Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 14/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 14/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 5297/107/2010/a16
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 14/2015
Ședința publică din data de 03.02.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. M. M.
GREFIER: M. P.
D. - S. Teritorial A. I. este reprezentat de procuror
D. MAGDEA
Pe rol se află soluționarea contestației formulată de inculpații contestatori B. I. O., B. S. C., C. M., G. I. M., G. D. M., N. T. L., O. L., T. L. C. și U. M. C. împotriva încheierii din 27.01.2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ 0.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns inculpații B. I. O. și C. M. asistați de avocat P. A. în substituirea doamnei avocat C. A. - apărător ales, inculpații B. S. C. și O. L. asistați de avocat B. C. L. - apărător ales, inculpatul G. I. M. asistat de avocat desemnat din oficiu A. B., inculpatul G. D. M. asistat de avocat V. M. – apărător ales, inculpații N. T. L. și T. L. C. asistați de avocat C. M. – apărător ales și inculpatul U. M. C. asistat de avocat desemnat din oficiu S. S..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, învederându-se că la dosarul cauzei există un înscris comunicat prin fax prin care, în raport cu dispozițiile art.353 alin.2 și 6 coroborat cu art.364 din Codul de procedură penală inculpatul contestator T. L. C. invocă faptul că nu dorește să fie prezent la termenul acesta, a luat cunoștință de actul procedural primit de la instanță, respectiv citația și solicită să fie asistat de apărătorul său ales.
La interpelarea instanței, inculpații contestatori arată că nu doresc să dea declarații.
Pentru inculpatul contestator G. I. M. se depune la dosar din partea apărătorului desemnat din oficiu, avocat A. B., două contracte individuale de muncă, unul pe perioadă determinată, respectiv nr.3091 încheiat la data de 31.07.2012 și unul în curs de derulare, respectiv nr.5250 încheiat la data de 14.08.2012.
Avocații inculpaților contestatori că nu mai au alte cereri de formulat.
Instanța acordă cuvântul în susținerea contestațiilor.
Avocat P. A. în substituirea apărătorului ales, avocat C. A. pentru inculpații B. I. O. și C. M. solicită în temeiul art.425 al.7 pct.2 lit.c Cod procedură penală, admiterea contestației, desființarea încheierii atacate, respingerea cererii formulată de către reprezentantul parchetului de înlocuire a măsurii controlului judiciar cu măsura arestului preventiv.
Prin încheierea atacată Tribunalul A. ca instanță de fond a dispus admiterea cererii formulată de către parchet și înlocuirea măsurii controlului judiciar pentru inculpatul C. M., având în vedere două aspecte.
În primul rând, că inculpatul și-a încălcat obligațiile impuse de către instanță, iar în al doilea rând s-a reținut că există suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit cu intenție noi infracțiuni și că nu prezintă garanții suficiente, că lăsarea în libertate este suficientă pentru a se realiza scopul măsurii preventive prevăzut de art.202 Cod procedură penală.
În ceea ce privește reținerea de către instanța de fond că inculpatul și-a încălcat cu rea-credință obligațiile, apreciază că aceasta este total eronată.
În fond, la dosarul nr._ 0, instanța a dispus administrarea de probe, respectiv declarații de martori și înregistrări video, pe lângă depunerea dosarului de urmărire penală de la Sibiu tocmai pentru a stabili dacă inculpații C. M., B. I. O. și C. M. și-au încălcat cu rea-credință obligațiile impuse de către instanță, respectiv dacă au luat legătura unii cu alții.
Din aceste probe a reieșit în mod cert un singur aspect până în momentul în care a avut loc acel act de încăierare spontan nici unul dintre inculpați nu au luat legătura unul cu altul. Din declarațiile celor trei martori precum și din înregistrările video depuse în cauză în acest sens sunt reținerile din rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu.
Mai mult decât atât, în ce-l privește pe inculpatul B. I. O., Curtea de Apel A. I. a stabilit deja că acesta nu și-a încălcat cu rea-credință obligațiile, respingând cererea de propunere a parchetului în calea de atac în dosarul cu indice „a 14”. Este greu de crezut la acel moment în ceea ce privește pe unul dintre participanți că nu și-a încălcat obligațiile, iar celălalt participant și le-a încălcat. Pentru că se discută de obligații corelative, inculpatul C. M. nu a avut cum să ia legătura cu inculpații B. I. O. și C. M..
Ori, câtă vreme tocmai instanța de apel reține că inculpatul B. I. O. nu a luat legătura cu inculpații C. M. și C. M., nici aceștia pe cale corelativă nu au putut să ia legătura cu acest inculpat.
Față de cel de-al doilea punct de vedere al instanței de fond, arată că într-adevăr nu au contestat niciodată până la acest moment că este o suspiciune rezonabilă că inculpatul a săvârșit o faptă, nu a contestat nici în fața tribunalului că ar fi participat la acea încăierare, însă ceea ce se apreciază la acest moment este că înlocuirea măsurii controlului judiciar în dosarul de A. nu servește cu nimic în nici un caz în sensul disp.art.202 Cod procedură penală.
În acest sens inculpatul este arestat în dosarul de Sibiu în care este cercetat pentru tentativă de omor. În fața Tribunalului A., acesta de la momentul începerii urmăririi penale, de la data trimiterii în judecată și până în prezent nu a existat nici o suspiciune că inculpatul ar fi încercat în vreun fel să împiedice aflarea adevărului sau buna desfășurare a procesului.
Într-adevăr instanța este datoare să facă o apreciere laturii subiective cu privire la oportunitatea înlocuirii măsurii controlului judiciar cu măsura arestului la domiciliu, însă și această apreciere ar trebui să fie subordonată scopului prev.de art.202 Cod procedură penală.
Ori, câtă vreme inculpatul în prezentul dosar nu a întreprins nici un fel de demers, niciodată, pentru a zădărnici aflarea adevărului sau a împiedica buna desfășurare a procesului, iar pe de altă parte, în fața instanței de judecată a propus probe. De asemenea, arată că cercetarea judecătorească este finalizată, urmează să se administreze probele solicitate de către inculpat. Tocmai sub acest aspect apreciază că înlocuirea măsurii controlului judiciar cu arestul la domiciliu nu servește nici unui scop, pentru care se impune admiterea contestației formulată de către inculpat.
Pentru inculpatul B. I. O., apărătorul acestuia arată că prin încheierea atacată instanța de fond, verificând din oficiu temeinicia și legalitatea măsurii controlului judiciar a dispus menținerea acestei măsuri, apreciind că în continuare se impune ca inculpatul să fie supus unor măsuri de supraveghere.
Motivele pentru care a solicitat desființarea acestei încheieri și înlăturarea măsurii controlului judiciar față de inculpat provine tocmai din trecerea unui termen mai mult decât rezonabil în care acesta a fost supus unor măsuri. Încă din anul 2010 și până în prezent au trecut 5 ani de zile de când inculpatul a fost supus unor măsuri preventive, respectiv arest, control judiciar, de forma anterioară cu obligația de a nu părăsi țara sau localitatea.
Până în prezent nu există nici un indiciu, nici măcar o suspiciune că inculpatul a încercat să afecteze în vreun fel desfășurarea procesului, acesta fiind prezent la fiecare termen de judecată, a propus probe la fel ca și inculpatul C. M., s-au administrat probe și s-au audiat martori.
Față de aceste aspecte precum și față de termenul nejustificat de lung în care instanța a supus acest inculpat la o măsură preventivă, apreciază că se impune admiterea contestației.
Avocat P. A. arată că până la sfârșitul dezbaterilor va depune la dosar delegație de substituire.
Avocat B. C. L. - apărător ales pentru inculpații B. S. C. și O. L. arată că încheierea atacată vizează menținerea măsurii controlului judiciar, control ce a fost luat ca măsură în înlocuirea arestului la domiciliu.
Inculpații se află sub puterea unei măsuri preventive sau alteia de aproximativ 5 ani. Nu se poate spune că o măsură preventivă poate avea un caracter rezonabil după o astfel de perioadă, indiferent care ar fi acesta. Acesta este singurul motiv pentru care se află în fața instanței, celelalte sunt subsidiare acestui motiv.
Opinează și apreciază că faza de fond va mai dura, fiind la momentul la care urmează să se administreze probele propuse de către apărare, relativ s-a încheiat probatoriul numai din punctul de vedere al acuzării. În luna mai sunt 5 ani de cânt inculpații sunt arestați sau sub control judiciar. Orice măsura preventivă care s-ar impune nu mai are nici un caracter.
Pentru aceste motive, solicită admiterea contestației și revocarea măsurilor dispuse.
Avocat C. M. – apărător ales pentru inculpații N. T. și T. L. C., solicită admiterea contestației, desființarea încheierii atacate și, rejudecând cererile, să se dispună punerea în libertate a inculpaților.
Cu privire la inculpatul T. L. C., chiar dacă acesta se află arestat în altă cauză, în detenție în executarea unei pedepse definitive, nu împiedică cu nimic punerea în libertate în această cauză. Susține aceasta pentru că inculpatul T. a fost condamnat prin Decizia Î.C.C.J în noiembrie 2014 pentru fapte comise anterior acestor fapte pentru care se judecă la acest termen și, prin urmare, nu a încălcat în nici un fel obligațiile impuse prin măsura de control judiciar, deși nu a săvârșit fapte penale în această perioadă, și a respectat obligațiile impuse în cadrul măsurii controlului judiciar și înainte, respectiv măsura similară a obligației de a părăsi țara.
Nu se poate face confuzie între o infracțiune care s-a petrecut acum și una care este anterioară și atunci nu există nici un temei, iar din acest punct de vedere inculpatul poate fi pus în libertate în prezenta cauză.
Precizează că prin încheierea din 09.12.2014 consfințită prin decizia penală nr.640/16.12.2014 a Curții de Apel A. I. s-a pus în discuție și s-a aprobat hotărâre păstrată prin decizia Curții de Apel A. I. punerea în libertate a inculpaților R. O. și A. T.. Acești doi inculpați se află în situații similare cu inculpații T. L. C. și N. T. L., cu singura excepție că inculpatul A. a fost arestat în iunie-iulie, adică pus sub control judiciar cu câteva luni înainte față de ceilalți inculpați din grup, cu obligația de a nu părăsi țara în octombrie 2010.
Instanța de fond pentru rațiuni foarte generale reținute prin acea încheiere, chiar dacă atunci nu era O.U.G. nr.82/2014 care a modificat Codul de procedură penală, era deja decizia Curții Constituționale și atunci instanța raționează următoarele aspecte, odată că durata este lungă la limita unui termen de 5 ani, că nu mai subzistă temeiurile care au dus la instituirea acestei măsuri, că obligația de a nu părăsi țara și cea de control judiciar sunt oarecum similare, respectiv controlul judiciar continuă acea măsură preventivă pe vechiul Cod de procedură penală, nu au săvârșit și nu există suspiciuni că ar împiedica buna desfășurare a procesului penal și, prin urmare, nu există temeiuri raportat la art.9 Cod procedură penală la dreptul la libertate, nu a existat nici un temei pentru a se mențină măsura controlului judiciar și pot fi puși în libertate.
Prin decizia Curții de Apel A. I., această încheiere a instanței de fond a fost menținută, iar prin Ordonanța de Urgență din 27 ianuarie care modifică Noul Cod de procedură penală se lămurește și se fixează ca termen tot 5 ani, situație în care există discriminare.
Inculpații N. și T. prin încheierea din 27 au fost tratați la modul general, nu există criterii speciale pentru care li s-a aplicat în continuare menținerea, respectiv respingerea cererii de revocare a controlului judiciar. Nu s-a demonstrat că au săvârșit o nouă infracțiune, nu s-a dovedit că au împiedicat buna desfășurare a procesului penal.
A invoca acum după atâția ani opinia publică, ba chiar instanța spune că se mențin aceleași temeiuri 2009-2010. Invocă jurisprudența CEDO care arată că nu se pot invoca aceleași temeiuri, trebuie să existe indicii concrete. Din anul 2009 inculpații au fost arestați, deja se depășesc 5 ani.
Avocat A. B. – apărător ales pentru inculpatul G. I. M. solicită admiterea contestației, desființarea încheierii ce face obiectul prezentei contestații și, rejudecând solicitarea acestuia, să se dispună revocarea măsurii controlului judiciar dispusă.
Apreciază că această măsură a fost dispusă cu încălcarea termenului rezonabil care este prevăzut de disp.art.2151 alin.8 din Noul Cod de procedură penală, fiind depășit termenul rezonabil la care face referire legiuitorul.
Măsurile preventive care l-au vizat pe acest inculpat au fost luate din urmă cu mai bine de 4 ani de zile, astfel încât, în prezent nu se poate vorbi de necesitatea menținerii acestor măsuri preventive cu atât mai mult cu cât nu există nici un indiciu și nici o probă certă care să conducă la ideea că acest inculpat ar împiedica derularea normelor legale a procesului penal.
Totodată, solicită să se aibă în vedere și faptul că inculpatul nu a mai formulat o cerere de revocare a măsurii preventive anterior datei la care s-a formulat în fața Tribunalului A.. De asemenea, pe perioada în care inculpatul a fost supus acestei măsuri preventive sub control judiciar acesta și-a respectat toate obligațiile, astfel cum a făcut dovada prin înscrisurile depuse la acest termen în fața instanței, inculpatul prestează o activitate remunerată în cadrul Primăriei municipiului Sibiu, integrându-se astfel în viața socială, fapt ce atrage revocarea acestei măsuri preventive dispuse în sarcina acestuia.
Pentru aceste considerente și, de asemenea, având în vedere termenul rezonabil care a fost depășit în această cauză, solicită să se dispună revocarea măsurii. Termenul rezonabil chiar dacă nu se raportează la 5 ani, respectiv la faptul că această măsură nu poate depăși 5 ani, legiuitorul în cuprinsul art. 2151 alin.8 Cod procedură penală spune că în primă instanță durata totală a controlului judiciar nu poate depăși un termen rezonabil.
Ori, a fi supus unei măsuri preventive pe o durată mai mare de 4 ani, apreciază că depășește un termen rezonabil, indiferent de accesiunea celui care stabilește acest termen. Chiar dacă nu se raportează la durata maximă de 5 ani și o durată de peste 4 ani de zile depășește în mod evident un termen rezonabil.
Avocat S. S. desemnată din oficiu pentru asistarea inculpatul U. M. C., solicită admiterea contestației, desființarea încheierii atacate și, rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii controlului judiciar față de acest inculpat.
Principalul argument este acela care a fost invocat de către toți inculpații, prin apărători și anume, durata rezonabilă a măsurilor preventive dispuse față de acest inculpat în condițiile în care acesta a fost arestat preventiv, iar apoi instanța a dispus luarea măsurii controlului judiciar. S-a avut în vedere că din dosarul cauzei rezultă faptul că inculpatul a respectat întocmai măsurile dispuse de instanță în cadrul acestei măsuri preventive a controlului judiciar.
Un argument în plus față de ceea ce s-a discutat, ar fi acela că așa cum rezultă din ultima încheiere de ședință a instanței de fond, probele în acuzare au fost administrate în această cauză, necesitatea unei măsuri preventive chiar și cea a controlului judiciar ar fi putut fi determinată de faptul că aceste probe au fost administrate în acuzare și luarea acestei măsuri preventive ar fi atras atenția inculpatului să nu impieteze cu nimic administrarea probatoriului în ceea ce-l privește pe inculpat, însă această fază fiind epuizată, urmând a fi administrate probe în apărarea inculpatului, apreciază că nu mai există în acest moment nici un temei pentru a se menține măsura preventivă luată față de inculpat, întrucât această probațiune este în favoarea inculpatului și nu ar împiedica în mod negativ derularea procesului.
Față de aceste considerente, solicită admiterea contestației.
Avocat V. M., apărător ales pentru inculpatul G. D. M. arată că are aceleași concluzii de admitere a contestației, în principal, să se dispună revocarea măsurii controlului judiciar luată față de acest inculpat.
În subsidiar, controlul judiciar ca măsură nu ar fi inutilă, o supraveghere, dar ca restrângere la limita teritorială este tot o îngrădire a dreptului la liberă circulație. Nu supravegherea îi deranjează ci restrângerea la limita teritorială este marea problemă a inculpaților.
În subsidiar, înlăturarea obligației prev.de art.2 lit.a Cod procedură penală, învederează că dosarul nr.2642/107/10.06.2009, dosar în care s-a dispus luarea măsurii arestului preventiv față de inculpat. Arată că nu se mai poate discuta despre o durată rezonabilă ca măsură preventivă indiferent care ar fi fost aceasta. Este greșit și termenul rezonabil prev.de art.215, teza a II-a care presupune 5 ani de la luarea măsurii,ori de la trimiterea în judecată.
Măsura controlului judiciar a fost luată recent, conform Noului Cod de procedură penală, dar mergând pe două raționamente: dacă măsura controlului judiciar nu poate depăși 5 ani de zile, alternată cu o arestare preventivă cu obligarea de a nu părăsi țara, care se continuă în control judiciar, este o măsură parțial mai grea decât simplu control judiciar pe această perioadă de 5 ani.
Este de discutat măsura controlului judiciar luată pe Noul Cod de procedură penală, dar legea tranzitorie spune că măsura preventivă anterioară obligarea de a nu părăsi țara se menține după . Noului Cod până la prima verificare când se ia măsura corespunzătoare, iar instanța a luat-o, controlul judiciar.
Dacă tot se dorește să se aibă un oarecare control asupra inculpatului, o supraveghere, dar nu o restrângere a limitei teritoriale, deoarece este o restrângere a unui drept la libertatea de mișcare. Din acest punct de vedere măsurile preventive ca restrângere a dreptului libertății inculpatului au depășit orice termen rezonabil.
Apreciază că, în principal, s-ar impune revocarea măsurii, iar ca subsidiar, măcar revocarea obligației, a limitei teritoriale, chiar dacă ar rămâne ca subsidiar măsura cu supravegherea sub semnătura periodică la poliție. Nu aceasta este probleme inculpaților ci restrângerea unui drept la libertatea de mișcare.
Invocă jurisprudența CEDO privind încălcarea drepturilor omului. Prin aceste restrângeri nu măsura în sine ci restricțiile care li se aplică inculpaților, libertățile care le sunt îngrădite, pe ce durată, când durata depășește un caracter rezonabil, în acest caz, după mai bine de 5 ani de zile. Inculpatul în luna iunie a anului 2014 a avut 5 ani, acesta fiind al șaselea an când într-un fel sau altul libertatea inculpaților le-a fost restrânsă.
Pentru aceste motive, solicită admiterea contestației.
Avocat B. C. L. - apărător ales pentru inculpații B. S. C. și O. L. ca subsidiar, solicită înlăturarea acelei obligații privind limita teritorială.
Reprezentanta D. - S. Teritorial A. I. precizează că la dosar nu există contestație formulată de către inculpatul contestator C. M. cu privire la înlocuirea măsurii controlului judiciar cu măsura arestării preventive pe o durată de 30 de zile, dar începând cu data când se va pune în executare mandatul. De asemenea, arată că nu există contestație formulată de inculpatul contestator G. C. R. la care i s-a înlocuit măsura arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar.
În acest sens, va pune concluzii doar cu privire la menținerea măsurii controlului judiciar față de inculpații U. M., B. I., T. L., N. T., G. D., G. I., B. S., O. L. și cu privire la respingerea cererii de revocare a măsurii controlului judiciar formulată de inculpatul T. L. C. precum și cu privire la înlocuirea controlului judiciar cu măsura arestării preventive pe perioada 26.01. – 25.02. cu privire la inculpatul C. M..
În temeiul art.4251 alin.7 pct.1 lit.b din Codul procedură penală, solicită să se respingă toate contestațiile ca nefondate, cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare în această fază procesuală.
Cu privire la menținerea măsurii controlului judiciar și respingerea cererii de revocare a controlului judiciar formulată cu privire la menținerea pentru U., B., T., N., G., G., B., O. și respingerea cererii de revocare a controlului judiciar la T. L. C., solicită să se constate că încheierea judecătorului de fond din data de 27.01.2015 din cadrul Tribunalului A. este legală și temeinică.
Examinând contestația inculpaților prin prisma motivelor invocate de către aceștia prin apărători, arată că nu este incident nici unul dintre cele două cazuri ce ar putea atrage revocarea măsurii preventive a controlului judiciar luată față de acești inculpați.
Invocă în acest sens dispozițiile art.242 alin.1 din Codul de procedură penală care stabilesc cele două cazuri în care măsura poate fi revocată, respectiv dacă au fost încetate temeiurile care au determinat luarea măsurii și în cazul în care au apărut împrejurări noi din care să rezulte nelegalitatea acestei măsuri.
Solicită a se observa că din ansamblul actelor și probatoriului administrat până la acest moment există suspiciunea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, iar măsura controlului judiciar este necesară în continuare pentru buna desfășurare a procesului penal, obligațiile impuse inculpaților nefiind unele excesive, nici de natură a le atenua desfășurarea vieții normale și nici de a fi un atentat asupra onoarei și existenței obișnuite a acestora. Aceștia trebuie să se raporteze doar la încălcarea cu rea-credință a obligațiilor care le-au fost impuse.
În ceea ce privește termenul rezonabil, arată că într-adevăr trebuie să se raporteze și la Ordonanța 82/2014, însă la acei 5 ani din momentul în care inculpații au fost trimiși în judecată, termen care nu s-a împlinit, întrucât se discută de luna iulie 2010, ori la acest moment se află la începutul lunii februarie 2015. Există posibilitatea soluționării în termen util fondul cauzei, astfel că nu se va ajunge în situația să se depășească acest termen.
Concluziile sunt de respinge a contestațiilor formulate de inculpații U., B., T., N., G., G., B., O., de revocare a măsurii controlului judiciar și de menținere a încheierii prin care a fost menținut controlul judiciar față de aceștia.
Cu privire la inculpatul contestator C. M. pentru care s-a înlocuit controlul judiciar cu măsura arestării preventive, solicită a se observa că s-a depus la dosar o copie a rechizitoriului prin care acesta a fost trimis în judecată de către P. de pe lângă Tribunalul Sibiu, iar temeiul pentru care s-a solicitat luarea măsurii preventive a fost art.215 alin.7 Cod procedură penală față de acest inculpat fiind trimis în judecată pentru tentativă la infracțiunea de omor, încăierare și tulburarea ordinii publice. Nu suportă comparație situația inculpaților, fiecare inculpat are situația lui.
Atunci când s-a dispus înlocuirea măsurii controlului judiciar la Coyma M. cu arestarea preventivă nu se poate raporta la celălalt inculpat care a fost trimis în judecată, întrucât acesta nu mai are tentativa la infracțiunea de omor așa cum are inculpatul C., fiecare inculpat urmează să răspundă în cauză pentru faptele comise și pentru fiecare se iau măsurile preventive raportat la faptele care s-au săvârșit, la periculozitatea inculpatului și la modalitatea în care a înțeles să respecte obligațiile care le-au fost impuse.
Chiar și cu acele obligații impuse, inculpații nu au înțeles să le respecte întocmai, le-au încălcat și s-a ajuns la situații în care fiind pe măsuri preventive au comis noi fapte penale și au fost trimiși în judecată.
Concluziile sunt de menținere a încheierii atacate ca legală și temeinică și de respingere a contestațiilor formulate de inculpați ca nefondate.
Avocat V. M., apărător ales pentru inculpatul G. D. M., în replică, față de susținerea reprezentantei D. în sensul că nu s-au împlinit cei 5 ani ca măsură preventivă de la momentul trimiterii în judecată. Arată că punctul 8 Teza I art. 2151 Cod procedură penală spune că dacă s-a împlinit o durată rezonabilă a măsurii poate fi înlocuită sau revocată.
Din al doilea punct de vedere, fiecare inculpat își are acuzațiile proprii, iar măsura nu ar trebui să fie similară, însă există situația a doi inculpați care erau cu control judiciar, A. O. și R. O. M. cărora li s-a apreciat că măsura controlului judiciar nu a mai trebuit menținută și le-a fost revocată.
O situație similiară ar trebui să li se aplice și celorlalți inculpați care au aceeași măsură, sunt trimiși în judecată în același dosar, pentru aceleași încadrări și pentru aceleași fapte. Se pune problema de egalitate de tratament ce se face cu cei doi inculpați care sunt la acest moment fără măsură preventivă, s-a apreciat că nu se mai impune menținerea controlului judiciar, aceeași acuzație, s-a apreciat că au săvârșit faptele împreună în același grup. Apreciază că ar trebui să se bucure de același tratament.
Avocat C. M. – apărător ales pentru inculpații N. T. și T. L. C., în replică, invocă principiul constituțional al egalității de tratament în fața legii și caracterul echitabil al procedurii din Noul cod.
Inculpatul B. I. L., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației.
Inculpatul B. S. C., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației.
Inculpatul C. M., având ultimul cuvânt, arată că nu a încălcat cu rea-credință măsura impusă de instanță, solicită admiterea contestației.
Inculpatul G. I. M., având ultimul cuvânt, arată că nu se poate descurca, solicită admiterea contestației.
Inculpatul G. D. M., având ultimul cuvânt, arată că are doi copii minori în întreținere, are cazier și nu se poate angaja. De asemenea, arată că are aceeași concluzie cu cea a apărătorului ales, de admitere a contestației.
Inculpatul N. T. L., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației.
Inculpatul O. L., având ultimul cuvânt, arată că are o fetiță în vârstă de 8 ani pe care nu o poate întreține la școală datorită faptului că nu-și poate găsi de lucru. Consideră că toți inculpații au aceleași drepturi. Solicită admiterea contestației.
CURTEA DE APEL
I. Constată că prin încheierea penală din 27.01.2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosar penal nr._ 0 s-a dispus:
- înlocuirea măsurii controlului judiciar luat față de inculpatul C. M. (CNP_), fiul lui natural și natural, născut la data de 01.01.1985 în mun. Sibiu, jud. Sibiu, cu domiciliul declarat în mun. Sibiu . . ., cu măsura arestării preventive pe o durată de 30 de zile începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă.
2. În baza art. 242 Cod procedură penală s-a respins cererea de revocare a măsurii controlului judiciar formulată de inculpatul T. L. C. (CNP_), fiul lui C. și S., născut la data de 17.08.1979 în loc. Sibiu, jud. Sibiu, cu ultimul domiciliu în Sibiu, ., nr. 3 jud. Sibiu, aflat în prezent în P. B. M..
3. În baza art. 242 Cod procedură penală s-a admis cererea de înlocuire a măsurii preventive a arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar formulată de inculpatul G. F. R. (CNP_), zis „C.”, fiul lui D. și E., născut la data de 23.03.1979 în orașul A., jud. Sibiu, domiciliat în mun. Sibiu, ., ..
În baza art. 215 alin. 1 Cod procedură penală s-a impus inculpatului G. F. R. ca pe durata măsurii controlului judiciar să respecte următoarele obligații
a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să informeze de îndată instanța cu privire la schimbarea locuinței;
c) să se prezinte la organul de poliție în a cărui rază teritorială locuiește, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat.
În baza art. 215 alin. 2 Cod procedură penală, pe timpul controlului judiciar, s-a impus inculpatului G. F. R. să respecte următoarele obligații:
a) să nu depășească teritoriul județului Sibiu, decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar;
d) să nu se apropie de ceilalți participanți la comiterea infracțiunilor, de persoanele vătămate, de martorii din prezenta cauză și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect, pe nicio cale.
În baza art. 215 alin. 3 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar poate fi înlocuită cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.
În baza art. 215 alin. 4 Cod procedură penală s-a dispus ca supravegherea respectării de către inculpat a obligațiilor care îi revin pe durata controlului judiciar să se realizeze de organul de poliție în a cărui rază teritorială locuiește inculpatul, respectiv Poliția Municipiului Sibiu.
4. În baza art. 215 alin. 7 Cod procedură penală s-a înlocuit măsura controlului judiciar luat față de inculpatul C. M. (CNP_), fiul lui C. și N., născut la data de 19.02.1988 în mun. Sibiu, jud. Sibiu, cu ultimul domiciliu în mun. Sibiu, .. 62, jud. Sibiu, aflat în prezent în P. A., cu măsura arestării preventive pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 27.01.2015 și până la data de 25.02.2015, inclusiv.
5. În temeiul art. II alin. 2 din OUG 82/2014 rap. la art. 215 și urm. Cod procedură penală, s-a menținut măsura controlului judiciar luat față de inculpații:
1. U. M. – C. (CNP_), fiul lui M. – I. și S., născut la 25.01.1983, domiciliat în loc. Sibiu, ., .;
2. B. I. – O. (CNP_), fiul lui I. și M., născut la 04.10.1981, dom. în loc. Sibiu, .. 89, jud. Sibiu;
3. T. L. C. (CNP_), fiul lui C. și S., născut la 17.08.1979 în loc. Sibiu, jud. Sibiu, dom. în Sibiu, ., nr. 3 jud. Sibiu;
4. N. T. L. (CNP_), fiul lui T. T. și V., născut la 19.03.1989 în loc. Sibiu, jud. Sibiu., dom. în loc. Sibiu, .. 19, jud. Sibiu;
5. G. D. – M. (CNP_), fiul lui D. și Z., născut la 29.06.1985 în loc. Sibiu, jud. Sibiu, dom. în loc. Sibiu, ., jud. Sibiu;
6. G. I. M. (CNP_), fiul lui I. și M., născut la 06.02.1988 în loc. Sibiu, jud. Sibiu, dom. în ., ., jud. Sibiu, prin Încheierea din data de 17.02.2014
și față de inculpații
7. B. S.-C. (CNP_), zis „S.”, fiul lui S.-I. și V., născut la data de 10.06.1988 în mun. Sibiu, jud. Sibiu, domiciliat în mun. Sibiu, ., ., .;
8. O. L. (CNP_), zis „L.”, fiul lui N. și P., născut la data de 06.05.1984 în mun. Sibiu, jud. Sibiu, domiciliat în mun. Sibiu, .. 4, ., jud. Sibiu, prin Încheierea din data de 09.12.2014, modificată prin decizia penală nr. 640/2014 a Curții de Apel A. I..
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut faptul că:
1. Referitor la inculpatul T. L. C. care a solicitat revocarea măsurii controlului judiciar, se reține că, de la data instituirii ei, respectiv 07.02.2014 (după . noilor coduri), anterior fiind sub măsura obligării de a nu părăsi țara prin Decizia penală 150/4.10.2010, temeiurile care au determinat luarea măsurii nu s-au schimbat, fiind necesară menținerea în continuare a inculpatului sub această măsură pentru buna desfășurare a procesului penal, având în vedere gravitatea faptelor, urmările lor, comise în grup organizat, natura violentă a acestora, ceea ce imprimă cauzei o complexitate ridicată dar și concluzia că lăsată fără o măsură preventivă, o persoană asupra căreia planează acuzația săvârșirii unor asemenea fapte, cu o rezonanță deosebită în localitatea Sibiu, ar tulbura liniștea și ordinea publică. Prin Ordonanța 82/2014 pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, la art. 215/1 al. 8 se arată că durata controlului judiciar nu poate depăși un termen rezonabil și nu poate depăși 5 ani de la momentul trimiterii în judecată.
S-a apreciat că în raport de gravitatea și urmările faptelor, durata controlului judiciar nu a depășit termenul rezonabil și nici maximul prevăzut de lege, la acest moment procesual.
S-a respins cererea de revocare a controlului judiciar formulată de inculpatul T. L. C..
2. În ceea ce îl privește pe inculpatul C. M., s-a reținut că prin Decizia 640/2014 a Curții de Apel A. I. s-a desființat încheierea Tribunalului A. cu privire la acesta având ca obiect înlocuirea controlului judiciar cu arestarea preventivă și s-a trimis spre judecare la Tribunalul A..
Judecând această cerere (practic o rejudecare), Tribunalul a constatat că inculpatul a încălcat cu rea-credință obligațiile impuse pe durata controlului judiciar, respectiv cea de a nu lua legătura cu alți inculpați prev. de art. 215 al. 2 lit. d.
De asemenea, există suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o nouă infracțiune pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, infracțiune comisă în termenul de control judiciar.
Ca atare, sunt îndeplinite condițiile art. 215 al. 7 NCpp privind înlocuirea controlului judiciar cu arestarea preventivă.
Prin Rechizitoriul din 31 iulie 2014 inculpatul C. M. a fost trimis în judecată, alături de alți doi inculpați din prezentul dosar, respectiv B. I. și C. M. pentru infracțiunea de tentativă la omor, tulburarea ordinii și liniștii publice și port sau folosire de obiecte periculoase.
În condițiile în care a beneficiat de control judiciar, inculpatul nu a înțeles să respecte obligațiile impuse, nu prezintă garanția că lăsat în libertate, după eliberarea din pedeapsa pe care o execută la acest moment pentru o altă faptă gravă, va avea un comportament care să nu perturbe buna desfășurare a procesului penal și să nu se sustragă de la desfășurarea procesului.
Neluarea măsurii preventive de către instanța de control în privința acestui inculpat participant la același incident din 11.07.2014, respectiv B. I., este o chestiune de apreciere, tribunalul observând că de altfel cei doi inculpați au avut contribuții diferite la faptă, deci nu se află în situații identice, inculpatul C. folosind cuțitul în încăierare, fiind trimis în judecată pentru tentativă de omor, iar inculpatul B. pentru încăierare și tulburare a liniștii și ordinii publice.
Ca atare, în temeiul textelor de lege arătate s-a înlocuit măsura controlului judiciar cu arestarea preventivă în privința inculpatului C. M. pe o durată de 30 zile, începând cu data de 27.01.2015 și până la data de 25.02.2015, inclusiv.
3. Cu privire la inculpații U. M.-C., B. I.-O., T. L. C., N. T. L., G. D.-M., G. I. M., B. S. C. și O. L. s-au reținut următoarele:
Prin încheierea din 17.02.2014, în baza art. 16 alin. 3 din Legea nr. 255/2013 de punere în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală raportat la art. 202 alin. 4 lit. b NCPP, s-a luat față de inculpații U. M.-C., B. I.-O., T. L. C., N. T. L., G. D.-M. și G. I. M., măsura controlului judiciar.
Referitor la măsurile preventive ale inculpaților din cauză, respectiv a măsurii obligării de a nu părăsi țara în privința inculpaților B. I. O., T. L. C., N. T. L., C. M., G. D. M., G. I. M., s-a reținut următoarele:
Având în vedere . noilor coduri și a legilor de punere în aplicare, s-a apreciat necesară discutarea oportunității luării altor măsuri preventive, conform art. 16 alin. 3 din Legea nr. 255/2013, în cazul inculpaților B. I. O., T. L. C., N. T. L., C. M., G. D. M., G. I. M., față de care s-a dispus măsura obligării de a nu părăsi țara prin decizia penală nr. 150/04.10.2010 pronunțată de Curtea de Apel A. I. în dosar nr._ .
S-a reținut că măsura preventivă veche nu mai are corespondent în noua lege de procedură penală, însă din analizarea art. 202 alin. 4 lit. b, se constată că noua măsură a controlului judiciar este echivalentă măsurii preventive care nu mai este prevăzută de legea nouă.
Având în vedere că temeiurile care au determinat luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara nu s-au schimbat și se impune în continuare limitarea dreptului la libera circulație și respectarea unor obligații de natură să garanteze prezența inculpaților la judecată și aflarea adevărului în cauză, Tribunalul a apreciat că este oportună luarea măsurii preventive a controlului judiciar față de inculpații menționați, având în vedere menținerea temeiurilor și a indiciilor că aceștia, împreună cu alți inculpați, în cursul anilor 2007, 2008 și 2009 s-au unit într-o singură grupare de dimensiuni foarte mari (aproximativ 40-50 pers.), care și-a propus ca scop obținerea supremației în cadrul cluburilor de noapte, barurilor și sălilor de jocuri de noroc din Sibiu, scop pentru realizarea căruia membrii grupării au săvârșit o multitudine de fapte antisociale, cu violență, creând în mod deliberat, un sentiment pronunțat de teamă, chiar teroare în rândul patronilor cluburilor, barurilor și sălilor de jocuri de noroc, clienților acestora și agenților de pază ai acestor societăți. Atingerea acestui obiectiv avea ca și scop final obținerea prin șantaj, în mod mascat, de importante sume de bani cu titlu de taxă de protecție și chiar săvârșirea de tâlhării, a căror sesizare nu era făcută de persoanele vătămate din cauza sentimentului de teamă creat și precizat anterior, ori persoanele vătămate erau determinate să-și retragă plângerile depuse sau își modificau declarațiile din același motiv.
Întrucât din probe administrate până la acel moment procesual exista suspiciunea rezonabilă că inculpații menționați au săvârșit infracțiuni dintre cele prev. la art. 223 alin. 2 NCPP, prin raportare și la gravitatea și numărul faptelor imputate, a numărului mare de persoane implicate, a modului și circumstanțelor de comitere, cauza fiind una de o complexitatea ridicată, s-a apreciat că se impune, în baza art. 16 alin. 3 din Legea nr. 255/2013 de punere în aplicare a Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală rap. la art. 202 alin. 4 lit. b NCPP luarea față de inculpații B. I. O., T. L. C., N. T. L., C. M., G. D. M. și G. I. M. a măsurii preventive a controlului judiciar.
S-a stabilit în sarcina fiecărui inculpat, conform art. 215 alin. 1 NCPP, următoarele obligații:
- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;
- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de către organul judiciar care a dispus măsura, respectiv la Inspectoratul de Poliție al Județului Sibiu – Biroul Supravegheri Judiciare, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte este chemat.
S-a stabilit în sarcina fiecărui inculpat, conform art. 215 alin. 2 lit. a și d NCPP, următoarele obligații:
- să nu depășească limita teritorială a granițelor României
- să nu se apropie de persoanele vătămate sau de membrii familiei acestora, de alți participanți la comiterea infracțiunii, de martori, experți și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect, pe nicio cale.
În baza art. 215 alin. 3 NCPP s-a atras atenția inculpaților că în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care le revin, măsura controlului judiciar poate fi înlocuită cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.
S-a apreciat că nu se impune modificarea măsurilor de supraveghere nici în sensul înăspririi acestora dar nici în sensul relaxării lor, dat fiind faptul că se mențin temeiurile care au stat la baza luării lor inițiale conform noilor legi penale cu incidență în această materie.
Pentru asigurarea scopului măsurilor preventive așa cum este redefinit în noul Cod de procedură penală se impune în fapt echivalarea acelorași măsuri de supraveghere inclusiv a limitării libertății de mișcare a inculpatului în interiorul limitelor teritoriale ale granițelor României.
Instanța a mai constatat că, raportat la aceste motive, nu s-a impus nici revocarea măsurii preventive solicitată de inculpați.
În aceeași încheiere, analizând cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpații O. L. și B. S. C., instanța a reținut următoarele:
Tribunalul a observat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă, ca urmare a înlocuirii măsurii obligării de a nu părăsi țara pentru încălcarea obligațiilor impuse, se mențin în continuare, nefiind oportună înlocuirea acesteia la acel moment procesual.
Durata arestării preventive nu a depășit termenului rezonabil câtă vreme cei 2 inculpați au fost lăsați în libertate după arestarea inițială în cauză, însă au încălcat obligațiile stabilite de instanță, ceea ce a condus la rearestarea lor în condițiile legii și ca atare durata arestării se calculează de la rearestare și are alte temeiuri.
Nici în situația în care s-ar calcula toată perioada arestării preventive a inculpaților, respectiv și cea anterioară înlocuirii măsurii cu cea de a nu părăsi localitatea, nu se poate concluziona că s-ar fi depășit termenul rezonabil având în vedere complexitatea deosebită a dosarului relevată de numărul mare de inculpați și mai ales martori, în condițiile în care dosarul este primit prin prorogare de competentă de la altă instanță și a parcurs termene de judecată pe rolul instanțelor până la soluționarea conflictului de competență.
S-a constatat că sunt întrunite cerințele art. 223 al. 2 teza a II-a, respectiv o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesara pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Faptele sunt evident grave, comise în grup organizat, prin violență, amenințări și intimidarea victimelor, într-un anturaj de acest tip pentru fiecare inculpat și conduc la concluzia, pe de o parte a existenței unui pericol pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate, iar pe de altă parte, rezultă și necesitatea privării de libertate a inculpaților pentru înlăturarea acestei stări de pericol.
Această stare de pericol pentru ordinea publică este evidentă față de impactul faptelor inculpaților asupra opiniei publice, cu atât mai mult cu cât lăsați în libertate inculpații nu au respectat obligațiile impuse, s-au întâlnit săvârșind o nouă faptă pentru care există în lucru un dosar penal separat, aspect ce a determinat înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi țara cu arestarea preventivă pentru nerespectarea obligațiilor.
Potrivit art. II alin. 2 din OUG 82/10 decembrie 2014, în termen de cel mult 60 de zile de la . prezentei ordonanțe de urgentă, procurorul, în cauzele aflate in cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară, și instanța, în cursul judecății, verificat din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive a controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauțiune ori dacă există temeiuri noi care justifică una dintre aceste măsuri preventive, dispunând, după caz, prelungirea, menținerea sau revocarea măsurii preventive, dispozițiile art. 207, 208, 215^1 si 216 din Codul de procedura penală aplicându-se in mod corespunzător.
Verificând, așadar, temeiurile care au determinat luarea măsurii controlului judiciar, prin prisma dispozițiilor art. 211 NCpp rap. la art. 202 NCpp, s-a impus în continuare menținerea controlului judiciar față de toți inculpații susmenționați.
Faptele sunt grave, de o mare rezonanță în Municipiul Sibiu, de violență, comise în grup organizat, în formă continuată și în număr mare.
Menținerea controlului judiciar se impune, deci, pentru buna desfășurare a procesului penal și pentru evitarea săvârșirii de noi fapte penale ori a sustragerii inculpaților mai ales că față de unii măsura controlului judiciar a fost înlocuită cu arestarea preventivă ca urmare a încălcării obligațiilor, fie prin sustragere, fie prin alte fapte.
Ca atare, nu există o garanție că inculpații lăsați fără nicio măsură de supraveghere nu ar afecta probațiunea ori desfășurarea în condiții bune a procesului penal.
Opinia publică ar putea fi afectată prin crearea unui sentiment de neîncredere în justiție și de nesiguranță, în sensul că un grup violent de persoane asupra cărora planează acuzațiile săvârșirii unor infracțiuni grave, este cercetat fără nicio măsură preventivă.
Chiar dacă măsura controlului judiciar, conform OUG 82/2014, nu poate depăși un termen rezonabil și nu mai mult de 5 ani în cursul judecății, se reține că din luna iulie 2010 (când e data cea mai recentă a luării măsurii obligării de a nu părăsi țara față de un inculpat) termenul de 5 ani nu s-a depășit.
De asemenea, instanța a constatat că nu s-a împlinit nici termenul rezonabil al măsurii controlului judiciar în raport de criteriile CEDO – gravitatea faptei, dificultatea probelor, numărul mare de părți, martori, fapte, comportament procesual al inculpaților, întrucât unii dintre aceștia au încălcat controlul judiciar, fiind înlocuită această măsură cu arestarea preventivă, în anumite momente pe durata controlului judiciar.
Cu privire la inculpatul N. T. L., s-a reținut că apărătorul acestuia, av. R. M. în substituirea av. ales C. M., a susținut în cadrul acestui context procesual, al verificării controlului judiciar, conform OUG 82/2014, revocarea controlului judiciar, pe motivele depuse în scris de avocatul titular la fila 209 – vol. XII instanță și, ca atare, pentru motivele arătate anterior, atât cu privire la acest inculpat, câr și cu privire la ceilalți în situația sa, care au solicitat oral revocarea controlului judiciar în contextul verificării legalității și temeiniciei controlului judiciar, Tribunalul a constatat, în raport de toate elementele expuse, particularitățile speței, numărul mare de fapte, persoane, martori, gravitatea acestora, urmări și rezonanță socială negativă, că la acest moment procesual nu se impune revocarea măsurii întrucât temeiurile care au determinat luarea ei nu s-au schimbat.
Prin urmare, în temeiul art. 215/1 alin. 8 NCpp modificat prin OUG 82/2014, a menținut măsura controlului judiciar a inculpaților U. M.-C., B. I.-O., T. L. C., N. T. L., G. D.-M., G. I. M., B. S. C. și O. L..
II. Împotriva acestei soluții au formulat contestație în termenul prev. de art. 206 C.pr.pen. inculpații B. I. O., B. S. C., C. M., G. I. M., G. D. M., N. T. L., O. L., T. L. C. și U. M. C., care invocă, în esență aspecte ce țin de:
- depășirea caracterului rezonabil al măsurilor preventive;
- tratament discriminatoriu în raport de soluția adoptată în legătură cu alți inculpați, față de care s-a dispus revocarea măsurii preventive a controlului judiciar;
- considerente de natură personală și comportamentală care converg în sensul oportunității revocării măsurilor preventive;
- epuizarea momentului administrării probelor acuzării, astfel încât nu se mai poate susține în legătură cu această împrejurare că inculpații ar putea influența derularea procedurilor judiciare.
III. Curtea de apel, investită cu soluționarea contestațiilor formulate de inculpații anterior menționați, în temeiul art. 206 C.pr.pen. constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Cu prioritate se impune precizarea faptului că, în procedura verificării temeiurilor care au determinat luarea măsurii preventive a controlului judiciar față de inculpații B. I. O., B. S. C., G. D. M., N. T. L., O. L., T. L. C., U. M. C. și G. I. M. sau stabilirea împrejurărilor dacă au intervenit temeiuri noi care justifică măsura preventivă potrivit dispozițiilor OUG nr. 82/10.12.2014 raportat la art. 208 C.pr.pen.
Curtea reține faptul că temeiurile care au determinat adoptarea și menținerea pe parcursul procedurilor judiciare a măsurii preventive a controlului judiciar față de inculpații B. I. O., B. S. C., G. D. M., N. T. L., O. L., T. L. C., U. M. C. și G. I. M., se mențin și în prezent, pericolul concret pentru ordinea publică este actual, fiind evidențiat de:
- gravitatea acuzațiilor aduse fiecăruia dintre inculpați,
- împrejurarea că în sarcina acestora sunt reținute acte și fapte pretins a fi exercitate cu violență și în grup organizat, prin folosirea de mijloace și metode care lezează valori sociale importante și prin modul în care rezultă cel puțin până în acest moment că s-au consumat pretinsele activități imputate inculpaților se menține rezonanța negativă asupra colectivității chiar dacă de la momentul consumării pretinselor fapte a trecut o perioadă apreciabilă dar nu suficientă pentru diminuarea pericolului pe care aceștia îl prezintă pentru ordinea publică.
Din perspectiva termenului rezonabil al duratei măsurii preventive, ținând seama de complexitatea cauzei, de stadiul procesual, de probele administrate până în acest moment procesual, Curtea apreciază că durata este rezonabilă iar revocarea acestor măsuri, în acest moment procesual, nu se impune, în circumstanțele în care temeiurile care au stat la baza luării acestor măsuri nu s-au modificat.
Probele administrate până la acest moment procesual nu sunt suficiente pentru a putea conchide în sensul că ar dispărea utilitatea și necesitatea menținerii măsurii controlului judiciar, în acest moment existând indicii concrete care demonstrează o cerință veritabilă de interes public și care prevalează asupra regulii respectării libertății individuale a inculpaților contestatori. Împrejurarea respectării de către inculpați a obligațiilor impuse de către instanță în cadrul măsurii preventive adoptate nu justifică prin ele însele cererea de revocare a acestei măsuri preventive.
Din rațiuni ce țin de specificul acestei faze procesuale, raportat și la aspectele ce se impun a fi verificate din oficiu de către instanța de judecată: temeiurile care au stat la baza menținerii soluției preventive a controlului judiciar a inculpaților anterior menționați nu se impun a fi reiterate deoarece instanța este datoare să verifice doar dacă aceste temeiuri sunt încă de actualitate sau dacă au intervenit alte temeiuri decât cele avute inițial în vedere.
Raportat la acest moment procesual Curtea reiterează teza judecătorului fondului în sensul că argumentele prezentate sunt insuficiente pentru a aprecia că revocarea măsurii preventive este oportună.
Argumentul potrivit căruia administrarea probelor acuzării s-a epuizat nu este prin el însuși o justificare pertinentă pentru a fi revocate măsurile preventive.
Trebuie specificat faptul că există anumite tipuri de infracțiuni care, prin natura lor, conduc la ideea unui pericol concret pentru ordinea publică, fie prin amploarea socială a fenomenului infracțional pe care îl presupun și îl dezvoltă, fie prin impactul asupra întregii colectivități, și care justifică luarea unei măsuri preventive.
Art.5 paragraf 1 lit c din Convenție și implicit practica CEDO au dezvoltat noțiunea autonomă de „ motive plauzibile” ( cauza Fox, Campbell și Hartley contra Regatului Unit, hotărârea din 30 august 1990). Această noțiune depinde de circumstanțele particulare ale fiecărui caz. Faptele pe care se bazează aceste motive plauzibile trebuie să fie nu doar autentice, ci și să convingă un observator independent că acea persoană este posibil să fi comis acea infracțiune, motive puse în evidență de circumstanțele particulare ale speței de față.
Măsurile preventive dispuse cu privire la acești inculpați, inclusiv în ceea ce-l privește pe inculpatul contestator C. M. s-a făcut atât cu respectarea procedurii prevăzute de legea procesual penală, prin raportare și la dispozițiile constituționale cât și la cele din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pe de altă parte, este de observat că orice faptă contrară normelor de conduită, care constituie substanța ilicitului abstract determinat de normele juridice, tulbură atât ordinea de drept, cât și mediul social.
Această tulburare, coroborată cu riscul repetabilității unor atari atitudini neconforme, de încălcare a legii penale, creează o stare de insecuritate pentru raporturile sociale și, concomitent, un sentiment firesc de dezaprobare din partea colectivității.
Ori, exigențele impuse de necesitatea restabilirii ordinii de drept încălcate se realizează, între altele, prin îndeplinirea cu promptitudine a actelor procedurale, cu asigurarea drepturilor și intereselor legitime ale părților.
De aceea, asigurarea respectării termenelor prevăzute de lege pentru desfășurarea activităților specifice procesului penal, în cadrul cărora împiedicarea inculpaților de a se sustrage cercetării judecătorești constituie un deziderat major, care impune menținerea măsurilor preventive.
În ce privește critica depășirii termenului rezonabil, se impune precizarea faptului că legislația internă menționează în conținutul art. 239 C.pr.pen. doar durata maximă a măsurii arestului preventiv. Achiesăm la opinia părților în sensul că și cu privire la celelalte măsuri preventive trebuie să existe un termen rezonabil.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene, când a analizat caracterul proporțional al ingerinței în libertatea de mișcare a unei persoane intervenită prin luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de reședință pe perioada procesului penal ( pe perioada de 6 ani și, respectiv, 4 ani și jumătate ), aceasta a fost apreciată ca o măsură intruzivă minimă, insuficientă pentru a constata caracterul disproporționat al acesteia, nefiind violate în accepțiunea instanței europene art. 2 paragr.2 al Protocolului nr. 4 la Convenție ( cauza Fedorov și Fedorova VS. Rusia – Hotărârea din 13.oct. 2005, paragr. 41-47)
Similar în cauza Antonenkov contra Ucrainei –Hotărârea din 22.11.2005, paragr. 52-67, în care măsura obligării de a nu părăsi localitatea de reședință ca urmare a liberării pe cauțiune a reclamanților, ce a durat 5 ani și 3 luni, nu a încălcat prevederile art. 2 paragr.2 al Protocolului nr. 4 la Convenție în sensul lipsei proporționalității între interesul general al desfășurării procedurilor și interesul personal al reclamantului de a se bucura de libertatea de mișcare, din cauza indicată cu titlu de jurisprudență europeană.
În ce-l privește pe inc. C. M. împrejurarea înlocuirii măsurii preventive a controlului judiciar cu măsura arestului preventiv a fost analizată în raport de comportamentul acestuia ulterior sesizării instanței, respectiv în cursul cercetării judecătorești, și este justificată obiectiv de împrejurarea nerespectării obligațiilor impuse de către instanță, cu privire la care legea stipulează o atare măsură preventivă.
IV. Pentru aceste motive, în baza art.425/1 alin.7 pct.1 lit.b C.pr.pen. va respinge ca nefondate contestațiile formulate de inculpații B. I. O., B. S. C., C. M., G. I. M., G. D. M., N. T. L., O. L., T. L. C. și U. M. C. împotriva încheierii penale din 27.01.2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ 0.
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală va obliga inculpații-contestatori G. I. M. și U. M. C. să achite statului câte 200 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Suma totală de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu pentru acești inculpați, va fi avansată din fondurile MJ.
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală va obliga ceilalți inculpați-contestatori să achite statului câte 125 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Suma totală de 175 lei, reprezentând onorariul parțial acordat apărătorilor desemnați din oficiu pentru acești inculpați, va fi avansată din fondurile MJ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate contestațiile formulate de inculpații B. I. O., B. S. C., C. M., G. I. M., G. D. M., N. T. L., O. L., T. L. C. și U. M. C. împotriva încheierii penale din 27.01.2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ 0.
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală obligă inculpații-contestatori G. I. M. și U. M. C. să achite statului câte 200 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Suma totală de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu pentru acești inculpați, va fi avansată din fondurile MJ.
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală obligă ceilalți inculpați-contestatori să achite statului câte 125 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Suma totală de 175 lei, reprezentând onorariul parțial acordat apărătorilor desemnați din oficiu pentru acești inculpați, va fi avansată din fondurile MJ.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 03.02.2015.
Președinte, Grefier,
C. M. M. M. P.
– încetată activitatea
Semnează grefier șef, V. C. V.
Red.C.M. M
Tehnored.MP
04 Februarie 2015/ 2 ex.
Imprimat 18.02.2015
Judecător Fond: D. M. S.
| ← Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr.... | Tăinuirea (art. 221 C.p.). Decizia nr. 233/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
