Conflict de interese. Art.301 NCP. Decizia nr. 924/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 924/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 07-10-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ Nr. 924/A/2015

Ședința publică din data de 07 Octombrie 2015

Completul constituit din:

Președinte: S. T.

Judecător: G. L. O.

Grefier: D. F.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. A.-I. reprezentat prin procuror A. P.

Pe rol se află judecarea apelurilor formulate de către P. de pe lângă J. Săliște și inculpatul L. C. împotriva sentinței penale nr. 40/23.06.2015 pronunțată de către J. Săliște în dosar nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul-inculpat L. C. asistat de apărător ales, av. V. V. I. care depune delegație la dosar, lipsă fiind intimatul-parte civilă .>

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-au depus la dosar, prin serviciul de registratură al instanței, următoarele înscrisuri:

- de către intimatul-parte civilă . reprezentant legal primar, note scrise;

- de către av. V. V. I. o cerere în vederea strigării cauzei după ora 9:30;

- și de către apelantul-inculpat L. C., motivele formulate în scris la prezentul apel;

Se depune la dosar de către apărătorul ales al apelantului-inculpat L. C., av. V. V. I., chitanțele privind plata la zi a chiriei spațiului ce face obiectul cauzei.

Apelantul-inculpat L. C. arată că nu dorește să dea declarații, dar le menține pe cele date anterior.

Nemaifiind alte cereri de formulat, C. dă cuvântul asupra prezentului apel.

Reprezentanta Parchetului solicită admiterea apelului formulat de P. și modificarea sentinței penale nr. 40/2015 a Judecătoriei Săliște cu privire la aspectele pe care le va arăta în continuare.

În primul rând, se face o precizare cu privire la ultima susținere a Parchetului din motivele scrise de apel prin care este criticată modalitatea de executare a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului. Reprezentanta Parchetului apreciază că hotărârea primei instanțe este temeinică în ceea ce privește suspendarea executării pedepsei dispuse față de inculpat, și prin prisma acestei susțineri înțelege să reformuleze celelalte motive care au fost formulate în scris de către P..

Se solicită instanței să constate că, în ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu, pedeapsa care a fost aplicată inculpatului este nelegală. Acesta a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de dispozițiile art. 13 ind. 2 din Legea 78/2000 cu raportare, se apreciază de procuror, la art. 248 C.pen de la 1969, pentru că, din punctul său de vedere, legea veche este mai favorabilă și nu legea nouă precum s-a arătat în motivele scrise ale Parchetului.

În argumentare se arată că, dispozițiile art. 13 ind. 2 din Legea 78/2000 prevedeau la momentul săvârșirii faptei de către inculpat o pedeapsă cuprinsă între 3 și 15 ani închisoare. În condițiile în care s-a aplicat procedura simplificată și s-au redus limitele pedepsei cu o treime, minimul de pedeapsă a devenit de 2 ani închisoare, astfel încât pedeapsa de un an care a fost aplicată de prima instanță este nelegală, motiv pentru care se solicită să se aplice o pedeapsă în limitele corecte prevăzute de lege.

Al doilea motiv de nelegalitate vizează pedeapsa complementară aplicată pentru infracțiunea de conflict de interese. Se apreciază că această pedeapsă a fost aplicată cu încălcarea dispozițiilor art. 65 alin. 3) C.pen de la 1969. Se arată că, dacă pentru infracțiunea de conflict de interese este obligatorie aplicarea pedepsei complementare, aceasta nu se aplică dacă pedeapsa principală nu este de minim 2 ani. Având în vedere că instanța de fond a aplicat o pedeapsă de 1 an, nu mai putea aplica și pedeapsa complementară. Față de aceste considerente se solicită înlăturarea aplicării pedepsei complementare.

În final, în condițiile în care se va aplica pentru infracțiunea de abuz în serviciu o pedeapsă legală și se va menține sporul aplicat de prima instanță, se solicită să se constate că, urmare a unei pedepse rezultante de 2 ani și 4 luni închisoare, nu mai pot fi aplicate dispozițiile art. 81 din C.pen de la 1969. Dar se apreciază că se poate face aplicarea dispozițiilor art. 86 ind.1 C.pen de la 1969 referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei cu stabilirea în sarcina inculpatului măsurile de supraveghere stabilite de lege.

Apărătorul ales al apelantului-inculpat L. C. solicită instanței admiterea apelului declarat de clientul său și desființarea în parte a sentinței penale pentru motivele ce au fost formulate în scris.

În susținere se solicită instanței să rețină în favoarea apelantului-inculpat L. C. circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b) și c) C.pen de la 1969 și cu aplicarea art. 76 lit. c) și d) C.pen de la 1969.

Se menționează că în fața instanței de fond s-a arătat că inculpatul a avut o bună conduită înainte de săvârșirea faptei, a recuperat întregul prejudiciu și a avut o atitudine cooperantă cu organele judiciare și un comportament sincer de-a lungul procesului.

Apărătorul apelantului-inculpat arată că instanța de fond reține în motivare, la filele 7 și 8, aceste aspecte pe care le citește: „scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia în regim de detenție, inculpatul fiind o persoană vârstnică, a avut un comportament sincer și a încercat acoperirea întregului prejudiciu produs prin faptele sale … Având în vedere faptul că inculpatul a achitat în întregime prejudiciul stabilit, fiind înlăturate consecințele faptei ilicite și culpabile, instanța va constata recuperat în întregime prejudiciul”.

Se apreciază, de către apărător, că atâta timp cât instanța a reținut prin motivare că inculpatul a fost sincer, a recuperat întregul prejudiciu, dar și stăruința depusă de acesta, consideră că aceste circumstanțe atenuante trebuie reținute în favoarea lui.

Față de acestea, apărătorul consideră ca acea limită de 2 ani poate fi coborâtă, iar textul legal de la art. 76 lit. c) și d) C.pen permite până la trei luni. Se apreciază că, reținându-se aceste circumstanțe, pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată pentru fiecare dintre cele 3 infracțiuni, apare ca fiind legală. Pentru aceste considerente se solicită Curții complinirea omisiunilor primei instanțe cu privire la reținerea circumstanțelor atenuante, în temeiul dispozițiilor vechiului Cod penal.

Se apreciază de către apărătorul apelantului-inculpat că vechiul Cod penal este legea mai favorabilă în această cauză și arată instanței, cu privire la celelalte două solicitări formulate în motivele scrise de apel, că nu mai insistă asupra lor. Este vorba în aceste două motive despre schimbările de încadrare juridică pe care le-a cerut și în fața instanței de fond și care au fost respinse.

Față de considerarea că vechiul Cod penal este legea mai favorabilă în cauză, în împrejurarea în care se rețin circumstanțele atenuante amintite, atunci pedeapsa poate fi coborâtă sub minimul de 2 ani închisoare. În aceste codiții, instanța de apel poate constata că pedeapsa de 1 an aplicată pentru fiecare din cele 2 infracțiuni este legală și, aplicând un spor, poate să se ajungă la o pedeapsă legală de 1 an și 4 luni închisoare. În acord cu aceste considerente, se arată că pot fi reținute în cauză dispozițiile art 81 C.pen de la 1969, în sensul aplicării suspendării simple.

Se mai arată de către apărătorul apelantului-inculpat L. C. că dacă instanța de apel se va opri asupra acestor limite, partea pe care o asistă este de acord și cu executarea pedepsei în modalitatea suspendării sub supraveghere.

În final, apărătorul apelantului-inculpat precizează că, dacă instanța de apel achiesează la motivele formulate de partea pe care o asistă, consideră că în ceea ce privește infracțiunea de conflict de interese dar și infracțiunea de abuz în serviciu, în măsura în care pedeapsa principală va rămâne de 1 an închisoare pentru fiecare din cele 2 infracțiuni, atunci pedeapsa complementară trebuie înlăturată. În argumentare se invocă dispozițiile art. 65 alin. 1) și 3) C.pen de la 1968 care prevăd că pedeapsa complementară poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puțin 2 ani.

În acord cu aceste ultime susțineri se solicită, în cazul aprecierii celor două pedepse de 1 an închisoare ca fiind legale, înlăturarea pedepselor complementare reținute în hotărârea instanței de fond.

Reprezentanta Parchetului solicită, cu privire la apelul formulat de inculpat, admiterea acestuia în ceea ce privește reținerea circumstanțelor atenuante. Se apreciază că poate fi reținută circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. b) C.pen în condițiile în care prejudiciul în cauză, deși nu a fost unul mic, a fost achitat integral de către inculpat pe parcursul judecării cauzei.

Cu privire la celelalte două circumstanțe, se apreciază că nu pot fi reținute, dar aspectele invocate pot fi avute în vedere la individualizarea efectivă a pedepsei.

În acest sens, dacă instanța va reține circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. b) C.pen atunci pedepsele urmează a fi coborâte sub minim, iar, în aceste condiții, reprezentanta Parchetului solicită menținerea sporului și, în cazul în care rezultanta permite, este de acord cu aplicarea dispozițiilor art. 81 C.pen de la 1968.

Având ultimul cuvânt, apelantul-inculpat arată că regretă faptele săvârșite și solicită instanței menținerea modalității de executare a pedepsei sub forma suspendării condiționate.

C. DE A.

Prin sentința penală nr. 40 din data de 23.06.2015, pronunțată în dosarul nr._, J. Săliște a hotărât următoarele:

În baza art. 386 NCPP a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute prin rechizitoriu, din infracțiunea continuată de conflict de interese prevăzute de art.301 al.1 NCP, cu aplicarea art.35 al.1 NCP(4 acte materiale) și din infracțiunea continuată de abuz în serviciu prev. de art.13 ind.2 din L.78/2000 rap. la art.297 al.1 NCP cu aplicarea art.35 al.1 NCP(2 acte materiale)în infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.246 al.1 CP sau infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art.248 al.1 CP și art.253 ind. 1 CP, cu aplicarea art.5 NCP.

În baza art.386 NCPP a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a infracțiunilor de abuz în serviciu și conflict de interese într-o singură infracțiune de conflict de interese prev. de art.253 ind.1 CP în formă continuată.

În baza art.253 ind.1CP (art.301 NCP) cu aplicarea art.41 CP, art.5 NCP și art.396 al.1,10 NCPP ,a condamnat inculpatul L. C., fiul lui I. și D.,n. la data de 20.05.1949 în loc. P. S. jud. Sibiu ,cu domiciliul în loc. P. S. nr.416 jud. Sibiu,CNP_6,posesor al CI . nr._, studii superioare,economist,căsătorit,fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese, în formă continuată ( 4 acte materiale).

În baza art.13 ind.2 L.78/2000 rap. la art.248 CP cu aplicarea art.41 CP,art.5NCP,art.396 al.1,10 NCPP, a condamnat același inculpat L. C., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă continuată (2 acte materiale).

În baza art.33 lit. a CP, cu aplicarea art.34 lit. b CP, art.42 CP și art.5 NCP a contopit pedepsele ,urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1(un) an închisoare sporită la 1(un) an și 4 (patru) luni închisoare.

În baza art.65 CP rap. la art.64 alin. 1 lit. a teza a II – a, b și c CP cu aplic. art.5 alin. 1 NCP, cu ref. la art.12 alin. 1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009, a aplicat inculpatului pedepsele complementare constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, în interzicerea dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat respectiv în interzicerea dreptului de a ocupa funcția de administrator, director, asociat sau membru în consiliul de administrație al unei societăți comerciale, pe o perioadă de 10 (zece) ani.

În temeiul dispozițiilor art.71 alin. 1, 2 din CP, cu aplic. art.5 alin. 1 NCP și cu ref. la art.12 alin. 1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009, a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art.64 alin. 1 lit. a teza a II - a și lit. b CP, și anume, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat respectiv dreptul de a ocupa funcția de administrator, director, asociat sau membru în consiliul de administrație al unei societăți comerciale.

În baza art.81 al.2 CP,cu aplicarea art.5NCP, a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 3 (trei) ani și 4 luni ,termen de încercare stabilit în condițiile art.82 al.1 CP.

În baza art.71 al.5 CP,cu aplicarea art.5NCP,pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale, a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

În baza art.359 CPP,art.5NCP, a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 CP.

A respins acțiunea civilă precizată de partea civilă Consiliul Local al Comunei P. S. cu sediul în loc. P. S. nr.412 jud. Sibiu.

A constatat recuperat în întregime prejudiciul în cuantum de_,4 lei.

În temeiul dispozițiilor art.346,353 CPP (art.397 al.4 NCPP) a admis cererea formulată și a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanța procurorului nr.661/P/2013 din data de 5.09.2014 asupra bunurilor proprietatea inculpatului.

În baza art.398 NCPP rap. la art.274 alin. 1 NCPP a obligat inculpatul la plata sumei de 1500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 1000 lei în faza urmăririi penale.

Pentru a pronunța această sentință a reținut J. Săliște că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă C. de A. A. I. emis la data de 20.11.2014 în dosar penal nr.661/P/2013 a fost trimis în judecată ,în stare de libertate, inculpatul L. C. pentru săvârșirea infracțiunii continuate de conflicte de interese prevăzute de art.301 al.1 NCP cu aplicarea art.35 al.1 NCP (4 acte materiale) și a infracțiunii continuate de abuz în serviciu prevăzute de art.13ind.2 din lL.78/2000 raportat la art.297al.1CP cu aplicarea art.35 al.1 CP(2 acte materiale) în condițiile art.38 al.1 CP.

Prin actul de sesizare s-a reținut că la data de 15.10.2012 Primăria . formulat plângere penală împotriva inculpatului L. C., care a îndeplinit funcția de primar al . perioada 1996-2012, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art.248 CP,abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art.246 CP,neglijență în serviciu prevăzută de art.249 CP,asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzute de art.323CP,constituire de grup infracțional organizat prevăzut de art.7 din L.39/2003 și fals sub semnătură privată prevăzută de art. 290 CP, precum și față de fiul inculpatului, numitul L. D. și față de fiica inculpatului,numita L. A. L. pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzute de art.323 CP,constituire de grup infracțional organizat prev. de art.7 din L.39/2003 și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 CP.

Prin același rechizitoriu s-a dispus clasarea cauzei cu privire la numiții L. D. și L. A. L. pentru complicitate la infracțiunea continuată de abuz în serviciu prevăzută de art. 48 CP raportat la art. 13 ind.2 din L. 78/2000 raportat la art. 297 al.1 CP cu aplicarea art.35 al.1 CP și pentru complicitate la infracțiunea continuată de conflict de interese prev. de art. 48 CP raportat la art. 301 al.1 CP. De asemenea, s-a dispus clasarea cauzei cu privire la numiții L. C.,L. D. și L. A. L. pentru infracțiunile prevăzute de art. 298 CP,art.322 CP și art.367 CP.

Prin Ordonanța procurorului emisă la data de 5.09.2014 sub nr. 661/P/2013s-a dispus luarea măsurilor asigurătorii prin instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului pe bunurile aflate în proprietatea inculpatului L. C., respectiv asupra imobilului format din casă de locuit, compusă din parter și etaj, anexe gospodărești și teren în suprafață de 250 mp. situat în loc. P. S. nr.416 jud. Sibiu ,înscris în CF 4621 P. S. nr. top. 1971/1/5 până la concurența sumei de 92.894,4 lei. Prin procesul verbal de aplicare a sechestrului din data de 10.09.2014 organele de cercetare penală din cadrul IPJ Sibiu au procedat la aplicarea sechestrului asigurător, iar prin încheierea nr._/15.09.2014 OCPI Sibiu s-a intabulat ipoteca legală pentru recuperarea creanței de 92.894,4 lei. Consiliul Local al .-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 92.894,40 lei.

În fapt, s-a reținut în esență, prin actul de trimitere în judecată că, inculpatul, L. C. în calitate de primar al . încheiat cu fiul său, martorul L. D., contractul de închiriere nr.1244 ca urmare a licitației publice organizate în baza HCL nr.12/2011câștigate de acesta. Se precizează că inculpatul a introdus în mod abuziv în cuprinsul contractului (Cap. IV pct.2)clauza care stipulează că „la cererea beneficiarului LOCATAR și numai în situația în care acesta întâmpină dificultăți economice, cuantumul chiriei stabilite în condițiile de mai sus poate fi negociat. Această cerere poate fi depusă numai după o analiză corectă a situației economice a locatarului și nu mai repede de expirarea a minim 3 luni de zile”.Se apreciază această clauză a fost introdusă în mod abuziv de către inculpat ca urmare a cererii formulate de către L. D. cu o zi înainte de încheierea contractului de închiriere, deși cererea este datată 9.06.2013, cerere care nu este înregistrată în evidențele Primăriei . urmare a clauzei introduse în contractul de închiriere nr. 1244/10.06.2011 la data de 10.09.2011, inculpatul în calitate de primar a încheiat cu fiul său, L. D. un act adițional prin care începând cu data de 10.09.2011 s-a redus chiria lunară pentru spațiul închiriat, la suma de 51 euro/ lună. Aceasta, în condițiile în care la data de 23.05.2011 în urma licitației publice organizate conform HCL nr.12/2011 pentru spațiul în cauză denumit „Băcănie” a fost declarat câștigător martorul L. D. care a oferit prețul cel mai mare de 450 euro. S-a apreciat că prin actele efectuate, inculpatul a prejudiciat . a avantajat patrimonial pe fiul său.

De asemenea, s-a reținut că la data de 2.06.2012 martora L. A. L. în calitate administrator al . Sibiu a solicitat Primăriei . spațiului din imobilul situat în ..415 jud. Sibiu –dispensar medical în cotă de 1/2 în suprafață de 55,22 mp. pe o perioadă de 30 ani. La aceeași dată ,inculpatul a încheiat contractul de concesiune nr.1168/7.06.2012 cu fiica sa L. A. L., administratorul societății, fără a fi emisă vreo hotărâre a Consiliului local al . data încheierii procesului verbal de predare primire a spațiului, respectiv 8.06.2012, spațiul era ocupat de către martora B. E. C., medic de familie, conform contractelor de comodat încheiate la data de 8.12.1999 pe o perioadă de 20 ani. Inculpatul a încheiat contractul de concesiune cu fiica sa L. A. L., cu încălcarea dispozițiilor imperative prevăzute de art.3 al.2 lit. c, art.6,7,8,9 din HG 884/2004 privind concesionarea imobilelor în care funcționează cabinete medicale înființate conform OG 124/1998 republicată,cauzând o pagubă comunei P. S. și un folos necuvenit martorei L. A. L..

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului L. C. care în perioada în care a îndeplinit funcția de primar al . încheiat la data de 10.06.2011 contractul de închiriere cu fiul său L. D. prin introducerea în mod nelegal al clauzei contractuale ce permitea micșorarea chiriei, după care la data de 10.09.2011 în mod nelegal a încheiat un act adițional prin care a redus chiria lunară, iar la data de 7.06.2012 a încheiat în mod nelegal contractul de concesiune având ca obiect imobilul – cabinet medical, pentru o perioadă de 30 ani, prin atribuire directă fiicei sale L. A. L.,cauzând o pagubă comunei P. S., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate de abuz în serviciu prevăzute de art.13 ind.2 din L.78/2000 rap. la art.297 al.1 CP cu aplicarea art.35 al.1 CP(2 acte materiale).

De asemenea, s-a reținut că fapta inculpatului care în perioada în care a îndeplinit funcția de primar al . la data de 10.06.2011 a încheiat un contract de închiriere a unui spațiu comercial cu fiul său L. D., după care la data de 10.09.2011 a încheiat un act adițional prin care a redus chiria lunară, iar la data de 7.06.2012 a încheiat un contract de concesiune, prin atribuire directă fiicei sale L. A. L., pentru un imobil proprietatea comunei P. S., iar a doua zi a încheiat procesul verbal de predare primire a spațiului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate de conflict de interese prevăzută de art.301 al.1CP cu aplicarea art.35 al.1 CP (4 acte materiale) în condițiile art.38 al.1 CP.

Starea de fapt enunțată, se apreciază a fi dovedită cu următoarele mijloace de probă: copie procesul-verbal intrare în spațiu, încheiat la data de 26.02.2014; copie contract de comodat încheiat la data de 06.12.1999 între Primăria P. S. și B. E.; copie contract de comodat încheiat la data de 06.12.1999 între Primăria P. S. și B. M.; copii facturi emise de Consiliul Local al comunei P. S. pentru clientul P.F.L. ; adresa nr.555/20.02.2014 a Primăriei comunei P. S.; sentințe civile de validare în funcția de primar a inculpatului L. C.; dispoziția primarului comunei P. S. nr.76/2001 privind exercitarea controlului financiar preventiv propriu precum și organizarea evidenței angajamentelor la Consiliul Local al comunei P. S.; Hotărârea Consiliului Local al comunei P. S. nr.3/2012 privind aprobarea Regulamentului intern al Primăriei comunei P. S.; fișele cu specimenele de semnătură pentru perioada 2010 – 2012 în cadrul Primăriei comunei P. S.; H.C.L. nr.12/2011 privind închirierea prin licitație publică a unor imobile aparținând comunei P. S.; declarația martorului B. N.; declarația martorului D. I.; declarația martorului L. D.; declarația martorului L. A. L.; declarația martorului B. L.; declarația martorului Ș. P.; declarația martorului V. M.; declarația martorului H. D.; declarația martorului Măniguțiu C. A.; declarația martorului M. M.; declarația martorului B. E. C.; copia Hotărârii Consiliului Local al comunei P. S. nr.19/01.11.2004 privind concesionarea unor spații cu destinație cabinete medicale; plângerea penală formulată de .-verbal de adjudecare la licitația publică din data de 23.05.2011 organizată de către Primăria comunei P. S.; contract de închiriere încheiat între Primăria comunei P. S. și martorul L. D.; cerere formulată de numitul L. D.; act adițional încheiat între Consiliul Local al comunei P. S. și martorul L. D.; cerere datată 07.06.2014 formulată de martora L. A. L. adresată Primăriei comunei P. S. ; contract de concesiune încheiat între Consiliul Local al comunei P. S. reprezentat de către inculpatul L. C. și martora L. A. L.; anexa nr.1 la contractul de concesiune, respectiv procesul-verbal de predare – primire a spațiului, datat 08.06.2012; raport de evaluare nr.9269/G/II/07.03.2014 întocmit de Inspecția de Integritate din cadrul Agenției Naționale de Integritate; sesizarea adresată de . Agenția Națională de Integritate;

După sesizarea instanței, judecătorul de cameră preliminară a procedat conform dispozițiilor art.344 NCPP, comunicând inculpatului copia certificată a rechizitoriului și a pus în vedere acestuia faptul că procedura în camera preliminară are ca obiect verificarea după trimiterea în judecată, conform rechizitoriului,a competenței și a legalității sesizării instanței precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, precum și dreptul ca în termen de 20 zile de la primirea comunicării să-și angajeze apărător și să formuleze în scris, eventuale cereri și excepții cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală (f.5).

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 26.01.2015 (f.27) judecătorul de cameră preliminară a respins cererile și excepțiile formulate de către inculpat prin apărător (f.10-13), comunicate reprezentantului parchetului care a formulat în termen legal răspuns la cererile și excepțiile invocate (f.18) și intimatei Primăria . nu a transmis răspunsul până la termenul de judecată stabilit.

Verificând legalitatea sesizării instanței și cererile,excepțiile ridicate de către inculpat, judecătorul de cameră preliminară a constatat faptul că potrivit art.342 NCPP obiectul procedurii în cameră preliminară îl constituie controlul de legalitate a posteriori ,atât a actului de trimitere în judecată, cât și a probelor pe care se bazează acesta, astfel încât întreaga fază de urmărire penală să fie examinată și cercetată, iar actele procesuale, procedurale, probele sau procedeele probatorii efectuate sau obținute prin încălcarea echitabilității procedurilor să fie eliminate. În esență, inculpatul a invocat faptul că trimiterea în judecată s-a efectuat cu încălcarea legii ,deoarece nu s-a ținut cont de aplicarea legii mai favorabile așa cum prevede art.5 NCP. Astfel, acesta a apreciat că presupusele fapte din anul 2011 și 2012 ar fi condus spre reținerea infracțiunilor de abuz în serviciu prev. de art.246 al.1 și art.253 ind.1vechiul CPP cu norma de incriminare corespunzătoare, cât și conținutul constitutiv al acestor infracțiuni.

De asemenea, a invocat faptul că trimiterea în judecată s-a făcut nelegal, reținându-se chiar în rechizitoriu săvârșirea a șase acte materiale, fără a se indica în concret în ce constă aceste acte materiale și data certă a comiterii lor, fiind încălcat dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil al inculpatului. Inculpatul a susținut că în rechizitoriu nu se indică în concret care este elementul material al laturii obiective a celor două infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată și se face trimitere la două contracte de comodat care vizează în realitate un singur spațiu. Cu privire la prejudiciul reținut în rechizitoriu, a considerat că nu există nici o dovadă a existenței prejudiciului în cuantum de_,40 lei și a solicitat respingerea pretențiilor civile formulate de către Consiliului Local al . nedovedite.

Judecătorul de cameră preliminară a apreciat că dispozițiile art. 342 NCPP restrâng obiectul camerei preliminare la verificarea regularității actului de sesizare din punct de vedere procedural, nu și al temeiniciei acuzațiilor ori corectei încadrări juridice dată faptelor. Rechizitoriul cuprinde descrierea faptelor punctual, fiind îndeplinită cerința descrierii faptei,iar probele și mijloacele de probă sunt enumerate și descrise la dosar, actele materiale ale fiecărei fapte sunt prezentate punctual și detaliat. Instanța a apreciat că nici una dintre problemele invocate de către reprezentantul inculpatului nu se circumscriu textului art. 342 NCPP, fiind probleme ce țin de fondul cauzei și care își vor găsi rezolvarea în cursul judecății de fond. Așa fiind, au fost respinse cererile și excepțiile formulate de către inculpat, în baza art. 346 alin. (2) NCPP s-a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății .

Prin încheierea ședinței camerei de consiliu din data de 1.04.2015 pronunțată în dos. nr._ /a1 de Tribunalul Sibiu, a fost respinsă contestația formulată de inculpat împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară din data de 26.01.2015. Pentru a pronunța această soluție s-a reținut în esență că rechizitoriul apare ca fiind regulamentar întocmit, iar cu privire la temeinicia acuzațiilor formulate, s-a apreciat că acest aspect nu poate fi analizat în procedura camerei preliminare. Cu privire la aprecierea contestatorului că se impune ridicarea măsurii sechestrului asigurător, aplicabile sunt dispozițiile art.250 și urm. CPP.

În cauză, Consiliul Local al comunei P. S. reprezentat prin primar (f.36-50), a depus note scrise prin care declară că menține constituirea de parte civilă formulată în faza urmăririi penale, cu luarea în considerare și a soluției pronunțate de instanța civilă precum și reactualizarea debitelor la sfârșitul anului 2014, perioadă în care spațiile s-au aflat tot în folosința membrilor familiei inculpatului. De asemenea, a apreciat ca necesară efectuarea unei expertize în vederea stabilirii prejudiciului actual.

La data de 5.06.2015 inculpatul a formulat cerere de ridicarea sechestrului asigurător(f.75) aplicat asupra imobilului proprietatea sa,motivat de achitarea întregului debit către partea civilă . susținerea cererii, a învederat faptul că în faza urmăririi penale, procurorul a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra imobilului proprietatea inculpatului, până la concurența sumei de 92.894,40 lei .Inculpatul a susținut că s-a achitat până în prezent suma de 102.515,13 lei și depune la dosarul cauzei chitanțele justificative:chit.nr.796/16.02.2015 elib. de primăria P. S. privind suma de 45.153,76 lei,chit. nr.2905/1.04.2015 elib. de exec. jud. C. I. privind suma de 22.208 lei și chit. nr. 1804/11.05.2015 elib. de primăria P. S. pentru suma de 38.043,81 lei (f.77-81).

În ședința publică din data de 9.06.2015 (f.104-106), în prezența inculpatului și a apărătorului ales,instanța a constatat cauza în stare de judecată și în temeiul dispozițiilor art. 374 NCPP a adus la cunoștința inculpatului pentru ce a fost trimis în judecată, explicând acestuia în ce constă învinuirea ce i se aduce, l-a încunoștințat pe acesta cu privire la dreptul de a nu face nici o declarație, atrăgându-i atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa. De asemenea ,a adus la cunoștința inculpatului, conținutul dispozițiilor art.375,ind.1 NCPP .

Inculpatul a solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii de judecată aplicabile în cazul recunoașterii învinuirii, în baza înscrisurilor și a probelor administrate în faza urmăririi penale.

Coroborând probele administrate în faza de urmărire penală,cu înscrisurile depuse și declarația luată inculpatului în faza de judecată,instanța a reținut următoarea stare de fapt:

Prin Hotărârea Consiliului Local al comunei P. S. nr.12/2.05.2011 s-a aprobat organizarea licitației publice pentru închirierea unor spații comerciale aparținând domeniului privat al . care și spațiul denumit „Băcănie” cu destinația de comercializare de produse alimentare și nealimentare, prețul de pornire a licitației fiind stabilit la suma de 90 euro/lună. La data stabilită de 23.05.2011 s-a organizat licitația publică la care au participat L. D. și B. L.,câștigător al licitației publice fiind L. D. care a oferit prețul cel mai mare de 450 euro.

Inculpatul L. C., în calitate de primar al . încheiat cu fiul său L. D., contractul de închiriere nr. 1244/10.06.2011 la data de 10.09.2011 ca urmare a licitației publice organizate în baza HCL nr.12/2011câștigate de acesta. În cuprinsul contractului (Cap. IV pct.2) inculpatul a introdus clauza care stipulează că „la cererea beneficiarului LOCATAR și numai în situația în care acesta întâmpină dificultăți economice, cuantumul chiriei stabilite în condițiile de mai sus poate fi negociat. Această cerere poate fi depusă numai după o analiză corectă a situației economice a locatarului și nu mai repede de expirarea a minim 3 luni de zile”.Clauza inserată apare ca abuzivă în condițiile în care L. D. a formulat cerere cu o zi înainte de încheierea contractului de închiriere și deși cererea este datată 9.06.2013, aceasta nu este înregistrată în evidențele Primăriei . urmare a clauzei introduse în contractul de închiriere nr. 1244/10.06.2011 la data de 10.09.2011, inculpatul în calitate de primar a încheiat cu fiul său, L. D. un act adițional prin care începând cu data de 10.09.2011 s-a redus chiria lunară pentru spațiul închiriat, la suma de 51 euro/ lună. Aceasta, în condițiile în care la data de 23.05.2011 în urma licitației publice organizate conform HCL nr.12/2011 pentru spațiul în cauză denumit „Băcănie” a fost declarat câștigător L. D. care a oferit prețul cel mai mare de 450 euro.

Susținerile inculpatului cu privire la motivul pentru care a încheiat contractul în acest mod, respectiv că martora B. L., participantă la licitație ,ar fi urcat în mod intenționat prețul chiriei, nu sunt susținute de probe și nici nu exonerează inculpatul de răspunderea penală, atâta timp cât acesta prin actele juridice încheiate cu fiul său a prejudiciat .>

Inculpatul L. C., în calitate de primar al . încheiat cu fiica sa L. A. L. - administrator al ., contractul de concesiune nr.1168/7.06.2012 având ca obiect cota de ½ din imobilul cu destinația de dispensar medical, prin atribuire directă, fără a fi emisă hotărârea Consiliului local al . cu încălcarea dispozițiilor imperative ale HG 884/3.06.2004 privind concesionarea imobilelor în care funcționează cabinete medicale.

Coroborând înscrisurile depuse în dosar de urmărire penală, cu declarațiile martorilor (f.43-113) și susținerile inculpatului atât în faza urmăririi penale(f.31-42)cât și în faza de judecată,instanța a apreciat că inculpatul, în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu a nesocotit dispozițiile legale privind incompatibilitatea și a participat în mod efectiv la luarea deciziilor privind închirierea către fiul și fiica sa a unor bunuri imobile ale comunei, fără aprobarea Consiliului local sau în alte condiții decât cele stabilite,aducând prejudicii comunei.

Fapta inculpatului care la data de 10.06.2011,în calitate de primar a încheiat un contract de închiriere a unui spațiu comercial cu fiul său prin introducerea în mod nelegal a unei clauze care permitea micșorarea chiriei, după care la data de 10.09.2011 în mod nelegal a încheiat un act adițional prin care a redus chiria lunară datorată de fiul său, iar la data de 7.06.2012 a încheiat în mod nelegal un contract de concesiune prin atribuire directă fiicei sale L. A. L., având ca obiect cabinetul medical, pe o perioadă de 30 ani cauzând o pagubă . elementele constitutive ale infracțiunii continuate de abuz în serviciu prev. de art.13 ind.2 L.78/2000 rap. La art.297 al.1 CP cu aplicarea art.35 al.1 CP(2 acte materiale).

Fapta inculpatului L. C. în perioada în care a îndeplinit funcția de primar al . încheiat la data de 10.06.2011 contractul de închiriere a unui spațiu comercial cu fiul său, la data de 10.09._ a încheiat actul adițional prin care a redus chiria lunară, iar la data de 7.06.2012 a încheiat contractul de concesiune prin atribuire directă fiicei sale pentru un imobil proprietatea comunei,iar a doua zi a încheiat procesul verbal de predare primire a spațiului,întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate de conflict de interese prevăzută de art. 301 al.1 cu aplicarea art.35 al.1 CP(4 acte materiale).

Sub aspectul conținutului constitutiv al infracțiunilor, instanța a constatat că elementul material al laturii obiective s-a realizat prin acțiunea inculpatului de participare la încheierea actelor juridice,creând un prejudiciu comunei P. S. stabilit prin ordonanța procurorului nr.661/P/2013 din data de 5.09.2014 la suma de 92.894,4 lei. Sub aspectul laturii obiective s-a reținut fără dubiu vinovăția inculpatului sub forma intenției directe(art.19 al.1 lit. a CP 1969).

Pentru a stabili legea penală aplicabilă în cauza penală de față, potrivit principiului aplicării legii penale mai favorabile,instanța a trebuit să stabilească dacă fapta săvârșită de inculpat a fost sau nu dezincriminată prin . legii noi, iar apoi să compare vechea reglementare cu noua reglementare, pentru a se stabili care dintre acestea este mai favorabilă inculpatului. În acest context, instanța a constatat că infracțiunea de conflict de interese nu a fost dezincriminată prin . Noului Cod Penal, fiind în continuare incriminată în art.301 NCP.

Sub aspectul elementelor constitutive, infracțiunea dedusă judecății se bucură de o reglementare identică și în legea veche, fiind prevăzută de art.253 ind.1 al.1 CP din 1969, cu mențiunea că spre deosebire de legea veche, legea nouă nu mai prevede și modalitatea de săvârșire prin beneficierea de „servicii” ci numai de „foloase de orice natură”.

Potrivit dispozițiilor art. 5 NCP,în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Instanța a apreciat că sub aspectul pedepsei principale, legea penală mai favorabilă este legea veche, adică cea care a fost în vigoare la data comiterii faptei, și anume dispozițiile art.253 ind.1al.1CP din 1969 care prevedea pentru fapta săvârșită pedeapsa de la 6 luni la 5 ani închisoare,față de legea nouă care prevede un regim sancționator mai aspru, stabilind un minim special de 1 an închisoare și un maxim special de 5 ani închisoare.

Privitor la infracțiunea de abuz în serviciu, instanța a constatat că infracțiunea de abuz în serviciu nu a fost dezincriminată prin . Noului Cod Penal, fiind în continuare incriminată în art.297 NCP și a apreciat că legea penală mai favorabilă este legea veche, adică cea care a fost în vigoare la data comiterii faptei, și anume dispozițiile art.248 CP din 1969 care prevedea pentru fapta săvârșită pedeapsa de la 6 luni la 5 ani închisoare,față de legea nouă care prevede în art. 297 al.1NCP un regim sancționator mai aspru, stabilind un minim special de 2 ani închisoare și un maxim special de 7 ani închisoare.

Față de cele expuse, în baza art.386 NCPP instanța a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute prin rechizitoriu,din infracțiunea continuată de conflict de interese prevăzute de art.301 al.1 NCP, cu aplicarea art.35 al.1 NCP(4 acte materiale) și din infracțiunea continuată de abuz în serviciu prev. de art.13 ind.2 din L.78/2000 rap. la art.297 al.1 NCP cu aplicarea art.35 al.1 NCP(2 acte materiale) în infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.246 al.1 CP sau infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art.248 al.1 CP și art.253 ind. 1 CP, cu aplicarea art.5 NCP.

În baza art.386 NCPP, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a infracțiunilor de abuz în serviciu și conflict de interese într-o singură infracțiune de conflict de interese prev. de art.253 ind.1 CP în formă continuată.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art.72 CP, și anume dispozițiile părții generale a codului penal,limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială,gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Inculpatul, deși a recunoscut faptele în materialitatea lor, a apreciat că nu se face vinovat de săvârșirea vreunei fapte de natură penală,atitudine ce sugerează că deși cunoștea prevederile legale și faptul că trebuie să le respecte, a preferat să încalce legea doar pentru a asigura un beneficiu membrilor familiei sale.

În consecință,în baza art.253 ind.1CP (art.301 NCP) cu aplicarea art.41 CP, art.5 NCP și art.396 al.1,10 NCPP ,a condamnat inculpatul L. C., fiul lui I. și D.,n. la data de 20.05.1949 în loc. P. S. jud. Sibiu ,cu domiciliul în loc. P. S. nr.416 jud. Sibiu,CNP_6,posesor al CI . nr._, studii superioare,economist,căsătorit,fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese, în formă continuată ( 4 acte materiale).

În baza art.13 ind.2 L.78/2000 rap. la art.248 CP cu aplicarea art.41 CP,art.5NCP,art.396 al.1,10 NCPP, a condamnat același inculpat L. C.,la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă continuată (2 acte materiale).

În baza art.33 lit. a CP, cu aplicarea art.34 lit. b CP, art.42 CP și art.5 NCP a contopitpedepsele ,urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1(un) an închisoare sporită la 1(un) an și 4 (patru) luni închisoare.

În privința pedepselor complementare s-a constatat că atât legea veche cât și cea nouă prevede obligativitatea aplicării pedepsei complementare a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică, doar limitele și condițiile de aplicare fiind diferite. În consecință,în baza art.65 CP rap. la art.64 alin. 1 lit. a teza a II – a, b și c CP cu aplic. art.5 alin.1 NCP,cu ref. la art.12 alin. 1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009, a aplicat inculpatului pedepsele complementare constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, în interzicerea dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat respectiv în interzicerea dreptului de a ocupa funcția de administrator, director, asociat sau membru în consiliul de administrație al unei societăți comerciale, pe o perioadă de 10 (zece) ani.

Criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală,cât și condițiile privind individualizarea judiciară a executării acesteia. Sub aspectul modalității de individualizare judiciară a executării pedepsei s-a constatat că legea veche este favorabilă inculpatului deoarece permite și aplicarea pedepsei închisorii cu suspendarea condiționată sau sub supraveghere a executării acesteia. Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia în regim de detenție, inculpatul fiind o persoană vârstnică, a avut un comportament sincer și a încercat acoperirea întregului prejudiciu produs prin faptele sale,în baza art.81 al.2 CP,cu aplicarea art.5NCP,a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 (trei) ani și 4 luni ,termen de încercare stabilit în condițiile art.82 al.1 CP.

În baza art.71 al.5 CP,cu aplicarea art.5NCP,pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale, a suspendat instanța și executarea pedepsei accesorii.

În baza art.359 CPP,art.5NCP, instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 CP.

Având în vedere faptul că inculpatul a achitat în întregime prejudiciul stabilit,fiind înlăturate consecințele faptei ilicite și culpabile, instanța a constatat recuperat în întregime prejudiciul în cuantum de 92.894,4 lei. În consecință,în temeiul dispozițiilor art.346,353 CPP (art.397 al.4 NCPP) a admis cererea formulată și a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanța procurorului nr.661/P/2013 din data de 5.09.2014 asupra bunurilor proprietatea inculpatului.

Pentru cele expuse, cum infracțiunea de conflict de interese este o infracțiune de pericol concret și nu una de rezultat, cum prejudiciul stabilit în faza urmăririi penale a fost recuperat în întregime și justificat cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei,instanța a respins acțiunea civilă precizată de partea civilă Consiliul Local al Comunei P. S. cu sediul în loc. P. S. nr.412 jud. Sibiu, aceasta având posibilitatea să formuleze acțiune civilă separată pentru despăgubirile pretinse și constatate ulterior.

În baza art.398 NCPP rap. la art.274 alin. 1 NCPP a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei sentințe au exercitat calea de atac a apelului P. de pe lângă J. Săliște și inculpatul L. C. criticând sentința primei instanțe pentru considerente de nelegalitate și netemeinicie.

În expunerea motivelor de apel, P. de pe lângă J. Săliște a arătat că legea penală mai favorabilă inculpatului ce s-ar impune a fi aplicată în cauză, este legea nouă. În argumentarea acestui punct de vedere s-a arătat că pedeapsa prevăzută în prezent de legea penală are limite, minime și maxime, mult mai reduse decât vechea reglementare.

S-a mai arătat că prima instanță a stabilit o pedeapsă nelegală, de 1 an închisoare, la momentul la care a hotărât condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor statului. Pentru această infracțiune inculpatul nu putea fi condamnat la o pedeapsă mai mică de 2 ani închisoare, pedeapsă orientată la minimul special prevăzut de lege, minim redus ca urmare a aplicării prevederilor art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală.

Dacă se acceptă critica de nelegalitate mai sus expusă atunci ar trebui să se observe că pedeapsa rezultantă ce ar putea fi aplicată inculpatului ar fi în cuantum minim de 2 ani și 4 luni închisoare. În aceste condiții în cauză nu s-ar mai putea da relevanță dispozițiilor referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei de vreme ce în ipoteza concursului de infracțiuni pedeapsa maximă aplicată nu ar trebui să depășească 2 ani închisoare.

Următoarea critică vizează nelegala aplicare a pedepsei complementare. Potrivit dispozițiilor art. 65 alin. 3 din Codul penal din 1969 pedeapsa complementară nu putea fi aplicată decât în ipoteza în care pedeapsa principală a închisorii aplicată de instanța de judecată era în cuantum de 2 ani. Acest cuantum trebuie să existe chiar și atunci când legiuitorul prevede obligativitatea aplicării pedepsei complementare.

Ultima critică vizează netemeinicia soluției de individualizare a executării pedepsei. Susține procurorul redactor al motivelor de apel că gravitatea infracțiunilor săvârșite, periculozitatea inculpatului, scopul urmărit de inculpat, calitatea pe care inculpatul a avut-o, justificau aplicarea unei pedepse cu executarea ei în regim de detenție.

În cuprinsul motivelor de apel, inculpatul a solicitat instanței a reține în favoarea sa circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a, b și c din Codul penal din 1969. Suplimentar, a afirmat inculpatul că mai pot fi reținute în favoarea sa și o . aspecte de ordin personal: starea de sănătate și repararea integrală a prejudiciului.

A mai solicitat inculpatul ca instanța de apel să efectueze o operațiune pur tehnică și anume schimbarea încadrării juridice din infracțiunile reținute prin actul de sesizare a instanței în infracțiunile corespondente din Codul penal din 1969.

O altă solicitare a inculpatului din cuprinsul motivelor de apel vizează schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată din infracțiunea continuată de conflict de interese prevăzute de art.301 al.1 NCP, cu aplicarea art.35 al.1 NCP(4 acte materiale) și din infracțiunea continuată de abuz în serviciu prev. de art.13 ind.2 din L.78/2000 rap. la art.297 al.1 NCP cu aplicarea art.35 al.1 NCP(2 acte materiale)în infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art.248 al.1 CP și art.253 ind. 1 CP, cu aplicarea art.5 NCP. În argumentarea acestei solicitări se arată că în cauză nu poate fi reținută o infracțiune asimilată infracțiunilor de corupție, mai ales că nici urmărirea penală nu a fost efectuată de D.N.A. La momentul expunerii orale a motivelor de apel, inculpatul, prin apărătorul său, a arătat că înțelege să renunțe la această solicitare.

S-a mai solicitat și schimbarea încadrării juridice din două infracțiuni de abuz în serviciu și conflict de interese într-o singură infracțiune de conflict de interese în formă continuată. Și la această solicitare inculpatul, la momentul expunerii orale a motivelor de apel, a arătat că înțelege să renunțe.

Încheie inculpatul critica sa prin a solicita instanței de apel să mențină modalitatea de individualizare a executării pedepsei sau să aplice inculpatului o pedeapsă a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere.

Verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, prin prisma criticilor formulate și în baza propriei aprecieri, C. de A. A. I. constată că apelurile declarate în cauză sunt fondate pentru considerentele ce urmează.

Încă dintr-un început reținem noi că din ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză rezultă că starea de fapt expusă de către prima instanță este corectă, fiind dovedită săvârșirea de către inculpatul L. C. a infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, respectiv pentru infracțiunile de abuz în serviciu și conflict de interese.

Astfel, faptele inculpatului care la data de 10.06.2011, în calitate de primar a încheiat un contract de închiriere a unui spațiu comercial cu fiul său prin introducerea în mod nelegal a unei clauze care permitea micșorarea chiriei după care, la data de 10.09.2011, în mod nelegal a încheiat un act adițional prin care a redus chiria lunară datorată de fiul său iar la data de 7.06.2012 a încheiat în mod nelegal un contract de concesiune prin atribuire directă fiicei sale L. A. L., având ca obiect cabinetul medical, pe o perioadă de 30 ani cauzând o pagubă comunei P. S., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii continuate de abuz în serviciu prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art.41 alin. 2 din Codul penal din 1969(2 acte materiale).

Faptele inculpatului L. C. care, în perioada în care a îndeplinit funcția de primar al comunei P. S., a încheiat la data de 10.06.2011 contractul de închiriere a unui spațiu comercial cu fiul său, la data de 10.09._ a încheiat actul adițional prin care a redus chiria lunară, la data de 7.06.2012 a încheiat contractul de concesiune prin atribuire directă fiicei sale pentru un imobil proprietatea comunei, iar a doua zi a încheiat procesul verbal de predare primire a spațiului,întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii continuate de conflict de interese prevăzută de art. 253¹ alin. 1 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969 (4 acte materiale).

Prima instanță, J. Săliște, a realizat o analiză exhaustivă a probatoriului administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală cât și de judecată.

Fiind dovedită existența faptelor și săvârșirea acestora cu vinovăție de inculpat, C. de A. A. I. constată că în mod corect judecătoria a dispus condamnarea acestuia pentru infracțiunile reținute în sarcina sa prin actul de sesizare.

J. Săliște, luând act de acordul inculpatului de a uza de procedura de judecată în cazul recunoașterii învinuirii, a procedat la stabilirea pedepselor pentru infracțiunile săvârșite. Prima instanță a expus starea de fapt, a prezentat și analizat probele pe baza cărora a reținut starea de fapt și, cu o amplă motivare, a individualizat pedepsele stabilite și modalitatea de executare a pedepsei rezultante aplicate.

În fine, în mod corect a observat judecătorul fondului că inculpatul a achitat integral prejudiciul reținut ca fiind produs prin faptele sale. Ridicarea măsurii sechestrului asigurator s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale, dispoziții la care judecătorul fondului a făcut trimitere.

Apelul exercitat în cauză de Ministerul Public este fondat pentru considerentele ce urmează.

C. de A. A. I. reține, în baza propriei sale analize, că legea penală mai favorabilă inculpatului ce se impune a fi aplicată în prezenta cauză este Codul penal din 1969. Prima instanță, J. Săliște a oferit o motivare pertinentă la momentul la care a stabilit faptul că legea penală anterioară este mai favorabilă inculpatului.

Combătând susținerile Ministerului Public din cuprinsul motivelor de apel, afirmăm că la stabilirea legii penale mai favorabile nu se poate ține cont exclusiv de limitele de pedeapsă, minime sau maxime, ci, așa cum chiar redactorul motivelor de apel arată, trebuie făcută o apreciere globală a tuturor criteriilor pentru a se stabili în concret legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului. Or atâta timp cât instanța de apel încă dintr-un început este convinsă de faptul că o pedeapsă neprivativă de libertate este în măsură a asigura scopul ei preventiv, atunci Codul penal din 1969 este legea penală mai favorabilă datorită faptului că nu impune în sarcina condamnatului nici un fel de obligații în măsura în care instanța optează pentru suspendarea condiționată a executării pedepsei. În plus, în ipoteza reținerii circumstanțelor atenuante(și asupra acestui aspect vom mai reveni) pedeapsa poate fi stabilită într-un cuantum mult mai mic potrivit vechii reglementări, în comparație cu noua reglementare penală.

Ajungând în acest punct al expunerii noastre trebuie să menționăm că împărtășim motivul de critică expus de Ministerul Public cu privire la nelegalitatea pedepsei principale de 1 an închisoare stabilită în sarcina inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu.

Infracțiunea de abuz în serviciu, în modalitatea săvârșită de inculpat, era sancționată de legiuitor cu pedeapsa închisorii de la 3 la 15 ani. Dând relevanță cauzei de reducere a pedepsei prevăzută de art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, pedeapsa minimă pe care prima instanță o putea stabili în sarcina inculpatului pentru această infracțiune nu putea fi mai mică de 2 ani(ca urmare a reducerii limitelor de pedeapsă, minimă și maximă, cu o treime). Stabilind o pedeapsă de 1 an închisoare, prima instanță a procedat nelegal. Instanța de apel va corecta această nelegalitate prin stabilirea unei pedepse între limite legale. Odată cu stabilirea pedepselor și cu aplicarea pedepsei principale rezultante, instanța de apel va face o corectă aplicare și a dispozițiilor referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei și la durata termenului de încercare.

Întemeiată este și critica Ministerului Public referitoare la nelegalitatea aplicării pedepselor complementare.

Pedepsele complementare sunt menite să completeze represiunea instituită prin pedeapsa principală. Pedepsele complementare sunt prevăzute de lege și aplicate de instanța judecătorească numai pe lângă o pedeapsă principală. Ca sancțiune penală și pedepsele complementare îndeplinesc alături de pedepsele principale funcții de constrângere, de reeducare și de exemplaritate. Prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni ca scop al pedepsei se realizează și prin aplicarea pedepselor complementare.

După obiectul asupra căruia poartă constrângerea ce o instituie, pedepsele complementare sunt privative de drepturi și sunt de două feluri: interzicerea unor drepturi și degradarea militară.

Interzicerea unor drepturi este pedeapsa complementară ce constă în interzicerea pe o perioadă de timp a exercițiului unor drepturi ale condamnatului. Interzicerea unor drepturi se pronunță de instanța de judecată, pe lângă pedeapsa principală a închisorii, dacă sunt îndeplinite condițiile ce privesc durata pedepsei pronunțate, aprecierea necesității aplicării acesteia de instanță și prevederea ei în legea penală.

Potrivit art. 53 pct. 2 lit. a din Codul penal din 1969 și a art. 64 din Codul penal din 1969, pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi constă în interzicerea pe o perioadă cuprinsă între unu și zece ani a unuia sau a mai multor drepturi din cele prevăzute de lege.

Pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi se aplică de instanța de judecată pe lângă pedeapsa închisorii de cel puțin 2 ani(art. 65 alin. 1 din Codul penal din 1969). Aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi este obligatorie ori de câte ori este prevăzută de lege, cu condiția ca pedeapsa principală stabilită să fie închisoarea de cel puțin 2 ani(art. 65 alin. 3 din Codul penal din 1969).

Or prima instanță, J. Săliște, aplicând pedepsele complementare s-a aflat într-o dublă eroare. Mai întâi a aplicat pedepsele complementare pe lângă pedeapsa rezultantă principală, omițând că pedeapsa complementară trebuie aplicată pe lângă fiecare pedeapsă principală în parte și nu doar pe lângă pedeapsa principală rezultantă. În al doilea rând, prima instanță a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi cu încălcarea dispozițiilor art. 65 alin. 3 din Codul penal din 1969 de vreme ce pedeapsa principală stabilită pentru infracțiunea de abuz în serviciu era închisoare de 1 an și nu de 2 ani, așa cum expres o cere legea. Aceste nelegalități din sentința primei instanțe le vom complini prin înlăturarea aplicării pedepselor complementare.

Nu putem să împărtășim solicitarea scrisă a Ministerului Public cu privire la aplicarea unei pedepse cu executarea ei efectivă.

La momentul la care am deliberat cu privire la stabilirea cuantumului pedepselor, cu privire la cuantumul pedepsei rezultante aplicate și cu privire la modalitatea de executare a acesteia din urmă am pornit de la aprecierea generală că, pentru ca politica penală, privită sub aspectul acțiunii de combatere a criminalității, să-și atingă obiectivul-reducerea treptată a fenomenului infracțional-este necesar ca fiecare pedeapsă concretă să-și îndeplinească, prin constrângerea pe care o implică, funcțiile de intimidare și reeducare, căci numai astfel scopul pedepsei, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, va putea fi atins.

Dar orice pedeapsă își poate îndeplini în mod eficient aceste funcții influențând conduita celui condamnat doar dacă este adecvată, adaptată cazului concret. Aceasta înseamnă că, la stabilirea genului, cuantumului și modului său de executare, trebuie să se țină seama de un ansamblu de date, împrejurări și situații specifice, care, în cazul supus judecății, caracterizează conținutul concret al infracțiunii, condițiile în care fapta a fost săvârșită și persoana făptuitorului. Pe de altă parte o pedeapsă este aptă a-și îndeplini funcțiile și realiza scopul numai dacă, atât în faza judecății, cât și în faza executării este perfect individualizată.

Individualizarea pedepsei, instituție al cărei fundament juridic se află în dispozițiile Capitolului V din Titlul III al Părții generale a Codului penal – principiul individualizării fiind un principiu fundamental al dreptului penal- apare astfel ca fiind unul dintre instrumentele de realizare a politicii penale.

Individualizarea pedepsei trebuie să dea expresie, practic-în alegerea sancțiunii și în determinarea concretă a sancțiunii alese-tuturor orientărilor politicii penale. Pedeapsa concretă, rezultat al operației de individualizare, trebuie să fie o expresie echilibrată a constrângerii și reeducării; trebuie să fie umană, adică să nu fie excesivă față de necesitățile reeducării și să nu înjosească demnitatea celui condamnat, ceea ce nu exclude fermitatea și intransigența; trebuie să fie stabilită în limitele legii și cu respectarea strictă a cerințelor prevăzute de lege.

Legiuitorul român în cuprinsul art. 72 alin. 1 din Codul penal din 1969 a reglementat criteriile generale de individualizare a pedepsei. Astfel, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Inculpatul L. C. este autor a două infracțiuni: abuz în serviciu și conflict de interese. Infracțiunile săvârșite de inculpat sunt pedepsite de legiuitor cu pedeapsa închisorii de la 3 la 15 ani și respectiv de la 6 luni la 5 ani. Limitele pedepselor trebuie reduse cu o treime ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală.

Faptele au fost comise în perioada în care inculpatul deținea funcția de primar al comunei P. S.. Scopul săvârșirii faptelor a fost acela de a asigura un beneficiu financiar membrilor de familie.

Inculpatul a avut o atitudine sinceră în fața primei instanțe, înțelegând să uzeze de procedura de judecată în cazul recunoașterii învinuirii. Inculpatul nu are antecedente penale.

În favoarea inculpatului vom reține, pe lângă cauza de reducere a pedepsei prevăzută de art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală și circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. b din Codul penal din 1969 și anume stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită. Ar fi foarte greu să nu reținem această circumstanță atenuantă în favoarea inculpatului în condițiile în care acesta, conștient de activitatea sa infracțională și de prejudiciile încercate de unitatea administrativ teritorială ca urmare a faptelor comise, a achitat nu mai puțin de 100.000 lei.

În defavoarea inculpatului pledează existența concursului de infracțiuni și a infracțiunii continuate.

Raportat la criteriile de individualizare, la considerentele mai sus expuse și la limitele de pedeapsă, C. de A. A. I. apreciază că stabilirea unor pedepse de:

-1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii continuate de abuz în serviciu prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 din Codul penal din 1969 și cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969 și de

-3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese prev. de art. 253¹ alin. 1 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969, pedepse orientate sub minimul special prevăzut de legiuitor ca urmarea a reținerii circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. b din Codul penal din 1969, este în măsură a asigura prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni pe viitor.

Opinia noastră se îndepărtează de cea a procurorului redactor al motivelor de apel în ceea ce privește individualizarea executării acestei pedepse.

Fără a contesta vreun moment gravitatea faptelor săvârșite de inculpat considerăm noi că natura infracțiunilor, împrejurările în care faptele au fost săvârșite, motivația comiterii acestor fapte și persoana infractorului nu fac necesară executarea pedepsei în penitenciar. Inculpatul nu a mai fost anterior condamnat, a recunoscut faptele și, cel mai important, a acoperit integral prejudiciul cauzat. De asemenea, nu putem să nu observăm că inculpatul s-a prezentat în fața instanței de apel părând a fi înțeles gravitatea faptelor sale și consecințele pe care comiterea unor astfel de fapte le poate avea asupra sa. Perioada de timp pe care s-a derulat procesul penal suntem convinși că a avut o influență benefică asupra inculpatului care a conștientizat în concret riscurile la care se supune comițând infracțiuni. A decide executarea pedepsei în penitenciar(în condițiile în care inculpatul are o vârstă înaintată) ar însemna să aplicăm o pedeapsă inumană și excesivă față de necesitățile reeducării inculpatului.

Pentru a concluziona cu privire la aceasta, apreciem noi că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea ei în penitenciar.

Apelul declarat de inculpat va fi admis doar în partea ce privește reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. b din Codul penal din 1969 și în partea ce privește înlăturarea pedepselor complementare. Nu vom mai relua argumentele pe care le-am expus mai sus cu privire la aceste două chestiuni.

Nu putem reține în favoarea inculpatului conduita anterioară bună ca și circumstanță atenuantă(art. 74 lit. a din Codul penal din 1969). Inculpatul, anterior, în îndeplinirea atribuțiilor specifice funcției de primar al localității P. S. a săvârșit infracțiunile deduse judecății. Conduita sa anterioară a fost una ce a condus la inculparea sa și nu poate fi una ce să atenueze răspunderea penală.

Nici atitudinea sa sinceră ulterioară nu o putem reține ca și circumstanță atenuantă(art. 74 lit. c din Codul penal din 1969). Inculpatul, în fața evidenței ce reieșea din probe, ar fi fost de neînțeles să aibă o altă atitudine. Nu inculpatul a fost cel care a denunțat organelor de urmărire penală faptele comise ci acestea din urmă au fost cele care au depistat activitatea ilegală a inculpatului. în plus, atitudinea sa sinceră a fost deja valorificată prin reținerea cauzei de reducere a pedepsei prevăzută de art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală.

Cererile de schimbare a încadrării juridice inculpatul nu le-a mai susținut în fața instanței de apel astfel încât considerăm că suntem dispensați de obligația de a motiva netemeinicia lor. Precizăm doar că împărtășim considerentele expuse de prima instanță cu privire la această chestiune.

Pentru a concluziona, instanța de apel, dând relevanță dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. a din Codul de procedură penală după admiterea apelurilor exercitate în cauză, va desființa sentința penală apelată în ceea ce privește:

-omisiunea reținerii în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. b ) din Codul penal din 1969;

-greșita aplicare a pedepselor complementare și

-individualizarea judiciară a pedepselor, și judecând cauza în aceste limite:

Va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului L. C. în pedepsele principale.

Va reține în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă judiciară prev. de art. 74 lit. b) din Codul penal din 1969.

Va înlătura aplicarea pedepselor complementare prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a-II-a, b) și c) din Codul penal din 1969.

În baza art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969, a art. 74 lit. b) și a art. 76 lit. c) din Codul penal din 1969, art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală și a art. 5 din Codul penal, va aplica inculpatului L. C. pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare (2 acte materiale ).

În baza art. 253¹ alin. 1 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969, a art. 74 lit. b) și a art. 76 lit. e) din Codul penal din 1969, a art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală și a art. 5 din Codul penal va aplica inculpatului pedeapsa de 3 luni închisoare ( 4 acte materiale ).

În baza art. 33 lit. a) cu aplicarea art. 34 lit. b) din Codul penal din 1969 și art. 5 Cod penal va contopi pedepsele stabilite prin prezenta decizie și va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. 2 din Codul penal din 1969 va interzice inculpatului drepturile civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II – a și b) din Codul penal din 1969.

Va menține dispoziția cu privire la suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și accesorii și va fixa durata termenului de încercare la 3 ani și 6 luni, calculat potrivit art. 82 din Codul penal din 1969 .

Va menține restul dispozițiilor din sentința penală apelată, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

Lipsind culpa procesuală a inculpatului, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia, în baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelurile declarate de P. de pe lângă J. Săliște și de inculpatul L. C. împotriva sentinței penale nr. 40 din data de 23.06.2015, pronunțată de J. Săliște în dosarul nr._ /2015.

Desființează sentința penală apelată în ceea ce privește:

-omisiunea reținerii în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. b ) din Codul penal din 1969;

-greșita aplicare a pedepselor complementare și

-individualizarea judiciară a pedepselor, și judecând cauza în aceste limite:

Descontopește pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului L. C. în pedepsele principale.

Reține în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă judiciară prev. de art. 74 lit. b) din Codul penal din 1969.

Înlătură aplicarea pedepselor complementare prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a-II-a, b) și c) din Codul penal din 1969.

În baza art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969, a art. 74 lit. b) și a art. 76 lit. c) din Codul penal din 1969, art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală și a art. 5 din Codul penal, aplică inculpatului L. C. pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare (2 acte materiale ).

În baza art. 253¹ alin. 1 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969, a art. 74 lit. b) și a art. 76 lit. e) din Codul penal din 1969, art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală și a art. 5 din Codul penal aplică inculpatului la pedeapsa de 3 luni închisoare ( 4 acte materiale ).

În baza art. 33 lit. a) cu aplicarea art. 34 lit. b) din Codul penal din 1969 și art. 5 Cod penal contopește pedepsele stabilite prin prezenta decizie și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. 2 din Codul penal din 1969 interzice inculpatului drepturile civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II – a și b) din Codul penal din 1969.

Menține dispoziția cu privire la suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și accesorii și fixează durata termenului de încercare la 3 ani și 6 luni, calculat potrivit art. 82 din Codul penal din 1969 .

Menține restul dispozițiilor din sentința penală apelată, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 07.10.2015.

Președinte, Judecător,

S. T. G. L. O.

Grefier,

D. F.

Red. GLO

Tehnored. DF/2ex/20.10.2015

Jud. fond MV

← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 756/2015. Curtea...		Abandonul de familie. Art.378 NCP. Decizia nr. 918/2015. Curtea... →

Conflict de interese. Art.301 NCP. Decizia nr. 924/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Conflict de interese. Art.301 NCP. Decizia nr. 924/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA