Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 306/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 306/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 27-02-2012 în dosarul nr. 306/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 306/2012
Ședința publică de la 27 Februarie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I. P.
Judecător E. B.
Judecător S. T.
Grefier L. A.
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Serviciul T. A. reprezentat prin:
F. I.– procuror.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- B. T. H. împotriva încheierii penale nr. 54/22.02.2012 pronunțată de Tribunalul H. – Secția Penală în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpații M. V., B. O. A. și N. D. C., personal, aflați în stare de arest preventiv, asistați de apărătorii aleși, d-l av. S. M. și d-l av. Landocescu G.. Se prezintă și apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, d-na av. F. A..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, d-na av. F. A. solicită instanței să constate încetat mandatul său având în vedere prezența apărătorilor aleși ai inculpaților intimați.
Instanța, față de prezența apărătorilor aleși ai inculpatilor intimați, constată încetat mandatul apărătorului desemnat din oficiu, d-na av. F. A..
La întrebarea instanței cu privire la faptul dacă doresc să dea declarație în cauză, inculpații intimați arată că nu doresc să uzeze de dreptul de a da declarații precizând că își mențin declarațiile date anterior în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta D. solicită instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea încheierii penale nr. 54/22.02.2012 pronunțată de Tribunalul H. – Secția penală în dosarul nr._, și, pe cale de consecință, respingerea ca neîntemeiată a cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpați. Se arată că la luarea măsurii arestării preventive, precum și la cele două prelungiri ulterioare, Tribunalul H. a reținut cu privire la inculpați că se află în cazurile prevăzute de art. 148 al. 1 lit. c și f CPP. Se mai arată că în intervalul de timp dintre luarea măsurii arestării preventive, a prelungirilor ulterioare și a respingerii recursurilor formulate de inculpați la acel moment, până la judecarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de cei trei inculpați, nu s-au schimbat temeiurile care au stat la baza arestării preventive, iar probațiunea este în curs de administrare. Se precizează că la admiterea cererii de liberare provizorie formulată de inculpați, instanța în mod greșit a dat eficiență situației personale a inculpaților, lăsând pe planul al doilea administrarea materialului probator.
Reprezentanta D. menționează că potrivit Deciziei nr. 17/17.10.2011 a ÎCCJ pronunțată în dosarul nr. 23/2011, în soluționarea unui recurs în interesul legii, judecătorul trebuie să aprecieze în funcție de datele concrete din dosar dacă temeiurile inițiale justifică sau nu în continuare privarea de libertate, având în vedere probele administrate nemijlocit, gravitatea faptei, pericolul concret pentru ordinea publică, demonstrat prin probe, impactul social al faptei reținute în sarcina inculpaților, limitele de pedeapsă, persoana inculpatului. Se arată că rolul măsurii arestării preventive este acela de a permite clarificarea aspectelor legate de suspiciunile că o persoană a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Reprezentanta D. mai arată că în speță nu se impune liberarea provizorie a inculpaților, lăsarea în libertate a acestora prezentând un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina acestora. Mai precizează că inculpații au mai formulat două cereri de liberare provizorie care au fost respinse ca nefondate.
Apărătorul ales al inculpaților intimați, d-l av. Lăndocescu G. solicită respingerea recursului formulat de D. – BT H. ca nefondat, menținerea ca temeinică și legală a încheierii penale atacate și punerea de îndată în libertate sub control judiciar a inculpaților intimați.
Apărătorul ales al inculpaților intimați, d-l av. Lăndocescu G. precizează că motivele de recurs ale D. sunt formulate pe lângă dosar, inculpații intimați au fost depistați în trafic în luna octombrie având asupra lor 10 baxuri de țigarete și abia în luna decembrie au fost arestați. Apreciază că inculpații intimați nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aceștia în perioada în care au fost liberi, respectiv din luna octombrie până la momentul arestării, nu au săvârșit o altă faptă penală. Totodată precizează că punerea în libertate a inculpaților este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal având în vedere că în cauză sunt arestați 64 inculpați care la fiecare termen vor formula cereri de liberare provizorii care, în cazul neadmiterii, vor fi urmate de 64 de recursuri.
Apărătorul ales al inculpaților intimați, d-l av. S. M. solicită respingerea recursului formulat de D. – BT H. ca nefondat, menținerea ca temeinică și legală a încheierii penale atacate și punerea de îndată în libertate sub control judiciar a inculpaților intimați.
Apărătorul ales al inculpaților intimați, d-l av. S. M. solicită ca D. să precizeze de ce solicită admiterea recursului având în vedere că nu au făcut dovada faptului că inculpații ar pregăti săvârșirea de noi infracțiuni, acest recurs fiind făcut doar pentru a nu lăsa inculpații în libertate. Totodată precizează că nu se explică în ce mod lăsarea în libertate a inculpaților ar influența judecarea cauzei.
Apărătorul ales al inculpaților intimați, d-l av. S. M. precizează că în dosar, excluzând declarațiile date de inculpați, nu s-a mai efectuat nici un act procedural. Se mai precizează că D. face referire în mod special la faptul că este vorba despre un grup infracțional organizat.
Apărătorul ales al inculpaților intimați, d-l av. S. M. menționează faptul că aderarea la un grup infracțional nu presupune că merg să cumpăr ceva de la acel grup ci și voința persoanei de a adera, de a întreprinde anumite acte în folosul grupului. Se arată că în privința inculpaților nu există indicii că aceștia au aderat la grup, inculpații au cumpărat țigările din A., au recunoscut fapta și vor plăti pentru fapta săvârșită.
Apărătorul ales al inculpaților intimați, d-l av. S. M. arată că inculpații au greșit, suferă, au recunoscut fapta, au dat declarații în cauză, în aceste condiții nu există dovezi că lăsarea lor în libertate ar influența negativ urmărirea penală în continuare. Mai precizează că legea penală nu are numai un caracter de represiune, de pedeapsă, judecătorul trebuind să aprecieze și după latura personală a inculpaților.
Inculpatul B. O. A., având ultimul cuvânt, arată că a recunoscut fapta, este unica infracțiune, nu a mai săvârșit alte infracțiuni nici anterior nici ulterior acesteia, nu are antecedente penale, este la primul contact cu legea penală iar în perioada în care a fost în arest și-a revizuit atitudinea față de viață și nu consideră a fi un pericol public. Mai arată că s-a prezentat personal la D., nu a avut o activitate infracțională continuă. Solicită instanței să-i acorde posibilitatea să se reabiliteze să dovedească că nu este un infractor. Menționează faptul că are un copil minor și o familie în întreținere.
Inculpatul M. V., având ultimul cuvânt, arată că este la prima abatere, în cazul lor este vorba despre o singură acțiune săvârșită în data de 26.10., le-au fost confiscate țigările și au fost lăsați în libertate, fiind arestați ulterior în luna decembrie. De asemenea, a mai solicitat a se avea în vedere faptul că a săvârșit o singură faptă, pe care a recunoscut-o, precum și împrejurarea că este student și dorește să își continue studiile.
Inculpatul N. C., având ultimul cuvânt, arată că este la prima abatere, consideră că nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și în cazul în care va fi lăsat în libertate nu va influența desfășurarea anchetei penale.
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra recursului penal de față,
Constată că prin încheierea penală nr. 54/22.02.2012 pronunțată de Tribunalul H. -Secția Penală în dosarul penal nr._ s-a admis în baza art. 1608a alin. 2 C.pr.pen. cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpații:
1.B. O. – A.,M. V.,și N. D. – COSMINși a dispus punerea în libertate provizorie a inculpaților .
Pe timpul liberării provizorii inculpații au fost obligați, fiecare, să respecte următoarele obligații:
- să nu depășească limita teritorială a României decât în condițiile stabilite de instanță;
- să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;
- să se prezinte la organul de poliție al municipiului C. conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau de câte ori sunt chemați;
- să nu intre în legătură cu persoanele împreună cu care au comis fapta, martori și să nu comunice cu acestea direct sau indirect ;
- să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
S-a atras atenția inculpaților că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care le revin, se va lua față de aceștia măsura preventivă a arestării.
Instanța de fond a pus în vedere inculpaților disp. art. 16010 alin. 1 lit. b C.pr.pen. privind revocarea liberării provizorii sub control judiciar dacă se constată că inculpații încearcă să zădărnicească aflarea adevărului ori săvârșesc din nou, cu intenție, o infracțiune pentru care sunt urmăriți penal sau judecați.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut în fapt că Prin încheierea penală nr. 49/20.12.2011 pronunțată de Tribunalul H. Secția Penala s-a dispus arestarea preventivă a celor trei inculpați pe o durată de 29 de zile, reținându-se următoarea stare de fapt:
Inculpații N. D.-C., M. V., B. O.-A. și Salmandi Z. au aderat la gruparea infracțională constituită de inculpatii A. R., zis „E.”, I. V., zis „V.”, G. A., zis „N.”, Melnicenco Veaceslav, zis „F.”, P. L.-D., zis „D. Ț.”, Dolga M.-M., toți din A. și Corojor Bojidar, zis „B.”, din T..
Astfel, in data de 25.10.2011, în urma înțelegerii dintre învinuitul Corojor Bojidar cu segmentul infracțional din Serbia, a intrat în România autotrenul înmatriculat în Serbia cu nr. NS-087-EH, prin punctul de trecere a frontierei Stamora Moravița, în care au fost încărcate 54.000 pachete de țigări mărcile Marble și Trokadero, fără timbru fiscal și cu inscripția „for duty free sale only”. Autotrenul a fost însoțit din frontieră de către inculpatul Salmandi Z. cu autoturismul marca Audi de culoare neagră cu nr._, până în zona municipiului A.. Inculpatul Corojor Bojidar a așteptat transportul respectiv în localitatea Vinga, după care a contactat telefonic pe inculpatul G. A., căruia i-a transmis sarcini cu privire la sosirea TIR-ului și organizarea descărcării acestuia. După aceasta, autotrenul a mers până la depozitul învinuitului G. A., unde au fost descărcate cele 108 box-uri de țigarete. Ulterior, s-au deplasat la acel depozit învinuiții N. D.-C., M. V. și B. O.-A. care au preluat 5.080 pachete de țigarete marca Marble și au plecat cu două autoturisme spre județul D., unde urmau să distribuie țigările.
În concret, la data de 26 octombrie 2011, în jurul orelor 18:00, N. D.-C., cu autoturismul Renault Laguna cu nr._, însoțit de inculpatul B. O.-A., a ajuns în A., în parcarea hotelului „President”, fiind urmați de învinuitul M. V., care se deplasa cu autoturismul VW Tiguan cu nr.8104-S.. În incinta restaurantului, cei trei s-au întâlnit cu inculpatii Corojor Bojidar și Melnicenco Veaceslav, după care toți au plecat în coloană până în apropierea hotelului „Crișana”. Cei trei au parcat autoturismul Renault și s-au deplasat cu autoturismul VW Tiguan în municipiul Timișoara, unde au rămas peste noapte, revenind la data de 27.10.2011, în jurul orelor 04:30, în locația din A.. Ulterior, N. D.-C. și B. O.-A., cu autoturismul Renault Laguna, urmați de M. V., cu autoturismul VW Tiguan, s-au deplasat la ieșirea din municipiul A. spre Oradea, M. V. a oprit în stația de carburanți Lukoil. În această locație se aflau G. A. și Melnicenco Veaceslav cu autoutilitara_, aceștia deplasându-se în față, fiind urmați de către N. și B. cu autoturismul Renault, deplasându-se către localitatea Sînleani. După circa 30 de minute, N. D.-C. și B. O.-A. au părăsit localitatea Sînleani, făcând joncțiunea cu M. V., după care s-au deplasat în coloană până în stația OMV D.. În acest loc, B. O.-A. a urcat la volanul autoturismului Tiguan, iar ceilalți doi în autoturismul Renault Laguna condus de M. V., au continuat deplasarea în coloană până în localitatea Petroșani, unde au fost depistați în trafic, în zona stației de carburanți OMV Petroșani, în autoturismul in care se aflau aceștia găsindu-se 5080 pachete țigări fără timbru legal (_ țigarete), potrivit procesului verbal de constatare aflat la dosar și planșelor foto judiciare (f.466-474 vol. 24 u.p.). Starea de fapt este susținută și de declarațiile martorilor asistenți (f. 482-483 vol. 24 u.p.).
Pentru a dispune cu privire la această măsura, Tribunalul a avut în vedere în drept disp. art. 148 alin. 1 lit.”c si f” C.proc.pen. iar in fapt, pericolul concret pe care îl reprezintă inculpatul pentru ordinea publică. Încheierea penala a rămas definitiva prin respingerea recursului inculpatului.
Măsura arestării preventive a fost prelungită de două ori, prin încheierile penale nr. 27/13.01.2012 și 49/10.02.2012 ale Tribunalului H..
Cu privire la cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de cei trei inculpați, Tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea în principiu (art. 1602 alin. 1 C. proc. pen.), care se referă la natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, determinate de cuantumul pedepsei prevăzute de lege.
S-a apreciat în continuare că prelungirea măsurii arestării preventive nu exclude, ulterior, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, deoarece natura juridică a celor două instituții este diferită iar în cauză, încetarea temporară a privării de libertate este justificată de stadiul urmăririi penale, care se apropie de finalizare și de presupunerea rezonabilă că obligațiile ce se impun la liberarea inculpaților garantează participarea acestora la procesul penal.
Raportat la perioada detenției, la circumstanțele reale ale faptei, la persoana inculpaților, care sunt tineri, unii dintre ei urmează studii universitare, nu au antecedente penale, sunt întreținători de familie, au copii minori, instanța de fond a apreciat că scopul procesului penal poate fi asigurat prin obligațiile ce se impun la liberare.
Tribunalul recunoaște complexitatea cauzei determinată de numărul mare de inculpați însă apreciază că acest aspect nu se poate răsfrânge asupra inculpaților cu consecința menținerii acestora în stare de arest, în condițiile în care modalitatea de efectuare a urmăririi penale este atributul exclusiv al organului judiciar.
Tribunalul a mai constatat că, la acest moment, nu există date concrete din care să rezulte un risc de sustragere de la cercetarea penală și nici de influențare a procesului penal în cazul în care inculpații ar fi puși în libertate, obligațiile ce urmează a le fi impuse acestora, garantând salvgardarea interesului general determinat de desfășurarea unui proces penal și aflarea adevărului.
Împotriva încheierii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- B. T. H. solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat,casarea încheierii penale nr. 54/22.02.2012 pronunțată de Tribunalul H. – Secția penală în dosarul nr._, și respingerea ca neîntemeiată a cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpați.
Se arată că la luarea măsurii arestării preventive, precum și la cele două prelungiri ulterioare, Tribunalul H. a reținut cu privire la inculpați că se află în cazurile prevăzute de art. 148 al. 1 lit. c și f CPP. Se mai arată că în intervalul de timp dintre luarea măsurii arestării preventive, a prelungirilor ulterioare și a respingerii recursurilor formulate de inculpați la acel moment, până la judecarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de cei trei inculpați, nu s-au schimbat temeiurile care au stat la baza arestării preventive, iar probațiunea este în curs de administrare. Se precizează că la admiterea cererii de liberare provizorie formulată de inculpați, instanța în mod greșit a dat eficiență situației personale a inculpaților, lăsând pe planul al doilea administrarea materialului probator.
Recurentul menționează că potrivit Deciziei nr. 17/17.10.2011 a ÎCCJ pronunțată în dosarul nr. 23/2011, în soluționarea unui recurs în interesul legii, judecătorul trebuie să aprecieze în funcție de datele concrete din dosar dacă temeiurile inițiale justifică sau nu în continuare privarea de libertate, având în vedere probele administrate nemijlocit, gravitatea faptei, pericolul concret pentru ordinea publică, demonstrat prin probe, impactul social al faptei reținute în sarcina inculpaților, limitele de pedeapsă, persoana inculpatului.
Se arată că rolul măsurii arestării preventive este acela de a permite clarificarea aspectelor legate de suspiciunile că o persoană a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală,precum și că în speță nu se impune liberarea provizorie a inculpaților, lăsarea în libertate a acestora prezentând un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina acestora dar și că inculpații au mai formulat două cereri de liberare provizorie care au fost respinse ca nefondate.
Curtea analizând încheierea atacată potrivit motivelor de recurs invocate precum și verificând cauza din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept potrivitart.385/6al.3 ,385/9 al.3,385/14C.proc.pen. constată că recursul este fondat,criticile formulate fiind întemeiate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Din starea de fapt ,cu privire la care există indicii în cauză, Curtea constată că infracțiunile de care sunt acuzați inculpatul sunt grave, cu impact social deosebit, implicând activitatea mai multor persoane, iar lăsarea în libertate a acestora nu ar face altceva decât să sporească sentimentul de nesiguranță și să conducă la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului. În plus, asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, conduc la pericolul întreținerii climatului infracțional, creând făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii. Mai mult, specificul valorilor sociale ce alcătuiesc obiectul juridic al infracțiunilor imputate inculpaților constând în comportarea cinstită, onestă și corectă a oricărui cetățean, precum și impactul social pe care acest gen de infracțiuni îl propagă în rândul opiniei publice, face ca prevalarea acestuia față de circumstanțe personale, respectiv o viață de familie organizată, starea de sănătate a sa sau a membrilor familiei, studii, să nu poată justifica cercetarea sa în stare de libertate.
Pe de altă parte, se reține că din întreg probatoriul administrat în dosarul de urmărire penală rezultă indicii că inculpații ar face parte dintr-un grup infracțional organizat, care implică statornicirea în prealabil a unor raporturi de încredere și susținere suficient de puternice, despre care se poate presupune în mod rezonabil că nu au încetat odată cu luarea la cunoștință a demarării anchetei penale, existând o ierarhizare în cadrul acestuia, flecare dintre inculpați având atribuții precise, existând de principiu o strânsă coeziune dată de această organizare și interesul de a asigura scăparea de orice sancțiune. Prin urmare, lăsarea în libertate, în acest moment, a unuia dintre potențialii membri ai acestui grup ar putea influența în mod negativ desfășurarea urmăririi penale, în condițiile în care aceasta nu este finalizată și urmează să se procedeze la audierea altor persoane.
Soluția este în acord cu decizia ICCJ nr. 17/2011 prin care s-a admis recursul in interesul legii si a stabilit ca instanța de judecată, în cadrul examenului de temeinicie a cererii de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, în cazul în care constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, verifică în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este ori nu împiedicată de punerea în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune a învinuitului ori inculpatului.
În consecință, recursul declarat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizare și Terorism, B. T. H. va fi admis ca fondat cu consecința casării încheierii atacate și rejudecând pe fond se vor respinge ca nefondate cererile de liberare provizorie sub control judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație, direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizare și Terorism, B. T. H. împotriva încheierii penale nr.54/2012 din 22 februarie 2012 pronunțate de Tribunalul H. - secția penală și în consecință:
Casează hotărârea penală atacată și rejudecând cauza respinge ca neîntemeiate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații B. O. A. (fiul lui I. și al lui M., născut la data de 13.08.1968), M. V. (fiul lui M. și al lui V., născut la data de 23.08.1976) și N. D. C. (fiul lui F. și al lui F., născut la data de 06.09.1985).
În baza dispozițiilor art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe numiții inculpați petenții la plata sumei de câte 141,66 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat la fond și în recurs.
Onorariile parțiale în sumă de câte 25 de lei pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru fiecare inculpat se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 27.02.2012.
Președinte, Judecător, Judecător, A. I. P. E. B. S. T.
Grefier,
L. A.
Red. B.E./tehnored. L.A
2 ex. /29.02.2012
J.F.C. B.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 624/2012.... → |
|---|
