Revocare măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 489/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 489/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 07-08-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 489/2014
Ședința publică de la 07 August 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G. M.
Grefier L. B.
D.I.I.C.O.T. – S. T. A. I., reprezentat de:
Procuror – D. Magdea
Pe rol se află soluționarea contestației formulată de inculpata B. E. împotriva încheierii penale nr. 77/1.08.2014 pronunțate de Tribunalul A. în dosar_ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru inculpata contestatoare B. E., apărătorul ales, avocat Ș. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Întrebate fiind părțile și reprezentanta D. – ST A. I. arată că nu au cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat Ș. A., apărătorul ales al inculpatei contestatoare B. E. solicită admiterea contestație, desființarea încheierii penale atacate, și în rejudecare admiterea cererii inculpatei cu consecința revocării măsurii controlului judiciar.
Arată faptul că urmărirea penală a fost începută în urmă cu 7 luni, perioadă în care față de inculpată nu s-a efectuat nici un act de urmărire penală
Solicită a se avea în vedere conduita inculpatei care s-a prezentat în fața organelor de cercetare penală, apreciind ca nefiind justificată menținerea unei măsuri preventive, atâta timp cât nu există un scop bine determinat al acestei măsuri. Arată că măsura preventivă nu are ca scop executarea în avans a unei presupuse pedepse ce se va aplica sau nu inculpatei, ci acesta are ca scop asigurarea bunei desfășurări a urmăriri penale. Apreciază că instanța, la momentul la care se va pronunța asupra cererii, va trebui să analizeze dacă se justifică, dacă sunt indicii și temeiuri pentru menținerea măsurii controlului judiciar.
Consideră că raportat la conduita inculpatei, la actele aflate la dosarul cauzei și din întreg materialul probator, nu se mai justifică menținerea măsurii controlului judiciar.
Reprezentanta D. ST A. I. solicită în temeiul art. 425/1 alin. 7 pct. 1 lit. b C. pr. pen respingerea cererii formulate de inculpata B. E. ca nefondată.
Invocă disp. art. 242 alin. 1 C.pr. pen. care stabilește faptul că măsura preventivă se revocă dacă au încetat temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri sau au apărut temeiuri noi din care rezultă nelegalitatea măsurii. Raportat la datele cauzei și la susținerile inculpatei, prin apărător, apreciază că nu au încetat temeiurile care au sta la baza luării măsurii preventive a controlului judiciar și nici nu au intervenit alte elemente care să determine nelegalitatea acestei măsuri.
Constată că la dosarul cauzei există probe care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpata a săvârșit faptele pentru care este acuzată și arată că măsura controlului judiciar a fost luată întrucât era necesară în scopul asigurării unei bune desfășurări a procesului penal, pentru împiedicarea sustragerii inculpatei de la urmărire penală și pentru prevenirea săvârșirii altor infracțiuni similare de către inculpată și considerând această măsură ca fiind proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse.
Concluzionând solicită respingerea contestației, având în vedere că a fost înlăturată obligația prevăzută de art. 215 alin. 2 lit. a Cod procedură penală, respectiv interdicția de a părăsi teritoriul României și obligarea inculpatei la cheltuieli de judecată.
În replică, apărătorul ales al inculpatei contestatoare B. E., avocat A. Ș. arată că riscul ca inculpata să se sustragă de la urmărire penală sau de a săvârșii noi infracțiuni reprezintă motive de luare a măsurii arestării preventive, și arată că temeiul care a stat la baza luării măsurii preventive îl reprezintă chiar acuzația penală, faptul că este cercetată penal pentru anumite infracțiuni. Solicită a se avea în vedere că scopul măsurii preventive îl constituie prevenția și nu executarea unei sancțiuni.
JUDECĂTORUL DE DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI
Asupra contestației de față:
I. Constată că prin încheierea penală 77/1.08.2014 pronunțate de Tribunalul A. în dosar_ în baza art. 242 alin. 1 Cod procedură penală s-a respins cererea de revocare a măsurii preventive a controlului judiciar formulată de inculpata B. E., având CNP_.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală s-a obligat inculpata să plătească suma de 100 lei cu titlu cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție Judecătorul de drepturi și libertăți a constatat faptul că inculpata este cercetată în dosarul nr. 23D/P/2013 al D. – S. T. A. I. pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- sprijinire sub orice formă a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 Cp,
- complicitate la contrabandă, prev. de art. 26 rap. la art. 270 alin. 2 lit. a rap. la art. 274 teza II (două sau mai multe persoane împreună) din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cp,
- contrabandă, prev. de art. 270 alin. 3 rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 (colectarea, deținerea, transportul, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bijuteriilor din aur de proveniență turcească),
- comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate, prev. de art. 296/1 lit. l teza II din Legea nr. 571/2003 cu aplic. art. 38 alin. 2 Cp, referitor la elementul material al infracțiunii de contrabandă,
- totul cu aplic. art. 38 alin. 1 Cp,
Ca stare de fapt s-a reținut, în esență, că în ultimii ani și în cursul anului 2013, pe raza jud. C. s-a constituit o grupare infracțională organizată, având ca scop săvârșirea unor infracțiuni de contrabandă cu bijuterii din aur aduse din Turcia. Această grupare a fost constituită la inițiativa numitului Balkan Sedat, cetățean turc, care deținea o firmă de transport internațional de persoane, pe ruta Turcia – România și România către alte țări din Europa (ex. Germania), respectiv . C.. Prin această grupare au fost aduse în România ilegal, cantități foarte mari de bijuterii din aur, iar legăturile infracționale cu clienții din România erau păstrate prin C. G., C. D., O. Victoraș, P. D. sau alți clienți care s-au transformat și ei în distribuitori/colectori pentru astfel de mărfuri, ca: Senel Sertac, Niazi Mert, D. G. ș.a. Prejudiciile stabilite până în prezent în cauză și cauzate bugetului statului sunt foarte mari, depășesc 2,4 milioane de lei și există indicii că vor crește foarte mult.
Inculpata a sprijinit în cunoștință de cauză gruparea infracțională, care aducea aurul prin contrabandă, comandând direct sau prin membrii rețelei (distribuitori) marfa (bijuterii) în Turcia și colecta bijuterii declasate, tot pentru a fi duse în Turcia, pe aceeași filieră. Aceste operațiuni se desfășurau ,,la negru”, deși conducea o societate comercială având ca obiect comerțul cu bijuterii, întrucât această marfă era achiziționată fără documente justificative de proveniență, la fel cum era cazul și bijuteriilor declasate trimise în Turcia, în același mod.
Prin ordonanța dată în același dosar la data de 10.02.2014 s-a dispus luarea măsurii controlului judiciar față de inculpata B. E. pe durata urmăririi penale.
Această măsură a fost luată avându-se în vedere că în cauză există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpata B. E. a săvârșit infracțiunile pentru care a fost începută urmărirea penală și măsura controlului judiciar este necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal sau al împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau al săvârșirii unei alte infracțiuni, că nu există nicio cauză care împiedică exercitarea acțiunii penale, precum și că această măsură este proporțională cu gravitatea acuzației aduse inculpatei.
Potrivit art. 242 alin. 1 Cod procedură penală, „măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii, dispunându-se, în cazul reținerii și arestării preventive, punerea în libertate a suspectului ori a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.
Judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat că în cauză există suspiciunea rezonabilă că inculpata B. E. a comis infracțiunile de: sprijinire sub orice formă a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 Cod penal; complicitate la contrabandă, prev. de art. 26 rap. la art. 270 alin. 2 lit. a rap. la art. 274 teza II (două sau mai multe persoane împreună) din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cp,; contrabandă, prev. de art. 270 alin. 3 rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 (colectarea, deținerea, transportul, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bijuteriilor din aur de proveniență turcească); comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate, prev. de art. 296/1 lit. l teza II din Legea nr. 571/2003 cu aplic. art. 38 alin. 2 Cp, referitor la elementul material al infracțiunii de contrabandă - totul cu aplic. art. 38 alin. 1 Cp,
Sunt relevante, în acest sens, declarațiile inculpaților coroborate cu procesele verbale întocmite cu ocazia perchezițiilor domiciliare, în baza autorizațiilor emise de Tribunalul A., procesele verbale de redare parțială a convorbirilor interceptate autorizat în cauză, conținutul acestora vizând aspectele relevante pentru cauză la acest moment și care confirmă activitățile ilicite imputate, dar și cu procesele verbale de constatare încheiate cu ocazia unor controale efectuate la transporturile făcute de inculpați.
În prezenta cauză, gravitatea ridicată a faptelor reținute în sarcina inculpatei (infracțiuni economice), forma continuată a acestora, numărul mare al persoanelor implicate, poziția procesuală a inculpatei, pot fi suficiente argumente pentru a contura aprecierea că acestea constituie o stare de pericol pentru ordinea publică, iar existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie conform jurisprudenței Convenției Europene a Drepturilor Omului factori pertinenți care legitimează o restrângere a dreptului la libera circulație, măsura controlului judiciar fiind astfel conformă cu scopul instituit de art. 5 din Convenție.
Cu referire la cauză, judecătorul de drepturi și libertăți, a mai reținut că în raport de modul de concepere a activității infracționale, de împrejurările comiterii faptei și de importanța relațiilor sociale încălcate de inculpata prin săvârșirea unor infracțiuni grave, de urmările produse, caracterul repetat al acestora și întinderea în timp, precum și de persoana inculpatei, care recunoaște săvârșirea faptei, măsura preventivă sub puterea căreia se aflăm în prezent inculpata este oportună și necesară bunei desfășurări a procesului penal.
De asemenea din analiza actelor și pieselor dosarului de urmărire penală rezidă că la data de 05.05.2014, prin decizia nr. 254/2014, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel A. I., inculpatei i-a fost admisă cererea de modificare a controlului judiciar și i s-a înlăturat obligația prevăzută de art. 215 alin. 2 lit. a din noul Cod de procedură penală, constând în interdicția de a părăsi teritoriul României.
Prin urmare, raportat la decizia penală susamintită critica inculpatei potrivit căreia îi este împiedicată deplasarea în străinătate în vederea efectuării unor investigații medicale nu a putut fi primită. Desigur, din existența măsurii controlului judiciar inculpatei îi incumbă și respectarea obligației prev. de art. 215 alin. 1 lit. c din noul Cod de procedură penală de a se prezenta la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemată. Punând în balanță dreptul de a se deplasa în străinătate cu obligația de a se prezenta periodic la organul de poliție desemnat cu supravegherea, inculpata trebuie să aibă doar în vedere dispozițiile art. 215 alin. 7 din noul Cod de procedură penală, care îi interzic să încalce, cu rea-credință, obligațiile care îi revin.
Astfel, dacă inculpata nu abuzează de dreptul său de a părăsi teritoriul țării, adică nu dă dovadă de rea-credință, punând la dispoziția organului de poliție desemnat cu supravegherea înscrisuri doveditoare ale necesității deplasării în străinătate cu consecința neprezentării la unele din întâlnirile periodice, inculpata nu se supune riscului de înlocuire a măsurii controlului judiciar cu măsura arestului la domiciliu sau a arestării preventive.
Față de motivele expuse anterior, judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat nu se impune revocarea măsurii preventive a controlului judiciar luată față de inculpata B. E., nefiind îndeplinite cerințele prev. de art. 242 alin. 1 Cod procedură penală.
II. Împotriva acestei încheieri a formulat contestație în termenul prevăzut de art. 204 alin.1 C. pr. pen inculpata B. E. cu solicitarea de a se dispune desființarea ei și rejudecare să fie admisă cererea așa cum a fost formulată.
În motivare se arată că hotărârea atacată este rezultatul unei greșite interpretări a materialului probator administrat în cauză și a situației juridice a inculpatei.
Atât inculpata cât și societatea pe care o reprezintă nu are nici o legătură cu faptele penale care fac obiectul dosarului penal susmenționat, învinuirile aduse inculpatei sunt nelegale și neîntemeiate, iar măsura dispusă și obligațiile impuse acesteia sunt abuzive.
Documentele puse la dispoziția organului de control au fost întocmite conform dispozițiilor legale, bijuteriile erau marcate, iar modelele ridicate se regăseau în cataloagele puse la dispoziție de către furnizori, societatea inculpatei având dreptul vânzării lor pe teritoriul României.
Măsura abuzivă aduce inculpatei un grav prejudiciu de imagine, pe lângă cel material, datorită calității de președinte al Asociației Patronatului Metalelor și Pietrelor Prețioase.
Activitățile inculpatei sunt condiționate de programul de supraveghere stabilit.
În contestație se mai invocă probleme de sănătate a inculpatei care reclamă deplasări în străinătate.
Se mai arată și faptul că de mai bine de 7 luni de zile nu s-a mai efectuat nici un act de procedură care să o privească.
III. Curtea verificând încheierea atacată prin prisma motivelor invocate și raportat la dispozițiile art. 204 C. pr. pen, cu referire la art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C. pr. pen, constată că această contestație este nefondată pentru următoarele motive:
Inculpata este cercetată pentru infracțiuni grave, alături de ceilalți inculpați, prin care, așa cum s-a reținut până în prezent, s-ar fi cauzat bugetului de stat un prejudiciu de 2,4 mil. lei.
Existența suspiciunii rezonabile de vinovăție cu privire la faptule că ce i se rețin în sarcină, a fost reținută prin ordonanța procurorului din data de 10.02.2014.
Curtea reține că nu au încetat temeiurile care au determinat luarea măsurii și nu au apărut împrejurări noi din care să rezulte nelegalitatea măsurii în sensul art. 242 alin. 1 C. pr. pen.
Este corectă aprecierea primei instanțe în sensul că inculpata prezintă o stare de pericol pentru ordinea publică care legitimează, inclusiv din perspectiva jurisprudenței CEDO, o restrângere a dreptului la libera circulație, aspect relevat de gravitatea faptelor ce i se impută inculpatei, forma continuată a acestora și numărul mare de persoane implicate.
Curtea reține că efectele restrângerii dreptului la libera circulație au fost diminuate prin decizia penală nr. 254/2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr._ prin care s-a modificat controlul judiciar dispus față de inculpată, prin înlăturarea obligațiilor prev. de art. 215 alin. 2 lit.a C. pr. pen., constând în interdicția de a părăsii teritoriul României.
În aceste condiții, în mod just s-a apreciat că nu poate fi primit argumentul necesității ridicării controlului judiciar în vederea deplasării în străinătate pentru motive de ordin medical.
Controlul judiciar instituit în forma susmenționată reprezintă o măsură adecvată și necesară în vederea realizării scopului prev. de art. 202 alin. 1 C. pr. pen.
Argumentul inculpatei în sensul că nu s-ar mai fi efectuat alte acte de urmărire penală în ultima perioadă, nu conduce la concluzia că ar fi dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii.
Față de aceste aspecte în temeiul art. 204 alin. 1 și art. 425 alin. 7 pct. 1 lit. b C. pr. pen. se va respinge contestația ca nefondată.
În baza art. 275 alin. 5 C. pr. pen. va obliga inculpata B. E. să achite în favoarea statutului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația formulată de inculpata B. E. împotriva încheierii penale nr. 77/1.08.2014 pronunțate de Tribunalul A. în dosar_ .
Obligă inculpata B. E. să achite în favoarea statutului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 7.08.2014
Judecător de drepturi și libertăți Grefier
A. G. M. L. B.
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 38/2014. Curtea de... → |
|---|
