red. / tehnored. G.L.,O.

2 ex./08.07.2015

Jud. fond B. C.E.

← Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea...  Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Decizia nr. 331/2015. Curtea... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Tâlhărie (art.211 C.p.). Decizia nr. 313/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA