Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 490/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 490/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 23-06-2014
ROMANIA
CURTEA DE A. A. I.
SECTIA PENALA ȘI PENTRU
CAUZE CU MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 490/A/2014
Sedința publică din 23 iunie 2014
Președinte: A. D. B. -judecător
A. P. -judecător
T. C. -grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de A. A. I. reprezentat prin:
I. N. - procuror
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de inculpata B. D. și partea responsabilă civilmente . R. SA împotriva sentinței penale nr.259/09.05.2014, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Se prezintă avocat D. S., apărătorul ales al inculpatei B. D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța pune în vedere părților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat.
Apărătorul ales al inculpatei apelante și reprezentantul P. învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat D. S., apărătorul ales al inculpatei apelante B. D. solicită admiterea apelului în temeiul dispozițiilor art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, desființarea sentinței penale atacate și procedând la o nouă judecare a se dispune obligarea în solidar cu inculpatul a părții responsabile civilmente . R. SA la plata cheltuielilor către S. C. Județean de Urgență S. și a dobânzilor aferente.
În susținerea apelului relevă că practica judiciară a Curții de A. A. I. constă în obligarea în solidar a inculpatului cu partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor.
Cu referire la apelul declarat de partea responsabilă civilmente . R. SA arată că inculpatul nu a contestat cuantumul daunelor morale, astfel că solicită a se dispune în consecință.
Depune la dosar practică judiciară.
Reprezentantul P. solicită respingerea ambelor apeluri ca nefondate și a se menține ca legală și temeinică sentința penală atacată întrucât nu există solidaritate între asigurat și asigurător.
CURTEA DE A.
Asupra apelului penal de față
Prin sentința penală nr. 259/09.05.2014, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:
În temeiul art. 19 și art. 397 alin. 1 N.C.pr.pen., raportat la art. 1357 și urm C.civ., art. 49 alin.1 și art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C. SELU A., și a fost obligată inculpata B. D., în solidar cu partea responsabilă civilmente-asigurător . R. București, în limitele contractului de asigurare, la plata către partea civilă a sumei de suma de 14.650 lei cu titlu de daune materiale, precum și suma de 10.000 euro, echivalent în lei la data plății, cu titlu de daune morale.
În temeiul art. 19 N.C.pr.pen., raportat la art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 și la art. 1357 C.civ., art. 1382 C.civ., a fost obligată inculpata B. D. să achite Spitalului C. Județean de Urgență S. suma de 4994,93 lei cu dobânzi și penalități aferente până la data plății, sumă ce reprezentă cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată C. Selu A..
În temeiul art. 276 alin.1 și 4 N.C.pr.pen., a fost obligată B. D., în solidar cu partea responsabilă civilmente - asigurător . R. București, să plătească părții civile C. SELU A. suma de 63 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În temeiul art. 274 alin. 1 și 3 N.C.pr.pen. inculpata a fost obligată la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria S. din data de 24.01.2013 emis în dos. nr.677/P/2012 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatei B. D. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cpen.
În fapt, s-a reținut în esență prin actul de trimitere în judecată că, la data de 26.08.2011, inculpata B. D. a condus autoturismul marca VW Golf cu nr. de înmatriculare_ pe . S., si prin nerespectarea normelor de circulație a accidentat pe partea vatamată C. Selu A.. În urma impactului a rezultat vătămarea corporală a părții vătămate, provocându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 90-100 zile de îngrijiri medicale.
Prin sentința penală nr. 310 din data de 09.05.2013 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, în baza art. 184 al.2 și 4 Cod penal cu aplicarea art. 320 indice 1 alin.7 Cpp inculpata B. D. a fost condamnată la pedeapsa de 4 luni închisoare. În baza art. 71 alin.2 Cp i-au fost interzise inculpatei exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza II și b Cp. În baza art.81 alin.1 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 4 luni, termen de încercare stabilit conform art. 82 al.1 Cp. În baza art.71 alin.5 Cpp pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii. În baza art. 359 al.1 Cpp s-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 83 Cp a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei. S-a constatat calitatea de asigurător a .-R. SA.
Ca atare, cauza având ca obiect latura civila disjunsa din cauza penala nr._ a Judecătoriei S., privind pe inculpata B. D., trimisă în judecată în stare de libertate prin Rechizitoriul nr. 677/P/2012 din data de 24.01.2013 al P. de pe lângă Judecătoria S. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prev de. 184 al.2 și 4 Cod penal a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei S. sub nr._ .
În cauză, persoana vătămată C. Selu A. s-a constituit parte civilă cu suma de 2.500 lei despăgubiri medicale, 1.600 lei pentru fiecare lună în care s-a aflat în imposibilitatea de a munci, 1.000 lei prestație periodică și 30.000 daune morale.
S. C. Județean de Urgență S. s-a constituit parte civilă cu suma de 4994,93 lei reprezentând cheltuieli ocazionate cu acordarea îngrijirilor medicale părții civile C. Selu A..
La termenul din data de 09.04.2014, instanța în baza art. 86 Cpp a constatat că . R. are calitate de parte responsabilă civilmente având în vedere noile reglementări în materie.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
La data de 26.08.2011, în jurul orei 12,30, inculpata B. D. a condus autoturismul marca VW Golf cu numărul de înmatriculare_, pe . municipiul S., dinspre Calea Dumbrăvii, circulând pe banda a II-a a sensului de mers.
In momentul in care a ajuns în fața parcării din fața B. Post a observat un loc de parcare și fără să semnalizeze schimbarea sensului de mers și să se asigure, a efectuat virajul la dreapta, ceea ce a făcut ca partea vătămată C. Selu-A., care circula cu o motocicletă Yamaha, pe banda I, pe pista pentru bicicliști, să intre cu motocicleta în autoturismul condus de inculpată
După producerea accidentului, partea vătămată C. Selu-A. a primit îngrijiri medicale din partea unui echipaj SMURD care l-a transportat la S. C. Județean de Urgență S..
Au fost sesizate organele de poliție care au sosit la fața locului și au efectuat cercetarea locului faptei (f.8-31).
De asemenea, atât inculpata B. D. cât și partea vătămată C. Selu-A. au fost testate și cu aparatul alcotest, rezultatul fiind negativ în ambele cazuri (f.49).
Celor doi li s-au recoltat și probe biologice, rezultatul alcoolemiei fiind „zero" conform buletinelor de analiză toxicologică - alcoolemie nr.lX/a/1066 și nr.lX/a/1064 din 30.08.2011 ale Serviciului Medico-Legal Județean S. rezultatul a fost zero (f.43,44).
D. Certificatul medico-legal nr.l/b/81 din 14.11.2011 al Serviciului Medico-Legal Județean S., rezultă următoarele:
C. Selu-A. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce la data de 26.08.2011, în condițiile unui accident rutier.
Leziunile au necesitat 90-100 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare dacă nu survin complicații (f.32).
Cu privire la latura civilă disjunsă, instanța a reținut că, analizând răspunderea pentru fapta proprie a inculpatei, raportat la data săvârșirii faptei, respectiv 12.10.2011, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 1357 și urm. din Noul Cod Civil, care precizează că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului răspunzând pentru cea mai ușoară culpă.
S-a constatat că textul legal citat instituie așadar principiul răspunderii pentru fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu al cărei conținut îl constituie obligația civilă de reparare a prejudiciului cauzat și presupune întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unei fapte ilicite; existența unui prejudiciu; existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul. Astfel în cauză instanța a constatat că față de situația de fapt reținută, inculpata a săvârșit o faptă ilicită constând în faptul că prin nerespectarea normelor de circulație a accidentat pe persoana vătămată C. Selu A..
In ceea ce privește prejudiciul creat părții vătămate acesta reprezintă vătămarea corporală a părții civile, care a necesitat pentru vindecare 90-100 de zile de îngrijiri medicale.
Culpa făptuitoarei rezultă din expertiza medico-legale efectuate în cauză, dar și din faptul că aceasta a recunoscut săvârșirea infracțiunii înțelegând să uzeze de procedura prevăzută de art 3201 Cpp. Referitor la legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu cauzat, aceasta reiese din întregul material probator.
Instanța de fond a reținut că în cazul în care prin săvârșirea unei infracțiuni a fost adusă o vătămare integrității corporale sau sănătății unei persoane, despăgubirea trebuie să asigure repararea tuturor prejudiciilor materiale suferite de către partea civilă. Răspunderea civilă delictuală a inculpatului nu poate fi antrenată decât în limita prejudiciului probat cu caracter de certitudine. Consecința firească și legală a angajării răspunderii civile a inculpatului o constituie așadar dreptul la reparație integrală al părții vătămate a prejudiciului astfel produs.
D. declarația martorului G. A., instanța a reținut că partea civilă C. A. a suferit două operații, iar în toată această perioadă martora a fost cea care l-a îngrijit. Tot aceasta l-a ajutat cu bani în perioada în care a fost acasă deoarece partea civilă a fost în concediu de odihnă și nu a fost plătit de angajator, motiv pentru care i-a împrumutat 2.000 euro. De asemenea, s-a arătat că partea civilă a suferit leziuni grave, fiind operat și la cap, iar în prezent nu mai aude bine
Martorul C. C., a relatat că este prieten cu partea civilă, iar în perioada în care acesta s-a aflat în spital l-a vizitat în nenumărate rânduri. Au fost perioade în care partea civilă nu l-a recunoscut pe martor, dar și în prezent acesta prezintă anumite leziuni în sensul că nu mai aude bine și are momente în care uită. De asemenea, martorul a arătat că în toată această perioadă, l-a mai ajutat pe C. A. cu diverse sume de bani, respectiv câte 100, 200 lei. Tot acest martor, a mai declarat că după părerea sa cheltuielile pe care a trebuit să le efectueze partea civilă după momentul producerii accidentului se ridică la suma de 10.000 lei.
D. certificatul medico-legal nr I/b/81 din data de 14 septembrie 2011(f.10) rezultă că partea civilă C. Selu A. a suferit leziuni ce necesită 90-100 de zile de îngrijiri medicale.
În cauză, a fost întocmit și un raport de expertiză medico-legală nr. 746/II/b/46(f.66), din care instanța reține că partea civilă C. Selu A. a suferit la data de 26 august 2011, leziuni traumatice, între care o fractură cominutivă de diafiză femurală dreaptă și o contuzie cerebrală, leziuni ce au necesitat un număr de 90-100 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. În urma leziunilor produse viața părții civile nu a fost pusă în primejdie, iar vindecarea leziunilor s-a produs fără constituirea vreunei infirmități fizice.
Referitor la daunele materiale solicitate de partea civilă și anume suma de 2.500 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare, deplasări, medicamente, tratamente, instanța a constatat că acestea au fost dovedite prin proba testimonială administrată în prezenta cauză din care rezultă că partea civilă din momentul producerii accidentului a efectuat o . cheltuieli, fiind obligat de circumstanțele cauzei chiar să se împrumute cu suma de 2.000 de euro așa cum rezultă din declarația martorei G. A..
Cu privire la cererea de acordare a sumei de 1.600 lei pentru fiecare lună în care partea civilă s-a aflat în imposibilitatea de a munci (din data de 26.08.2011 până la data de 26.08.2012), instanța a reținut că din adeverința nr. 001 din data de 18.05.2012(f.37), rezultă că partea civilă C. Selu A. a fost angajat al societății . o retribuție lunară în cuantum de 1.350 lei. În perioada în care, partea civilă s-a aflat în concediu medical acesta nu a primit de la . contravaloarea concediilor medicale, lucru dovedit prin adresa depusă la dosar și aflată la fila 12.
Partea civilă a depus la dosar certificat de concediu medical nr._ pentru luna august 2011(f.23), nr_ pentru luna septembrie 2011(f.24), nr_ pentru luna octombrie 2011(f.25), nr_ pentru luna noiembrie 2011(f.26), nr_ pentru decembrie 2011(f.28), nr_ pentru luna ianuarie 2012(f.29), nr_ pentru luna februarie 2012(f.30), nr_ pentru luna martie 2012(f.32), nr_ pentru luna aprilie(f.33), nr_ pentru luna mai 2012(f.34).
D. raportul de expertiză medico-legal reiese că în perioada 26 august –septembrie 2011, capacitatea de muncă a părții civile a fost pierdută în totalitate, iar din septembrie 2011-mai 2012 partea civilă a avut incapacitate adaptativă de 50% și invaliditate de gradul III.
S-a apreciat că pe lângă criteriile speciale de reparare a prejudiciului prevăzute în mod explicit la art 1387 NCP, instanța trebuie să asigure repararea integrală a pagubei produse părții civile prin săvârșirea infracțiunii. În cazul prejudiciului creat prin pierderea sau nerealizarea câștigului se va acorda echivalentul câștigului din muncă de care cel păgubit a fost lipsit sau pe care este împiedicat să îl dobândească, prin efectul pierderii sau reducerii capacității de muncă.
Pentru a se stabili despăgubirea pentru pierderea sau nerealizarea câștigului din muncă, instanța a avut în vedere venitul mediu lunar net al părții civile.
Astfel, instanța a constatat că, deși partea civilă a solicitat acordarea de despăgubiri pentru perioada în care nu a putut munci, respectiv din data de 26.08.2011 până la data de 26.08.2012 nu a făcut dovada cu înscrisuri a acestui fapt decât până în luna mai 2012, motiv pentru care instanța va obliga inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 12.150 lei(1.350 lei x 9 luni=12.150 lei).
În ceea ce privește cererea părții civile de acordare a sumei de 1.000 lei reprezentând prestație periodică, instanța a constatat că potrivit art 1386 alin 3 NCC dacă prejudiciul are caracter de continuitate, despăgubirea se acordă sub formă de prestații periodice.
Or, din raportul de expertiză medico-legal și din suplimentul la raportul de expertiză medico-legal rezultă cu claritate faptul că partea civilă nu a suferit o infirmitate fizică, nu necesită tratament de întreținere și recuperator și nici o alimentație specială sau însoțitor, nefiind încadrabil în grad de invaliditate.
Astfel, având în vedere cele expuse mai sus, se poate constata că prejudiciul nu are caracter de continuitate, astfel încât instanța a respins acest capăt de cerere, ca neîntemeiat.
Referitor la prejudiciul moral invocat de partea vătămată, sub acest aspect instanța a analizat daca aceasta a suferit sau nu un astfel de prejudiciu, și, în măsura în care răspunsul acestei prime întrebări este afirmativ, să cuantifice acest prejudiciu.
În aceea ce privește prima chestiune, instanța a apreciat, prin raportare la probele administrate în cauză (declarațiile martorilor Gândila A., C. C., N. I. C., B. I. precum și înscrisurile depuse de către părțile civile) că prejudiciul moral suferit de către acestea este mai mult decât evident. În opinia instanței, în încercarea de a trasa coordonatele prejudiciului moral suferit de către părțile vătămată, apare necesar a fi reținut că, un eveniment precum cel de față, este de natură a crea în rândul oricărei persoane, profunde suferințe la nivel atât fizic cât și psihic. Astfel, partea civilă a fost internat în perioada 26 august-14 septembrie 2011 în S. C. de Urgență S., inițial în secția Neurochirurgie, ulterior la Ortopedie, prezentând contuzie cerebrală și fractură cominutivă 1/3 distală, diafiză femurală dreaptă. S-a practicat reducerea și fixarea cu placă și șuruburi a fragmentelor de fractură, pe focar deschis. În perioada 13-26 octombrie 2011, partea civilă a fost internată la Secția Fizioterapie a Spitalului de Urgență S. cu diagnosticul „redoare genunchi drept. Sechele postfractură supracondiliană femur dr.operată-osteosinteză. Hipotrofie cvadriceps drept.”, urmările resimțite de către partea vătămată în plan fizic, în considerarea multiplelor leziuni de mare gravitate, la care se adaugă eforturile fizice pe care acestea au trebuit să le facă pentru a se recupera, constituie elemente care să contureze prejudiciul suferit în dauna integrității fizice, ca valoare intrinsecă a oricărei ființe umane.
Pe de altă parte, poate la un nivel mult mai greu de demonstrat, se pune problema analizării integrității psihice a părților vătămate, știrbită brusc și îndelung după comiterea faptei de către inculpat. Așadar, cu certitudine că viețile părților vătămate, au luat alt curs, fiind nevoite, datorită traumatismelor suferite, să urmeze diferite tratamente medicale, totodată suferind și depresii, așa cum rezultă din actele medicale.
Referitor la cuantificarea prejudiciului moral, instanța de fond a reținut că deși nu există criterii absolute în acest sens, trebuie să plece de la premisa că acordarea despăgubirilor morale nu trebuie să constituie un mijloc de îmbogățire pentru partea civilă, ci trebuie să reflecte, pe cât posibil, necesitatea de a acoperi suferința la care partea a fost supusă. În cadrul acestui demers, încercând a stabili care ar fi reparația echitabilă de care ar trebui să beneficieze partea civilă, instanța a ținut seama în primul rând de pierderea suferită de către aceasta, prin raportare la elementele analizate mai sus (sănătatea fizică și deopotrivă emoțională, locul de muncă, încrederea în sine), context în care s-a apreciat (raportat și la numărul de zile de îngrijiri medicale) că suma de 10.000 euro daune morale pentru partea civilă C. Selu A. este în măsură să compenseze suferința acestora.
Sub acest aspect, instanța a constatat că în cauză sunt incidente disp.art. 1391 alin.5 rap.la disp.art. 252 din Noul Cod Civil, acestea din urmă stipulând că orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci ființei umane, cum sunt viața, sănătatea, integritatea fizică și psihică(…)creația științifică, artistică, literară sau tehnică, cel ce a suferit o încălcare a unor asemenea drepturi putând cere instanței obligarea autorului faptei la îndeplinirea oricăror măsuri necesare pentru repararea prejudiciului cauzat.
Repararea prejudiciului cauzat părții vătămate, drept consecință a angajării răspunderii civile a inculpatului, face așadar admisibilă acțiunea civilă formulată de către părțile civile. Astfel, în temeiul art. 19 și art. 397 alin. 1 N.C.pr.pen., raportat la art. 1357 și urm C.civ., art. 49 alin.1 și art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C. SELU A., a obligat-o pe inculpata B. D., în solidar cu partea responsabilă civilmente-asigurător . R. București, în limitele contractului de asigurare, la plata către partea civilă a sumei de suma de 14.650 lei cu titlu de daune materiale, precum și suma de 10.000 euro, echivalent în lei la data plății, cu titlu de daune morale.
Analizând răspunderea asigurătorului . A. R. București, s-a constatat că potrivit art. 49 alin. 1 din Legea nr.136/1995, așa cum era în vigoare la data accidentului „Asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund, în baza legii, față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil”, potrivit art. 50 alin. 1, „Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuieli de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea sau distrugerea de bunuri.”, iar potrivit art. 51 alin.1, „Despăgubirile, astfel cum sunt prevăzute la art. 49 și 50, se acordă și în cazul în care cel care conducea autovehiculul, răspunzător de producerea accidentului este o altă persoană decât asiguratul”.
S-a reținut că la data producerii accidentului autoturismului marca VW Golf cu nr de înmatriculare_ ,, condusă de inculpată, era asigurată, conform poliței de asigurare RCA ./16/H16/DV nr._ cu perioada de valabilitate 01.08._12, încheiată cu asigurătorul . R. București.
Conform art. 49 alin. 1 din lege, asigurătorul (. R. București.) acordă despăgubiri pentru prejudiciul de care asigurații (inculpatul) răspund, față de terțe persoane (părțile civile) păgubite prin accidente de autovehicule.
Prin urmare, instanța în temeiul art. 49 alin. 1 și art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 a obligat asigurătorul . R. București alături de inculpat la plata sumelor mai sus arătate către partea civilă, în limitele contractului de asigurare.
În ceea ce privește constituirea de parte civilă a Spitalului C. Județean S., instanța a constatat că acesta s-a constituit parte civilă cu suma de 4994,93 reprezentând cheltuielile ocazionate de îngrijirea medicală a persoanei vătămate C. Selu A., sumă ce nu a fost contestată de părți.
S-a apreciat că răspunderea societății de asigurare, de natură contractuală, nu acoperă și cheltuielile de spitalizare datorate de inculpat unității spitalicești ce a acordat asistență și îngrijiri medicale părții vătămate, întrucât unitatea spitalicească nu se încadrează în categoria persoanelor menționate de prevederile art 49 din Legea 136/1995, potrivit cărora asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund, în baza legii, față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule; pe de altă parte, nici asigurătorul nu face parte din categoria vizată de dispozițiile art 106 din OUG 150/2002, potrivit cărora persoanele care prin faptele lor aduc prejudicii sau daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și sunt obligate să suporte cheltuielile ocazionate de asistența medicală acordată.
Astfel, în temeiul art. 19 N.C.pr.pen., raportat la art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 și la art. 1357 C.civ., art. 1382 C.civ., inculpata B. D. a fost obligată să achite Spitalului C. Județean de Urgență S. suma de 4994,93 lei cu dobânzi și penalități aferente până la data plății, sumă ce reprezentă cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată C. Selu A..
Apărătoarea părții civile a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat, însă instanța a constatat că nu a fost depusă nici o dovadă în acest sens, motiv pentru care în temeiul art. 276 alin.1 și 4 N.C.pr.pen., a obligat-o pe inculpata B. D., în solidar cu partea responsabilă civilmente- asigurător . R. București, să plătească părții civile C. SELU A. suma de 63 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, ce reprezintă onorariu expertiză.
În temeiul art. 274 alin. 1 și 3 N.C.pr.pen. inculpata a fost obligată la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva hotărârii a formulat apel și asigurătorul .-R. SA, criticând-o în ceea ce privește stabilirea cuantumului daunelor materiale și a daunelor morale acordate părții civile C. Selu A..
Referitor la daunele materiale s-a apreciat că instanța de fond nu a ținut seama de dispozițiile art. 49 pct. 1 din Normele aprobate prin Ordinul CSA nr. 5/2010, din care reiese că partea vătămată avea obligația să dovedească cu înscrisuri toate daunele materiale. În privința daunelor morale s-a apreciat că suma acordată depășește media despăgubirilor pentru daune morale acordate conform jurisprudenței analizate în Ghidul pentru soluționarea daunelor morale elaborat de Fondul de Protecție a Victimelor Străzii. S-a făcut referire la jurisprudența instanțelor în cauze având ca obiect infracțiuni intenționate, când cuantumul despăgubirilor acordate este mai redus.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpata B. D., criticând hotărârea doar în ceea ce privește stabilirea obligației de plată a cheltuielilor de spitalizare în cuantum de 4.994,93 lei părții civile S. C. Județean de Urgență S., doar în sarcina inculpatei, cu excluderea societății de asigurare . R. SA.
S-a apreciat că dintr-o omisiune instanța de fond nu a dispus obligarea inculpatei în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei menționate, apreciindu-se că societatea de asigurare este chemată să răspundă în baza contractului de asigurare obligatorie de răspundere civilă încheiat cu aceasăt societate. S-a făcut referire la practica judiciară constantă în aces sens.
Analizând apelurile formulate prin prisma dispozițiilor legale în materie și a motivelor invocate, Curtea de A. reține următoarele:
Curtea constată că hotărârea instanței de fond este criticată de partea responsabilă civilmente . R. A.-R. SA, sub aspectul cuantumul daunelor materiale și morale acordate părții civile C. Selu A..
Instanța de fond a analizat și a reținut în mod întemeiat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art.1349, art.1357 și art.1381 Noul Cod Civil, pentru a fi admisă solicitarea de acordare a despăgubirilor civile formulată de partea civilă C. Selu A., respectiv: existența faptei ilicite de vătămare corporală din culpă prin provocarea accidentului rutier de către inculpata B. D., ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale respectiv a măsurilor de prevedere pentru exercitarea activității de conducere a autovehiculului de un drum public; producerea de daune materiale și de prejudicii morale în patrimoniul părții civile, existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudicii precum și vinovăția inculpatului, fapta fiind săvârșită din culpă, în forma prev. de art.16 alin. 4 lit. a Cod procedură penală.
Referitor la stabilirea obligației de plată a despăgubirilor civile cuvenite părții civile C. Selu A. în sarcina inculpatei, în solidar cu partea responsabilă civilmente . R. SA, Curtea constată că au fost expuse motivele pentru care s-a apreciat că asigurătorul are calitate de parte responsabilă civilmente, fiind avute în vedere dispozițiile art. 86 Cod procedură penală, coroborate cu dispozițiile art. 49, 40 din Legea nr. 136/1995.
În privința cuantumului daunelor materiale, Curtea constată că partea civilă a solicitat în constituirea de parte civilă suma de 2.500 lei cu titlu de daune materiale, suma de 1.600 lei pentru fiecare lună în care nu a putut munci, precum și suma de 1.000 lei cu titlu de prestație periodică (fila 57). Pentru dovedirea acestor daune, părții civile i s-a încuviințat proba cu înscrisuri și probațiune testimonială, respectiv audierea martorilor G. A. și C. C..
Instanța de fond a reținut ca dovedită suma de 2.500 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare, deplasări, medicamente, tratamente, din declarațiile celor doi martori audiați, a căror conținut a fost redat în cuprinsul motivării și nu va fi reluat în prezenta decizie.
Trebuie menționat că dispozițiile Codului de procedură penală nu limitează modalitatea de dovedire a daunelor solicitate de părți la proba cu înscrisuri, ci permit inclusiv probațiune testimonială, nefiind incidente în plan procesual dispozițiile art. 49 din Ordinul CSA nr. 14/2011. D. aceste motive, Curtea nu va da curs solicitării apelantei ca în urma desființării hotărârii instanței de fond să se dispună diminuarea daunelor materiale acordate, cuantumul acestora fiind justificat prin mijloacele de probă administrate în cauză.
Referitor la beneficiul nerealizat de partea civilă, Curtea constată că instanța de fond a avut în vedere venitul net lunar pe care partea îl realiza în calitate de angajat al ., în sumă de 1.350 lei, dovedit prin adeverința depusă la dosar, acordând părții civile despăgubiri cu acest titlu doar pentru lunile în care a dovedit că s-a aflat în concediu medical (pentru care societatea nu i-a asigurat niciun venit), în total suma de 12.150 lei (9 luni x 1.350 lei). Pe cale de consecință susținerea apelantului-parte responsabilă civilmente în sensul că despăgubirile materiale acordate părții civile nu sunt dovedite prin mijloace de probă este nefondată, Curtea constatând că instanța de fond a acordat în mod justificat suma de 14.650 lei cu acest titlu.
În privința daunelor morale, Curtea constată că partea civilă a solicitat suma de 30.000 Euro, iar instanța de fond, cenzurând solicitarea părții civile, a dispus obligarea inculpatei în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 10.000 euro cu acest titlu. Motivele pentru care instanța de fond a acordat această sumă părții civile au fost expuse în cuprinsul considerentelor, Curtea constatând că s-a avut în vedere atât gravitatea prejudiciului moral, evaluată prin consecințele accidentului asupra integrității corporale a părții civile, cât și criteriul echității, în scopul de a se evita îmbogățirea fără justă cauză a părții civile. A rezultat din actele medico-legale întocmite în cauză că partea civilă a suferit leziuni grave în special la nivelul piciorului drept, fiind diagnosticată cu fractură cominutivă 1/3 distală, diafiză femurală dreaptă, care a presupus inițial reducerea și fixarea cu placă și șuruburi a fragmentelor de fractură pe focar deschis. Partea civilă a necesitat mai multe perioade de internare, respectiv 26 august – 14 septembrie 2011, 13 octombrie – 26 octombrie 2011, rezultând că o perioadă i s-a interzis să calce pe piciorul operat, după care s-a deplasat cu ajutorul unei cârje, fiindu-i recomandat în continuare mers cu sprijin, continuarea kineto și hidroterapiei, tratament balnear. Partea civilă a suferit și o contuzie cerebrală în urma accidentului, iar controalele medicale efectuate ulterior au relevat probleme de auz, fiind diagnosticat cu „hipoacuzie mixtă, preponderent senzorială, urechea stângă, cu percepție auditivă medie/severă”. Martorii audiați au făcut referire de asemenea la faptul că partea civilă are probleme cu auzul.
În urma examinării părții civile de către Cabinetul de Expertiză medicală a capacității de muncă S. s-a constatat că partea civilă a avut capacitatea de muncă pierdută în totalitate o perioadă de 20 zile, după care în perioada septembrie 2011 – mai 2011, incapacitate adaptativă de 50% și invaliditate gradul III, iar la data examinării s-a constatat incapacitate adaptativă 30%, fără încadrare în grad de invaliditate (fila 69 dosar instanță).
Toate aceste elemente, reliefează că părții civile C. Selu-A. i-a fost cauzat un prejudiciu moral de gravitate considerabilă, constând atât în suferința fizică aferentă leziunilor și procedurilor medicale inerente pentru vindecarea lor, cât și în suferința psihică inerentă, provocată de imposibilitatea de deplasare, de desfășurare a activității profesionale, dar și a activităților curente. Concluzionând, Curtea apreciază ca nefondată solicitarea părții responsabile civilmente de a se proceda la reducerea cuantumului daunelor morale acordate părții civile.
Curtea nu împărtășește opinia părții responsabile civilmente referitoare la faptul că instanțele au obligația ca la stabilirea cuantumului daunelor morale să aibă în vedere concluziile Ghidului elaborat de Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, potrivit căruia. Pe lângă faptul că acest ghid nu este preluat de vreo dispoziție legală pentru a fi obligatoriu pentru instanțele judecătorești și că a avut în vedere practica judiciară și hotărâri pronunțate până în anul 2011, este întocmit de o instituție chemată să despăgubească victimele străzii în cazul producerii unui accident de către un autoturism al cărui șofer nu este identificat sau a care nu este asigurat, instituție care este direct interesată să ofere repere pentru acordarea unor daune în cuantum cât mai redus.
Referitor la apelul formulat de inculpata B. D., Curtea apreciază întemeiată solicitarea acesteia de a se dispune obligarea părții responsabile civilmente . R. A.-R. SA la plata despăgubirilor către partea civilă S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ S., în solidar cu inculpata.
Instanța de fond a motivat excluderea asigurătorului-parte responsabilă civilmente de la plata cheltuielilor de spitalizare, prin interpretarea restrictivă a dispozițiilor art. 49 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 potrivit cărora asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciul de care asigurații răspund, față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule. S-a apreciat de către instanța de fond că în noțiunea de „terțe persoane păgubite prin accidente de circulație” nu pot fi incluse decât victimele directe ale accidentului de circulație, cum ar fi în cauza de față partea civilă C. Selu-A..
Curtea apreciază însă că unitatea spitalicească chemată să acorde îngrijiri persoanei vătămate prin accidentul de circulație, este o persoană „păgubită” prin accidentul de autovehicule, paguba constând în cheltuielile de spitalizare necesare pentru vindecarea leziunilor suferite de victima evenimentului rutier. În primul rând obligația de a suporta aceste cheltuieli revine persoanei asigurate, responsabilă de producerea accidentului, adică inculpatei, însă în baza contractului de asigurare, societatea de asigurare – devenită parte responsabilă civilmente în baza art. 86 Cod procedură penală – răspunde și pentru aceste cheltuieli, potrivit art. 49 din Legea nr. 136/1995.
D. aceste motive, în urma admiterii apelului formulat de inculpata B. D., în temeiul art. 19 și art. 397 alin. 1 C.pr.pen., raportat la art. 1357 și urm C.civ., art. 49 alin.1 și art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, se va dispune obligarea părții responsabile civilmente .-R. SA la plata, în solidar cu inculpata B. D., a despăgubirilor civile în sumă de 4.994,93 lei, la care se adaugă dobânzi și penalizări aferente până la data plății, către partea civilă S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ S..
Raportat la cele de mai sus, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, Curtea va admite apelul declarat de inculpata B. D. împotriva sentinței penale nr. 259/09.05.2014, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._ , pe care o va desființa doar în ceea ce privește omisiunea obligării în solidar cu inculpata a părții responsabile civilmente .-R. SA la plata despăgubirilor către partea civilă S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ S. și, rejudecând în aceste limite:
Va fi obligată partea responsabilă civilmente .-R. SA la plata, în solidar cu inculpata B. D., a despăgubirilor civile în sumă de 4.994,93 lei, la care se adaugă dobânzi și penalizări aferente până la data plății, către partea civilă S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ S..
Vor fi menținute, în rest, dispozițiile sentințe penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
Pentru motivele expuse în cuprinsul considerentelor prezentei decizii, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de partea responsabilă civilmente .-R. SA împotriva aceleiași sentințe.
În baza art. 275 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, corelativ soluției de respingere a apelului, partea responsabilă civilmente apelantă .-R. SA va fi obligată să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de parte din cheltuielile judiciare avansate în apel.
În baza art. 275 alin. 3 din noul Cod de procedură penală, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpata B. D. împotriva sentinței penale nr. 259/09.05.2014, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, pe care o desființează doar în ceea ce privește omisiunea obligării în solidar cu inculpata a părții responsabile civilmente .-R. SA la plata despăgubirilor către partea civilă S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ S. și, rejudecând în aceste limite:
Obligă pe partea responsabilă civilmente .-R. SA la plata, în solidar cu inculpata B. D., a despăgubirilor civile în sumă de 4.994,93 lei, la care se adaugă dobânzi și penalizări aferente până la data plății, către partea civilă S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ S..
Menține, în rest, dispozițiile sentințe penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
Respinge ca nefondat apelul declarat de partea responsabilă civilmente .-R. SA împotriva aceleiași sentințe.
În baza art. 275 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, obligă partea responsabilă civilmente apelantă .-R. SA să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de parte din cheltuielile judiciare avansate în apel.
În baza art. 275 alin. 3 din noul Cod de procedură penală, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.06.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A.-D. B. A. P.
GREFIER,
T. C.
Red. PA
Tehnored. CT 2 ex/29 iunie 2014
J.F. F. L. A.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 467/2014. Curtea de... | Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr.... → |
|---|
