Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 44/2016. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 44/2016 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 20-01-2016 în dosarul nr. 44/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 44/A/2016
Ședința publică din 20 Ianuarie 2016
Completul constituit din:
Președinte: S. T.
Judecător: G. L. O.
Grefier: D. F.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel A. reprezentat prin procuror A. P.
Pe rol se află judecarea apelului formulat de partea civilă S. R. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu împotriva sentinței penale nr 67/28.10.2015 pronunțată de Judecătoria Avrig în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul-revizuent B. G. C. asistat de apărător ales, av. Ș. G.-R., și de apărător desemnat din oficiu, av. S. M., lipsă fiind apelanta-parte civilă S. Romând prin A.N.A.F prin D.G.R.F.P. B. prin A.J.F.P. Sibiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Apărătorul desemnat din oficiu pentru intimatul-revizuent B. G. C., av. S. M., față de prezentarea apărătorului ales al părții solicită să se ia act de încetarea mandatului său.
Curtea, față de prezentarea apărătorului ales al părții, constată încetat mandatul apărătorului desemnat din oficiu pentru acesta.
Apărătorul ales al intimatului-revizuent B. G. C., av. Ș. G.-R., depune la dosar chitanțele privind onorariile avocațiale acordate în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea dă cuvântul asupra prezentului apel.
Apărătorul ales al intimatului-revizuent B. G. C., av. Ș. G.-R., solicită respingerea apelului formulat în cauză întrucât apreciază că sentința pronunțată de prima instanță este legală și temeinică.
Se apreciază că sentința instanței de fond a avut la bază decizia Curții Constituționale 363/2015 prin care s-a declarat neconstituțională dispoziția art. 6 din Legea 241/2005.
Apărătorul intimatului menționează că a fost formulată această revizuire întrucât consecințele încălcării acestei dispoziții constituționale se produceau în continuare, motiv pentru care se apreciază că sentința instanței de revizuire este legală, dispozițiile art. 453 alin. 1) lit. f) Cod procedură penală fiind incidente în cauză.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea apelului formulat și menținerea sentinței primei instanțe ca legală și temeinică, întrucât cazul de revizuire pe care s-a întemeiat această hotărâre judecătorească este prevăzut în mod expres în Codul de procedură penală și nu există vreun temei pentru a fi menținută hotărârea, având în vedere că raportat la data pronunțării sale aceasta produce încă efecte.
Cu privire la restul motivelor invocate, se apreciază că ele vizează exclusiv latura civilă, iar în această procedură și la acest moment apar ca nefondate.
Având ultimul cuvânt, intimatul-revizuent B. G. C. menționează că este nevinovat.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față constată:
Prin sentința penală nr. 67/28.10.2015 pronunțată de Judecătoria Avrig în dosar nr._ ., în baza art. 462 alin. 1 NCPP, raportat la art. 453 alin. 1 lit. f NCPP, s-a admis cererea de revizuire formulată de revizuentul B. G. C. și în consecință:
S-a anulat în întregime sentința penală nr. 59/2014 din data de 05.09.2014, pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Avrig, rămasă definitivă la data de 16.02.2015, prin decizia penală nr. 155/A/2015 din data de 16.02.2015, pronunțată în dosarul nr._ de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția penală și pentru cauze cu minori, și rejudecând:
În baza art. 396 alin. 5 NCPP, raportat la art. 16 alin. 1 lit. b teza întâi NCPP și art. 4 NCP, a fost achitat inculpatul B. G.-C., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969.
În baza art. 397 alin. 1 NCPP, raportat la art. 25 alin. 5 NCPP, a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă S. R., prin AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., prin mandatar ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SIBIU, cu sediul în mun. Sibiu, Calea Dumbrăvii, nr. 17, jud. Sibiu.
În baza art. 404 alin. 4 lit. c NCPP, s-a constatat că în cauză nu au fost luate măsuri asigurătorii de către organele judiciare.
În baza art. 462 alin. 3 NCPP, raportat la art. 404 alin. 4 lit. g NCPP, s-a dispus restituirea către inculpatul B. G.-C. a cheltuielilor judiciare în sumă de 1.500 lei, la care a fost obligat prin sentința penală nr. 59/2014 din data de 05.09.2014 a Judecătoriei Avrig și decizia penală nr. 155/A/2015 din data de 16.02.2015 a Curții de Apel A. I. – Secția penală și pentru cauze cu minori, achitate de inculpat prin chitanța . nr._ din data de 15.04.2015 emisă de Trezoreria A..
În baza art. 275 alin. 3 NCPP, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
S-a dispus ca la data rămânerii definitive a hotărârii o copie a dispozitivului să fie comunicată Oficiului Național al Registrului Comerțului .
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut și motivat următoarele:
Constată că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu din data de 15.03.2013, emis în dosarul nr. 452/P/2013, înregistrat inițial pe rolul Judecătoriei Sibiu sub dosar nr._ din data de 21.03.2013, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului B. G. C., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969.
Prin sentința penală nr. 406 din data de 28.06.2013, pronunțată de Judecătoria Sibiu – Secția penală, s-a admis excepția de necompetență teritorială, invocată de reprezentantul Ministerului Public, și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei A., fiind astfel înregistrată la această din urmă instanță sub dosar nr._ din data de 16.07.2013.
Prin sentința penală nr. 160/2013 din data de 16.10.2013, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr._, s-a admis cererea formulată de petentul B. G.-C. pentru strămutarea judecării cauzei ce a format obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei A. și s-a strămutat judecarea cauzei la Judecătoria Avrig, fiind menținute actele îndeplinite la instanța de la care s-a strămutat judecarea cauzei.
Prin sentința penală nr. 72/2013 din data de 05.11.2013, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, s-a hotărât trimiterea dosarului penal nr._ Judecătoriei Avrig, spre competentă soluționare.
Cauza a fost astfel înregistrată pe rolul Judecătoriei Avrig sub dosar nr._ din data de 14.11.2013.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în fapt, că inculpatul, în calitatea sa de administrator al S.C. AGNITEX S.A., nu a virat la bugetul de stat cu intenție, în perioada august 2005 – ianuarie 2012, în termenul de 30 de zile de la scadență, impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă aferente salariilor acordate angajaților, generând un prejudiciu de 1.017.518 lei.
S-a menționat că, prin adresa nr. 5527/31.01.2013, Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Sibiu a comunicat organului de cercetare penală că impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă reținute de la angajați și neachitate, în perioada august 2005 – ianuarie 2012, sunt în sumă de 1.017.518 lei, din care suma de 420.122 lei debit și suma de 597.396 lei accesorii, cu care aceasta s-a constituit parte civilă în cauză.
În rechizitoriu s-a mai reținut că, din analiza fișelor conturilor aferente perioadei menționate s-a observat că aceste contribuții erau reținute în fiecare lună, inculpatul efectuând ori plăți parțiale (anii 2005-2011), ori neefectuând nicio plată, cum a fost cazul anului 2012.
Prin procesul-verbal de sechestru nr. 3577/22.03.2004, Administrația Fiscală A. a instituit sechestrul asupra imobilului situat în orș. A., .. 3-7, jud. Sibiu, în suprafață de 10.098 mp., compus din sediu firmă și hală de producție, estimat la valoarea de 2.800.000 lei, în cauză nemaifiind luate măsuri asigurătorii pe durata procesului penal.
În drept, s-a arătat că fapta învinuitului B. G.-C., administrator al S.C. AGNITEX S.A. A., care în perioada august 2005 – ianuarie 2012, nu a virat la bugetul de stat, cu intenție, în termen de 30 de zile de la scadență, impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă aferente salariilor acordate salariaților, generând un prejudiciu în sumă de 1.017.518 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În cursul judecării cauzei, instanța de fond a încuviințat, în dosarul nr._, efectuarea unei expertize tehnice judiciare contabile, concluziile acesteia fiind însușite de către inculpat, dar contestate de către partea civilă.
Partea civilă S. R., prin AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., prin mandatar ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SIBIU și-a precizat pretențiile civile la suma de 1.031.034 lei, reprezentând obligații cu reținere la sursă neachitate de către inculpat, prin înscrisul depus la fila 24, vol. II, dosar nr._ al Judecătoriei Avrig.
Prin sentința penală nr. 59/2014 din data de 05.09.2014, pronunțată de Judecătoria Avrig în dosarul nr._, supusă revizuirii, instanța a hotărât, în temeiul art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 și art. 5 NCP, condamnarea inculpatului B. G. C., la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 2.000 lei, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, cu aplicarea art. 81 alin. 1 Cod penal din 1969 și art. 5 NCP .
Prin aceeași sentință penală, în temeiul art. 25 C.proc.pen., art. 397 alin. 1 C.proc.pen., prin raportare la art. 998, art. 999 și art. 1000 alin. 3 din vechiul Cod civil, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. R., prin AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., prin mandatar ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SIBIU, cu sediul în mun. Sibiu, Calea Dumbrăvii, nr. 17, jud. Sibiu, și a obligat inculpatul B. G.-C., în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. AGNITEX S.A. A., cu sediul în loc. A. .. 3, jud. Sibiu, la plata către partea civilă a sumei de 296.208 lei reprezentând debit și accesorii, precum și a dobânzilor și penalităților aferente până la data plății.
În temeiul art. 272 C.proc.pen, art. 274 alin. 1 și alin. 3 C.proc.pen, inculpatul a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Totodată s-a dispus comunicarea sentinței, la data rămânerii definitive, la Oficiul Național al Registrului Comerțului.
Pentru a pronunța sentința penală nr. 59/2014 din data de 05.09.2014, Judecătoria Avrig a reținut, în esență, că inculpatul B. G.-C. în calitatea de administrator la S.C. AGNITEX S.A. A., în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada august 2005 – ianuarie 2012, a reținut și nu a vărsat, cu intenție, la bugetul statului român, în termen de 30 de zile de la scadență, impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, în cuantum de 296.208 lei, faptă care în drept întrunea, la data comiterii, elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969.
Raportat la împrejurareile cauzei și la faptul că inculpatul a făcut demersuri în vederea obținerii lichidităților necesare achitării contribuțiilor la bugetul de stat, că nu are antecedente penale, a aplicat acestuia pedeapsa amenzii de 2.000 lei, apreciind că prin aplicarea acesteia se realizează scopul educativ și preventiv al pedepsei, prevăzut de art. 52 C.pen. și s-a aplicat și art. 81 alin. 1 C.pen. privind suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 1 an, termen de încercare calculat potrivit art. 82 alin. 2 C.pen, .
Fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale a inculpatului pentru fapta proprie și a părții responsabile civilmente ca și comitent pentru fapta inculpatului, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. R., prin AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., prin mandatar ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SIBIU.
Împotriva sentinței penale nr. 59/2014 din data de 05.09.2014, pronunțată de Judecătoria Avrig în dosarul nr._, au formulat apel inculpatul B. G. C. , partea civilă S. R., prin AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., prin mandatar ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SIBIU și partea responsabilă civilmente S.C. AGNITEX S.A. A., cererile de apel fiind soluționate prin decizia penală nr. 155/A/2015 din data de 16.02.2015, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr._, definitivă la data pronunțării, respectiv 16.02.2015.
Prin decizia penală nr. 155/A/2015, s-a admis apelul declarat de partea civilă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu în numele și pentru S. R. - Agenția Națională de Administrare Fiscală și partea responsabilă civilmente S.C. AGNITEX S.A. A., s-a desființat sentința penală nr. 59/2014 pronunțată de Judecătoria Avrig în dosar nr._ numai sub aspectul laturii civile, în ce privește reținerea calității de codebitor solidar al părții responsabile civilmente și omisiunea obligării inculpatului la plata de despăgubiri civile către partea civilă cu titlu de accesorii și procedând la o nouă judecată în aceste limite, instanța de apel a obligat pe inculpat să plătească părții civile și accesoriile aferente debitului de 296.208 lei, alături de dobânzile și penalitățile aferente până la data plății și a înlăturat obligarea părții responsabile civilmente S.C. AGNITEX S.A. A. la plata, în solidar cu inculpatul, a despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare.
De asemenea, prin decizia pronunțată în apel, s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate și s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B. G. C. împotriva aceleași sentințe, acesta fiind obligat să plătească statului suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În motivarea deciziei, Curtea a reținut, în esență, că instanța de fond a stabilit în temeiul probațiunii administrate o stare de fapt corectă căreia i-a dat o încadrare juridică legală. Faptul că administratorul societății a ales să încalce dispozițiile legale nu poate conduce la concluzia lipsei intenției în ce privește săvârșirea infracțiunii.
Nici faptul că societatea ar fi avut de încasat debite de la diverși cocontractanți nu este relevant în cauză, chiar dacă aceste debite ar fi fost de natură să asigure achitarea datoriilor cuvenite bugetului de stat.
Curtea de Apel Alba Iulia a arătat că, în primul rând, nu există nicio garanție în sensul că aceste sume ar fi fost folosite pentru achitarea datoriilor cu reținere la sursă și apoi pasivitatea creditorului de utiliza mijlocele legale pentru executarea creanțelor sale nu poate constitui un argument în favoarea acestuia.
În ceea ce privește procedura de dare în plată demarată de societatea comercială, aceasta nu a fost finalizată. Nu se poate susține că demararea acestei proceduri dovedește lipsa intenției în săvârșirea infracțiunii atâta vreme cât debitele cu reținere la sursă puteau fi plătite din încasările societății și, în plus, debitorul nu poate impune creditorului plata în forma dorită de el.
În consecință, Curtea a reținut că sunt nefondate criticile inculpatului și ale părții responsabile civilmente referitoare la inexistența laturii subiective a cauzei, fiind însă întemeiate criticile părții responsabile civilmente în privința greșitei sale obligări, în solidar, la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare.
În considerentele deciziei pronunțate în apel s-a mai reținut că, la momentul pronunțării hotărârii judecătorești în primă instanță, 5 septembrie 2014, societatea comercială S.C. AGNITEX S.A., încetase să existe ca subiect de drept, astfel că nu mai putea fi obligată la plata despăgubirilor civile.
În ce privește criticile părții civile, Curtea de Apel Alba Iulia a reținut că acestea sunt întemeiate numai în ce privește neobligarea inculpatului la plata de accesorii. Din cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză rezultă că suma de 296.208 lei reprezintă exclusiv debitul datorat de societate bugetului consolidat al statului, astfel că în mod eronat instanța de fond a reținut că în această sumă este cuprins atât debitul cât și accesoriile.
Curtea a mai reținut că celelalte critici formulate de către partea civilă sunt nefondate, instanța de fond luând în considerare în mod corect la stabilirea întinderii prejudiciului concluziile raportului de expertiză, argumentele acesteia fiind însușite și de către instanța de apel.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Avrig sub dosar nr._ din data de 04.08.2015, condamnatul B. G. C. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 59/2014 din data de 05.09.2014, pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Avrig, rămasă definitivă la data de 16.02.2015, prin decizia penală nr. 155/A/2015 din data de 16.02.2015, pronunțată în dosarul nr._ de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția penală și pentru cauze cu minori.
În motivarea cererii de revizuire se arată, în esență, că prin Decizia Curții Constituționale nr. 363 din 7 mai 2015 au fost declarate neconstituționale prevederile art. 6 din Legea nr. 241/2005, în speță fiind incidente dispozițiile art. 453 alin. 1 lit. f NCPP.
Revizuentul mai arată că, consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
În drept, cererea de revizuire este întemeiată pe dispozițiile art. 452 și următoarele NCPP și ale art. 509 și următoarele NCPC.
La dosarul nr._ au fost atașate dosarele nr._ al Judecătoriei Sibiu, nr._ al Judecătoriei A., nr._ al Judecătoriei Avrig și nr._ al Curții de Apel A. I..
Prin încheierea definitivă din data de 21.10.2015, instanța, în baza art. 459 alin. 4 NCPP, a dispus admiterea în principiu a cererii de revizuire a sentinței penale nr. 59/2014 din data de 05.09.2014, pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Avrig, rămasă definitivă la data de 16.02.2015, prin decizia penală nr. 155/A/2015 din data de 16.02.2015, pronunțată în dosarul nr._ de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția penală și pentru cauze cu minori.
În considerentele încheierii, prin care s-a admis în principiu cererea de revizuire, instanța a reținut, în esență, că sunt îndeplinite cerințele formale și de fond a cazului de revizuire invocat de condamnat – art. 453 alin. 1 lit. f NCPP, art. 457 și 459 alin. 3 NCPP .
S-a arătat că, prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 363 din 7 mai 2015 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015, a fost admisă excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale sunt neconstituționale.
Deliberând asupra cererii de revizuire, analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține, în esență, că revizuentul B. G.-C. a fost trimis în judecată și, ulterior condamnat definitiv, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, constând în aceea că, în calitatea sa de administrator al S.C. AGNITEX S.A., nu a virat la bugetul de stat cu intenție, în perioada august 2005 – ianuarie 2012, în termenul de 30 de zile de la scadență, impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă aferente salariilor acordate angajaților, generând un prejudiciu de 1.017.518 lei. Prin expertiza judiciară contabilă efectuată în cauză în cursul primei judecăți, la instanța de fond, s-a stabilit însă că prejudiciul cauzat prin fapta inculpatului este de 296.208 lei, reprezentând debit, instanța obligând inculpatul la plata acestui debit și a accesoriilor, dobânzilor și penalităților aferente până la data plății.
În drept, fapta este prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969.
În procedura revizuirii nu s-a contestat comiterea faptei de către revizuent și nici probele administrate în cursul primei judecăți, ci s-a solicitat în mod expres rejudecarea cauzei ca efect al pronunțării Deciziei Curții Constituționale a României nr. 363 din 7 mai 2015 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, text de lege în baza căruia a fost condamnat revizuentul prin sentința menționată mai sus.
Instanța constată astfel că, prevederile art. 6 din Legea nr. 241/2005 au fost suspendate de drept, de la data de 06.07.2015 până la data de 20.08.2015, iar aceste prevederi neconstituționale nu au fost puse de acord cu dispozițiile Constituției în termenul legal de 45 de zile, încetându-și astfel efectele, potrivit art. 147 alin. 1 din Constituția României
Dată fiind motivarea deciziei de neconstituționalitate amintite, instanța constată că în cauză este incident cazul de împiedicare a punerii în mișcare și a exercitării acțiunii penale, prevăzut de art. 16 alin. 1 lit. b teza întâi NCPP, respectiv fapta nu este prevăzută de legea penală.
Prin urmare, instanța, în baza art. 462 alin. 1 NCPP, raportat la art. 453 alin. 1 lit. f NCPP, va admite cererea de revizuire formulată de revizuentul B. G. C. și, în consecință, va anula în întregime sentința penală nr. 59/2014 din data de 05.09.2014, pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Avrig, rămasă definitivă la data de 16.02.2015, prin decizia penală nr. 155/A/2015 din data de 16.02.2015, pronunțată în dosarul nr._ de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția penală și pentru cauze cu minori.
Rejudecând, în baza art. 396 alin. 5 NCPP, raportat la art. 16 alin. 1 lit. b teza întâi NCPP și art. 4 NCP, instanța va achita pe inculpatul B. G. C. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969.
Ca urmare a achitării inculpatului pe considerentul că fapta nu este prevăzută de legea penală, instanța, în baza art. 397 alin. 1 NCPP, raportat la art. 25 alin. 5 NCPP, va lăsa nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă S. R., prin AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., prin mandatar ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SIBIU, cu sediul în mun. Sibiu, Calea Dumbrăvii, nr. 17, jud. Sibiu.
De asemenea, în baza art. 404 alin. 4 lit. c NCPP, instanța va constata că în cauză nu au fost luate măsuri asigurătorii de către organele judiciare.
În ceea ce privește cheltuielile judiciare, instanța constată că, prin sentința penală nr. 59/2014 din data de 05.09.2014 a Judecătoriei Avrig și decizia penală nr. 155/A/2015 din data de 16.02.2015 a Curții de Apel A. I. – Secția penală și pentru cauze cu minori, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă totală de 1.500 lei (1.000 lei la instanța de fond și 500 lei în apel), acestea fiind achitate de către inculpat prin chitanța . nr._ din data de 15.04.2015 emisă de Trezoreria A..
Potrivit prevederilor art. 462 alin. 3 NCPP, „instanța ia măsuri pentru restabilirea situației anterioare, dispunând, dacă este cazul, restituirea amenzii plătite și a bunurilor confiscate, a cheltuielilor judiciare pe care cel în favoarea căruia s-a admis revizuirea nu era ținut să le suporte sau alte asemenea măsuri”. În temeiul acestui text de lege, raportat la art. 404 alin. 4 lit. g NCPP, instanța va dispune restituirea către inculpatul B. G.-C. a cheltuielilor judiciare în sumă de 1.500 lei, achitate de prin chitanța . nr._ din data de 15.04.2015 emisă de Trezoreria A..
Totodată, în baza art. 275 alin. 3 NCPP, instanța va dispune rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare avansate de acesta în procedura revizuirii.
Față de prevederile art. 13 din Legea nr. 241/2005 și având în vedere faptul că instanța de executare a comunicat Oficiului Național al Registrului Comerțului o copie a hotărârii judecătorești definitive de condamnare, respectiv a sentinței penale nr. 59/2014 din data de 05.09.2014 a Judecătoriei Avrig, anulată în întregime prin prezenta sentință, pentru efectuarea mențiunilor corespunzătoare în registrul comerțului, instanța va dispune comunicarea unei copii a dispozitivului prezentei sentințe penale către Oficiul Național al Registrului Comerțului, la data rămânerii definitive a acesteia.
Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel partea civilă S. R. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În expunerea motivelor de apel apelanta parte civilă susține, în esență, că Decizia Curții Constituționale a României nr. 363 din 7 mai 2015 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale produce efecte numai pentru viitor, că cererea de revizuire formulată de revizuientul condamnat trebuia respinsă și menținută soluția de condamnare a acestuia, cu obligarea la plata despăgubirilor civile în sumă de 1.031.034 lei, reprezentând cuantumul obligațiilor cu reținere la sursa neachitate față de bugetul general consolidat al statului, sumă formată din debit și penalități.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a motivelor invocate în apelul părții civile, precum și din oficiu, potrivit art. 417 Cod pr.pe., dar în limitele prev. de art.418 alin. 1 Cod pr.p., Curtea constată că apelul declarat nu este fondat pentru cele ce se vor expune în continuare:
Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.
Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, descoperite după judecată și care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.
Referitor la cazul de revizuire invocat de inculpatul, cel prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. " f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate ", Curtea constată că cererea de revizuire este întemeiată.
Atâta timp cât revizuientul a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, articol care ulterior a fost declarat neconstituțional prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 363 din 7 mai 2015 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, prevederi neconstituționale care nu au fost puse de acord cu dispozițiile Constituției în termenul legal de 45 de zile, încetându-și astfel efectele, potrivit art. 147 alin. 1 din Constituția României, în mod legal și temeinic judecătorul de fond a admis în principiu și pe fond cererea de revizuire, pronunțând în rejudecare, în baza art. 396 alin. 5 NCPP, raportat la art. 16 alin. 1 lit. b teza întâi NCPP și art. 4 NCP, o soluție de achitare a inculpatului B. G.-C., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969.
Susținerile apelantei părți civile că Decizia Curții Constituționale a României nr. 363 din 7 mai 2015 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, produce efecte doar pentru viitor și greșit s-a admis cererea de revizuire, nu pot fi primite, Codul de procedură penală reglementând în mod expres și imperativ acest caz de revizuire.
Relativ la criticile părții civile privind soluția pronunțată pe latură civilă, Curtea constată că acestea sunt total nefondate.
Astfel, potrivit art. 25 alin. 5 NCPP ,, În caz de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi, lit. e), f), g), i) și j), precum și în cazul prevăzut de art. 486 alin. (2), instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă.’’ Ori, în cauză raportat la temeiul achitării inculpatului - art. 16 alin. 1 lit. b) teza întâi NCPP ,, fapta nu este prevăzută de legea penală’’, în mod corect instanța de fond a dispus lăsarea nesoluționată a acțiuni civile formulată de partea civilă S. R. prin A.N.A.F. prin D.G.R.F.P. B. prin mandatar A.J.F.P. Sibiu În raport de această soluție orice susținere a părții civile apelante referitoare la cuantumul prejudiciului, la concluziile raportului de expertiză, la procedura de dare în plată, exced cauzei de față.
Nefondate se privesc și criticile apelantei privind restituirea către inculpat a cheltuielilor judiciare achitate în baza sentinței penale supusă actualei revizuiri și anulată ca urmare a admiterii cererii de revizuire.
Astfel, potrivit prevederilor art. 462 alin. 3 NCPP „instanța ia măsuri pentru restabilirea situației anterioare, dispunând, dacă este cazul, restituirea amenzii plătite și a bunurilor confiscate, a cheltuielilor judiciare pe care cel în favoarea căruia s-a admis revizuirea nu era ținut să le suporte sau alte asemenea măsuri”.
În cauză, inculpatul a achitat suma de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat- chitanța . nr._ din data de 15.04.2015 emisă de Trezoreria A.. Ori, în raport de temeiul achitării, în mod corect s-a dispus în temeiul art. 462 alin. 3 NCPP, raportat la art. 404 alin. 4 lit. g) NCPP, restituirea către inculpatul a cheltuielilor judiciare achitate de acesta baza hotărârilor judecătorești anulate .
Față de aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) Cod pr.p., Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de partea civilă S. R. prin A.N.A.F. prin D.G.R.F.P. B. prin mandatar A.J.F.P. Sibiu împotriva sentinței penale nr. 67 din data de 28.10.2015, pronunțată de Judecătoria Avrig în dosarul nr._ .
În baza art. 276 alin. 6) din Codul de procedură penală va fi obligată partea civilă apelantă S. R. la plata către inculpatul intimat B. G. C. a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel, reprezentând onorariu avocațial justificat cu înscrisurile depuse la dosar.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul B. G. în sumă de 65 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Fiind în culpă procesuală, în baza art. 275 alin. 2) din Codul de procedură penală va fi obligată partea civilă apelantă S. R. la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de partea civilă S. R. prin A.N.A.F. prin D.G.R.F.P. B. prin mandatar A.J.F.P. Sibiu împotriva sentinței penale nr. 67 din data de 28.10.2015, pronunțată de Judecătoria Avrig în dosarul nr._ .
În baza art. 276 alin. 6) din Codul de procedură penală obligă partea civilă apelantă S. R. la plata către inculpatul intimat B. G. C. a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul B. G. în sumă de 65 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art. 275 alin. 2) din Codul de procedură penală obligă partea civilă apelantă S. R. la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.01.2016.
Președinte, Judecător,
S. T. G. L. O.
Grefier,
D. F.
Red. ST
Tehnored. DF/2ex/18.02.2016
Jud. fond M. I. M.
| ← Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
