Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 486/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 486/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 02-04-2012 în dosarul nr. 486/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 486/2012
Ședința publică din 2 aprilie 2012
PREȘEDINTE E. B.
Judecător A. I. P.
Judecător M. A. M.
Grefier T. C.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat de:
Procuror I. N.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de P. de pe lângă J. S. împotriva sentinței penale nr.9/11.01.2012 pronunțată de J. S. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul intimat L. M., personal, aflat în stare de detenție la Penitenciarul Aiud asistat de avocat B. N., în substituirea av.G. I., apărător desemnat din oficiu, lipsă fiind partea vătămată intimată L. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul parchetului și apărătorul inculpatului intimat învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând a se dispune confiscarea sumei de bani provenite din infracțiune.
Avocat B. N., în substituirea av. G. I., apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat L. M. solicită respingerea recursului parchetului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică sentința penală atacată. Precizează că inculpatul nu recunoaște săvârșirea faptei.
Inculpatul intimat L. M., având ultimul cuvânt învederează că nu este vinovat.
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului penal de față
Prin sentința penală nr.9/2012 pronunțată de J. S.- secția penală în dosar nr._ a fost condamnat inculpatul L. M. la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.211 alin.1, alin.2 lit.b și c Cod penal, cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a Cod penal.
În baza art.61 alin.1 fraza a II a C.pen. s-a revocat liberarea condiționată privind restul rămas de executat de 822 zile din pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului L. M. prin decizia penală nr.54/A/14.02.2006 a Curții de Apel A. I..
În baza art. 61 alin.1 fraza a III a Cod penal s-a contopit pedeapsa stabilită prin prezenta sentință de 5 ani luni închisoare, cu restul rămas de executat de 822 zile din decizia penală nr.54/A/14.02.2006 a Curții de Apel A. I., și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, pe care a sporit-o la 7 ani închisoare.
În baza art. 71 alin. 2 Cpen. a interzis inculpatului drepturile civile prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a și b Cpen.
În baza art.350 Cpp a menținut măsura arestării preventive.
În baza art. 88 Cpen. s-a scăzut din durata pedepsei închisorii pronunțate, timpul reținerii și arestării preventive a inculpatului L. M. începând cu data de 09.09.2011, orele 2200 la zi.
S-a constatat că partea vătămată L. M. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 191 alin. 1 Cpp. a fost obligat inculpatul la plata a 1400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul emis de P. de pe lângă J. S. în dosarul nr._ înregistrat pe rolul Judecătoriei S. sub nr._ s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului L. M., CNP_, fiul lui R. și M., născut la data de 20.01.1983, în Târnăveni, jud. M., român, fără studii, fără ocupație, necăsătorit, domiciliat în loc. Băgaciu, nr. 217, jud. M., CIP . nr._, recidivist, deținut în Penitenciarul Aiud pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.1, alin.2 lit. b și c, C.p., cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a Cod penal.
În fapt s-a reținut că la data de 19.07.2011, în jurul orei 2200 partea vătămată L. M. se deplasa pe peronul Haltei CFR S. – Gara M. în direcția . locuința nepotului său.
La un moment dat a fost ajunsă de inculpatul L. M. care a prins-o cu brațul în jurul gâtului, a trântit-o și i-a smuls poșeta în care avea actele de identitate, un telefon mobil marca Nokia 1680 cu cartela cu numărul_ în rețeaua Orange și suma de 80 lei.
Cu excepția telefonului mobil și a sumei de 77 lei, celelalte bunuri au fost găsite de organele de poliție pe . ocazia cercetării locului faptei.
În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că la scurt timp după comiterea faptei, respectiv la ora 2220 în telefonul victimei L. M. având ._ a fost introdusă o altă cartelă din rețeaua Orange având numărul_, care a fost utilizată pe telefonul victimei până în data de 20.07.2011 ora 0905.
Investigațiile efectuate au reliefat faptul că, cartela cu numărul_ a fost cumpărată în dimineața zilei de 20.07.2011, orele 0900 de martora Z. A. M., căreia i-a fost oferită spre vânzare împreună cu telefonul, în autogara Mediaș, de către inculpat.
Martora nu a cumpărat de la L. M. decât cartela, astfel că telefonul a fost vândut mai departe de acesta, fiind recuperat de la martorul I. S. care l-a achiziționat tot în localitatea Mediaș de la un bărbat necunoscut cu suma de 40 lei.
S-a mai arătat că partea vătămată L. M. a suferit, în urma agresiunii inculpatului din dimineața zilei de 19.07.2011, leziuni ce au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale.
În drept s-a arătat că fapta inculpatului L. M., care în seara zilei de 19.07.2011, într-un loc public, a agresat-o fizic pe partea vătămată L. M. și i-a sustras poșeta în care avea mai multe bunuri, în urma actelor de violență victima suferind vătămări ce au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1,2 lit. b și c Cp cu aplicarea art. 37 lit. a Cp.
În cursul judecării cauzei, inculpatul nu a înțeles să uzeze de procedura simplificată prevăzută de art.3201 Cpp, astfel că instanța a început cercetarea judecătorească și a fost audiat inculpatul L. M. (F.30), precum și partea vătămată L. M. (f.31) și martorii I. S. (f.32), B. A. (f.33) propuși prin rechizitoriu. Inculpatul nu a dorit să dea declarație în fața instanței în prima fază, ulterior solicitând a fi audiat și a avut o atitudine constantă de nerecunoaștere a faptei sale.
Analizând materialul probator administrat în cauză instanța a reținut următoarea stare de fapt:
În data de 19.07.2011, în jurul orei 2200, când afară era întuneric, partea vătămată L. M., în vârstă de 74 de ani, se deplasa pe peronul Haltei CFR S. – Gara M. în direcția . locuința nepotului său.
La un moment dat a fost ajunsă de inculpatul L. M. care a prins-o cu brațul în jurul gâtului, a trântit-o și i-a smuls poșeta în care avea actele de identitate, un telefon mobil marca Nokia 1680 cu cartela cu numărul_ în rețeaua Orange și suma de 80 lei, după care a fugit. Partea vătămată s-a ridicat și a strigat după ajutor, iar martora B. A. a sunat la poliție.
Partea vătămată a recuperat bunurile și banii și a suferit leziuni la nivelul feței prin compresiune și zgâriere și prin cădere pe un plan dur neregulat, care au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, așa cum reiese din concluziile raportului de constatare medico-legale (f.12 dos u.p.).
Stare de fapt reținută mai sus a rezultat din declarațiile părții vătămate (filele 6-7 dosar de urmărire penală, fila 28), care se coroborează cu declarațiile martorilor Z. A. M. (f.50-53 dos u.p.), I. S. (f. 54-57 dos u.p. și f.32), B. A. (f.59-61 dos u.p. și f.33), propuși prin rechizitoriu, cu procesul - verbal de conducere în teren a părții vătămate (filele 58-61 dosar de urmărire penală), cu raportul de constatare medico-legală în care sunt menționate leziunile suferite de partea vătămată și localizarea acestora, mecanismul de producere, precum și durata zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare (filele 11,12 dosar de urmărire penală). Acestea se mai coroborează și cu procesul-verbal de examinare la fața locului împreună cu planșele foto cu aspecte de la examinarea din data de 20.07.2011 a leziunilor părții vătămate (f.13-17), dovada de ridicare și restituire a bunurilor (fila 8 dosar de urmărire penală), cu planșa fotografică ce conține imagini de la examinarea părții vătămate, în care se pot observa leziunile părții vătămate de la nivelul brațelor și mâinii stângi (filele 35-37 dosar de urmărire penală), cu planșele fotografice ce conțin imagini efectuate cu ocazia cercetării la fața locului (filele 20-29 dosar de urmărire penală), cu procesul - verbal și raportul întocmite cu ocazia descoperirii cartelei S. și a telefonului sustras de către inculpat (filele 30 dosar de urmărire penală), lista convorbirilor efectuate de pe telefonul mobil cu ._ (f.31-36), proces-verbal privind verificările în „mersul trenurilor” (f.37 dos u.p.) precum și cu procesul - verbal încheiat cu ocazia recunoașterii din grup a inculpatului de către partea vătămată L. M. (filele 41-44 dosar de urmărire penală), martora Z. A. M. (f.47-48 dos u.p.).
Atât cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, cât și în fața instanței, inculpatul nu a dorit să dea declarații inițial, apoi a dorit să dea o declarație în faza de judecată. În cuprinsul declarației olografe inculpatul a susținut că a cumpărat telefonul mobil de la un bărbat cu suma de 50 lei, după care a plecat cu trenul de ora 19 spre Mediaș. A arătat că nu a folosit telefonul deloc și nici nu l-a desfăcut pentru a scoate cartela din el. Noaptea și-a petrecut-o în stația CRF Mediaș, iar a doua zi dimineața, întâlnindu-se cu niște cunoscuți, le-a propus acestora să le vândă telefonul, însă aceștia au cumpărat doar cartela cu 5 lei, o cafea și o bere, iar inculpatul a fost de acord. Apoi inculpatul susține că a plecat spre Târnăveni, iar în autogară a vândut telefonul contra sumei de 70 lei. Fiind chemat în fața organelor de poliție pentru recunoaștere, inculpatul a arătat că nu cunoaște motivele pentru care a fost recunoscut, întrucât nu a făcut nimic (filele 73-75 dos u.p.). Același lucruri le-a susținut și în declarația dată în fața instanței (f.30).
Susținerile inculpatului au fost însă infirmate de toate celelalte probe administrate în cauză, așa cum au fost menționate mai sus. În plus față de declarațiile părții vătămate și ale martorilor, orele indicate de către inculpat ca fiind orele de plecare a trenului spre Mediaș au fost infirmate de verificarea în „mersul trenurilor”, în sensul că singurele trenuri spre Mediaș erau cu plecare la orele 1948 și orele 2331, ceea ce nu s-au coroborat cu declarația inculpatului că ar fi plecat la ora 19 din S.. Apoi, din urmărirea cartelei și a telefonului mobil de către structurile operative s-a constatat că în jurul orelor 2200 în ziua de 19.07.2011 în telefonul victimei a fost introdusă o cartelă fiind trimise mai multe mesaje și aplelate diverse numere de telefon, iar în dimineața zilei de 20.07.2011, ora 0905. Martora Z. A. M. a declarat că la ora 0900 a cumpărat cartela telefonică de la inculpat, fapt confirmat și de verificările telefonice. În ceea ce privește telefonul, martorul I. S. a recunoscut că a cumpărat aparatul fără cartelă, însă nu a reținut semnalmentele persoanei de la care a cumpărat telefonul.
Deși inculpatul nu a recunoscut nici un moment săvârșirea infracțiunii, probele administrate în cauză par a conduce la concluzia rezonabilă că el este cel ce a comis infracțiunea. Astfel, inculpatul deși afirmă că în acea zi a cumpărat telefonul ce aparținea părții vătămate de la o terță persoană și nu a efectuat nici o convorbire telefonică se observă câteva contradicții. Prima este aceea că inculpatul afirmă că l-a achiziționat la ora 19 de la o persoană necunoscută și nu l-a folosit până a doua zi dimineața la ora 9 când la rândul său l-ar fi vândut. Ori procesul verbal încheiat de organele de poliție(fila 36 dos. urm. pen.) atestă faptul că la interval de un minut de la ora săvârșirii tâlhăriei (22,20) din aparatul telefonic sustras este scoasă cartela și este introdusă o nouă cartelă telefonică. Mai mult, de pe această nouă cartelă telefonică au fost efectuate mai multe apeluri la diverse numere menționate în cuprinsul procesului verbal. În fine, a doua zi dimineața la ora 9,00 inculpatul a cartela telefonică unui martor, după ce acesta refuzase în prealabil să cumpere și telefonul sustras de la partea vătămată.
Inculpatul este recunoscut din grup de către partea vătămată ca fiind persoana ce a atacat-o din spate și i-a sustras poșeta iar martora Z. A. M. confirmă faptul că inculpatul i-a oferit spre vânzare telefonul mobil sustras de la partea vătămată.
Apoi, conduita inculpatului ulterioară comiterii faptei, respectiv lăsarea bărbii să crească, a fost făcută tocmai cu scopul de a împiedica o facilă recunoaștere a sa după fizionomie.
Instanța nu a putut să rețină în apărarea sa faptul că era sub influența băuturilor alcoolice, întrucât inculpatul a fost pe deplin conștient de fapta sa și a încercat să ascundă săvârșirea acesteia pe tot parcursul cercetării sale.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului L. M., care în seara zilei de 19.07.2011, într-un loc public, a agresat-o fizic pe partea vătămată L. M. și i-a sustras poșeta în care avea mai multe bunuri, în urma actelor de violență victima suferind vătămări ce au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1,2 lit. b și c Cp cu aplicarea art. 37 lit. a Cp.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost inculpatului pentru infracțiunea de tâlhărie instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 C.pen., și anume: dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsa fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pedeapsa pentru infracțiunea de tâlhărie este închisoarea de la 5 la 20 de ani, iar fapta prezintă un grad mediu de pericol social, fiind comisă în prezența a două împrejurări de agravare (pe timp de noapte și într-un loc public), inculpatul îndreptându-se împotriva unei părți vătămate de sex feminin în vârstă de 74 ani, care se poate apăra mai greu și poate cădea mult mai ușor victimă unor astfel de acte, între ei existând o disproporție fizică vădită. Partea vătămată a suferit mai multe leziuni, ce au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale. Inculpatul nu a recunoscut comiterea infracțiunii, încercând prin toate mijloacele să se disculpe – a refuzat să dea declarații, apoi a dat declarații nesincere, – deși erau probe evidente care îi infirmau susținerile. Inculpatul are antecedente penale, acesta a fost condamnat anterior la o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie, ped. definitivă prin decizia penală nr. 54/A/14.02.2006 a Curții de Apel A. I., fiind liberat condiționat la data de 09.11.2010 cu un rest de executat de 822 de zile, aflându-se astfel în recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 alin.1 lit. a Cp.
Este de remarcat inclusiv faptul că inculpatul nu are ocupație, fiind lipsit astfel de un venit constant și că, se deplasează frecvent dintr-o localitate în alta, neavând un loc de muncă.
Ținând cont de cele expuse mai sus instanța a apreciat că prin aplicarea unei pedepse de 5 ani închisoare se realizează scopul educativ și preventiv al pedepsei prevăzut de art.52 C.pen.
În privința individualizării judiciare a pedepsei, instanța a apreciat că numai prin executarea efectivă a acesteia se va realiza scopul educativ și preventiv al pedepsei, neexistând absolut niciun motiv de a se crede că inculpatul, chiar și fără executarea pedepsei nu va mai comite infracțiuni, având în vedere atât modul în care a acționat inculpatul, cât și întreaga sa conduită anterioară.
În baza art. 71 C.pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, b C.pen. (dreptul de a fi ales in autoritățile publice sau in funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), acesta fiind nedemn să ocupe astfel de funcții pe perioada executării pedepsei.
Având în vedere că din cazierul judiciar al inculpatului reiese că a mai rămas de executat 822 zile dintr-o sentință anterioară, instanța, în baza art.61 alin.1 fraza a II a C.pen. a revocat liberarea condiționată privind restul rămas de executat de 822 zile din pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului L. M. prin decizia penală nr.54/A/14.02.2006 a Curții de Apel A. I..
Iar în baza art. 61 alin.1 fraza a III a Cod penal a contopit pedeapsa stabilită prin prezenta sentință de 5 ani luni închisoare, cu restul rămas de executat de 822 zile din decizia penală nr.54/A/14.02.2006 a Curții de Apel A. I., și a aplicat pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, pe care o sporește la 7 ani închisoare. Instanța a apreciat că se impune aplicarea unui spor ținând cont de numărul de infracțiuni de același gen comise anterior pentru care a și fost condamnat, gravitatea sporită a faptei săvârșite asupra unei persoane în vârstă de 74 ani, nerecunoașterea săvârșirii faptei pe tot parcursul cercetării penale, sporul venind să reflecte pericolul social al infracțiunii comise și periculozitatea deosebită a inculpatului.
În baza art.350 alin.1 C.pr.pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului (mandat de arestare preventivă nr.49/ 10.09.2011), deoarece temeiurile care au stat la baza măsurii arestării preventive subzistă (art.148 lit.f C.proc.pen.). Astfel, pedeapsa pentru infracțiunea de tâlhărie în formă calificată este închisoarea mai mare de 4 ani (respectiv de la 5 la 20 ani), iar natura faptei săvârșite, modalitatea și împrejurările în care aceasta a fost comisă - pe timp de noapte, în loc public, inculpatul aflându-se sub influența băuturilor alcoolice -, atitudinea acestuia după comiterea faptei -, acesta încercând să ascundă fapta prin schimbarea înfățișării și negând comiterea faptei -, creează convingerea instanței că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, prin sentimentul acut de insecuritate pe care l-ar crea persoanelor care au luat cunoștință de fapta săvârșită de acesta. Măsura arestării preventive răspunde scopului măsurilor preventive, așa cum este reglementat de art.136 C.proc.pen., dat fiind gradul de pericol social al faptei săvârșite – apreciat de instanță ca fiind extrem de ridicat -, starea de sănătate bună a inculpatului, vârsta sa, atitudinea nesinceră a acestuia, faptul că acesta nu este căsătorit, nu are persoane în întreținere. Măsura arestării preventive s-a impus a fi menținută și pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, dat fiind faptul că inculpatul nu recunoaște săvârșirea faptei, că a încercat să ascundă săvârșirea infracțiunii. În cauză este evidentă necesitatea ca inculpatul sa fie scos din mediul în care trăiește și sa fie plasat . privare de libertate, prezentând un pericol real pentru ordinea publică, acesta fiind de nici un an eliberat condiționat tot pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art. 88 alin.1 C.pen. s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive a inculpatului începând cu data de 09.09.2011, orele 2200 la zi.
Partea vătămată L. M. nu s-a constituit parte civilă în proces, astfel că instanța va lua act de voința părții vătămate.
În baza art. 191 alin.1 C.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva sentinței penale nr.9/2012 a Judecătoriei S. a declarat recurs în termen P. de pe lângă J. S., solicitând casarea acesteia și în rejudecare să se facă aplicarea dispozițiilor art.118 lit.e Cod penal privind confiscarea specială a sumei de 120 lei, dobândită prin săvârșirea faptei și nerestituită părților vătămate.
În drept au fost invocate dispozițiile art.385/9 alin.1 pct.172 Cod procedură penală.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs formulate, cât și din oficiu conform dispozițiilor art.385/6 alin.3 Cod procedură penală,Curtea constată că recursul Parchetului este fondat pentru considerentele ce vor urma:
Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a sustras prin violență de la partea vătămată L. M. suma de 80 lei, pe care acesta nu a recuperat-o (f.31). De asemenea rezultă că martorul I. S. a dobândit de la inculpat telefonul mobil marca Nokia 1680 în schimbul sumei de 40 lei, bunul fiind restituit părții vătămate fără ca martorul să ridice pretenții cu privire la prețul vânzării în cursul procesului penal (f.32).
Prin urmare, era necesar ca instanța de fond să facă aplicarea dispozițiilor art.118 lit. e Cod penal și să dispună confiscarea acestor sume de bani care nu au fost restituite părților vătămate și nici nu au servit la despăgubirea acestora.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.385/15 pct.2 lit. d Cod procedură penală raportat la art.385/9 alin.1 pct.172 Cod procedură penală, Curtea va admite recursul dedus judecății, va casa sentința penală atacată numai sub aspectul omisiunii aplicării dispozițiilor art. 118 lit. c Cod penal față de inculpatul L. M. și, rejudecând în aceste limite:
În baza art. 118 lit. e și art. 118 alin. 5 Cod penal va dispune confiscarea specială de la inculpatul L. M. a sumei de 120 lei.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art.192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs, inclusiv onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în cuantum de 200 lei, vor rămâne în sarcina statului.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de către P. de pe lângă J. S. împotriva sentinței penale nr. 9/11.01.2012 pronunțată de J. S. în dosarul nr._ .
Casează sentința penală atacată numai sub aspectul omisiunii aplicării dispozițiilor art. 118 lit. c Cod penal față de inculpatul L. M. și, rejudecând în aceste limite:
În baza art. 118 lit. e și art. 118 alin. 5 Cod penal dispune confiscarea specială de la inculpatul L. M. a sumei de 120 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs, inclusiv onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în cuantum de 200 lei, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 2 aprilie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
E. B. A. I. P.-CO M. A. M. semnează președintele de complet
E. B.
GREFIER
T. C.
Red. MAM
Dact.CT 2 ex
J.F. B. H.
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 485/2012. Curtea de Apel ALBA... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 55/2012. Curtea de Apel... → |
|---|
