Violenţa în familie (art.199 NCP). Decizia nr. 829/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 829/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 23-09-2015 în dosarul nr. 2076/97/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr. _
DECIZIA PENALĂ Nr. 829/A/2015
Ședința publică de la 23 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I. P.
Judecător G. L. O.
Grefier C. M. N.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. este reprezentat de procuror A. P.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor peste termen declarate de inculpatul M. A. R. și partea responsabilă civilmente I. D. L. împotriva sentinței penale nr.72/27.05.2015 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul apelant M. A. R., aflat în centrul de reeducare Buziaș, asistat de către apărător desemnat din oficiu, avocat C. V. și apărător ales, avocat Măglaș Veturian C., apărător ales și al părții responsabile civilmente apelante I. D. L., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care Curtea pune în discuție cererile de repunere în termenul de apel formulate de apelanți.
Apărătorul ales al inculpatului apelant M. A. R. și al părții responsabile civilmente apelante I. D. L., avocat Măglaș Veturian C., solicită admiterea cererilor și repunerea în termenul de declarare a apelului, conform art. 411 cod procedură penală. Arată că în 2.06.2015 a fost comunicată apelanților copia minutei sentinței penale iar în 08.05.2015 a fost comunicată copia hotărârii, și aceștia, neavând cunoștințe de specialitate, au considerat că termenul de declarare a apelului curge de la comunicarea hotărârii, aflând de termenul corect doar după ce au apelat la serviciile sale. Învederează că întârzierea se datorează unei cauze temeinice și solicită să se calculeze termenul de la data încheierii contractului de asistență juridică, respectiv 15.06.2015. În probațiune solicită să se aibă în vedere contractul de asistență juridică pe care îl prezintă spre vedere instanței.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea cererii de repunere în termenul de declarare a apelului susținând că invocarea lipsei de cunoștințe de specialitate nu poate fi invocată pentru repunerea în termen și arătând că dacă nu ai cunoștințe juridice în momentul primirii minutei te prezinți la un avocat. Apreciază că nu poate fi admisă cererea.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra cererilor de repunere în termenul de apel, constată următoarele:
Constată că prin sentința penală nr. 72 din data de 27.05.2015, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, în dosarul nr._, în baza art. 124 Cod penal instanța a aplicat măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o durată de 2 ani, cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii, inculpatului minor M. A. R., fiul lui M. M. și I. D. L., născut la data de 20.03.2000 în Orăștie, cetățean român, elev în clasa a VlI-a la Școala G. Romos, domiciliat în ., jud. Hunedoara, posesor al CI . nr._, SPCLEP Orăștie, CNP_, aflat în plasament la C.P.R.U. D., începând cu data de 23.12.2014, citat prin Directorul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului pentru săvârșirea infracțiunii de violență în familie prev. de art. 199 alin. 1 combinat cu art. 32 Cod penal rap.la art. 188 alin. 1 și 2 Cod penal.
In baza art. 397 alin. 1 Cod procedură penală a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. Județean de Urgență Timișoara, cu sediul în Timișoara, .. 10, jud. T. și a fost obligat inculpatul minor M. A. R. în solidar cu partea responsabilă civilmente I. D. L. domiciliată în comuna Romos, ., jud. Hunedoara la plata către partea civilă a sumei de 111.960,95 lei .
A constatat că partea vătămată I. I. domiciliată în comuna Romos, ., jud. Hunedoara și S. Județean de Urgență Hunedoara cu sediul în D., .. Hunedoara nu s-au constituit parte civilă în cauză.
In temeiul art.7 din Legea nr.76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
S-a dispus atașarea la dosar a mijloacelor materiale de probă înregistrate în Registrul corpurilor delicte și al mijloacelor materiale de probă al Tribunalului Hunedoara, sub nr.48/2015.
In baza art. 112 lit. b Cod penal, instanța a dispus confiscarea cuțitului de bucătărie folosit de către inculpat înregistrat la poziția nr.48/2015 în Registrul de corpuri delicte și al mijloacelor materiale de probă al Tribunalului Hunedoara.
In baza art. 274 alin. 3 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul minor în solidar cu partea responsabilă civilmente I. D. L. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
La data de 18.12.2014, Postul de Poliție Romos, județul Hunedoara, a fost sesizat telefonic de către numita P. V. din comuna Romos, ., județul Hunedoara, cu privire la faptul că în aceeași dată, în jurul orelor 14:00, vecina ei, numita I. I., a fost transportată de către un echipaj al ambulanței de la domiciliu din satul Romos nr. 362, la S. Municipal Orăștie, având o tăietură în zona coastelor, pe partea stângă.
Conform declarației numitei I. D. L., aceasta locuiește împreună cu inculpatul minor M. A. R. în vârstă de 14 ani și cu mama ei, I. I., în satul Romos, nr. 362, județul Hunedoara.
Minorul M. A. R. a fost rezultatul unei relații de concubinaj dintre I. D. L. și M. M., care l-a recunoscut oficial pe fiul lui - M. A. R.. Minorul M. A. R. urmează cursurile Școlii Generale din Romos, fiind în clasa a VII-a și din toamna anului trecut a început să-i facă probleme mamei lui, în sensul că acesta a devenit violent, a furat de mai multe ori bani din casă, iar la școală deranja orele și se manifesta violent cu colegii de clasă.
La domiciliu, minorul se comporta de asemenea violent, în sensul că o lovea cu pumnii pe bunica lui, numita I. I., pe care a mai amenințat-o cu cuțitul, cu furculița sau cu o foarfece, spunându-i că „o măcelărește”. Minorul sustrăgea bani din casă pentru a merge la localuri cu jocuri mecanice din . atât cu mama lui, cât și cu bunica acestuia.
În data de 18.12.2014, mama minorului a plecat la serviciu la Orăștie, iar în jurul orelor 14, inculpatul minor M. A. R. s-a întors de la școală, ducându-se acasă.
Martorului P. I., în data de 18.12.2014 în jurul orelor 14:00, l-a observat pe minor venind de la școală și ducându-se acasă. Nu peste mult timp, martorul l-a observat pe inculpatul minor M. A. R. fugind spre casa martorului, fiind extrem de agitat și speriat și solicitându-i martorului să oprească tractorul cu care acesta tăia lemne și să meargă la el acasă, spunându-i că „moare buna”. Martorul a oprit tractorul, fugind împreună cu soția sa și cu minorul către casa acestuia. A intrat în locuința minorului, observând pe numita I. I. pe pat, în stare de inconștiență și tremurând.
Martorul a solicitat ajutorul de urgență la numărul 112, care a sosit după aproximativ 15 minute.
Potrivit martorului, după ce a venit ambulanța, soția i-a relatat că bătrâna avea sânge pe mâini și pe corp, fiind bandajată cu un prosop.
La rândul ei, martora P. A., a declarat că la data de 18.12.2014 în jurul orelor 14:00, inculpatul minor M. A. R. a venit la locuința martorei, fiind agitat și chiar plângând, spunând că „îi este rău bunicii sale și că solicită să meargă la el acasă”. După ce s-a deplasat la casa unde locuia minorul, martora a observat pe bunica acestuia, numita I. I., așezată pe un pat, fiind bandajată cu un prosop, iar hainele acesteia erau pătate de sânge, fiind sânge proaspăt. Întrebând-o pe I. I. ce a pățit, aceasta i-a relatat martorei că „ăsta a luat cuțitul la mine”, referindu-se la nepotul ei, inculpatul M. A. R..
Conform declarației inculpatului M. A. R., în data de 18.12.2014, în jurul orelor 8:00, s-a dus la școala din . orele 14:00. După ce a sosit acasă, acesta a intenționat să schimbe încălțămintea și să se ducă la joacă pe stradă, moment în care bunica sa I. I., i-a spus să nu plece de acasă și să rămână în locuință.
Deoarece bunica sa nu l-a lăsat să plece de acasă, inculpatul a luat un cuțit de pe masa din bucătărie, declarând că a intenționat „să o sperie pe bunica” și să-l lase să plece de acasă. Inculpatul a declarat că la un moment dat bunica sa s-a apropiat de mâna în care el avea cuțitul și acesta a lovit-o o singură dată, în partea stângă, după care acesta s-a speriat, s-a deplasat în curte, aruncând cuțitul în podul șurii, dar acesta căzând pe o cușcă a iepurilor.
După acest lucru, minorul s-a deplasat la vecini, familia P., solicitându-i să vină de urgență deoarece bunica lui moare.
Potrivit Raportului de expertiză medico-legală nr._/B/18.12.2014, I. I. prezintă leziuni posttraumatice ce pot data din 18.12.2014, leziunile putându-se produce prin lovire cu un corp de tip tăietor înțepător, leziunile traumatice necesitând 27-28 de zile de îngrijiri medicale de la data producerii lor, iar viața victimei a fost pusă în primejdie, pentru salvare fiind necesară asistență medicală înalt calificată, acordată la nivelul Spitalului Județean de Urgență D. – Chirurgie.
Prin Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr._/B/26.01.2015, s-a stabilit că minorul M. A. R. prezintă diagnosticul de: „Tulburări emoționale și de conduită cu debut la pubertate, cu bufee explozive în situații de stres. Tulburări mixte de învățare, eșec școlar, repetenție, context socio-familial semnificativ, carențe importante afective, de supraveghere, de instrucție și de educație. Familie atipică”.
De asemenea, se apreciază că discernământul a fost ușor diminuat la data comiterii faptei, prin slab control al impulsului și capacitate scăzută de judecată și apreciere a consecințelor faptelor sale.
Persoana vătămată I. I. a declarat că l-a crescut de mic pe nepotul său, inculpatul M. A. R. și la început acesta a avut un comportament corespunzător în familie și societate, până în momentul în care a intrat într-un anturaj cu unii colegi de școală, care i-au influențat în mod negativ comportamentul.
De asemenea, aceasta a mai declarat că în data de 18.12.2014 a avut o discuție contradictorie cu nepotul său, reproșându-i că are un asemenea anturaj.
I. I. a fost internată și la S. C. Județean de Urgență Timișoara care s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 111.960,95 lei .
Inculpatul minor M. A. R. a recunoscut în declarația dată în instanță de la fila 65 că a înjunghiat-o pe bunica sa cu un cuțit de bucătărie pentru că a vrut să îl împiedice să plece de acasă. A susținut nereal că partea vătămată I. I. s-a dezechilibrat și a căzut în cuțit. Recunoaște că a aruncat cuțitul fiindcă s-a simțit vinovat.
Partea vătămată I. I. a confirmat că inculpatul avea nevoie de bani pentru jocurile mecanice și că nu își amintește cu precizie ce s-a întâmplat.
Instanța a reținut situația de fapt descrisă anterior în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în cauză, atât în faza urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului M. A. R. (minor-născut la 20.03.2000), care la data de 18.12.2014 în jurul orelor 14:00, a înjunghiat-o cu un cuțit de bucătărie pe bunica sa maternă I. I., punându-i viața în primejdie, necesitând intervenția medicală înalt calificată la S. Județean de Urgență D. – Secția Chirurgie ATI, provocându-i leziuni traumatice care au necesitat 27-28 de zile de îngrijiri medicale de la data producerii lor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violență în familie prev. de art. 199 alin. 1 comb. cu art. 32 Cod penal rap.la art. 188 alin. 1 și 2 Cod penal.
Analizând latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 199 rap. la art. 32 și art. 188 al. 1 și 2 Cod penal, instanța a reținut că elementul material constă în acțiunea de atingere adusă vieții părții vătămate.
Sub aspectul laturii subiective, s-a arătat că inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 16 alin. 3 lit. a Cod penal, întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei.
Pentru aceste motive în baza art. 199 alin. 1 comb. cu art. 32 Cod penal rap.la art. 188 alin. 1 și 2 Cod penal instanța îl va condamna pe inculpatul minor.
La individualizarea măsurii educative aplicate inculpatului minor, instanța a avut în vedere, potrivit art. 115 alin. 2 Cod penal, criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, lipsa antecedentelor penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
S-a mai reținut că inculpatul a recunoscut și regretat săvârșirea faptei pentru care a fost cercetat.
În cursul judecății prin Dispoziția nr. 202/23.12.2014 a Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Hunedoara – D. s-a dispus stabilirea măsurii de plasament în regim de urgență pentru minorul M. A. R. la C.P.R.U. D., începând cu data de 23.12.2014.
Din referatul întocmit de Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Hunedoara de la fila 60 a reieșit că inculpatul minor nu a ridicat probleme de comportament în centrul de plasament, fiind cooperant, comunicativ, sociabil, destul de disciplinat, cu excepția plecării din centru din data de 26.04.2015 fără permisiunea angajaților, plecare motivată prin dorința de a-și vedea familia.
Referatul de evaluare întocmit de S. de Probațiune Hunedoara ( fila 88) relevă că inculpatul minor are nevoie de un sprijin real și constant care să vizeze schimbarea sa comportamentală și dobândirea de abilități prosociale, astfel încât se concluzionează că o măsură educativă privativă de libertate, deși poate părea severă este cea mai indicată.
Se mai arată că, deși la nivel declarativ inculpatul își exprimă regretul pentru fapta comisă și dorința de a renunța la vechiul anturaj pentru a se încadra în normele acceptate social, acesta nu dispune de suficiente resurse pentru o schimbare radicală, care să îi ofere în viitor o bază solidă pentru evitarea implicării în comiterea de noi fapte penale, cu atât mai mult cu cât nu beneficiază în familie de un suport, în primul rând afectiv-emoțional.
Factorii care au concurat la comiterea infracțiunii au fost identificați ca fiind mediul familial disfuncțional, absența tatălui, legăturile afective slab conturate cu mama sa și care au determinat apariția tulburărilor emoționale și de conduită, aderarea la un anturaj cu valențe antisociale unde inculpatul minor se simțea valorizat și apreciat.
De asemenea, imaturitatea sa și absența implicării părinților în corectarea conduitei sale au reprezentat factori importanți în comiterea infracțiunii.
În concret, având în vedere și concluziile referatului de evaluare a inculpatului minor întocmit de S. de Probațiune Hunedoara, instanța, în baza art.124 Cod penal a aplicat inculpatului M. A. R. măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o durată de 2 ani cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii pentru săvârșirea infracțiunii de violență în familie prev. de art. 199 alin. 1 combinat cu art. 32 Cod penal rap. la art. 188 alin. 1 și 2 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe penale au formulat apel, la data de 18.06.2015, inculpatul M. A. R. și partea responsabilă civilmente I. D. L., solicitând aplicarea inculpatului minor a unei măsuri educative neprivative de libertate și respingerea acțiunii civile formulate de S. Județean de Urgență Timișoara.
Totodată, s-a solicitat repunerea apelanților în termenul de declarare a căii de atac, arătând că, neavând cunoștințe juridice, au așteptat comunicarea hotărârii, considerând că de la această dată curge termenul de declarare a apelului.Se mai arată că apelanții au aflat că data începerii curgerii termenului de declarare a apelului este cea a comunicării copiei minutei doar după ce au apelat la serviciile unui avocat, în data de 15 iunie 2015, și astfel întârzierea se datorează unei cauze temeinice.
Analizând aspectele invocate în cererile de repunere în termenul de apel și actele dosarului, instanța constată următoarele:
Formularea căilor de atac se poate face numai în cadrul termenului expres prevăzut de lege și, în mod excepțional, peste aceste limite, dacă există motive legale ce au împiedicat exercitarea în termen a dreptului de a ataca o hotărâre.
Potrivit art.410 alin.1 din Codul de procedură penală, termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel și curge de la comunicarea copiei minutei.
Copia minutei sentinței penale nr. 72 din data de 27.05.2015, pronunțată de Tribunalul Hunedoara și care constituie obiectul prezentului apel, a fost comunicată la domiciliul părților la datele de 2.06.2015 și respectiv 3.06.2015,, astfel că față de inculpat și partea responsabilă civilmente ultima zi de declarare a apelului a fost 15.06.2015 ( zi de luni).
Cum părțile au formulat, prin avocat, apel – înregistrat la Tribunalul Hunedoara la data de 18.06.2015, se constată că, în cauză, termenul prevăzut de art. 410 alin.1 din Codul de procedură penală nu a fost respectat.
De asemenea, în cauză nu sunt incidente nici dispozițiile art.411 din Codul de procedură penală referitoare la repunerea în termen.
Astfel, Curtea constată că, nu este îndeplinită condiția ca întârzierea să fie determinată de o cauză temeinică de împiedicare a declarării apelului.
Inculpatul și partea responsabilă civilmente au justificat faptul că au declarat apel în cauză după expirarea termenului prevăzut de lege, prin aceea că, neavând cunoștințe juridice, nu a știut să calculeze termenul, în sensul că au așteptat comunicarea hotărârii, considerând că de la această dată curge termenul de declarare a apelului și că au aflat că data începerii curgerii termenului de declarare a apelului este cea a comunicării copiei minutei doar după ce au apelat la serviciile unui avocat, în data de 15 iunie 2015.
Deși legiuitorul nu definește conținutul sintagmei „cauză temeinică de împiedicare”, în practica și doctrina judiciară s-a consacrat că se poate prevala de dispozițiile legale amintite acela care a fost împiedicat de un caz fortuit sau de forță majoră, fie de existența unei alte cauze care l-a pus pe titularul dreptului de apel în situația de a nu putea acționa în conformitate cu interesele sale și în lipsa cărora ar fi acționat în conformitate cu aceste interese.
Or, împrejurarea că părțile nu au calculat corect termenul de exercitare a căii de atac nu constituie o cauză temeinică de împiedicare pentru a declara apel în termen, acestora fiindu-le comunicată minuta hotărârii primei instanțe în al cărei dispozitiv era menționat termenul de apel. Totodată, cum dealtfel aceștia au susținut, în data de 15 iunie 2015 au apelat la un avocat și au încheiat cu acesta un contract de asistență juridică și prin urmare ar fi fo0st posibilă declararea căii de atac în termen, întrucât, astfel cum s-a arătat, ultima zi de declarare a apelului a fost 15.06.2015 ( zi de luni).
Pentru considerentele ce preced, constatând că inculpatul și partea responsabilă civilmente nu au făcut dovada că întârzierea în declararea căii de atac a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, neaflându-se nici în situația cazului fortuit și nici a forței majore sau a unei alte cauze care i-ar fi pus în situația de a nu putea acționa așa cum le cereau interesele și ar fi făcut-o în absența lor, contractul de asistență juridică fiind încheiat în ultima zi în care s-ar mai fi putut declara calea de atac, Curtea de apel constată că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 411 din Codul de procedură penală și va respinge cererile de repunere în termenul de apel formulate de inculpatul M. A. R. și partea responsabilă civilmente I. D. L..
Constatând că termenul de declarare a căii de atac este un termen de decădere, întrucât potrivit art.268 din Codul de procedură penală, nerespectarea termenului prevăzut de lege pentru exercitarea unui drept procesual atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen și văzând că în cauză termenul de apel nu a fost respectat, instanța, în baza art.421 pct.1 lit.a din Codul de procedură penală, urmează să respingă ca tardive apelurile declarate de inculpatul M. A. R. și partea responsabilă civilmente I. D. L. împotriva sentinței penale nr.72/27.05.2015, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, în dosarul nr._ .
Consecință a respingerii apelurilor, în baza art. 275 alin.2 din Codul de procedură penală, va obliga inculpatul și partea responsabilă civilmente să plătească fiecare suma de 180 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge cererile de repunere în termenul de apel formulate de inculpatul M. A. R. și partea responsabilă civilmente I. D. L. și, în consecință:
Respinge ca tardive apelurile declarate de inculpatul M. A. R. și partea responsabilă civilmente I. D. L. împotriva sentinței penale nr.72/27.05.2015, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală, obligă inculpatul și partea responsabilă civilmente să plătească fiecare suma de 180 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Onorariul acordat apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 260 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 septembrie 2015 .
Președinte, Judecător,
A. I. PaștiuGheorghe L. O.
Grefier,
C. M. N.
Red. / Tehnored. P.A.I.
2 ex./ 07.10.2015
Jud. fond Timșan C.M.
| ← Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr.... | Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr.... → |
|---|
