Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 55/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 55/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 03-04-2012 în dosarul nr. 55/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIE PENALĂ Nr. 55/2012

Ședința publică de la 03 Aprilie 2012

Completul compus din:

PREȘEDINTE S. T.

Judecător M. F. F.

Judecător M. A. M.

Grefier V. C. V.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a fost reprezentat de

Procuror -A. M.

Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații O. M. G. și GĂNȚILĂ A. N. împotriva sentinței penale nr. 114/22 februarie 2012 pronunțate de Judecătoria S..

La apelul nominal făcut în cauză s-au prezentat:

- inc. O. M. G. aflat în stare de arest și asistat de avocat oficiu M. R.,

- inc. Gănțilă A. N. aflat în stare de arest și asistat de avocat ales B. G. și avocat oficiu M. R..

- lipsă au fost restul părților.

Procedura de citare a fost îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care întrebat fiind, inculpatul O. M. G. a precizat faptul că este de acord să fie asistat de avocatul desemnat din oficiu și nu dorește să dea declarație în fața instanței de recurs, iar în motivarea orală a recursului a susținut că pedeapsa este prea mare.

Inculpatul Gănțilă A. N. având cuvântul a precizat că nu dorește să dea declarație în fața instanței de recurs.

Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, instanța a acordat cuvântul în dezbateri .

Pentru inculpatul O. M. G., avocatul desemnat din oficiu, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, reducerea pedepsei aplicate spre minim întrucât beneficiază de toate circumstanțele atenuante posibile.

Avocatul ales al inc. Gănțilă A. N. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând a se proceda la reducerea pedepsei aplicate spre minimul special cu aplicarea art . 81 cod penal privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.

A susținut că de la urmărire penală și până în acest moment inculpatul a recunoscut fapta comisă, instanța de fond a aluat în considerare toate circumstanțele atenuante însă pedeapsa aplicată este prea mare și perioada de detenție din care inculpatul a învățat ceva este suficientă. A mai precizat că inculpatul are 1 copil minor.

Reprezentanta parchetului a solicitat respingerea recursurilor ca fiind nefondate și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate susținând că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a probelor raportat la împrejurările comiterii faptei și persoana învinuiților și a dat eficiență disp. art. 320/1 C.pr.penală.

Inculpatul O. M. G. având ultimul cuvânt a precizat instanței că regretă fapta comisă.

Inculpatul Gănțilă A. având ultimul cuvânt a precizat că regretă fapta comisă și dorește să-și întrețină familia și să-și crească copilul.

CURTEA DE APEL

Asupra recursurilor penale de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată:

Prin sentința penală nr. 114/22 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria S., în baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 2¹ lit. a Cpen. cu aplicarea art. 320¹ alin. 7 Cpp., a art. 74 lit. a Cpen. și 76 lit. c Cpen. și cu aplicarea art. 75 lit. c și 78 Cpen. a fost condamnat inculpatul Gânțilă A. N. la o pedeapsă de 4 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și b Cpen. în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 alin. 2 Cpen.

În baza art. 350 alin. 1 Cpp. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului și în baza art. 88 alin. 1 Cpen. s-a dedus din durata pedepsei închisorii pronunțate timpul reținerii și arestării preventive începând cu data de 19.01.2012 și până la zi.

În baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 2¹ lit. a Cpen. cu aplicarea art. 99 și urm. Cpen., a art. 320¹ alin. 7 Cpp. și a art. 74 lit. a și c Cpen. și 76 lit. d Cpen. a fost condamnat inculpatul minor O. M. G. la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. 2 Cpen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și b Cpen. după împlinirea vârstei de 18 ani.

S-a constatat că partea vătămată F. B. S. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 191 alin. 1 și 2 Cpp. a fost obligat fiecare inculpat la plata a câte 750 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria S. a reținut, în esență, cu referire la actele și lucrările dosarului că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria S. din data de 01.02.2012 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților Gănțilă A. N. și O. M. G. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 21 lit. a cu aplicarea art.75 lit. c Cpen. în ce-l privește pe inculpatul major Gănțilă A. N. și, respectiv, cu aplicarea disp. art. 99 și urm. Cod penal în ce-l privește pe inculpatul minor O. M. G., constând în aceea că inculpații, în seara zilei de 19.01.2012 au deposedat partea vătămată F. B. S. ce se deplasa pe stradă de bunurile ce le avea asupra sa prin folosirea violenței fizice.

La primul termen de judecată, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpații au învederat instanței că doresc ca judecata lor să aibă loc conform procedurii prev. de art. 320/1 C.pr.p. privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției .

Din analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală și a declarațiilor inculpaților din fața instanței reține instanța în fapt, în esență, că inculpatului Gănțilă A. N. în seara zilei de 19.01.2012 a sustras în scopul însușirii pe nedrept, împreună cu inculpatul minor O. M. G. și prin folosirea violenței un bun din posesia părții vătămate F. B. S. ce se deplasa pe stradă .

În drept, s-a reținut că fapta inculpaților întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit.b și c și alin. 2/1 lit. a C.pen., cu aplicarea art. 75 lit. c C.pen. în ce-l privește pe inculpatul Gănțilă A. N. și, respectiv, art. 99 și urm. Cod penal în ce-l privește pe inculpatul minor O. M. G. .

În baza acestor texte de lege inculpații au fost condamnați.

La stabilirea și aplicarea pedepsei pentru fiecare inculpat instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, precum și criteriile generale enunțate în cuprinsul art. 100 alin. 1 C.pen. în ce-l privește pe inculpatul minor, precum și dispozițiile art. 320/1 alin. 7 Cod pr.p.

Sub aspectul laturii civile a cauzei s-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză prejudiciul suferit ca urmare a faptei inculpaților fiind recuperat integral.

Motivat de culpa infracțională exclusivă a inculpaților, instanța i-a obligat pe fiecare dintre aceștia, în baza art. 191 alin. 1 și 2 Cpp., la plata a câte 750 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Împotriva sentinței penale au declarat recurs în termenul legal prev. de art. 385 ind. 3 C.pr.penală, inculpații O. M. G. și Gănțilă A. N., nemotivat în scris .

În susținerea orală a motivelor de recurs recurenții inculpați, personal și prin apărătorii legali, au solicitat admiterea recursurilor, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza a se proceda la o reindividualizare judiciară a pedepsei prin reținerea circumstanțelor atenuante judiciare și schimbarea modalității de executare a acesteia, prin aplicarea art. 81 cod penal privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, arătându-se că inculpații au recunoscut fapta și o regretă, nu au antecedente penale, iar perioada petrecută în arest preventivă a fost suficientă pentru ca inculpații să conștientizeze fapta și consecințele acesteia.

Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate prin prisma actelor și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate de recurentul inculpat, precum și din oficiu, conform art.385/6 alin. 3 și art. 385/9 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursurile declarate în cauză sunt fondate în limitele și pentru considerente ce se vor expune în continuare :

Motivele de recurs invocat de cei doi inculpați recurenți ce își găsesc temeiul în dispozițiile art.385/9 pct.14 Cod procedură penală sunt fondate doar sub aspectul modalități de executare a pedepsei.

Instanța de fond a evaluat corect gradul de pericol social prezentat în concret de fapta inculpaților, aplicând fiecărui inculpat o sancțiune corespunzător individualizată, din perspectiva criteriilor generale prev. de art. 72 C.pen. și, respectiv, art. 99 Cod penal.

1. Sub acest aspect este de arătat, în ce-l privește pe inculpatul major Gănțilă A. N., că aplicarea unei pedepse de 4 ani închisoare sub minimul special prevăzut legea penală a fost just individualizată potrivit criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, comb. cu art. 320/1 alin. 7 Cod pr.p., instanța de fond ținând seama de gradul ridicat de pericol social al faptei comise, împrejurările săvârșirii ei - împreună cu un inculpat minor, pe timp de noapte, în public, după urmărirea prealabilă a părții vătămate și așteptarea unui moment prielnic sustragerii, lovirea părții vătămate, scopul urmărit - obținerea de mijloace materiale necesare existenței, urmările ce s-ar fi putut produce - prejudicierea părții vătămate, producerea unor leziuni grave, dar și de datele ce caracterizează persoana inculpatului, respectiv, faptul că nu are antecedente penale, a recunoscut fapta comisă și deci o regretă.

Așadar, nu există temeiuri pentru reducerea pedepsei aplicate inculpatului Gănțilă A. N., întrucât, pe de o parte, aceste împrejurări au fost avute în vedere de judecătorul de fond în cadrul procesului complex al individualizării judiciare, reținându-le just ca circumstanțe atenuate judiciare, iar, pe de altă parte, o reindividualizare judiciară a sancțiunii penale aplicate recurentului inculpat, astfel cum s-a solicitat prin cererea de recurs ar lipsi de eficiență juridică sancțiunea aplicată de prima instanță .

Curtea nu poate omite în analizarea recursului inculpatului Gănțilă A. N. prevederile art.52 Cod penal, care stipulează că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Ori, în cauză prin cuantumul pedepsei aplicate de 4 an închisoare sunt respectate exigențele art. 52 Cod penal, asigurându-se realizarea scopurilor de exemplaritate și educative, dându-i inculpatului posibilitatea unei resocializări viitoare pozitive.

Astfel, întrucât pedeapsa aplicată inculpatului nu poate fi corectată în niciun mod, pedeapsa pronunțată de instanța de fond este necesară realizării atât a funcțiilor de constrângere și reeducare, cât și a scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, fiind respectate prevederile art. 72 și art. 52 Cod penal, cererea inculpatului recurent de reducere a pedepsei aplicate nu poate fi primită.

Curtea, apreciază, raportat la împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, la atitudinea inculpatului după comiterea faptei, de recunoaștere și deci, de regret a faptei, de asumare a responsabilității pentru fapta comisă, că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate prin dispunerea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în cauză fiind îndeplinite cumulativ toate condițiile prev. de art.86/1 Cod penal .

Curtea constată în raport de toate elementele cauzei că aplicarea unei pedepse privative de libertate ar restrânge posibilitățile de recuperare socială a inculpatului, singura opțiune rămânând suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, în condițiile stabilirii unor măsuri și obligații stricte și a căror nerespectare atrage consecințe severe asupra condamnatului.

Pe de altă parte, protecția socială a comunității este asigurată tocmai de această condiționare a inculpatului recurent de respectare a măsurilor și obligațiilor dispuse și de urmările ignorării lor.

Mai mult decât atât, se apreciază că perioada cât inculpatul a stat în arest preventiv a fost suficientă pentru ca acesta să conștientizeze necesitatea corectării conduitei infracționale în sensul asumării unei conduite prosociale .

Termenul de încercare ce este de fixat în cauză este de 7 ani.

2. Tot astfel, Curtea, în ce-l privește inculpatul minor, constată că raportat la fapta săvârșită, la debutul infracțional timpuriu alături de dorința cultivată a minorului de câștiguri materiale facile și ilicite, se apreciază că judecătorul de fond a făcut o corectă individualizare a sancțiunii penale aplicată inculpatului minor în acord cu dispozițiile art. 99 și urm. din Codul penal, care reglementează minoritatea

Potrivit art. 100 alin. 1 Cod penal, față de minorul care răspunde penal se poate lua o măsură educativă ori i se poate aplica o pedeapsă, ținându-se seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală și morală, de comportarea lui, de condițiile în care a crescut și în care a trăit.

Curtea reține că în mod corect și în concordanță cu circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și cu datele ce caracterizează persoana minorului s-a stabilit că luarea unei măsurii educative nu este suficientă pentru îndreptarea acestuia.

Sub acest aspect este de arătat că aplicarea pedepsei închisorii a fost just individualizată, instanțele ținând seama de gradul de pericol social al faptei comise, împrejurările săvârșirii lei, consecințele la care a fost expusă victima, dar și persoana minorului, respectiv, faptul că este la prima confruntare cu legea penală, a recunoscut fapta încă din primele declarații date organelor de anchetă penală, împrejurări pe care le-a reținut ca circumstanțe atenuante judiciare.

Astfel, întrucât pedeapsa aplicată inculpatului minor nu poate fi corectată în niciun mod, pedeapsa pronunțată de instanța de fond este necesară realizării atât a funcțiilor de constrângere și reeducare, cât și a scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, fiind respectate prevederile art. 72 și art. 52 Cod penal, cererea inculpatului recurent de reducere a pedepsei aplicate nu poate fi primită.

Curtea, apreciază, raportat la împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, la atitudinea inculpatului minor după comiterea faptei, de recunoaștere și deci, de regret a faptei, de asumare a responsabilității pentru fapta comisă, că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate prin dispunerea suspendării condiționate a executării pedepsei, în cauză fiind îndeplinite cumulativ toate condițiile prev. de art. 110 Cod penal .

Curtea constată în raport de toate elementele cauzei că aplicarea unei pedepse privative de libertate ar restrânge posibilitățile de recuperare socială a minorului inculpat, singura opțiune rămânând suspendarea condiționată a executării pedepsei, dar în condițiile stabilirii unor măsuri și obligații stricte și a căror nerespectare atrage consecințe severe asupra condamnatului.

Mai mult decât atât, se apreciază că perioada cât minorul a stat în arest preventiv a fost suficientă pentru ca acesta să conștientizeze necesitatea corectării conduitei infracționale în sensul asumării unei conduite prosociale .

În sprijinul acestei soluții invocăm și concluzii Referatului de evaluare întocmit în cauză de S. de probațiune de pe lângă T. S. ( f. 39- 38 ds. fond), în care se precizează că raportat la disponibilitatea familiei dar și a inculpatului minor de a colabora - revizuire stil de viață, îmbunătățirea supravegherii, implicarea în activități constructive, creșterea rezistenței la presiuni externe, probabilitatea atingerii dezideratului privind stoparea conduitei infracționale este una ridicată.

Tot astfel, Curtea de Apel în analiza sancțiunii penale aplicate minorului are în vedere disp. art. 40 din Convenția cu privire la Drepturile Copilului, apreciind că în cauză reabilitarea minorului, a respectului pentru drepturile omului și pregătirea acestuia pentru o viață responsabilă într-o societate liberă nu se poate realiza decât prin aplicarea sancțiunii penale a închisorii fără privarea de libertate.

Față de aceste considerente, recursurile formulate în cauză sunt fondate, urmând a fi admise potrivit art. 385/15 pct. 2, lit. d) Cod pr.p. doar sub aspectul laturii penale a cauzei, în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepselor aplicate inculpaților astfel cum s-a dezvoltat în cuprinsul prezentei decizii.

Față de soluția pronunțată în cauză, în baza art. 350 alin.3 lit. b Cpp. se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților, dacă nu sunt reținuți sau arestați în altă cauză.

În baza art. 88 C.pen. se va deduce din durata pedepsei închisorii pronunțate timpul reținerii și arestării preventive a fiecărui inculpat, începând cu data de 19.01.2012 și până la punerea efectivă în libertate.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

În baza dispozițiile art. 192 alin. 3 Cod pr.p. cheltuielile judiciare avansate în recurs rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpatul O. M. G., în cuantum de 300 lei, precum și onorariul parțial cuvenit apărătorului din oficiu pentru inculpatul Gănțilă A. N., în cuantum de 75 lei, se înaintează din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați A..

Pentru aceste motive,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Admite recursurile formulate de inculpații O. M. G. și Gănțilă A. N. împotriva sentinței penale nr. 114/22.02.2012 pronunțate de Judecătoria S. în dosarul nr._ .

Casează sentința penală atacată doar sub aspectul laturii penale a cauzei, în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepselor aplicate inculpaților și, procedând la rejudecare în aceste limite:

În baza art. 86 ind. 1 C.pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicate inculpatului O. M. G. pe o durată de 4 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 110 Cpen.

În baza art. 110¹ alin. 1 teza I Cpen. pe durata termenului de încercare, dar până la împlinirea vârstei de 18 ani, încredințează supravegherea minorului Serviciului de Probațiune de pe lângă T. S. și stabilește pentru minor obligația de a nu intra în legătură cu inculpatul Gănțilă A. N..

În baza art. 110¹ alin. 1 teza a-II-a Cpen. după împlinirea vârstei de 18 ani, pe durata termenului de încercare minorul va respecta următoarele măsuri de supraveghere:

a. se va prezenta, la datele fixate, la S. de Probațiune de pe lângă T. S.;

b. va anunța, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c. va comunica și va justifica schimbarea locului de muncă și

d. va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență

și va respecta obligația de a nu intra în legătură cu inculpatul Gănțilă A. N..

În baza art. 359 C.p.p. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 110¹ alin. 3 Cpen.

În baza art. 350 alin. 3 lit. b Cpp. dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.

În baza art. 88 Cpen. deduce din durata pedepsei închisorii pronunțate timpul reținerii și arestării preventive începând cu data de 19.01.2012 și până la punerea efectivă în libertate.

În baza art. 86 ind. 1 C.pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului Gănțilă A. N. pe durata unui termen de încercare de 7 ani, stabilit în condițiile art. 86 ind. 2 C.pen.

Pe durata termenului de încercare inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere:

se va prezenta, la datele fixate, la S. de Probațiune de pe lângă T. S.;
va anunța, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
va comunica și va justifica schimbarea locului de muncă
va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență

În baza art. 86 ind. 3 al. 3 C.pr.pen. impune inculpatului Gănțilă A. N. obligația de a nu intra în legătură cu inculpatul O. M. G..

În baza art. 359 Cpp. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 ind. 4 3 Cpen.

În baza art. 350 alin.3 lit. b Cpp. dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.

În baza art. 88 Cpen. scade din durata pedepsei închisorii pronunțate timpul reținerii și arestării preventive începând cu data de 19.01.2012 și până la punerea efectivă în libertate.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Cheltuielile judiciare avansate în recurs rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 03.04.2012.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

S. T. M. F. F. M. A. M.

GREFIER,

V. C. V.

Red/tehnored. S.T.

2 ex/11.04.2012

j.f. L.O.

← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 486/2012. Curtea de Apel...		Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 557/2012. Curtea... →

Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 55/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 55/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA