Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 467/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 467/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 13-06-2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 467/A/2014
Ședința publică de la 13 iunie 2014
PREȘEDINTE: A. P.
Judecător: S. I. M.
Grefier: T. C.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. este reprezentat de procuror - I. N.
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului penal formulat de inculpatul F. A. P. împotriva sentinței penale nr. 320/2013 pronunțată de Judecătoria Hunedoara în dosar nr. _ .
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 11.06.2014, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C. DE A.
Asupra apelului penal de față
Prin sentința penală nr. 320/23.12.2013 pronunțată de Judecătoria Hunedoara s-au dispus următoarele:
Au fost condamnați inculpații :
1. Ș. C.-I. fiul lui I. și C., născut la data de 06.03.1983, în municipiul Hunedoara, județul Hunedoara, cetățean român, studii gimnaziale, necăsătorit, fără ocupație, posesorul CI . nr._ eliberată de SPCLEP Hunedoara la data de 30.07.2009, cu CNP –_, recidivist, domiciliat în Hunedoara, ., ., . județul Hunedoara, la:
- 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. și ped. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep. cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. „b” C.pen.
- 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin. 1 comb. cu art. 209 alin. 1 lit. „e, g și i” c.pen. cu aplicarea art. 37 lit. „b” C.pen.
În baza art. 33 lit.”a”, art. 34 lit. „b” C.pen. au fost contopite pedepsele stabilite și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani închisoare.
I s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. „a” teza II și lit. „b” C. pen. în condițiile și pe durata prev. de art. 71 C. pen.
2. F. P.-A., fiul lui P. și T., născut la data de 07.07.1983, în municipiul Hunedoara, județul Hunedoara, cetățean român, studii liceale, divorțat, fără ocupație, posesorul CI . nr._ eliberată de SPCLEP D. la data de 23.04.2013, cu CNP –_, fără antecedente penale, domiciliat în Cristur, .. 183, județul Hunedoara, la:
- 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire prev. și ped. de art. 221 alin. 1 C.pen.
În baza art. 81, art. 82 C. pen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare compus din cuantumul pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp de 2 (doi ) ani.
În baza art. 359 C. proc.pen. i s-au pus în vedere inculpatului disp. art. 83, art. 84 C. pen.
I s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. „a” teza II și lit. „b” C. pen. în condițiile și pe durata prev. de art. 71 C. pen.
În baza art. 71 alin. 5 C. pen. s-a dispus ca pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii să fie suspendată si executarea pedepselor accesorii susmenționate.
În baza art. 14, art. 346 C.proc.pen. rap. la art. 998-999 C.civ. inculpații au fost obligați în solidar să plătească părții civile N. C. V. despăgubiri civile în sumă de 12.670 lei, iar inculpatul Ș. C.-I. a fost obligat și la plata sumei de 500 lei despăgubiri civile către aceeași parte civilă.
În baza art. 191 alin. 1 și 2 C.proc.pen. inculpatul Ș. C.-I. a fost obligat să plătească cheltuieli judiciare către stat în sumă de 450 lei iar inculpatul F. P.-A. a fost obligat să plătească cu același titlu suma de 170 lei.
S-a dispus ca onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru asistența juridică acordată inculpatului Ș. C.-I. în sumă de 300 lei și onorariul provizoriu cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru asistența juridică din oficiu acordată inculpatului F. P.-A. în sumă de 75 lei precum să fie avansate din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 2666/P/2010 întocmit la data de 27.05.2013 de P. de pe lângă Judecătoria Hunedoara s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului Ș. C.-I., pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. și ped. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep. cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. „b” C.pen. și de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin. 1 comb. cu art. 209 alin. 1 lit. „e, g și i” c.pen. cu aplicarea art. 37 lit. „b” C.pen. și a inculpatului F. P.-A., pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire prev. și ped. de art. 221 alin. 1 C.pen.
Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că inculpatul Ș. C. I., în noaptea de 30.09/01.10.2010, a sustras autoturismul marca „Opel Vectra” de culoare albastră cu nr. de înmatriculare_ proprietatea părții vătămate N. C. V., ce se afla parcat pe . din fața . locuiește partea vătămată. După sustragerea acestui autoturism inculpatul Ș. C.-I. în mod repetat l-a condus pe străzile municipiului Hunedoara în perioada 30.09-23.10.2010 deși nu poseda permis de conducere.
Prin același rechizitoriu s-a mai reținut că inculpatul Ș. C. I. a vândut autoturismul sustras cu suma de 400 lei inculpatului F. P.-A. acesta din urmă cunoscând că vehiculul provine din furt însă l-a achiziționat în scopul valorificării pieselor rezultate în urma dezmembrării.
Examinând plângerea penală și declarațiile părții vătămate și civile N. C. V. (f. 11-15 dosar nr. 2666/P/2010), desfășurătorul ratelor de credit (f. 17-18 dosar nr. 2666/P/2010), xerocopia certificatului de înmatriculare și a cărții de identitate a autoturismului Opel Vectra cu nr. de înmatriculare_ (f. 19-21 dosar nr. 2666/P/2010), dovezile de predare–primire a cheilor autoturismului (f. 22-23 dosar nr. 2666/P/2010), procesul verbal de cercetare la fața locului unde a fost identificat autoturismul sustras și planșele foto (f. 24-30 dosar nr. 2666/P/2010), procesele verbale de prezentare pentru recunoaștere după fotografi și planșele foto (f. 32-42 dosar nr. 2666/P/2010), declarațiile martorilor T. N. (f. 43-45 dosar nr. 2666/P/2010 și. f. 59 dosar nr._ ), Anuțoni A. (f. 46-47 dosar nr. 2666/P/2010 și f. 53-54 dosar nr._ ), M. N. I. (f. 49-50 dosar nr. 2666/P/2010 și f. 58 dosar nr._ ), H. A. P. (f. 52-55 dosar nr. 2666/P/2010), M. I. G. (f. 56-62 dosar nr. 2666/P/2010 și f. 55-57 dosar nr._ ), N. G. (f. 63 dosar nr. 2666/P/2010), R. F. A. (f. 64-65 dosar nr. 2666/P/2010), B. V. (f. 66-67 dosar nr. 2666/P/2010), S. M. C. (f. 68-70 dosar nr. 2666/P/2010 și f. 81-82 dosar nr._ ),procesul verbal de percheziție domiciliară și planșele foto (f. 73-75, 77-78 dosar nr. 2666/P/2010, declarațiile inculpatului F. P. A. (f. 81-83, 95-98, 99, 101 dosar nr. 2666/P/2010 și f. 32-34 dosar nr._ ), celelalte acte și lucrări ale dosarului, instanța a reținut următoarele:
Inculpatul Ș. C.-I. este cunoscut cu antecedente penale suferind încă din timpul minorității multiple condamnări definitive pentru infracțiuni de furt calificat și infracțiuni la legea circulației, din executarea ultimei condamnări fiind liberat condiționat la data de 19.02.2008 (f. 9 dosar nr._ ).
Inculpatul este rudă de gradul IV cu martorul S. M. C. aceasta fiindu-i verișoară. Martorul S. M. C. deține în proprietate o casă cu dependințe, situată pe . din municipiul Hunedoara.
Aici, de prin luna iunie 2010 a locuit și inculpatul Ș. C.-I. care a dormit în podul de la șură. Inițial martora S. M. C. nu a știut că vărul său doarme noaptea în podul de la șură, aflând acest lucru de la chiriașii săi.
Ulterior, martora văzându-l pe inculpat într-o dimineață când acesta cobora din podul șurii, fiindu-i milă de el întrucât nu avea unde să locuiască nefiind primit de mama sa la ea acasă, a acceptat ca acesta să locuiască în imobilul său sub condiția de a nu aduce aici nici un fel de bunuri sau persoane.
Astfel, inculpatul a continuat să locuiască în imobilul martorei de pe . din Hunedoara (f. 68-70 dosar nr. 2666/P/2010).
Partea vătămată N. C. V. în luna ianuarie 2007 a cumpărat un autoturism marca OPEL VECTRA de culoare albastră cu nr. de înmatriculare_ pe care l-a înmatriculat pe numele său în data de 11.01.2007 (f. 19-21 dosar nr. 2666/P/2010).
După circa 6 luni de la achiziționarea acestui autoturism, defectându-i-se contactul partea vătămată l-a înlocuit având chei pentru deschiderea vehiculului și pentru pornirea acestuia.
Partea vătămată și-a folosit autoturismul până în data de 15.09.2010 când și l-a parcat în parcarea din fața blocului T 2 de pe . unde locuiește. Acest autoturism a fost apoi încuiat de partea vătămată și a avut în rezervor circa 5 l de benzină și circa 7-8 litri GPL (fiind dotat cu instalație GPL).
În perioada ce a urmat, partea vătămată și-a verificat periodic autoturismul pe care l-a găsit tot încuiat și fără avarii.
Ultima dată partea vătămată și-a văzut autoturismul în parcarea blocului în după amiaza zilei de 30.09.2010 orele 16,00 când a revenit la domiciliu de la serviciu. În data de 01 octombrie 2010, în jurul orelor 11,45 partea vătămată a constatat că autoturismul i-a dispărut din parcare motiv pentru care s-a deplasat la Poliția Municipiului Hunedoara unde a depus plângere penală și a dat o declarație în care a consemnat caracteristicile autoturismului său (f. 11-13 dosar nr. 2666/P/2010).
Din întreaga probațiune administrată în cauză a rezultat că autoturismul marca OPEL VECTRA cu nr. de înmatriculare_ proprietatea părții vătămate N. C. V. a fost sustras din parcarea . pe . de 30.09/01.10.2010, de către inculpatul Ș. C.-I. care a folosit chei potrivite.
După sustragerea autoturismului, inculpatul Ș. C. I., deși nu poseda permis de conducere (f. 94 dosar nr. 2666/P/2010) s-a deplasat cu acest vehicul de pe .. D. nr. 6 din Hunedoara unde locuiește verișoara sa martorul S. M. C., ajungând aici în jurul orelor 03,00. Inculpatul a trezit-o din somn pe martora S. M. C. căreia i-a relatat că a cumpărat mașina, a chemat-o în curte să o vadă și i-a cerut casete pentru a verifica radiocasetofonul vehiculului.
Ulterior, martora neavând încredere în inculpat întrucât știa că acesta a mai furat mașini, i-a cerut să-i arate actele autoturismului însă inculpatul a motivat că nu le are și că le va primi când va achita prețul de 2000 lei.
Imediat după sustragerea autoturismului, inculpatul Ș. I. C. a început să caute clienți ca să-l vândă.
Astfel, în data de 01.10.2010 inculpatul s-a deplasat cu autoturismul sustras pe . Hunedoara, unde în jurul orelor 13,00 l-a contactat pe martorul Anuțoni A. căruia i-a spus că vrea să-i vândă acel autoturism unchiului acestuia martorul M. N. I..
Fiind contactat telefonic de nepotul său, martorul M. N.-I. s-a deplasat în parcarea . de pe . l-a întâlnit pe inculpatul Ș. C. I. și pe martorul Anuțoni A.. Aici, inculpatul i-a arătat martorului M. N.-I. autoturismul Opel Vectra spunându-i că este pe benzină și are și GPL cerându-i ca preț de vânzare suma de 800 lei.
Fiind întrebat despre actele autoturismului oferit spre vânzare, inculpatul a răspuns că nu are acte, recunoscând în prezența celor doi martori că este furat de la cineva din D.. Auzind că autoturismul este furat, martorul a refuzat să-l cumpere.
În perioada ce a urmat, inculpatul a mai fost văzut de martorul Anuțoni A. conducând acel autoturism (f. 46-47, 49-50 dosar nr. 2666/P/2010 și 53-54, 58 dosar nr._ ).
În data de 02 sau 03 octombrie 2010 la insistențele martorei S. M. C. inculpatul a luat autoturismul sustras din curtea casei de pe .-a dus într-o locație necunoscută. În data de 15.10.2010, inculpatul a revenit însă cu autoturismul în curtea imobilului proprietatea martorei. Din nou martorul l-a întrebat pe inculpat de actele mașinii iar acesta i-a răspuns că nu le are și că-și va vinde mașina rugând-o pe martoră să-i lase autoturismul în curte până reușește să-l vândă, aceasta fiind de acord.
Tot în cursul zilei de 15.10.2010 inculpatul a condus autoturismul Opel Vectra de pe . Obor din Hunedoara unde a transportat-o pe martoră ca să-și facă cumpărături. După ce a revenit la domiciliul martorei inculpatul a plecat de pe . autoturismului revenind aici în cursul nopții.
În perioada următoare inculpatul Ș. C. I. a căutat din nou clienți pentru vânzarea autoturismului sustras. În acest scop inculpatul s-a deplasat pe . locuiește martorul M. I. G. și i-a propus acestuia să-i vândă autoturismul Opel Vectra. Martorul întrebându-l pe inculpat dacă are acte pentru acel autoturism acesta a menționat că nu le mai are pentru că i le-au ars copii vecinilor unde locuiește. În aceste condiții martorul a refuzat să-i cumpere mașina.
Cunoscând că inculpatul Fiuchitiu P. A. are un spațiu comercial pe . Complexul Dunărea unde acesta comercializează piese auto noi și second-hand, inculpatul Ș. C. I. l-a contactat în vederea vânzării autoturismului Opel Vectra.
În acest scop, în dimineața zilei de 21.10.2010 însoțit de martorul M. I. G. inculpatul Ș. C. I. s-a deplasat la magazinul de piese auto din Complexul Dunărea. Aici, inculpatul Ș. C. I. a discutat cu inculpatul F. P. A., cunoscut cu porecla BECUL, despre vânzarea autoturismului OPEL VECTRA. Fiind interesat de achiziționarea autoturismului cei doi inculpați au convenit ca preț de vânzare suma de 500 euro și s-au înțeles ca inculpatul F. A. P. să vină să vadă mașina în cursul aceleiași zile inculpatul Ș. C. I. indicându-i adresa unde are autoturismul.
Apoi, inculpatul Ș. C. I. împreună cu martorul M. I. G. și cu prietena acestuia martorul H. A. P. s-au deplasat pe . unde urma să vină și inculpatul F. P.-A. să vadă autoturismul și să finalizeze tranzacția.
Când inculpatul Ș. I. C. și cei doi martori au ajuns pe . autoturismul Opel Vectra se afla în curtea casei.
La acest imobil s-a deplasat și inculpatul F. P.-A. cu un autoturism marca BMW condus de numitul G..
Văzând autoturismul Opel Vectra inculpatul F. P. A. l-a întrebat pe inculpatul Ș. C. I. despre actele mașinii și dacă aceasta este furată pentru că știa că aceea mașină este a unui băiat din micro 7. Atunci inculpatul Ș. C. I. a recunoscut că nu are actele mașinii pentru că a furat-o.
Atunci, inculpatul F. A. P. a refuzat să mai cumpere autoturismul dar, după ce a negociat cu inculpatul Ș. C. I. prețul de 100 euro a acceptat să o cumpere. Inculpatul F. P. A. a demontat apoi plăcuțele cu numerele de înmatriculare ale autoturismului Opel Vectra care au rămas la inculpatul Ș. I. C. după care telefonic tot inculpatul F. P. A. și-a chemat acolo un prieten ca să vadă mașina. La scurt timp, pe . aflau cei doi inculpați și martorii cu un autoturism marca Opel Astra, decapotabil de culoare argintie a venit un bărbat care văzând mașina și aflând situația acesteia a afirmat că acest tip de caroserie are ștanțată . vreo 17-18 locuri și că poate să le șteargă în 2-3 zile.
Ulterior, autoturismul OPEL VECTRA a fost împins afară din curtea casei, a fost legat cu o funie de autoturismul BMW cu care a venit inculpatul F. P.-A., după care prin tractarea acestuia a fost luat de inculpatul F. P. A..
După ce a vândut autoturismul, în cursul aceleiași zile, de pe telefonul martorului M. I. G. inculpatul Ș. C. I. l-a contactat pe inculpatul F. P.-A. cu care s-a înțeles să se întâlnească pentru a-i da banii, în fața Complexului UNION, la Pariuri Sportive.
Martorul M. I. G. și prietena acestuia H. A.-P. l-au însoțit pe inculpatul Ș. C. I. la locul de întâlnire unde au văzut când inculpatul F. P.-A. i-a plătit inculpatului Ș. C. I. suma de 400 lei.
Autoturismul cumpărat de inculpatul F. P. A. a fost transportat pe . în parcarea blocului E 1 unde acesta locuia.
În dimineața zilei următoare din data de 22.10.2013 în jurul orelor 08-09 martorul T. N. a fost rugat de inculpatul F. P. A. să-l ajute la dezmembrarea autoturismului lucru cu care martorul a fost de acord. Astfel, martorul a demontat portierele de pe partea dreaptă iar inculpatul pe cele de pe partea stângă. Apoi, martorul a demontat capota portbagajului, iar inculpatul piesele de la motor, după care martorul a plecat la băut pe terasa barului de la Complexul P. inculpatul continuând singur dezmembrarea autoturismului.
În dimineața zilei de 23.10.2010 în jurul orelor 08,30-09,00 martorul M. I. G. s-a deplasat în Piața Dunărea ocazie cu care a trecut și pe la magazinul inculpatului F. P. A., unde a văzut că acesta avea puse la vânzare pe rafturi cele 4 portiere ale autoturismului Opel Vectra, capota portbagajului, sistemul GPL și radiocasetofonul autoturismului. Discutând cu inculpatul F. P. A. martorul a fost întrebat de acesta dacă știe unde este inculpatul Ș. C. I.. Spunându-i inculpatului F. P. A. că nu știe unde este Ș., martorul s-a despărțit de acesta și a plecat (f. 52-55, 56-62, 68-70 și 43 dosar 2666/P/2010 și f. 55-57, 59 și 81-82 dosar nr._ ).
Tot în ziua de 23 octombrie 2010 în jurul orei 11,49 la Poliția Municipiului Hunedoara s-a deplasat partea vătămată N. C. V. care a relatat organelor de poliție că în dimineața acelei zile și-a găsit abandonat și dezmembrat autoturismul Opel Vectra ce i-a fost sustras în parcarea din spatele Complexului P..
În urma acestei sesizări organele de poliție s-au deplasat la locul indicat de partea vătămată unde pe . nr. 1 în parcarea auto situată în spatele imobilului E 1 (unde locuiește inculpatul Fichititu P. A.) a fost găsită cu fața orientată spre fostul Complex P. caroseria autoturismului Opel Vectra de culoare albastru.
Aici, organele de poliție au efectuat cercetări între orele 12-14 și au realizat planșe foto (f. 24-30) dosar nr. 2666/P/2010). Totodată, în urma verificărilor efectuate organele de poliție au stabilit că autoturismul a fost adus în această parcare de inculpatul F. P. A. care l-a dezmembrat cu ajutorul unui alt bărbat (f. 31 dosar nr. 2666/P/2010), acesta fiind audiat în intervalul orar 14,10-15,45 (f. 81-83 dosar nr. 2666/P/2010).
Alarmat de faptul că organele de poliție au găsit caroseria autoturismului în parcare inculpatul F. P. A. a luat piesele expuse spre vânzare în magazin și le-a aruncat pentru a nu fi găsite de organele de poliție.
Această împrejurare rezultă din depoziția martorului M. I. G. care a relatat că în data de 23.10.2010 a mers în barul din cartier unde l-a întâlnit pe inculpatul Ș. C. I. căruia i-a spus că „B.” a întrebat de el și că a văzut piesele în magazin la vânzare. Atunci, inculpatul Ș. C.-I. i-a relatat martorului că știe și că a fost „B.” cu dubița acestuia și-au aruncat toate piesele demontate de pe mașină undeva pe malul râului C. (f. 62 și f. 59 dosar nr. 2666/P/2010).
S-a reținut că faptele comise de inculpatul Ș. C. I. în împrejurările descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere în formă continuată prev. și ped. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 rep. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin. 1 comb. cu art. 209 alin. 1 lit. „e, g și i” C.pen. iar fapta comisă de inculpatul F. P. A. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire prev. și ped. de art. 221 alin. 1 C.pen.
Nu poate fi primită apărarea inculpatului F. P. A. potrivit căreia a verificat documentele autoturismului OPEL VECTRA (de Franța) înainte de a-l cumpăra și că . și a talonului coincideau (f. 32-34 dosar nr._ ) o atare împrejurare fiind contrazisă de depozițiile martorilor M. I. G., Anuțoni A., M. I. și S. M. C. care în mod constant au relatat că autoturismul OPEL VECTRA avea plăcuțe cu număr de înmatriculare de Hunedoara, iar inculpatul Ș. C. I. nu a avut actele acestui autoturism. De altfel inculpatul Ș. C. I. nici nu a fost vreodată în posesia certificatului de înmatriculare și a cărții de identitate a autoturismului sustras aceste documente fiind permanent la proprietarul autovehiculului partea vătămată N. C. V.. Totodată pe caroseria autoturismului dezmembrat s-a găsit poansonat nr. de identificare W0L000087L5171231 (f. 30 dosar nr. 2666/P/2010) număr ce se regăsește înscris atât în certificatul de înmatriculare cât și în cartea de identitate a autoturismului OPEL VECTRA cu nr. de înmatriculare_ (f. 19 și 21 dosar nr. 2666/P/2010), documente ce s-au aflat permanent la partea vătămată.
În plus de asta este de remarcat faptul că, inculpatul F. P. A. fiind titularul unei Întreprinderi Individuale și ocupându-se cu comercializarea pieselor auto second hand fiind deci un profesionist în acest domeniu, din moment ce a achiziționat autoturismul pentru a-l dezmembra și a-i vinde piesele în mod logic ar fi trebuit să fie în posesia cel puțin a unor copii ale documentelor autoturismului cumpărat, fapt ce nu s-a întâmplat.
Pentru infracțiunile comise, în baza textelor de lege anterior menționate inculpații vor fi condamnați.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului Ș. C. I. au fost avute în vedere în condițiile art. 72 C.pen., limitele speciale ale pedepselor prevăzute de lege, gradul de pericol social concret al faptelor, împrejurările în care au fost comise, urmările produse cu referire la periclitarea siguranței rutiere prin conducerea vehiculului pe străzile Municipiului Hunedoara cu circulație intensă transportând în autoturism și alte persoane dar și cu privire la prejudiciul cauzat părții vătămate prin sustragerea vehiculului ce a rămas nerecuperat, scopul urmărit de inculpat prin comiterea furtului acela de a face rost în mod facil de bani și persoana inculpatului care a manifestat o îndrăzneală deosebită neavând nici o reținere că poate fi descoperit în timpul deplasărilor sale prin oraș cu autoturismul sustras precum și perseverența sa deosebită în câmpul activităților infracționale săvârșind infracțiunile deduse judecății după ce a fost condamnat în repetate rânduri pentru același gen de infracțiuni iar pedepsele executate în regim de detenție nu au avut efect asupra conduitei sale ulterioare. În sarcina inculpatului se va reține și starea de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. „b” C.pen. față de condamnarea la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 88/2007 a Judecătoriei Hunedoara din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 19.02.2008 cu un rest de 195 zile rămase neexecutate (f. 9 dosar nr._ ).
Așa fiind, inculpatul Ș. C. I. a fost condamnat la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. și ped. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep. cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. „b” C.pen. și la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin. 1 comb. cu art. 209 alin. 1 lit. „e, g și i” c.pen. cu aplicarea art. 37 lit. „b” C.pen.
Cum infracțiunile deduse judecății au fost săvârșite de inculpat mai înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele fiind în concurs real, în baza art. 33 lit.”a”, art. 34 lit. „b” C.pen. au fost contopite pedepsele stabilite și i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani închisoare.
S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. „a” teza II și lit. „b” C. pen. în condițiile și pe durata prev. de art. 71 C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului F. P. A. au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.pen., respectiv limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social concret al faptei dedus din împrejurările în care a fost comisă, cu referire deosebită la ocupația avută de inculpat la data comiterii faptei, de urmarea produsă și de persoana inculpatului care nu posedă antecedente penale.
Față de acestea inculpatul F. P. A. a fost condamnat la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire prev. și ped. de art. 221 alin. 1 C.pen.
Având în vedere cuantumul pedepsei aplicate, văzând că inculpatul este la primul contact cu legea penală, apreciind că pedeapsa de 6 luni închisoare constituie un avertisment serios pentru conduita sa ulterioară și că scopul acesteia poate fi atins chiar și fără executarea ei efectivă instanța în baza art. 81, art. 82 C. pen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare compus din cuantumul pedepsei aplicate la care se va adăuga un interval de timp de 2 (doi ) ani.
În baza art. 359 C. proc.pen. i s-au pus în vedere inculpatului disp. art. 83, art. 84 C. pen.
I s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. „a” teza II și lit. „b” C. pen. în condițiile și pe durata prev. de art. 71 C. pen.
În baza art. 71 alin. 5 C. pen. s-a dispus ca pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii să fie suspendată și executarea pedepselor accesorii susmenționate.
Sub aspectul laturii civile a procesului penal s-a constatat că partea vătămată N. C. V. s-a constituit parte civilă cu suma totală de 13.170 lei reprezentând daune materiale (f. 14-16).
S-a reținut că din această sumă, suma de 12.670 lei reprezintă prețul autoturismului sustras pe cale l-a achiziționat cu un credit contractat de la CEC Bank SA, fapt probat de partea civilă cu înscrisuri bancare (f. 17-18 dosar nr. 2666/P/2010). Diferența în sumă de 500 lei reprezintă contravaloarea bunurilor existente în portbagajul autoturismului furat, sustrase și ele odată cu acesta, lucruri care în mod obișnuit sunt ținute de proprietari în portbagajul vehiculelor (roata de rezervă, cric auto, o manivelă pentru roți, trei scaune pliante, o masă din metal, un grătar metalic, o umbrelă de soare, un set de plăcuțe de frână noi, un pet cu 1,5 l ulei pentru motor și alte peturi cu antigel).
Cum prejudiciul suferit de partea civilă nu a fost reparat, în baza art. 14, art. 346 C.proc.pen. rap. la art. 998-999 C.civ. instanța i-a obligat în solidar pe inculpați să plătească părții civile N. C. V. despăgubiri civile în sumă de 12.670 lei, iar pe inculpatul Ș. C.-I. îl va obliga și la plata sumei de 500 lei despăgubiri civile către aceeași parte civilă.
În baza art. 191 alin. 1 și 2 C.proc.pen. instanța l-a obligat pe inculpatul Ș. C.-I. să plătească cheltuieli judiciare către stat în sumă de 450 lei iar pe inculpatul F. P.-A. să plătească cu același titlu suma de 170 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, calificat ca apel în baza art. 10 alin. 2 din Legea nr. 255/2013 inculpatul F. A.-P., solicitând achitarea în baza art. 16 alin. 1 lit. a sau b Cod procedură penală și înlăturarea obligației la plata în solidar a daunelor civile.
În susținerea acestei solicitări s-a arătat că din probele dosarului nu se conturează că inculpatul a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 221 Cod penal, rezultând că fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția cerută de lege. S-a menționat că inculpatul nu a știut că autoturismul cumpărat este furat, deoarece într-o asemenea ipoteză nu ar fi lăsat mașina dezmembrată în fața magazinului de piese auto și nu ar fi expus piesele în magazinul său. Apărătorul inculpatului a învederat că orice inculpat care știe că o mașină provine din furt ar fi ascuns-o, dar instanța de fond a reținut în mod nejustificat contrariul, apreciind că dacă inculpatul S. le-a comunicat martorilor Anuțoni A. și M. I. că mașina a fost furată, sigur i-a spus același lucru și inculpatului F. A. P.. Apărătorul inculpatului a făcut referire și la faptul că s-a reținut greșit că inculpatul ar fi fost de acord să achite inițial suma de 500 Euro, iar după ce a aflat că mașina e furată a oferit inculpatului Ș. doar suma de 100 Euro.
S-a arătat că inculpatul Ș. i-a cerut anterior martorului M. I. suma de 800 lei și fiind refuzat și disperat să vândă mașina este normal că a scăzut prețul, fiind de acord să primească suma de 400 lei. Apărătorul inculpatului a menționat că singura probă care se impune a fi analizată este declarația martorului M. I. care a fost audiat și în fața instanței de fond, menționându-se însă că acesta a declarat inițial că nu a asistat la discuțiile dintre cei doi inculpați, ca ulterior să declare că a auzit când inculpatul S. i-a spus coinculpatului F. că mașina e furată și a văzut când acesta din urmă i-a înmânat suma de 400 lei. Legat de audierea în fața instanței de fond, s-a invocat faptul că martorul a arătat că nu-și mai amintește nimic și doar după citirea declarațiilor a relevat că „așa este, dacă așa scrie acolo”. S-a făcut referire și la declarația martorei H. A., concubina martorului M. I., menționându-se că acestea au fost identice cu ale martorului menționat și că martora a refuzat să se prezinte pentru a fi audiată, reprezentantul Parchetului renunțând la audierea acesteia.
Hotărârea instanței a fost criticată și cu privire la faptul că nu s-a făcut referire la înregistrările și transcrierile convorbirilor telefonice depuse de inculpat, purtate de acesta cu martorul M., din care reiese că martorul nu a declarat la poliție că inculpatul știa că mașina e furată și că avea numere de Hunedoara. S-a învederat că în cadrul acestor convorbiri, întrebat fiind de inculpat dacă este normal să susțină declarațiile de la poliție în condițiile în care nu reflectă adevărul, martorul a arătat că nu este normal, dar așa e mai bine, apărătorul inculpatului apreciind că acesta a avut o contribuție alături de inculpatul S. în sustragerea autoturismului, intenția sa fiind să scape de acuzații. Referitor la numerele de înmatriculare ale autoturismului în cauză apărătorul inculpatului a arătat că deși martorii M. și Anuțoni au arătat că este posibil ca mașina să fi avut numere de hunedoara, nu rezultă cert că aceleași numere ar fi fost pe autoturism în momentul în care i-a fost oferit spre vânzare inculpatului. S-a menționat că martorul M. a afirmat că a văzut numere de Hunedoara în curte, iar mașina se afla parcată în afara curții pe trotuar când a venit inculpatul F.. De asemenea s-a menționat că martorul O. C. a relatat în fața instanței că din câte își amintește mașina avea numere de Franța.
Un ultim aspect invocat de apărătorul ales al inculpatului din care reiese că acesta nu cunoștea că mașina este furată se referă la modalitatea în care a fost demontată mașina, împreună cu martorul T. N.. S-a arătat că demontarea autoturismului s-a făcut în parcarea blocului, la vedere, î n loc public, iar după ce o parte din piese i-au fost predate inculpatului S., caroseria a rămas în acel loc până la venirea organelor de poliție, cărora inculpatul F. le-a oferit de îndată explicații în legătură cu modul în care a intrat în posesia mașinii. S-a menționat că este lipsită de suport probator și afirmația reținută de instanța de fond în sensul că inculpatul F. a adus mașina în parcare, precum și afirmația că acesta a luat piesele expuse pentru vânzare și le-a aruncat în râul C. pentru a nu fi găsite de organele de poliție.
S-a arătat că inculpatul F. A. P. a fost trimis în judecată exclusiv în baza declarației martorului M. I. G., care l-a însoțit în permanență pe inculpatul S., de când acesta a furat autoturismul ajutându-l de asemenea în vânzarea lui, fără să aibă calitatea de învinuit, ci doar aceea de martor.
A fost criticată soluția pronunțată în latura civilă a cauzei, apreciindu-se că este nejustificată obligarea inculpatului la plata sumei de 12.670 lei, constând în valoarea creditului pe care partea civilă a pretins că l-a luat pentru achiziționarea autoturismului. S-a menționat că autoturismul a fost cumpărat în anul 2007 și a fost sustras în data de 01.10.2010, condiții în care valoarea acestuia nu mai putea să fie echivalentă cu aceea de achiziție, având în vedere vechimea, uzura. S-a apreciat că instanța de fond trebuia să constate că latura civilă nu a fost probată și să respingă acțiunea civilă. S-a menționat de asemenea că o parte din piese au fost recuperate, prejudiciul fiind recuperat în proporție de 80%.
Analizând apelul formulat de inculpatul F. A. P., raportat la dispozițiile legale în materie și la motivele invocate, C. de A. reține următoarele:
Preliminar, C. reține că hotărârea instanței de fond a fost apelată doar de inculpatul F. A. P., urmând ca legalitatea și temeinicia acesteia să fie apreciată doar în privința soluției de condamnare pentru infracțiunea de tăinuire și a soluției pronunțate în latura civilă a cauzei față de acesta.
Inculpatul F. A. P. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prevăzută de art. 221 alin. 1 Cod penal din 1969, constând în esență în aceea că a cumpărat de la inculpatul S. C. I., autoturismul marca „Opel Vectra” de culoare albastră cu nr. de înmatriculare_, cu suma de 400 lei, cunoscând că acest autoturism provine din săvârșirea infracțiunii de furt, pentru a valorifica piesele rezultate în urma dezmembrării.
Autoturismul marca Opel Vectra se afla în proprietatea părții vătămate N. C. V., care a reclamat sustragerea acestuia în data de 01 octombrie 2010. În data de 23 octombrie 2010 partea vătămată s-a deplasat la organele de poliție și a anunțat că a găsit autoturismul dezmembrat în parcarea situată în spatele Complexului P. din Hunedoara. Organele de poliție s-au deplasat la fața locului și au constatat că autoturismul marca Opel Vectra se afla în parcarea situată în spatele imobilului E1, situat pe ., nr. 1. În procesul verbal întocmit cu această ocazie s-a consemnat care sunt piesele lipsă de pe autoturism, menționându-se că a fost găsită doar caroseria autoturismului cu cele patru roți cu jante și cauciucuri, blocul motor, toba de eșapament, schimbătorul de viteze, parbrizul, luneta și geamurile laterale spate. Caroseria autoturismului cu toate subansamblele și piesele găsite au fost predate părții vătămate N. C. V., astfel cum rezultă din procesul verbal de la filele 24-25 din dosarul de urmărire penală.
Organele de poliție au stabilit că autoturismul a fost adus în parcarea respectivă de numitul F. A. P., care l-a dezmembrat cu ajutorul unui alt bărbat (proces verbal fila 31).
În aceeași zi inculpatul F. A. P., aflând de la martorul T. N., că organele de poliție au ridicat mașina s-a prezentat la Poliția Hunedoara și a relatat împrejurările în care a intrat în posesia autoturismului, indicând detalii despre persoana care i-a oferit-o spre vânzare. În urma celor declarate în aceeași dată s-a efectuat o procedură de prezentare pentru recunoaștere după planșe fotografice în cadrul căreia inculpatul F. A. P. l-a indicat din fotografii pe inculpatul S. C. I. ca fiind persoana care i-a vândut pentru suma de 400 lei autoturismul marca Opel (fila 32 – 37).
Inculpatul a declarat organelor de poliție că a dezmembrat acel autoturism, cu ajutorul martorului T. N., care în data de 2 noiembrie 2010 a participat la o procedură de recunoaștere după planșe fotografice și a arătat că recunoaște persoana care în data de 21 octombrie 2010 a venit la magazinul de piese auto al inculpatului F. A. P. și a discutat cu acesta în fața magazinului, aceasta fiind S. C. I. (fila 38-39).
Martorul a fost audiat în data de 2 noiembrie 2010 și a declarat că, în dimineața zilei de 21 octombrie 2010, în timp ce se afla la magazinul inculpatului F. A. V., pe care obișnuiește să-l ajute uneori, a văzut când a apărut inculpatul S. care a discutat 10-15 minute cu inculpatul F., iar a doua zi acesta din urmă i-a cerut să-l ajute să dezmembreze un autoturism. Martorul a menționat că a coborât în parcarea din fața blocului unde inculpatul i-a arătat un autoturism marca Opel Vectra de culoare albastră, care nu avea plăcuțe de înmatriculare și nici capota de la motor. Martorul a arătat că nu l-a întrebat pe inculpat de unde are mașina, iar împreună cu acesta au demontat autoturismul, el ocupându-se de demontarea portierelor. Martorul a menționat că la un moment dat el a plecat pe terasa unui bar din apropiere, iar inculpatul a rămas să continue dezmembrarea și când s-a întors mai târziu a observat că lângă mașină nu mai era nicio piesă (filele 43-45).
Inculpatul F. A. P. a fost audiat în calitate de martor în data de 3 noiembrie 2010, descriind împrejurările în care, în data de 21.10.2010, inculpatul S. C. I. i-a oferit spre vânzare două autorisme, din care unul marca Opel Vectra, despre care i-a spus că sunt aduse din Franța. Inculpatul a relatat că i-a cerut lui S. C. I. să-i aducă autoturismele, motiv pentru care după 30 minute a observat că în parcarea magazinului apare un autoturism marca Citroen, cu numere de Franța, la volanul căreia se afla o persoană – identificată ulterior ca fiind martorul M. I. G., care tracta un autoturism marca Opel Vectra, cu același gen de numere, la volanul căruia se afla inculpatul Ș. C. I..
Inculpatul a declarat că i-a oferit lui S. C. I. suma de 400 lei pentru autoturismul marca Opel Vectra și suma de 150 Euro pentru Citroen, acesta fiind de acord doar cu prețul oferit pentru autoturismul marca Opel. Inculpatul a precizat că s-a înțeles cu inculpatul S. ca pentru suma de 400 lei pe care i-a achitat-o cu aceea ocazie, el să rămână doar cu caroseria, jențile, toba de eșapament, chiuloasa și blocul motor, restul pieselor urmând să le demonteze el și să i le predea în ziua următoare. Inculpatul a menționat că le-a explicat celor doi unde să-i lase autoturismul și aceștia l-au dus în parcarea blocului unde a fost identificat de poliție. În ziua următoare a apelat la martorul T. N. care l-a ajutat puțin la dezmembrare, iar spre seară, în timp ce era în parcare, a venit inculpatul S. cu autoturismul marca Citroen, singur și i-a predat piesele conform înțelegerii avute cu el. Inculpatul a indicat în cuprinsul declarației toate piesele pe care i le-a predat numitului Ș. C. I.. Inculpatul a menționat că nu s-a mai întâlnit cu S. C. I., dar a doua zi la magazinul său a venit persoana care l-a însoțit pe acesta - martorul M. I. G. – împreună cu o fată – martora H. A. - care i-a oferit spre vânzare un autoturism marca Opel Astra, el spunând că nu-l interesează (fila 37-38).
În data de 14 decembrie 2010, inculpatul a fost chemat la poliție unde i s-a adus la cunoștință că este învinuit pentru infracțiunea de tăinuire, fiind audiat în prezența apărătorului său. Inculpatul a declarat cu acea ocazie că nu a avut cunoștință de faptul că autoturismul marca Opel Vectra era sustras, menționând că acesta avea numere de Franța și că numitul Ș. i-a arătat niște acte de Franța în momentul în care i l-a adus, acte pe care nu le-a studiat atent, observând doar că cele consemnate în privința mărcii și a culorii mașinii corespundeau (fila 101).
C. reține că numitul S. C. I. nu a fost audiat în faza de urmărire penală, acesta nefiind găsit la domiciliu de organele de poliție. Din același motiv nu a fost posibilă audierea acestuia în calitate de inculpat de către instanța de fond și nici de către instanța de apel, care a repus cauza pe rol tocmai pentru a efectua noi demersuri în acest sens. S-a comunicat de către organele de poliție că inculpatul nu a fost găsit, acesta fiind plecat în străinătate.
C. reține că în rechizitoriu s-a apreciat faptul că inculpatul F. A. P. a cunoscut în momentul cumpărării autoturismului marca Opel Vectra că acesta provine din furt, din declarația martorului M. I. G.. De altfel, starea de fapt descrisă în cuprinsul rechizitoriului se bazează în mare parte pe declarațiile acestui martor, care au fost reproduse în cuprinsul actului de sesizare. În acord cu apărătorul inculpatului F. A. P., instanța de apel reține că nu pot fi considerate relevante pentru a se aprecia dovedită vinovăția inculpatului, declarațiile martorilor Anuțoni A. și M. N.. Cei doi martori au relatat discuțiile pe care ei le-au purtat cu inculpatul S. C. I. când acesta le-au oferit spre vânzare același autoturism și nu se poate presupune că atâta timp cât inculpatul le-a spus celor doi că nu deține actele mașinii pentru că este furată, cu siguranță i-a spus același lucru și inculpatului F. A. P..
Având în vedere că din declarațiile persoanelor audiate în prezenta cauză reiese că inculpatul Ș. C. I. avea preocupări pe linia „procurării” de autoturisme, nu este exclusă nici susținerea inculpatului F. A. P. în sensul că în momentul în care i-a fost prezentat lui autoturismul acesta nu avea numere de Hunedoara, astfel cum au arătat martorii, ci numere de Franța. Referitor la prețul achitat de inculpat numitului Ș. C. I., inculpatul a susținut că suma de 400 lei nu a fost predată pentru autoturism în integralitate, ci pentru anumite componente, o mare parte din piese fiind luate de S. C. I., în ziua în care au fost demontate. Aspectul reținut în rechizitoriu și în motivarea instanței de fond referitor la faptul că inculpatul ar fi aruncat restul pieselor care nu au fost găsite de organele de poliție în râul C., a fost reținut tot din declarația martorului M. I. G., cu mențiunea că acesta nu a declarat că ar fi văzut cele relatate, ci ar fi aflat de la S. C. I. care i-ar fi povestit că împreună cu inculpatul F. a aruncat piesele în râu.
Faptul că Ș. C. I. a fost de acord să vândă autoturismul cu suma de 400 lei, este explicabil având în vedere că anterior a încercat să-l vândă cu suma de 800 lei și nu a reușit, martorul M. refuzând să-l cumpere. În privința prețului cerut de numitul Ș. C. I. de la inculpatul F., acesta din urmă a menționat că i s-a cerut din start suma de 400 lei, iar martorul M. I. G., după ce în prima declarație a arătat că nu a asistat la discuțiile purtate între cei doi în legătură cu vânzarea, în următoarea declarație dată în faza de urmărire penală a menționat că i-a spus Ș. C. I. că s-a înțeles la suma de 500 Euro, iar ulterior, după ce inculpatul s-a prezentat să ridice mașina și S. C. I. i-ar fi spus că nu are acte pentru că ar fi furat autoturismul, acesta a fost de acord să-i dea doar 100 euro. Cu ocazia audierii în fața instanței de fond, martorul a învederat că nu-și mai amintește detalii legate de vânzarea acelui autoturism, nu-și mai amintește discuțiile purtate de inculpatul F. cu numitul Ș. C. I., arătând că menține cele declarate în faza de urmărire penală.
Concluzionând, C. apreciază că vinovăția inculpatului F. A.-P. în săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prevăzută de art. 221 alin. 1 Cod penal din 1969, nu poate fi reținută exclusiv pe baza declarațiilor martorului M. I. G. din faza de urmărire penală. În cursul judecății martorul nu a făcut altceva decât să spună că menține cele declarate, fără să mai relateze aspecte esențiale cauzei, cum ar fi faptul că a auzit când Ș. C. I. i-a spus inculpatului F. că mașina marca Opel Vectra este furată.
La dosarul cauzei au fost depuse două CD-uri, care conțin înregistrarea unor convorbiri purtate între inculpatul F. și martorul M. I. G., având atașate și transcrierile convorbirilor efectuate de apărătorul ales al inculpatului. Potrivit art. 91 indice 6 alin. 2 Cod procedură penală prevăd că înregistrările convorbirilor, efectuate de părți sau de alte persoane, constituie mijloace de probă când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terții. Deși inițiativa inculpatului de a contacta martorul înaintea audierii nu este una potrivită, C. constată că nu pot fi excluse de plano ca mijloace de probă înregistrările convorbirilor purtate de părți cu terțe persoane. În cuprinsul acestor convorbiri, martorul M. I. G. îi spune inculpatului că nu el a dat declarație la organele de poliție și la întrebarea inculpatului dacă este normal că a afirmat în fața instanței că își menține acele declarații, martorul a arătat nu-i normal, dar așa e mai bine. S-ar fi impus reaudierea în fața instanței de fond a martorului M. I. G. pentru a verifica dacă cele comunicate inculpatului înainte de audiere, dar și ulterior acesteia sunt adevărate. Instanța de apel a încercat să suplinească această omisiune, dar martorul nu a fost găsit de organele de poliție pentru a fi prezentat în vederea reaudierii.
Pentru pronunțarea unei soluții de condamnare, sunt necesare probe certe de vinovăție, ceea ce în prezenta cauză nu se poate reține în privința inculpatului F. A. N.. Există cel puțin un dubiu în privința aspectelor pe care inculpatul le-a cunoscut în legătură cu autoturismul, declarația martorului M. I. G. nefiind suficientă pentru a se aprecia că a fost răsturnată prezumția de nevinovăție care operează în favoarea inculpatului F. A. P.. Pentru a se reține săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prevăzută de art. 221 alin. 1 Cod penal din 1969 este necesar să rezulte fără dubii că tăinuitorul cunoștea că bunul provine din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. Aspectele menționate anterior, coroborate și cu faptul că inculpatul F. A. P. a arătat că mașina marca Opel Vectra i-a fost dusă în parcarea blocului unde locuiește și în acel loc a procedat la dezmembrarea acesteia în cursul zilei (aspect confirmat de martorul T. N.), fără să se ascundă de cineva (cum ar fi fost firesc dacă avea cunoștință despre proveniența bunului), denotă că există un dubiu puternic referitor la săvârșirea cu vinovăția cerută de lege a faptei, care nu poate decât să-i profite inculpatului, potrivit principiului in dubio pro reo și care justifică incidența cazului de achitare prevăzut de art. 16 alin. 1 lit. b teza a II-a Cod procedură penală.
În latura civilă a cauzei, C. constată că, raportat la noua soluție ce urmează a fi pronunțată în latura penală a cauzei, nu este justificată obligarea inculpatului F. A. P. la plata despăgubirilor civile, constând în valoarea autoturismului solicitată de partea civilă. Atâta timp cât se reține că inculpatul nu a cunoscut proveniența ilicită a autoturismului, rezultă că a acționat ca un cumpărător de bună-credință, fiind la rândul său prejudiciat de inculpatul Ș. C.. Inculpatul i-a achitat acestuia suma de 400 lei pentru piesele care i-au fost ridicate de organele de poliție și restituite părții civile. Chiar dacă s-ar fi reținut vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de tăinuire nu era justificată obligarea acestuia la plata integrală a despăgubirilor civile, în practica judiciară fiind stabilit că tăinuitorul este obligat la plata daunelor în limita folosului obținut.
Pentru aceste motive, în urma admiterii apelului inculpatului va fi înlăturată dispoziția de obligare a acestuia F. A. P. de la plata despăgubirilor civile în sumă de 12.670 lei către partea civilă N. C. V..
Raportat la cele de mai sus, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, C. va admite apelul formulat de inculpatul F. A. P. împotriva sentinței penale nr. 320/23 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Hunedoara în dosar nr._ , pe care o va desființa în parte, sub aspectul soluției de condamnare pentru infracțiunea de tăinuire, al soluției pronunțate în latura civilă în privința inculpatului F. A. P., al obligării inculpatului F. A. P. la plata cheltuielilor judiciare către stat și rejudecând:
În baza art. 396 alin. 5 Cod procedură penală, raportat la art. 16 alin. 1 lit. b teza a II - a Cod procedură penală va dispune achitarea inculpatului F. A. P. pentru infracțiunea tăinuire, prevăzută de art. 221 alin. 1 Cod penal din 1969.
Pentru motivele arătate anterior, va fi înlăturată dispoziția de obligare a inculpatului F. A. P. la plata despăgubirilor civile în sumă de 12.670 lei către partea civilă N. C. V..
Se va înlătura dispoziția de obligare a inculpatului F. A. P. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în primă instanță, corelativ soluției de achitare care se va pronunța în latura penală a cauzei.
Vor fi menținute în rest dispozițiile sentinței apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de inculpatul F. A. P. împotriva sentinței penale nr. 320/23 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Hunedoara în dosar nr._, pe care o desființează în parte, sub aspectul soluției de condamnare pentru infracțiunea de tăinuire, al soluției pronunțate în latura civilă în privința inculpatului F. A. P., al obligării inculpatului F. A. P. la plata cheltuielilor judiciare către stat și rejudecând:
În baza art. 396 alin. 5 Cod procedură penală, raportat la art. 16 alin. 1 lit. b teza a II - a Cod procedură penală achită inculpatul F. A. P. pentru infracțiunea tăinuire, prevăzută de art. 221 alin. 1 Cod penal din 1969.
Înlătură dispoziția de obligare a inculpatului F. A. P. la plata despăgubirilor civile în sumă de 12.670 lei către partea civilă N. C. V..
Înlătură dispoziția de obligare a inculpatului F. A. P. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în primă instanță.
Menține în rest dispozițiile sentinței apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 iunie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. P. S. I. M.
GREFIER,
T. C.
Red. PA
Tehnored. CT 2 ex /27 IUNIE 2014
J.F. T. G.
| ← Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr.... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
