Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 467/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA

Decizia nr. 467/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 21-07-2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ Nr. 467/2014

Ședința publică de la 21 Iulie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE D. G.

Grefier C. M. N.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. este reprezentat de procuror A. P..

Pe rol fiind soluționarea contestației formulate de condamnatul H. N. împotriva sentinței penale nr. 420/2.06.2014 pronunțată de T. A. – Secția penală, în dosarul nr._ .

La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul condamnat H. N., aflat în stare de deținere, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat Varmaga M. în substituirea domnului avocat Varmaga M..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, întrebat fiind de instanță, contestatorul condamnat H. N. arată că este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu și că a formulat contestație deoarece nu i s-a redus pedeapsa. Depune la dosar un memoriu scris.

C. constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat H. N., avocat Varmaga M., solicită admiterea contestației, apreciind că sunt incidente dispozițiile art. 6 din codul penal, a apărut o lege penală mai favorabilă. Solicită reindividualizarea pedepsei și reducerea acesteia.

Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea contestației și menținerea sentinței penale nr. 420/2014 a Tribunalului A., apreciind că soluția pronunțată este una legală, în speță neputând fi aplicate prevederile art. 6 din noul cod penal deoarece pedeapsa nu depășește maximul prevăzut de dispozițiile din actualul cod penal.

Contestatorul condamnat H. N., având ultimul cuvânt, arată că lasă soluția la aprecierea instanței.

C. DE A.

Deliberând asupra contestației de față:

Constată că prin sentința penală nr. 420/2.06.2014 pronunțată de T. A. – Secția Penală, au fost respinse cererile formulate de condamnații P. G. C. n. la data de 16.09.1986, H. M. n. la 22.02.1989 și H. N. n. la 04.10.1986 deținuți în P. A. privind incidenței aplicării legii penale mai favorabile .

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

În considerentele aceste sentințe s-au reținut următoarele:

Prin sesizarea înregistrată pe rolul Tribunalului A. sub dos. nr._, condamnații P. G. C. n. la data de 16.09.1986, H. M. n. la 22.02.1989 și H. N. n. la 04.10.1986 deținuți în P. A., au solicitat aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr.49/2009 pronunțată de T. Sibiu, desființată prin decizia penală nr. 72/A/2009 a Curții de A. A.-I. și decizia penală nr 3948/26.11.2009 a ÎCCJ în privința condamnaților H. N. și H. M. și cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr.320/2010 pronunțată de T. A. definitivă la data de 05.10.2010 prin decizia penală nr. 726/2010 a Curții de A. A. I. în privința inculpatului P. G. C..

S-a arătat, în acest sens, că prin sentința penală nr. 49/2009 pronunțată de T. Sibiu, desființată prin decizia penală nr. 72/A/2009 a Curții de A. A.-I. și 3948/26.11.2009 a ÎCCJ, inculpații H. N. și H. M. au fost condamnați la pedeapsa de 24 ani închisoare, respectiv 22 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art.174 alin.1 Codul penal din 1969 raportat la art. 176 alin.1 lit.a Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 75 alin.1 lit.a Codul penal din 1969 și art. 37 lit.a Codul penal din 1969 și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a, b, e Codul penal din 1969.

Prin aceeași sentință a fost revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 383 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1485/2006 a Judecătoriei Sibiu în ce-l privește pe inculpatul H. N..

Alături de pedeapsa principală au fost aplicate inculpaților și pedepsele accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II- a,b,e Cod penal.

Prin sentința penală nr. 320/2010 pronunțată de T. A., definitivă prin decizia penală nr. 726/2010 a Curții de A. A.-I. s-a aplicat inculpatului P. G. C. pedeapsa rezultantă de 25 ani închisoare, la care a fost adăugată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a, b și e Cod penal pe o durată de 5 ani, în urma contopirii pedepselor aplicate prin sentința penală nr.49/2009 a Tribunalului Sibiu, definitivă prin decizia penală nr.72/A/2009 a Curții de A. A. I. și decizia penală nr.3948/2009 a ICCJ cu cea aplicată prin sp nr.207/2009 a Judecătoriei C. de Argeș, definitivă prin decizia penală nr.90/2009 a Tribunalului Argeș.

S-a constatat că prin sentința penală nr.49/2009 a Tribunalului Sibiu, definitivă prin decizia penală nr.72/A/2009 a Curții de A. A. I. și decizia penală nr.3948/2009 a ICCJ a fost condamnat petentul la pedeapsa rezultantă de 24 de ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a, b, e Cp, urmare a contopirii unei pedepse aplicate pentru omor deosebit de grav, prev. și ped. de art.174, 176 alin.1 lit.a Cp cu restul neexecutat de 424 de zile din pedeapsa de 3 ani și 5 luni închisoare aplicată prin sp nr.194/2006 a Judecătoriei Sibiu.

S-a constatat că prin sentința penală nr.207/2009 a Judecătoriei C. de Argeș, definitivă prin decizia penală nr.90/2009 a Tribunalului Argeș a fost condamnat petentul la pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare, urmare a contopirii pedepsei de 4 ani închisoare aplicată pentru furt prev. de art.208 alin.1 Cp, cu aplicarea art.41 alin.2 Cp cu restul neexecutat de 424 de zile din pedeapsa de 3 ani și 5 luni închisoare aplicată prin sp nr.194/2006 a Judecătoriei Sibiu.

În baza sentințelor penale susmenționate s-au emis MEPI nr. 69/2009 și nr. 70/2009 emise de T. Sibiu și nr. 346/2010 emis de T. A..

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 6 Cod penal, art. 595 Cod procedură penală și art. 23 din Legea nr. 255/2013.

La dosarul cauzei s-au depus în copie sentințele penale menționate, precum și mandatul de executare a pedepsei închisorii.

Analizând actele dosarului și dispozițiile legale, instanța a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 49/2009 pronunțată de T. Sibiu, desființată prin decizia penală nr. 72/A/2009 a Curții de A. A.-I. și 3948/26.11.2009 a ÎCCJ, inculpații H. N. și H. M. au fost condamnați la pedeapsa de 24 ani închisoare, respectiv 22 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art.174 alin.1 Codul penal din 1969 raportat la art. 176 alin.1 lit.a Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 75 alin.1 lit.a Codul penal din 1969 și art. 37 lit.a Codul penal din 1969 și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a, b, e Codul penal din 1969.

Prin aceeași sentință a fost revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 383 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1485/2006 a Judecătoriei Sibiu în ce-l privește pe inculpatul H. N..

Alături de pedeapsa principală au fost aplicate inculpaților și pedepsele accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II- a,b,e Cod penal.

În baza sentinței penale susmenționate s-au emis MEPI nr. 69/2009 și nr. 70/2009 emise de T. Sibiu.

Prin sentința penală nr. 320/2010 pronunțată de T. A., definitivă prin decizia penală nr. 726/2010 a Curții de A. A.-I. s-a aplicat inculpatului P. G. C. pedeapsa rezultantă de 25 ani închisoare, la care a fost adăugată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a, b și e Cod penal pe o durată de 5 ani, în urma contopirii pedepselor aplicate prin sentința penală nr.49/2009 a Tribunalului Sibiu, definitivă prin decizia penală nr.72/A/2009 a Curții de A. A. I. și decizia penală nr.3948/2009 a ICCJ cu cea aplicată prin sp nr.207/2009 a Judecătoriei C. de Argeș, definitivă prin decizia penală nr.90/2009 a Tribunalului Argeș, astfel:

S-a constatat că prin sentința penală nr.49/2009 a Tribunalului Sibiu, definitivă prin decizia penală nr.72/A/2009 a Curții de A. A. I. și decizia penală nr.3948/2009 a ICCJ a fost condamnat petentul la pedeapsa rezultantă de 24 de ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a, b, e Cp, urmare a contopirii unei pedepse aplicate pentru omor deosebit de grav, prev. și ped. de art.174, 176 alin.1 lit.a Cp cu restul neexecutat de 424 de zile din pedeapsa de 3 ani și 5 luni închisoare aplicată prin sp nr.194/2006 a Judecătoriei Sibiu.

S-a constatat că prin sentința penală nr.207/2009 a Judecătoriei C. de Argeș, definitivă prin decizia penală nr.90/2009 a Tribunalului Argeș a fost condamnat petentul la pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare, urmare a contopirii pedepsei de 4 ani închisoare aplicată pentru furt prev. de art.208 alin.1 Cp, cu aplicarea art.41 alin.2 Cp cu restul neexecutat de 424 de zile din pedeapsa de 3 ani și 5 luni închisoare aplicată prin sp nr.194/2006 a Judecătoriei Sibiu.

S-a constatat că pedepsele aplicate prin cele două sentințe susmenționate sunt pentru două infracțiuni concurente, în condițiile art.33 lit.a Cp, aflate fiecare în stare de recidivă postcondamnatorie.

Au fost menținute, în ambele cazuri, dispozițiile de contopire cu restul neexecutat de 424 de zile din pedeapsa de 3 ani și 5 luni închisoare, aplicată prin sp nr.194/2006 a Judecătoriei Sibiu.

În baza art.34 alin.1 lit.b Cp au fost contopite pedepsele aplicate în cea mai grea, aceea de 24 ani închisoare care a fost sporită la 25 ani închisoare, fiind adăugată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a, b și e Cp pe o durată de 5 ani.

S-a dedus din pedeapsă durata deja executată din 26.04.2008 la zi.

Au fost anulate mandatele de executare emise în baza sentințelor susmenționate și s-a emis MEPI nr.346/2010 de către T. A..

Potrivit art. 6 alin. (1) Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.

Conform art. 4 din Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, însă, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.

Prin decizia nr.1/14 aprilie 2014 a ÎCCJ pronunțată în dosar nr._ /HP/P s-a admis sesizarea formulată de C. de A. Ploiești Secția Penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie prin încheierea din data de 7 februarie 2014, în dosarul nr._, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept vizând mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile în cazul faptelor definitiv judecate, pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni și s-a stabilit:

„În aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei înainte de . noului Cod penal, pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni, într-o primă etapă se verifică incidența dispozițiilor art. 6 din Codul penal, cu privire la pedepsele individuale.

În a doua etapă, se verifică dacă pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza legii noi, conform art. 39 Cod penal.

În cazul în care pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza art. 39 Cod penal, pedeapsa rezultantă va fi redusă la acest maxim.

În caz contrar, pedeapsa rezultantă va rămâne astfel cum a fost stabilită potrivit legii vechi.”

Pentru aplicarea dispozițiilor art. 6 Cod procedură penală, instanța în conformitate cu dispozițiile deciziei susamintite a analizat, în ordinea menționată, următoarele aspecte:

Aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește limitele maxime de pedeapsă prevăzută de legea nouă pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat.

Aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește tratamentul juridic sancționator privitor la concursul de infracțiuni.

  1. În ceea ce privește limitele de pedeapsă mai favorabile, instanța a stabilit limitele maxime de pedeapsă prevăzute de legea nouă pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat.

Astfel, instanța a reținut următoarele:

Infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de dispozițiile art. 174, 176 alin.1 lit.a Codul penal din 1969 este reglementată de dispozițiile art. 189 lit.h Cod penal, fiind sancționată în ambele reglementări cu detențiune pe viață sau închisoare, limitele pedepsei fiind prevăzute de la 15 la 25 de ani, în ambele reglementări.

Față de cele reținute, instanța a constatat că pedepsele de 24 ani, 22 ani și 25 ani închisoare aplicate inculpaților H. N., H. M. și P. G. C. nu depășesc maximul special prevăzut de legea nouă, care este de 25 ani închisoare.

  1. În ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile referitoare la tratamentul juridic sancționator privitor la concursul de infracțiuni, instanța a comparat pedeapsa aplicată inculpatului P. G. C. cu limita maximă la care se poate ajunge potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) Cod penal, luându-se în calcul pedeapsa redusă la maximul special prevăzut de legea nouă.

Potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b) Cod penal, în urma contopirii pedepselor de 24 ani închisoare și 4,6 ani închisoare, la pedeapsa de bază de 24 ani închisoare se adaugă sporul de 1,6 ani închisoare, rezultând o pedeapsă de 25,6 ani închisoare.

Prin urmare, pedeapsa aplicată inculpatului P. G. C. prin sentința penală nr.320/2010 a Tribunalului A., este mai mică decât pedeapsa care i-ar fi fost aplicată condamnatului conform noului cod penal.

Având în vedere prevederea ca pedeapsă accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din Codul penal din 1969 este prevăzută și de legea nouă, instanța a aplicat pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a,b,f Cod penal.

În privința pedepselor complementare aplicate prin hotărârea menționată, instanța a reținut că acestea au corespondent în noul cod penal, fiind aplicate în limitele de timp prevăzute de art. 66 din Noul cod penal, astfel că nu sunt incidente prevederile art. 6 al. 1 din Noul Cod Penal.

Având în vedere cele expuse, în baza art. 595 Cod procedură penală., au fost respinse ca neîntemeiate cererile formulate de condamnații P. G. C. n. la data de 16.09.1986, H. M. n. la 22.02.1989 și H. N. n. la 04.10.1986 deținuți în P. A. privind incidenței aplicării legii penale mai favorabile.

Împotriva aceste contestații a formulat contestație condamnatul H. N..

Prin apărătorul desemnat din oficiu condamnatul contestator a solicitat admiterea contestației, desființarea sentinței penale atacate și, procedând la o nouă judecată a cauzei, a i se reduce pedeapsa pe care o are de executat, considerând că legea penală nouă îi este mai favorabilă.

C. de A. examinând sentința penală atacată prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu constată a fi nefondată contestația formulată de condamnatul H. N., din următoarele considerente:

Sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică.

Se constată că prin sentința penală nr. 49/2009 pronunțată de T. Sibiu, desființată prin decizia penală nr. 72/A/2009 a Curții de A. A.-I. și 3948/26.11.2009 a ÎCCJ, inculpatul H. N. a fost condamnat la pedeapsa de 24 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art.174 alin.1 Codul penal din 1969 raportat la art. 176 alin.1 lit.a Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 75 alin.1 lit.a Codul penal din 1969 și art. 37 lit.a Codul penal din 1969 și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a, b, e Codul penal din 1969.

Prin aceeași sentință a fost revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 383 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1485/2006 a Judecătoriei Sibiu în ce-l privește pe inculpatul H. N..

Alături de pedeapsa principală s-a aplicat inculpatului și pedepsele accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II- a,b,e Cod penal.

În baza sentinței penale susmenționate s-au emis MEPI nr. 69/2009 de către T. Sibiu.

Așa cum a arătat și instanța de fond, potrivit art. 6 alin. (1) Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.

Conform art. 4 din Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, însă, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.

Prin decizia nr.1/14 aprilie 2014 a ÎCCJ pronunțată în dosar nr._ /HP/P s-a admis sesizarea formulată de C. de A. Ploiești Secția Penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie prin încheierea din data de 7 februarie 2014, în dosarul nr._, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept vizând mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile în cazul faptelor definitiv judecate, pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni și s-a stabilit:

„În aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei înainte de . noului Cod penal, pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni, într-o primă etapă se verifică incidența dispozițiilor art. 6 din Codul penal, cu privire la pedepsele individuale.

În a doua etapă, se verifică dacă pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza legii noi, conform art. 39 Cod penal.

În cazul în care pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza art. 39 Cod penal, pedeapsa rezultantă va fi redusă la acest maxim.

În caz contrar, pedeapsa rezultantă va rămâne astfel cum a fost stabilită potrivit legii vechi.”

Instanța de fond a verificat aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește limitele maxime de pedeapsă prevăzută de legea nouă pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat.

S-a arătat în mod corect că infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de dispozițiile art. 174, 176 alin.1 lit.a Codul penal din 1969 este reglementată de dispozițiile art. 189 lit.h Cod penal, fiind sancționată în ambele reglementări cu detențiune pe viață sau închisoare, limitele pedepsei fiind prevăzute de la 15 la 25 de ani, în ambele reglementări.

Față de cele reținute, corect instanța de fond a constatat că pedeapsa de 24 ani, închisoare aplicată inculpatului H. N. nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă, care este de 25 ani închisoare.

În privința pedepsei complementare aplicate prin hotărârea menționată, instanța a reținut corect că aceasta are corespondent în noul cod penal, fiind aplicată în limitele de timp prevăzute de art. 66 din Noul cod penal, astfel că nu sunt incidente prevederile art. 6 al. 1 din Noul Cod Penal.

Față de cele expuse, C., constatând că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică, în baza art. 452/1 al. 7 pct. 1 lit. b C.p.p., va respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul H. N..

În baza art. 275 al. 2 C.p.p. contestatorul va fi obligat să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

Respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul H. N. împotriva sentinței penale nr. 420/2.06.2014 pronunțată de T. A. – Secția penală, în dosarul nr._ .

Obligă contestatorul să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 21.07.2014.

Președinte,Grefier,

D. GhițoaicaCornelia M. N.

Red. / tehnored. G.D.

2 ex./ 21.07.2014

Jud. fond T. Ț.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 467/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA