Distrugere. Art.253 NCP. Decizia nr. 639/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 639/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 22-06-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 639/A/2015
Ședința publică de la 22 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I. P.
Judecător G. L. O.
Grefier A. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. A.-I. reprezentat de procuror A. P.
Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de P. de pe lângă J. D. împotriva sentinței penale nr. 360/31.03.2015, pronunțată de J. D. în dosarul nr._ .
Mersul dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea penală de la data de 17 iunie 2015 când s-a stabilit termen de pronunțare în cauză pentru data de 22 iunie 2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
C. DE A.
Asupra apelului declarat constată următoarele:
Constată că prin sentința penală nr.360/31.03.2015 pronunțată de J. D. în dosarul nr._ s-a dispus condamnarea inculpatului T. A. G. la două pedepse a câte 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni de distrugere, prev. și ped. de art. 253 al.1,4 C.p., cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.p.p.
În baza art. 39 alin. 1 lit b C.pen rap. la art. 38 alin. 2 C.pen au fost contopite pedepsele stabilite în pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare, astfel încât, în final, inculpatul va executa pedeapsa de 1 an, 9 luni și 10 zile închisoare.
În baza art. 91 N.C.p., a fost dispusă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicate inculpatului.
În baza art. 92 alin. 1 N.C.p. a fost stabilit un termen de supraveghere de 2 ani.
În baza art. 93 alin. 1 N.C.p., art. 5 al. 1 NC.p a fost obligat inculpatul, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
-să se prezinte la Serviciul de Probațiune Hunedoara, la datele fixate de acesta;
-să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
-să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
-să comunice schimbarea locului de muncă;
-să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. 2 lit. d N.C.p.,a fost obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să nu părăsească teritoriul României fără încuviințarea instanței.
Au fost puse în vedere inculpatului disp. art. 91 alin. 4 N.C.p.p. rap. la art. 96 N.C.p.p.
S-a constatat că persoanele vătămate Angalița M. F. și M. V. nu au exercitat acțiunea civilă în cauză.
În baza art. 274 alin. 1 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Inculpatul T. A. G. în prezent este student în centrul universitar Timișoara.
În vara anului 2014 inculpatul a absolvit cursurile liceale și a trecut cu success proba bacalaureatului.
Motivat de bucuria luării examenului, în noaptea de 19/20.07.2014, inculpatul T. A. G. împreună cu martorii A. R. D. și P. F., au consumat băuturi alcoolice în mai multe localuri publice din mun. D..
În jurul orei 03,00, în timp ce se deplasau spre casă, mai întîi pe . a distrus oglinzile retrovizoare de la un autovehicul marca Peugeot, model 106, cu nr. de înmatriculare_, aparținând persoanei vătămate S. Brigitta, care a fost parcat, prin lovirea acestora cu pumnii și picioarele. Continuând deplasarea pe Calea Zarandului, în parcarea din fața halei ., același inculpat a incendiat autovehiculul marca Dacia, model 1300, cu nr. de înmatriculare_, aparținând persoanei vătămate Angalița M. F.. Deși martorul A. R. D. a intervenit, l-a scos pe inculpat din interiorul autovehiculului și cu mâinile a stins focul aprins de inculpat cu o brichetă, inculpatul T. A. G. a revenit și cu aceeași sursă a reaprins focul la o banchetă din interiorul autovehiculului.
Incendiul astfel declanșat s-a extins și la autovehiculul parcat alături, marca Ford, model Escort Cabriolete, cu nr. de înmatriculare HD_, aparținând persoanei vătămate M. V..
Cu ocazia audierii inculpatului T. A. G. a recunoscut și regretat comiterea faptelor ș a precizat că s-a împăcat cu perosana vătămată S. Brigitta la a cărei mașină a distrus oglinzile retrovizoare, iar persoanelor vătămate Angalița M. F. și M. V. le-a plătit integral prejudiciu cauzat mașinilor distruse prin incendiere.
Instanța a reținut că faptele, astfel cum au fost prezentate, întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni de distrugere prev. și ped. de art.253 al. 1 și 4 C.p.
La individualizarea pedepselor, au fost avute în vedere dispozițiile art. 74 C.p. (împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială).
Având în vedere declarația inculpatului, care și-a asumat total și necondiționat vinovăția pentru infracțiunile în privința cărora a fost dispusă începerea judecății, instanța a dat eficiență dispozițiilor art. 374 și art. 396 N C.p.p, sens în care limitele speciale de pedeaspă au fost reduse cu o treime.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul prevăzut de art.410 alin.1 din Codul de procedură penală, P. de pe lângă J. D., solicitând modificarea hotărârii atacate și, în ipoteza în care inculpatul își va manifesta acordul, acesta să fie obligat pe parcursul termenului de supraveghere să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității.
În motivarea apelului s-a arătat că instanța de judecată nu a respectat prevederile art.378 alin.3 din Codul de procedură penală în sensul că nu a întrebat inculpatul dacă își manifestă acordul pentru a presta o muncă neremunerată în folosul comunității în ipoteza în care va fi găsit vinovat, astfel că în nod greșit a dispus aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării sub supraveghere, nefiind îndeplinită condiția prevăzută de art.91 lit.c din Codul penal.
S-a mai arătat că, în mod subsecvent, nu au fost respectate dispozițiile art.93 alin. 3 din Codul penal, potrivit cărora este obligatoriu ca pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul să presteze muncă neremunerată în folosul comunității, cu excepția cazului în care nu poate presta munca din cauza stării de sănătate, situație care nu este incidentă în cauză de față.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor existente la dosar, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.417 din Codul de procedură penală, însă în limitele prevăzute de acest text de lege, C. de apel reține următoarele:
Din coroborarea probelor administrate în cauză rezultă că starea de fapt reținută în hotărârea apelată este corectă, probatoriul fiind bine coroborat și interpretat.
Este dovedit în cauză că, în noaptea de 19/20.07.2014, urmare a promovării examenului de bacalureat, inculpatul T. A. G. împreună cu numiții A. R. D. și P. F., au consumat băuturi alcoolice în mai multe localuri publice din municipiul D..
În jurul orei 03,00, în timp ce se deplasau spre casă, inculpatul a distrus oglinzile retrovizoare de la un autovehicul marca Peugeot, model 106, cu nr. de înmatriculare_, aparținând persoanei vătămate S. Brigitta, prin lovirea acestora cu pumnii și picioarele, după care a incendiat autovehiculul marca Dacia, model 1300, cu nr. de înmatriculare_, aparținând persoanei vătămate Angalița M. F.. Cu toate că numitul A. R. D. a intervenit, l-a scos pe inculpat din interiorul autovehiculului și cu mâinile a stins focul aprins de inculpat cu o brichetă, inculpatul a revenit și cu aceeași sursă a reaprins focul la o banchetă din interiorul autovehiculului.
Incendiul declanșat s-a extins și la autovehiculul parcat alături, marca Ford, model Escort Cabriolete, cu nr. de înmatriculare HD_, aparținând persoanei vătămate M. V..
În fața primei instanțe, inculpatul a declarat că recunoaște în totalitate săvârșirea faptelor, solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în timpul urmăririi penale potrivit procedurii simplificate prevăzute de art. 375 raportat la art.374 alin.4 din Codul de procedură penală.
În acord cu judecătoria, C. de apel, în baza propriei analize a materialului probatoriu administrat în cursul urmăririi penale, constată că din acesta rezultă că faptele există, constituie infracțiunea de distrugere și au fost săvârșite de inculpat în forma și modalitatea reținute în actul de sesizare a instanței.
Raportat la starea de fapt reținută și la încadrarea în drept a faptelor comise de inculpatul T. A. G., se constată că în mod corect prima instanța a reținut vinovăția acestuia și a constatat incidența dispozițiilor privind procedura simplificată prevăzute art. 375 raportat la art.374 alin.4 din Codul de procedură penală, iar pedepsele stabilite au fost just individualizate în raport cu gravitatea infracțiunilor săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după criteriile prevăzute de art.74 din Codul penal.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a executării pedepsei rezultante aplicate inculpatului, C. de apel reține că în mod corect judecătoria a considerat că nu se impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție, modalitate care nu corespunde realizării scopului pedepsei în acest caz, raportat la elementele care caracterizează persoana inculpatului - vârsta acestuia, faptul că se află la primul conflict cu legea penală, că a plătit integral prejudiciul cauzat mașinilor distruse prin incendiere, atitudinea manifestată de inculpat pe parcursul întregului process penal formând convingerea instanței că acesta are posibilități reale de îndreptare - fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.91 lit.a și b și d din Codul penal.
C. constată însă că este fondată critica formulată de procuror cu privire la omisiunea primei instanțe de întreba inculpatul dacă își manifestă acordul pentru a presta o muncă neremunerată în folosul comunității și de a dispune obligarea acestuia să presteze o astfel de muncă .
Potrivit dispozițiilor art.91 din Codul penal instanța poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dacă sunt întrunite următoarele condiții:
a) pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracțiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani;
b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;
c) infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității;
d) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
La termenul din 17 iunie 2015, întrebat fiind de instanța de apel, inculpatul T. A. G. a declarat că este de acord să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității.
De asemenea, C. de apel reține că potrivit dispozițiilor art. dispozițiilor art.404 alin.2 din Codul de procedură penală, referitoare la conținutul dispozitivului, când instanța dispune suspendarea executării pedepsei, în dispozitiv se menționează și măsurile de supraveghere și obligațiile, prevăzute la art. 93 alin. (1) - (3) din Codul penal, pe care trebuie să le respecte condamnatul, se pun în vedere acestuia consecințele nerespectării lor și ale săvârșirii de noi infracțiuni și se indică două entități din comunitate unde urmează a se executa obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, prevăzută la art. 93 alin. (3) din Codul penal, după consultarea listei privind posibilitățile concrete de executare existente la nivelul fiecărui serviciu de probațiune.
Examinând din oficiu hotărârea atacată, prin prisma dispozițiilor art. 417 din Codul de procedură penală, C. de apel constată că celelalte dispoziții ale primei instanțe referitoare la concursul de infracțiuni, la stabilirea obligațiilor prevăzute de art.93 alin. 1 și alin.2 lit.d din Codul penal, precum și la stabilirea cheltuielilor judiciare sunt legale și temeinice.
Față de toate considerentele ce preced, de motivele de apel invocate și văzând și dispozițiile art. 421 pct.2 lit. a din Codul de procedură penală, C. va admite apelul declarat de P. de pe lângă J. D. împotriva sentinței penale nr. 360/31.03.2015, pronunțată de J. D. în dosarul nr._, va desființa această hotărâre sub aspectul omisiunii aplicării dispozițiilor art.93 alin.3 din Codul penal față de inculpatul T. A. G. și, judecând cauza în aceste limite:
În baza art.93 alin.3 din Codul penal, va obliga pe inculpatul T. A. G. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe durata termenului de supraveghere, pentru o perioadă 60 de zile, în condițiile stabilite de Serviciul de Probațiune Hunedoara.
În baza art.404 alin.2 din Codul de procedură penală va stabili ca inculpatul să presteze munca neremunerată în folosul comunității la una dintre următoarele entități: Agenția Județeană pentru Ocuparea Forțelor de Muncă și Biblioteca Județeană Ovid D. din municipiul D..
Va menține în rest dispozițiile sentinței penale atacate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
Decide:
Admite apelul declarat de P. de pe lângă J. D. împotriva sentinței penale nr. 360/31.03.2015, pronunțată de J. D. în dosarul nr._ .
Desființează sentința penală atacată sub aspectul omisiunii aplicării dispozițiilor art. 93 alin. 3 din Codul penal față de inculpatul T. A. G. și, judecând cauza în aceste limite:
În baza art. 93 alin.3 din Codul penal, obligă pe inculpatul T. A. G. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe durata termenului de supraveghere, pentru o perioadă 60 de zile, în condițiile stabilite de Serviciul de Probațiune Hunedoara.
În baza art.404 alin.2 din Codul de procedură penală stabilește ca inculpatul să presteze munca neremunerată în folosul comunității la una dintre următoarele entități: Agenția Județeană pentru Ocuparea Forțelor de Muncă și Biblioteca Județeană Ovid D. din municipiul D..
Menține în rest dispozițiile sentinței penale atacate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
Onorariul parțial acordat apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de câte 50 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 iunie 2015.
Președinte Judecător
A. I. P. G. L. O.
Grefier,
A. B.
Red./tehnored.A.P.
2ex/08.07.2015
J.F.C. Falvius
| ← Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 617/2015. Curtea de Apel ALBA... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 756/2015. Curtea... → |
|---|
