Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice. Art.337 NCP. Decizia nr. 1182/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1182/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 17-12-2015 în dosarul nr. 1182/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 1182/A/2015
Ședința publică din 17 Decembrie 2015
Completul constituit din:
Președinte: A. I. P.
Judecător: G. L. O.
Grefier: D. F.
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului formulat de P. de pe lângă Judecătoria A.-I. împotriva sentinței penale nr. 392/20.10.2015 pronunțată de Judecătoria A.-I. în dosar nr._ .
Potrivit art. 405 alin. 2) Cod procedură penală pronunțarea hotărârii se face fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și concluziilor orale ale părților au fost consemnate în încheierea de stabilire inițială a pronunțării din data de 17.12.2015 care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA DE APEL
Prin sentința penală nr. 392 din data de 20.10.2015, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria A. I. a hotărât următoarele:
În baza art. 396 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 396 al. 10 C pr penală și art. 337 Cpenal și art. 83 C. pen a stabilit față de inculpata B. V., fiica lui G. și V., născută la data de 23.10.1952 în Bucium, jud A., domiciliat în A. I., ., jud A., cetățean român,căsătorită, studii medii, administrator la ., fără antecedente penale, CNP_, pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice .
În baza art. 83 alin. (1) Noul cod penal, a amânat aplicarea pedepsei rezultante de 1 an închisoare pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 Noul C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin. (1) Noul C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpata trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune A., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune A..
În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 88 din Noul cod penal cu privire la revocarea beneficiului amânării aplicării pedepsei și executarea acesteia în întregime în caz de nerespectare cu rea credință a măsurilor de supraveghere, a obligațiilor impuse și de săvârșire de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
La data rămânerii definitive, a dispus comunicarea prezentei hotărâri la Serviciul de Probațiune A..
La data rămânerii definitive, a dispus comunicarea prezentei hotărâri la IPJ A.- Serviciul Poliției Rutiere pentru a se lua măsurile prev. de art. 103 din OUG 195/2002 republicată.
În baza art. 272, art. 274 alin. 1 C. proc. pen. a obligat inculpata la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință a reținut Judecătoria A. I. că prin echizitoriul nr. 4775/P/2014 emis la data de 06.07.2015 P. de pe lângă Judecătoria A. I. a trimis în judecată pe inculpata B. V. pentru săvârșirea infracțiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice (art.337 NCP) .
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 10.07.2015 sub dosar nr._ .
În actul de sesizare se arată că inculpata B. V. în data de 13.11.2014, a condus autoturismul marca Audi cu numărul de înmatriculare_ pe . I., fiind implicată într-un accident de circulație soldat cu pagube materiale, și a refuzat să sa se supună testării cu aerul expirat, precum și recoltării de mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei la solicitarea organelor de poliție.
Analizând mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: Proces verbal de sesizare din oficiu și proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante, întocmite de organele de poliție în data de 13.11.2014; Proces verbal privind refuzul cu privire la recoltarea probelor biologice de sânge întocmit în data de 09.07.2014; Ordonanță de recoltare a mostrelor biologice din 13.11.2014 privind refuzul inculpatului B. V. de a se supune recoltării mostrei de sânge; Declarația martorului Baco C. G. din 18.12.2014, cu completarea din 10.06.2015; Declarația martorului B. T. N. din 30.01.2015; Declarație martorului F. R. din 30.01.2015; Declarația martorului D. A. din 27.05.2015; Declarația martorului M. I. A. din 27.05.2015 și suportul optic (CD) cu înregistrarea audio – video din data de 13.11.2014 înregistrată cu telefonul mobil al agentului constatator ag. pr. de poliție M. I.; Declarația inculpatei B. V. dată în fața instanței de judecată la data de 12.10.2015 și prin care a recunoscut învinuirea așa cum i s-a adus prin actul de sesizare, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 13.11.2014, inculpata a condus autoturismul marca Audi cu numărul de înmatriculare_ pe . I., fiind implicată într-un accident de circulație soldat cu pagube materiale și a refuzat să sa se supună testării cu aerul expirat, precum și recoltării de mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei la solicitarea organelor de poliție.
Din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante întocmit de organele de poliție din cadrul Biroului Rutier A. I. la data de 13.11.2014, coroborat cu declarațiile agenților constatatori ai infracțiunii, rezultă că în aceeași dată, în jurul orelor 18.06, au fost sesizate prin Serviciul SNUAU 112 de către numita F. R. despre faptul că autoturismul marca Audi cu numărul de înmatriculare AB_ a fost avariat în timpul manevrei de mers înapoi de către autoturismul marca Audi cu numărul de înmatriculare_ condus de numita B. V., fiind posibil ca aceasta să se afle sub influența băuturilor alcoolice. Deplasându-se la fața locului pe . din A. I., martorul F. R. le-a prezentat avariile existente la bara de protecție față și grila radiator a autoturismului său. A fost identificat și autoturismul marca Audi cu numărul de înmatriculare_ care prezenta urme de avarii la bara de protecție spate, al cărui conducător auto nu a fost identificat. Martora F. R. a arătat verbal că autoturismul aparține inculpatei B. V. care locuiește vis-a-vis de locul tamponării, la nr. 13. Deplasându-se la poarta inculpatului, polițiștii au sunat la poartă, dar nu a răspuns nimeni. Au înmânat martorei F. R. formularul tipizat de constatare a avariilor și autorizația de reparație pentru avarii. După aproximativ 30 minute de la sosirea poliției la fața locului, din curtea imobilului cu nr. 13 a ieșit inculpata B. V., s-a urcat la volanul autoturismului său, s-a deplasat pe direcția Prefectura E-On Gaz aproximativ 20 metri, până în dreptul pensiunii ., unde a avut intenția să întoarcă autoturismul, fiind oprită în trafic. Polițiștii i-au solicitat să prezinte documentele personale și ale autoturismului, aceasta având o atitudine necooperantă, spunând că nu înțelege motivul opririi, prezentând semne vizibile că se afla sub influența băuturilor alcoolice. Conducătoarei auto i s-a solicitat în nenumărate rânduri să sufle în aparatul etilotest în vederea stabilirii gradului de alcoolemie, fără ca aceasta să poată efectua testul, în loc să sufle în aparat aceasta doar trăgând aer în piept. I s-a adus la cunoștință că dacă nu reușește să efectueze testul, va fi transportată la Spitalul Județean A. în vederea recoltării a două mostre biologice de sânge. În momentul în care i s-a solicitat să însoțească echipajul de poliție la spital pentru recoltarea de probe biologice de sânge, aceasta a refuzat de mai multe ori, încercând să intre în curtea imobilului său. Întrucât aceasta a refuzat testarea etilotest și deplasarea la spital în vederea recoltării de probe biologice de sânge pentru stabilirea alcoolemiei, acesteia i s-a adus la cunoștință că i se va întocmi dosar penal pentru infracțiunea prevăzută de art. 337 din Codul Penal, după care aceasta a intrat în imobil fără a mai adresa vreun cuvânt. Refuzul/sustragerea de la prelevarea de mostre biologice s-a efectuat în prezența martorilor Baco C. și F. R.. La scurt timp, la fața locului s-a prezentat și fiul inculpatei, B. T..
Aceste aspecte reies și din înregistrarea audio – video din data de 13.11.2014 înregistrată cu telefonul mobil al agentului constatator ag. pr. de poliție M. I. pusă la dispoziția organului de cercetare penală.
Din declarația martorului Baco C.-G., audiat în cursul urmăririi penale, rezultă că în data de 13.11.2014, în jurul orelor 19:00 conducea auto marca Mercedes cu nr. de înmatriculare înmatriculare_ pe . un moment dat a fost oprit de un polițist să asiste în calitate de martor la testarea cu aparatul etilotest a unei doamne mai în vârstă, în jur de 60 de ani, care condusese o mașină ce era parcată în fața barului A. BAR . Își amintește faptul că la fața locului erau mai mulți polițiști și o doamnă care spunea că i-a fost lovită mașina în timp ce era parcată, iar aceasta era în casă. După ce a auzit bubuitura, a ieșit din casă și a văzut că la volanul mașinii care i-a lovit-o pe a sa, un Audi A3, era o femeie în vârstă.Atât acesta, cât și femeia căreia i-a fost lovită mașina au asistat la testarea cu aparatul etilotest a femeii mai în vârstă care condusese Audi A3 cu numere de A., dar din câte se vedea, femeia respectivă nu vroia să sufle în aparat, deși a fost întrebată în nenumărate rânduri dacă suflă în aparat. Acesta menționează faptul că respectiva conducătoare auto a fost întrebată dacă vrea să meargă la spital pentru recoltare de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei și știe că nu voia să meargă. Martorul reține că inculpata era vizibil sub influența alcoolului, se arunca pe jos plângându-se că ar fi fost lovită de polițiști, lucru neadevărat și vorbea mai greu. La un moment dat, la fața locului a sosit și băiatul femeii care a condus mașina Audi, care a spus că ar fi băut ceva mama lui, în ziua respectivă, întrucât a fost ziua fiicei lui. își amintește faptul că i-au fost solicitate documentele de mai multe ori de către polițiști, dar aceasta spunea că le are în casă și tot spunea că vrea să meargă după ele.
Din declarația martorei F. R., audiată în cursul urmăririi penale, rezultă că în data de 13-11-2014, într-o după masă, în jurul orei 17:30-18:00, în timp ce se afla în casă pe ., a auzit o bubuitură în stradă și a ieșit afară să vadă ce se întâmplă. A văzut mașina sa, marca Audi cu numere roșii, care era parcată în fața porții, că este lovită de un alt Audi, iar de la volanul mașinii respective a văzut că a coborât B. V.. A întrebat-o ce a făcut, a văzut avariile de la mașină, prima dată a spus că nu ea a lovit mașina acesteia, după care a vrut să-i dea 100 sau 200 de lei, dar i-a refuzat. Martora menționează că B. și-a luat bagajul din mașină, a intrat în curte, iar ea a sunat apoi la Poliție și a reclamat că s-a produs un accident cu pagube materiale, fiind implicată mașina sa, iar conducătoarea mașinii care i-a lovit-o pe a sa părea că s-ar afla sub influența băuturilor alcoolice. La scurt timp a venit poliția la fața locului, s-a făcut constatarea la ambele mașini, acestea fiind parcate una în fața celeilalte în fața porții sale, a completat o declarație, iar în timp ce se afla în casă și completa declarația, a auzit prin stația polițistului care se afla cu ea că femeia care i-a lovit mașina se urcase la volanul mașinii sale, iar când a ieșit în stradă a văzut că era pe celălalt trotuar. Din ce a observat, era foarte multă lume lângă B. V., iar mașina acesteia, un Audi, era pe trotuar, în fața unui bar, A. Bar. Martora a mai arătat că polițiștii i-au cerut să sufle în aparatul etilotest, dar aceasta nu putea, părea speriată, spunându-i-se să se liniștească și să sufle.
Audiată în cauză, în cursul urmăririi penale, inculpata B. V. declară că a avariat autoturismul martorului F. R., lovindu-i numărul de înmatriculare în încercarea de a-și parca mașina personală, și i-a oferit acesteia o sumă de bani pentru reparațiile avariilor cauzate. Văzând că aceasta refuză, și-a lua bagajele și a intrat în curte. După aproximativ 30 minute, a ieșit din curte și s-a urcat la volanul mașinii sale cu intenția de a o întoarce pentru a o parca în fața curții sale și la aproximativ 50 metri a fost oprită de poliție. Inculpata precizează că nu a putut sufla în etilotest pentru că i s-a făcut rău, s-a speriat și a făcut un atac de panică, iar doi polițiști au bruscat-o (lucru contrazis de celelalte probe din dosar).
Prezentă în fața instanței de judecată, la termenul din data de 12.10.2015, inculpata, în prezența avocatului său ales, a arătat că dorește să uzeze de procedura simplificată de recunoaștere a învinuirii, precizând că fapta s-a întâmplat în maniera descrisă în rechizitoriu.
În drept, a arătat Judecătoria A. I. că fapta inculpatei B. V. constând în aceea că în data de 13.11.2014, a condus autoturismul marca Audi cu numărul de înmatriculare_ pe . I., fiind implicată într-un accident de circulație soldat cu pagube materiale și a refuzat să sa se supună testării cu aerul expirat, precum și recoltării de mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei la solicitarea organelor de poliție, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice prevăzută de art. 337 din Codul Penal.
La termenul de judecată din data de 12.10.2015 instanța, potrivit disp. art.374 alin. 4 C.p.p., a pus în vedere inculpatei că poate solicita ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a unor eventuale înscrisuri prezentate, dacă recunoaște în totalitate fapta reținută în sarcina sa, aducând totodată la cunoștința inculpatei și conținutul disp. art.396 alin. 10 C.p.p.
Inculpata a solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii prev. de art.375 C.p.p., arătând că înțelege să recunoască în totalitate învinuirea ce i s-a adus prin actul de sesizare. Astfel fiind, s-a procedat la audierea inculpatei, potrivit disp. art.378 – art.379 rap. la art.375 alin. 1 C.p.p., cele declarate fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei- fila 50. În raport de declarația inculpatei, care a recunoscut în totalitate învinuirea, solicitând ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale instanța, văzând și disp. art.375 alin. 2 rap. la art.374 alin. 4 C.p.p. a admis cererea formulată privind aplicarea procedurii de judecată în cazul recunoașterii vinovăției, sens în care a procedat la demararea cercetării judecătorești potrivit procedurii prev. de art.377 C.p.p., întrebând inculpata dacă are de administrat probe cu înscrisuri sau dacă înțelege să solicite acordarea unui singur termen pentru a depune înscrisuri la dosar. Inculpata a arătat că solicită proba cu înscrisuri, probă încuviințată de instanță. .
Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că fapta săvârșită de inculpată există, constituie infracțiune și a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța a dispus condamnarea acesteia.
La individualizarea pedepsei, în conformitate cu prevederile art. 74 Noul Cod penal, instanța a avut în vedere gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, orientându-se după criteriile indicate expres de textul legal indicat, respectiv: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că fapta inculpatei prezintă un grad mediu de pericol social, având în vedere modalitatea concretă de comitere a faptei așa cum a fost descrisă mai sus.
Instanța a avut în vedere și criteriile referitoare la persoana și conduita inculpatei, respectiv: a avut o atitudine de recunoaștere a faptei ceea ce a condus la soluționarea cu celeritate a cauzei, vârsta avansată a inculpatei, conduita bună a acesteie reliefată de lipsa totală a antecedentelor penală așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar a inculpatului- fila 48 care în trecut nu a fost sancționată nici măcar contravențional, fiind o persoană integrată social, angajată în muncă, având calitatea de administrator la . . Instanța a reținut în sarcina inculpatei și cauza legală de reducere a pedepsei prevăzută de art 396 alin. 10 C.pr.pen. (în consecință, limitele de pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită de inculpată au fost reduse cu o treime).
În consecință, raportat la criteriile mai sus arătate, instanța, în baza art. 396 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 396 al. 10 C pr penală și art. 337 Cpenal și art. 83 C. pen a stabilit față de inculpata B. V., pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice .
Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de 83 Noul cod penal, respectiv: pedeapsa stabilită este închisoarea de 1 an ; inculpata nu mai fost condamnată anterior ; și-a manifestat acordul de a presta muncă neremunerată în folosul comunității; inculpata nu s-a sustras de la urmărirea penală, judecată și nici nu a încercat să zădărnicească aflarea adevărului; pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este mai mică de 7 ani și apreciind după criteriile mai sus analizate raportat la persoana infractorului, conduita bună avută anterior săvârșirii infracțiunii, coroborat cu împrejurarea că accidentul rutier a avut loc anterior comiterii infracțiunii de către inculpată, martora F. fiind cea care a sesizat organele de poliție despre accident, raportat și la împrejurarea că accidentul a avut loc la efectuarea manevrei de parcare (reținând că, cu privire la acest accident inculpata răspunde contravențional, conform legii civile ), câtă vreme accidentul a avut loc în preajma imobilului unde locuiește inculpata, instanța a apreciat că aplicarea imediată a pedepsei stabilite nu este necesară.
În consecință, în baza art. 83 alin. (1) Noul cod penal, a amânat aplicarea pedepsei rezultante de 1 an închisoare pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 Noul C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Împotriva acestei sentințe a exercitat calea de atac a apelului P. de pe lângă Judecătoria A. I., criticând sentința primei instanțe pentru netemeinicie.
În motivarea apelului său a arătat Ministerul Public că instanța nu a aplicat o pedeapsă care să reflecte gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite și nu a făcut o corectă individualizare a executării pedepsei stabilite în sarcina inculpatei.
În argumentarea celor susține a arătat Ministerul Public că infracțiunea săvârșită de inculpată este o infracțiune de pericol abstract, urmarea imediată constând în crearea unei stări de pericol pentru participanții la trafic. Prin incriminarea faptei deduse judecății legiuitorul a prezumat în mod absolut că persoanele ce săvârșesc astfel de infracțiuni reprezintă un pericol atât pentru propria siguranță cât și pentru siguranța celorlalți participanți la trafic, punându-le în pericol viața, integritatea fizică și sănătatea. Acest fapt este reliefat și de împrejurarea că legiuitorul sancționează fapta doar cu pedeapsa închisorii fără a mai exista alternativa amenzii.
Pedeapsa, apreciază procurorul redactor al motivelor de apel, este un mijloc de reeducare și o măsură de constrângere a condamnatului iar scopul ei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Prin executarea pedepsei se urmărește și formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.
Se mai arată că instanța a reținut în mod corect atitudinea de recunoaștere a inculpatei de vreme ce în faza de urmărire penală a avut o atitudine nesinceră și de necooperare cu organele judiciare.
Împrejurările comiterii faptelor(deplasarea pe un drum circulat, implicarea într-un accident de circulație soldat cu pagube materiale ) justifică stabilirea unei pedepse într-un cuantum mult mai ridicat. Se mai menționează că frecvența infracțiunilor de genul celor deduse judecății este tot mai mare în ultima vreme și că numărul accidentelor de circulație cauzate inclusiv de persoane aflate sub influența alcoolului este în continuă creștere.
Se concluzionează arătându-se că natura și gravitatea infracțiunii săvârșite de inculpată justifică aprecierea că amânarea aplicării pedepsei nu este de natură să asigure scopul preventiv și educativ al legii penale.
Verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, prin prisma criticilor formulate și în baza propriei aprecieri, Curtea de Apel Alba Iulia constată că apelul exercitat de Ministerul Public este nefondat pentru considerentele ce urmează.
Din ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză rezultă că starea de fapt reținută de către prima instanță este corectă, fiind dovedită săvârșirea de către inculpata B. V. a infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, respectiv pentru infracțiunea de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre bilogice.
Astfel, fapta inculpatei B. V. care în data de 13.11.2014, a condus autoturismul marca Audi cu numărul de înmatriculare_ pe . I. și fiind implicată într-un accident de circulație soldat cu pagube materiale, a refuzat să sa se supună testării cu aparatul etilotest precum și recoltării de mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei la solicitarea organelor de poliție, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice prevăzută de art. 337 din Codul Penal.
Prima instanță, Judecătoria A. I. a realizat o analiză exhaustivă a probatoriului administrat în cauză în faza de urmărire penală și a făcut trimitere la manifestarea de voință a inculpatei din faza de judecată, și anume solicitarea de fi judecată după procedura simplificată aplicabilă în cazul recunoașterii învinuirii.
Fiind dovedită existența faptei și săvârșirea acesteia cu vinovăție de inculpată, Curtea de Apel Alba Iulia constată că, în mod corect și urmare a unei temeinice analize, judecătoria a stabilit pedeapsa cu închisoarea pentru infracțiunea dedusă judecății. În mod amplu a motivat prima instanță considerentele ce au determinat-o să amâne ulterior aplicarea pedepsei.
Obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală și în fața primei instanțe s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 272 și 274 alin. 1 teza ultimă din Codul de procedură penală.
Apelul exercitat în cauză de Ministerul Public prin care acesta critică modalitatea de individualizare a executării a pedepsei, este nefondat și urmează a fi respins.
Inculpata B. V. a fost trimisă în judecată și ulterior condamnată de prima instanță pentru săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, infracțiune sancționată de legiuitor în cuprinsul art. 337 din Codul Penal.
Infracțiunea pentru care inculpata a fost trimisă în judecată este sancționată de legiuitor cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani. Aceste limite de pedeapsă trebuie reduse cu o treime ca urmare a faptului că inculpata a înțeles să uzeze în fața Judecătoriei Alba Iulia de procedura de judecată în cazul recunoașterii învinuirii. Ca urmare a aplicării reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă(reducere prevăzută de art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală) pedeapsa închisorii ce poate fi aplicată inculpatei trebuie încadrată între un minim special de 8 luni și un maxim special de 3 ani și 4 luni.
Stabilind pedeapsa pentru infracțiunea dedusă judecății între aceste limite, Judecătoria A. I. s-a orientat spre pedeapsa de 1 an închisoare.
La momentul la care a individualizat pedeapsa, prima instanță a pornit în mod corect de la dispozițiile art. 74 din Codul penal care reglementează criteriile generale de individualizare a pedepsei. Pe baza analizei riguroase a fiecărui criteriu de individualizare(analiză ce ne scutește de orice precizări suplimentare), judecătorul fondului a ajuns la stabilirea unui cuantum legal și temeinic al pedepsei. Trebuie precizat faptul că acest cuantum al pedepsei nu este identic cu minimul special prevăzut de legiuitor ci este superior acestuia( 1 an, în condițiile în care minimul ce putea fi stabilit era de 8 luni).
Opinia noastră concordă cu cea a primei instanțe și în ceea ce privește modalitatea de individualizare a executării pedepsei rezultante aplicate. Considerăm noi, în dezacord cu opinia Ministerului Public, că amânarea aplicării pedepsei, este în măsură a garanta faptul că inculpata, pe viitor, nu va mai încălca normele ce reglementează circulația pe drumurile publice.
În analiza noastră am pornit de la împrejurările în care a avut loc evenimentul rutier în care a fost implicată inculpata, eveniment rutier ce a determinat alarmarea organelor de poliție și ulterior încercarea de testare a inculpatei în vederea stabilirii alcoolemiei. Astfel din actele existente la dosar am ajuns la concluzia că tamponarea în care a fost implicată inculpata a avut loc în dreptul imobilului în care locuia, în timp ce încerca să efectueze o manevră de mers înapoi. Urmările tamponării au fost unele minore, avarii ale ambelor autoturisme. Imediat după tamponare inculpata a intrat în propria locuință. A ieșit după plecarea organelor de poliție și s-a deplasat aproximativ 20 de metri până la momentul opririi ei în trafic.
Am mai observat noi și faptul că actualul Cod penal( spre deosebire de Codul penal din 1969 care îndemna instanța ca la momentul individualizării judiciare a pedepsei să aibă în vedere nu numai urmarea produsă dar și urmarea care s-ar fi putut produce), nu mai face trimitere la urmările ipotetice ci solicită instanței ca la individualizarea judiciară a pedepsei să aibă în vedere doar natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii. Mai trebuie precizat și faptul că, spre deosebire de anterioara reglementare, legiuitorul a optat la acest moment pentru sancționarea infracțiunii deduse judecății cu aceleași limite de pedeapsă ca și pentru infracțiunea prevăzută de art. 336 alin. 1 din Codul penal, cu unica deosebire că nu este prevăzută pedeapsa alternativă a amenzii.
În al treilea rând am avut în vedere faptul că inculpata nu are nici un fel de antecedente penale(nici măcar sancțiuni contravenționale), este la o vârstă a maturității depline și este pensionară. Aceasta a avut o atitudine sinceră și de regret (cel puțin în fața instanței) prezentându-se în fața primei instanțe. Acest din urmă aspect ne-a întărit convingerea că inculpata a înțeles gravitatea faptei sale antisociale și este dispusă a avea o conduită viitoare conformă normelor de conviețuire socială.
În fine, nu putem să nu observăm faptul că inculpata a fost interesată de ștergerea consecințelor faptei sale și a ajuns la o înțelegere cu persoana al cărei autoturism l-a avariat.
Fără a susține vreun moment că fapta inculpatei ar fi lipsită de importanță și fără a manifesta clemență nejustificată față de astfel de atitudini antisociale, elementele mai sus expuse ne-au determinat să apreciem că este nefondat apelul declarat de Ministerul Public și ne-au convins să optăm, în acord cu prima instanță, pentru amânarea aplicării pedepsei stabilite de Judecătoria A. I..
În ceea ce privește pedeapsa stabilită de prima instanță, pedeapsă pe care o apreciem temeinică, nu ne-au convins criticile Ministerului Public. Susținerea din cuprinsul motivelor de apel că aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai ridicat este în măsură, printre altele, să îi formeze inculpatei o „atitudine corectă față de muncă” apreciem că nu ne poate schimba convingerea. Inculpata este pensionară, are vârsta de 63 de ani și nu a săvârșit infracțiunea dedusă judecății din cauza atitudinii eronate față de muncă ci din cu totul alte considerente.
Raportându-ne la criteriile ce particularizează persoana infractorului, la conduita bună avută anterior săvârșirii infracțiunii, conștientizând și dând dovezi de îndreptare chiar pe parcursul procesului penal, am apreciat că aplicarea imediată a pedepsei stabilite nu este necesară dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
Pentru aceste considerente, apelul exercitat de Ministerul Public împotriva sentinței de condamnare este nefondat și urmează a fi respins, în baza art. 421 pct. 1 lit. b din Codul de procedură penală.
Lipsind culpa procesuală a inculpatului, vom face aplicarea dispozițiilor art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală și vom lăsa cheltuielile judiciare avansate de stat în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria A. I. împotriva sentinței penale nr. 392 din data de 20.10.2015, pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.12.2015.
Președinte, Judecător,
A. I. P. G. L. O.
Grefier,
D. F.
Red. OGL
Tehnored. DF/2ex/29.01.2016
Jud. fond P. D. E.
| ← Înlocuirea pedepsei amenzii. Art.560 NCPP. Decizia nr. 18/2016.... | Revocare măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
