Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 107/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 107/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 25-03-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 107/2014
Ședința publică de la 25 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. M.
Grefier D. M.
Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. reprezentat prin
M. C. - procuror
Pe rol se află soluționarea contestației formulată de persoana condamnată B. D. împotriva sentinței penale nr. 191/04.03.2014 pronunțată de T. H. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă persoana condamnată B. D., asistată de avocat P. A. în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, avocat C. A..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Întrebată fiind, persoana condamnată B. D., arată că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu și dorește să ia legătura cu acesta.
Avocat P. A. în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, avocat C. A., învederează că persoana condamnată B. D. dorește să-și retragă contestația.
Instanța procedează la audierea persoanei condamnate B. D. în condițiile prevăzute de art. 242 alin.8 C.pr.pen., declarația acestuia fiind consemnată în proces verbal, atașat separat la dosarul cauzei.
Instanța solicită reprezentantei Ministerului să se pronunțe cu privire la solicitarea persoanei condamnate B. D. de retragere a contestației.
Avocat P. A. în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, avocat C. A., pentru persoana condamnată B. D., solicită instanței să ia act de retragerea contestației.
Reprezentanta Ministerului Public, solicită instanței să ia act de retragerea contestației.
Persoana condamnată B. D., având ultimul cuvânt, solicită să se ia act de retragerea contestației.
C. DE A.
Asupra contestației de față
I. Constată că prin sentința penală nr. 191/04.03.2014 pronunțată de T. H. în dos. pen. nr._ în baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 și art. 595 Cod procedură penală, a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de condamnatul B. D., fiul lui V. și A., născut la data de 27.11.1967, CNP_, deținut în Penitenciarul B. M. de aplicare a legii penale mai favorabile.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligat condamnatul la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În considerente instanța de fond a reținut următoarele:
Condamnatul B. D. se află în executarea unei pedepse de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, art. 176 al. 1 lit. a Cod penal aplicată prin sentința penală nr. 99/22.03.2007 pronunțată de T. H., definitivă la data de 08.08.2007 prin decizia penală nr. 3826/08.08.2007 a ÎCCJ.
În baza sentinței penale menționate s-a emis MEPI nr.122/09.08.2007 de către T. H., executarea pedepsei începând la data de 24.07.2006.
În prezent infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, art. 176 lit. a Cod penal se regăsește în prevederile art. 189 al. 1 lit. h NCP, iar limitele de pedeapsă sunt detențiunea pe viață sau 15 – 25 ani de închisoare. Prin urmare, pedeapsa de 15 ani închisoare pentru infracțiunea de omor deosebit de grav nu poate fi redusă pe calea contestației la executare, nefiind incidente dispozițiile art. 6 noul Cod Penal.
Pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 5 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal se regăsește în dispozițiile art. 66 al. 1 lit. a, b și d din noul Cod penal și nu depășește limita maximă prev. de art. 66 al. 1 noul Cod penal.
Potrivit art. 6 alin.1 din noul Cod Penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
În cauză, persoana condamnată se află în executarea unei pedepse de 15 ani închisoare, pronunțată printr-o hotărâre definitivă.
Analizând situația juridică a condamnatului contestator, prin prisma dispozițiilor art. 6 din noul Cod Penal, s-a constatat că dispozițiile legale menționate nu sunt aplicabile în privința pedepsei în a cărei executare se află condamnatul.
Astfel, fapta pentru care a fost condamnat petentul este în continuare prevăzută și pedepsită ca infracțiune de omor calificat în art.189 al. 1 lit. h din noul Cod Penal, iar pedeapsa aplicată petentului pentru această infracțiune nu depășește maximul special prevăzut de noul Cod Penal, împrejurare care înlătură aplicarea dispozițiile art.6 din noul Cod penal referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei.
S-a avut în vedere și dispozițiile art.4 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a noului Cod Penal potrivit cărora, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de noul Cod Penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Așa fiind, aplicarea art. 6 din noul Cod Penal ar trebuie să asigure doar menținerea pedepsei aplicate în limitele ce ar fi putut fi dispuse potrivit legii noi, iar pedeapsa aplicată sub legea veche va fi redusă numai dacă aceasta depășește maximul special din noua lege, condiție care nu este îndeplinită în prezenta cauză.
Având în vedere cele expuse, în baza art. 23 din Legea 255/2013 și art. 595 noul Cod de procedură penală, a fost respinsă ca nefondată cererea de aplicare a legii penale mai favorabile, formulată de condamnatul B. D..
În baza art. 275 al. 2 noul Cod de procedură penală, condamnatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
II. Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație persoana condamnată B. D..
La termenul din 25.03.2014, contestatorul a declarat că își retrage contestația formulată împotriva sentinței penale nr. 191/04.03.2014 pronunțată de T. H. în dos. pen. nr._, aspect consemnat în declarația aflată la filele10-11.
Această atitudine procesuală echivalează cu reatragerea căii de atac, de care C. va lua act.
III. Raportat la dispozițiile 275 alin.2 C.pr.pen va obliga contestatorul să achite statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile MJ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de retragerea contestației formulată de persoana condamnată B. D. împotriva sentinței penale nr. 191/04.03.2014 pronunțată de T. H. în dos. pen. nr._ .
Obligă contestatorul să achite statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile MJ.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 25.03.2014.
Președinte,Grefier,
C. M. M. D. M.
Red. C.M./08.05.2014
Tehn.DM/2ex/08.05.2014
Jud.fond. T. C. M.
| ← Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006.... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 139/2013. Curtea de Apel ALBA... → |
|---|
