Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP). Decizia nr. 681/2015. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 681/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 10124/279/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 681/2015
Ședința publică de la 23 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: B. A.
JUDECĂTOR: N. C. I.
GREFIER: C.-A. F.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Bacău
Reprezentat legal prin procuror V. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA PIATRA N., împotriva sentinței penale nr. 85 din data de 09.02.2015, pronunțată de Judecătoria Piatra N., în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 al. 1 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul-inculpat D. I. M., care se legitimează cu C.I. . nr._ eliberată de SPCLEP Piatra N. la data de 20.03.2015.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei, după care:
Fiind interpelat, intimatul-inculpat precizează că nu dorește să dea declarații suplimentare în fața instanței de apel.
Intimatul-inculpat și reprezentantul Ministerului Public arată că nu au alte cereri de formulat.
Nefiind cereri de formulat, curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public arată că sentința penală nr. 85/09.02.2015 pronunțată de Judecătoria Piatra N. este nelegală, pedeapsa fiind aplicată în alte limite decât cele legale. S-a reținut cauza specială de reducere a pedepsei prev. de art. 396 alin. 10 C.p.p., minimul special al acesteia era de 8 luni, iar prin reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 76 lit. a C.p. – conduita bună înainte de săvârșirea infracțiunii, instanța trebuia să coboare pedeapsa sub această limită. Urmează a se reconsidera pedeapsa aplicată, după admiterea apelului și rejudecarea cauzei.
Intimatul-inculpat D. I. M. arată că nu a mai avut abateri de acest gen, a recunoscut fapta și regretă.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
Deliberând
Prin sentința penală nr. 85 din data de 09.02.2015, pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._ s-a dispus următoarele:
În baza art. 386 alin.1 C.p.p. schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 336 alin.1 C.p.p. în infracțiunea prevăzută de art. 87 alin.1 din OUG nr. 195/2002.
În temeiul prevederilor art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, a art. 74 litera a – art. 76 alin. 1 litera e Cod penal din 1968 și a art. 5 din Noul Cod penal, condamnarea inculpatului D. I. M., fiul lui I. și E., născut la data de 30.03.1971, în Țibucani, jud. Iași, dom. în Pîngărați, ., f.f.l în Piatra neamț, .. 8, ., CNP_, la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
În temeiul art. 71 Cod penal din 1968, raportat la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, ns-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 litera a teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și litera b Cod penal (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul prevederilor art. 81 Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicate inculpatului, precum și a pedepsei accesorii, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 8 luni, stabilit potrivit dispozițiilor art. 82 alin. 1 Cod penal din 1968 și calculat de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, obligarea inculpatului D. I. M. la plata sumei de 500 lei cu acest titlu.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 6009/P/2013 întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Piatra N. și înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 24.10.2014, inculpatul D. I. M. a fost trimis în judecată, în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de a unui autovehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, faptă prevăzută și pedepsită de art. 336 alin.1 C.p. cu aplicarea art. 5 C.p..
Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
La data de 10.11.2013, în jurul orei 1:00, inculpatul D. I. M. a condus autoturismul marca Dacia, cu nr. de înmatriculare_, pe . municipiul Piatra N.. Cu această ocazie a fost oprit de un echipaj de poliție deoarece autoturismul circula fără a folosi luminile de întâlnire, așa cum reiese din procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante.
Conform bonului etilotest suspectul avea 1,24 mg/l alcool pur în aer expirat, motiv pentru care a fost condus la Spitalul Județean N., unde i-au fost recoltate două probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
Din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. A12/1349 din 11.11.2013 reiese că la prima prelevare avea alcoolemie 2,70 g‰ și la a doua prelevare avea alcoolemie 2,55 g‰.
Cu ocazia audierii sale, inculpatul a recunoscut faptul că a condus autoturismul, după ce, în prealabil, a consumat băuturi alcoolice. Mai arată că nu avea nicio intenție de a conduce în acestă circumstanță, dar a plecat în urma uni apel telefonic, fără a se gândi la consecințe.
Situația de fapt reținută în rechizitoriu se probează prin intermediul următoarelor mijloace de probă: .
1.Declarațiile inculpatului de la filele 15-16, 18-19.
2. Procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din data de 10.11.2013 de la filele 7-8.
3. Procesul-verbal de prelevare de la fila 12.
4. Buletinul de examinare clinică de la fila 12.
5. Bonul etilotest de la fila 11.
6.Buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. A12/1349 din 11.11.2013 de la filele 9-10.
Prin Încheierea pronunțată în camera de consiliu în data de 27.11.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală în dosarul nr. 6009/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra N., dispunând începerea judecății.
În fața instanței, la termenul de judecată din data de 23.01.2014, inculpatul a declarat că recunoaște săvârșirea faptei reținute în sarcina sa prin actul de sesizare, că își însușește probatoriul administrat pe parcursul urmăririi penale și că solicită ca judecarea cauzei să se realizeze numai pe baza acestor probe, solicitând aplicarea procedurii simplificate în cazul recunoașterii învinuirii, prevăzute de art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, declarație care a fost consemnată și atașată la dosar.
La același termen, în aplicarea dispozițiilor art. 375 Cod procedură penală, instanța a admis cererea inculpatului, constatând că sunt îndeplinite cerințele legale pentru judecarea cauzei conform procedurii simplificate.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 10.11.2013, în jurul orei 1.00, inculpatul D. I. M. a condus autovehiculul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ pe . Piatra N., fiind oprit în trafic de către un echipaj de poliție întrucât circula fără a folosi luminile de întâlnire. Cu ocazia testării cu aparatul etilotest, s-a constatat că acesta avea 1,24 mg alcool pur în aerul expirat, fapt pentru care a fost condus la Spitalul Județean N., în vederea stabilirii alcoolemiei. S-a stabilit astfel că la prima prelevare, inculpatul avea în sânge o cantitate de 2,70 g‰ și la a doua prelevare, o alcoolemie de 2,55 g‰.
Din cuprinsul procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante rezultă că la data de 10.11.2013, în jurul orei 01.00, în timp ce lucrători din cadrul Poliției Mun. Piatra N. efectuau serviciul de patrulare, au observat pe . Dacia cu nr. de înmatriculare_, care circula fără a folosi luminile de întâlnire. S-a stabilit că persoana care se afla la volanul acestuia se numește D. I. M., inculpatul din cauză. Întrucât acesta prezenta halenă alcoolică, a fost testat cu aparatul etilotest, rezultând o valoare de 1,24 mg/l în aerul expirat, aspect confirmat de bonul aparatului etilotest Drager ARUB-0743. Cu acea ocazie, inculpatul a declarat verbal (declarația sa fiind consemnată în procesul verbal și fiind luată în prezența martorului asistent, Anișca T.), că a plecat cu autoturismul de acasă cu intenția de a ajunge la Spitalul Județean N., unde are o rudă internată. S-a mai constatat că la momentul opririi, inculpatul se afla singur în trafic.
Inculpatului i-au fost prelevate două probe de sânge, stabilindu-se conform Buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. A12/1349 din 11.11.2013, că acesta avea la ora 01.20 o alcoolemie de 2,70 g‰ și respectiv, la ora 02.20, o alcoolemie de 2,55 g‰.
Audiat în cauză, inculpatul a declarat în cursul urmăririi penale că la data de 09.11.2013, în vreme ce se afla la locuința sa din Piatra N., a consumat băuturi alcoolice până în jurul orelor 17.00-17.30, cupă care, în jurul orei 21.00 s-a culcat. Aproximativ pe la orele 22.30-23.00, acesta a fost contactat de o persoană care i-a adus la cunoștință că fiica sa se afla împreună cu cumnatul fostei soții, la Pensiunea Casa Moldoveană, fapt pentru care, intrând în panică a decis să meargă acolo. Cum distanța era considerabilă, inculpatul a hotărât să meargă cu mașina. Pe . fost oprit de un echipaj de poliție care a procedat la testarea sa cu aparatul etilotest, rezultatul fiind de 1,20 mg/l în aerul expirat. Pentru acest motiv, a fost condus la Spitalul Județean N., unde i-au fost recoltate două probe de sânge, rezultatul fiind 2,70, respectiv, 2,55 g‰ alcool în sânge. Inculpatul a mai subliniat în declarațiile sale că nu a avut intenția de a se urca la volanul autovehiculului pentru a conduce după ce a consumat alcool, însă a trebuit să plece ca urmare a telefonului primit. Astfel, nu s-a gândit la consecințe.
Concluziile desprinse din probele administrate în cauză sunt concordante cu cele rezultate în urma audierii inculpatului în timpul urmăririi penale, acesta recunoscând săvârșirea faptei, astfel cum a fost expusă în rechizitoriu și cum rezultă din materialul probator analizat în paragrafele anterioare, și necontestând valoarea alcoolemiei. Mai mult decât atât, în ședința publică din data de 23.01.2015, inculpatul a recunoscut că a săvârșit fapta, astfel cum aceasta a fost reținută de organul de urmărire penală, arătând că nu contestă cele reținute în rechizitoriu și nici probele administrate în cursul urmăririi penale.
Situația de fapt astfel cum a fost reținută de instanță, rezultă din probele administrate în cursul urmăririi penale, si anume: declarațiile inculpatului de la filele 15-16, 18-19 dup, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din data de 10.11.2013 de la filele 7-8 dup, procesul-verbal de prelevare de la fila 12 dup, buletinul de examinare clinică de la fila 12 dup, bonul etilotest de la fila 11dup, buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. A12/1349 din 11.11.2013 de la filele 9-10dup, declarația inculpatului dată în cursul judecății.
Astfel fiind, instanța a concluzionat că se poate proceda la soluționarea laturii penale a cauzei cu aplicarea procedurii simplificate prevăzute de art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, întrucât din probele administrate în faza de urmărire penală rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta expusă în paragrafele anterioare există, constituie infracțiune, a fost săvârșită de inculpat cu vinovăție și există suficiente date cu privire la persoana acestuia pentru a permite aplicarea unei pedepse.
În drept, fapta inculpatului D. I.-M. care, la data de 10.11.2013, în jurul orei 1.00, a fost depistat în trafic, conducând pe . Piatra N., autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_, sub influența alcoolului, având în sânge o înbibație alcoolică de 2,70 g‰ la ora 1.20, respectiv 2,55 g‰, la ora 2.20, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 336 alin.1 C.p., fiind pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani sau amenda.
Aceeași infracțiune era incriminată la data comiterii de art. 87 alin.1 din OUG nr. 195/2012, intrat în vigoare la data de 01.02.2014, fapta având același conținut constitutiv și fiind pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani.
Urmarea imediată a acestei fapte este reprezentată de crearea unei stări de pericol, atât pentru conducătorul auto implicat, cât și pentru ceilalți participanți la trafic, stare de pericol care subzistă indiferent de gradul în care inculpatul era afectat de starea în care se afla (fapta de a conduce autoturismul pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală fiind o infracțiune de pericol abstract).
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit fapta cu intenție indirectă, întrucât acesta a prevăzut rezultatul faptei sale, respectiv punerea în pericol a siguranței circulației rutiere și a celorlalți participanți la trafic și, deși nu a urmărit acest rezultat, a acceptat posibilitatea producerii lui. Astfel, instanța nu poate reține susținerile inculpatului din cursul urmăririi penale, conform cărora nu a avut intenția de a conduce după ce a consumat alcool, întrucât, este evident că fapta este una intenționată. Împrejurările invocate de inculpat cu privire la motivul care l-a determinat să conducă, nu justifică în vreun fel fapta și, deci, nu înlătură caracterul penal al acesteia, întrucât, inculpatul, pe de o parte, nu a făcut vreo dovadă cu privire la susținerile sale conform cărora se impunea să ajungă cât de repede la Pensiunea Casa Moldoveană, pe de altă parte, chiar și în caz de urgență, acesta avea alte mijloace de a ajunge în locația respectivă (ex. folosind serviciul taxi), fără a pune în pericol siguranța sa și a celorlalți participanți la trafic.
Având în vedere . Noului Cod penal pe parcursul soluționării prezentei cauze, devin incidente prevederile art. 5 alin. 1 din Noul Cod penal, privitoare la aplicarea legii penale mai favorabile, care instituie regula potrivit căreia în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
De asemenea, instanța a ținut seama de Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale (publicată în Monitorul Oficial nr. 372 din 20.05.2014), referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din Noul Cod penal, prin care s-a stabilit, cu caracter general obligatoriu pentru viitor, că aceste dispoziții sunt constituționale doar în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
Prin urmare, instanța va avea în vedere, comparativ, atât limitele speciale ale pedepsei, cât și modalitățile de individualizare a executării acesteia, reținând că, deși potrivit noii reglementări, infracțiunea dedusă judecății este pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani alternativ cu pedeapsa amenzii penale, fiind astfel mai favorabilă inculpatului, în privința individualizării modalității de executare a pedepsei legea veche apare ca fiind legea penală mai favorabilă.
În concret, având în vedere că instanța s-a orientat către aplicarea unei pedepse cu închisoarea, ea este chemată să compare instituția suspendării condiționate a executării pedepsei, prevăzută de art. 81 Cod penal din 1968, cu instituția amânării aplicării pedepsei, prevăzută de art. 83 din Noul Cod penal. Observă instanța că noua instituție stabilește cerințe imperative și restrictive pe care fapta dedusă judecății și persoana inculpatului ar trebui să le îndeplinească în mod cumulativ, condiții care nu sunt îndeplinite în cauza de față.
S-a observat astfel că amânarea aplicării pedepsei implică prestarea unei munci în folosul comunității, respectarea unor obligații și a unor măsuri de supraveghere de către inculpat, astfel încât este o instituție mai puțin favorabilă acestuia, spre deosebire de suspendarea condiționată a executării pedepsei prevăzută de Codul penal din 1968, care nu implică asemenea restricții.
Cu excepția duratei termenului de încercare, reglementarea din art. 81 Cod penal din 1968 este mai favorabilă inculpatului, prin prisma condițiilor de acordare, deoarece nu există stabilită o limită legală a pedepsei pentru aplicabilitatea acestei instituții, limita pedepsei care poate fi aplicată în concret este mai ridicată, antecedentele penale care constituie impediment la dispunerea suspendării condiționate sunt mai restrânse, iar pe durata termenului de încercare obligațiile pe care trebuie să le respecte inculpatul sunt mai puține.
De asemenea, în cazul reținerii circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului, Codul penal din 1968 prevede circumstanțe atenuante cu un conținut mai cuprinzător și cu efecte mai extinse (pentru infracțiunea dedusă judecății putându-se aplica o pedeapsă sub minimul special, până la minimul general), spre deosebire de Noul Cod penal, care permite judecătorului să reducă limitele speciale ale pedepsei doar cu o treime.
Prin urmare, întrucât instanța s-a orientat, în ceea ce îl privește pe inculpatul D. I. M., spre pedeapsa închisorii, fără executare efectivă, cu reținerea unor circumstanțe atenuante, se poate concluziona, în urma unei analize globale, că, în speță, legea penală mai favorabilă inculpatului este Codul penal din 1968, care permite aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării acesteia, într-un cuantum mai redus, ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante.
Din acest motiv, instanța, în temeiul art. 386 alin.1 C.p.p., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 336 alin.1 C.p., în infracțiunea prevăzută de art. 87 alin.1 din OUG nr. 195/2002.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului D. I. M. instanța a ținut seama de scopul pedepsei, conform art. 52 Cod penal din 1968, și de criteriile generale de individualizare enumerate de art. 72 Cod penal din 1968, reținând, în acest sens, gradul de pericol social al faptei săvârșite, circumstanțele personale ale inculpatului, precum și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală a acestuia.
În concret, instanța a apreciat că infracțiunea reținută prezintă un grad semnificativ de pericol social, având în vedere nivelul ridicat al alcoolemiei inculpatului, știut fiind că, în general, una dintre cauzele principale ale accidentelor rutiere este chiar conducerea autovehiculelor sub influența alcoolului.
Este cunoscut faptul că, sub influența băuturilor alcoolice, conducătorii auto nu mai sunt în măsură să aprecieze corect distanțele, se angajează în depășiri riscante, nu își coordonează pe deplin mișcările, pătrund frecvent pe sensul opus de deplasare, din cauza tulburărilor psiho-senzoriale, fiind predispuși producerii unor accidente de circulație cu urmări grave.
Inculpatul ar fi trebuit să conștientizeze pericolul pe care îl creează pentru ceilalți participanți la trafic urcând la volan după ce a consumat o cantitate de băuturi alcoolice, care i-au afectat, inevitabil, atenția și reflexele, iar faptul că această atitudine nu a avut urmări grave (accidentarea gravă a unei persoane ori producerea unor pagube materiale) s-a datorat probabil doar unor împrejurări favorabile exterioare, independente de comportamentul inculpatului.
De asemenea, în privința circumstanțelor personale ale inculpatului, văzând și înscrisurile depuse în circumstanțiere, instanța reține că inculpatul este absolvent a 12 clase, fiind revizor tehnic vagoane, având și nu este cunoscut cu antecedente penale chiar dacă acesta a mai fost sancționat cu sancțiuni cu caracter administrativ. Acestaa avut o atitudine procesuală sinceră, colaborând cu organele judiciare, aspecte care, justifică în speță reținerea circumstanței atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. 1 litera a Cod penal din 1968 (conduita bună înainte de săvârșirea infracțiunii) și reducerea pedepsei sub minimul special, conform art. 76 alin. 1 litera e Cod penal din 1968.
Având în vedere toate considerentele expuse:
În temeiul prevederilor art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, a art. 74 litera a – art. 76 alin. 1 litera e Cod penal din 1968 și a art. 5 din Noul Cod penal, instanța l-a condamnat pe inculpatul D. I. M. la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
Instanța a apreciat că pedeapsa 8 luni închisoare, este proporțională cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este just individualizată în raport cu toate circumstanțele cauzei, aplicarea ei fiind necesară în vederea reeducării inculpatului în sensul adoptării unei atitudini corecte față de ordinea de drept și a unei conduite preventive în trafic.
În temeiul art. 71 Cod penal din 1968, raportat la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, instanța va interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 litera a teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și litera b Cod penal (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), pe durata executării pedepsei principale.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, deși art. 71 alin. 2 Cod penal din 1968 impune interzicerea automată a drepturilor prevăzute în art. 64 literele a-c, în cazul condamnării inculpatului la pedeapsa închisorii, din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei, instanța a avut în vedere Decizia nr. 74/05.11.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii.
Potrivit acestei decizii, dispozițiile art. 71 Cod penal din 1968 referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 literele a – c Cod penal din 1968 nu se va face în mod automat, prin efectul legii (ope legis) ci se va supune aprecierii instanței de judecată, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 Cod penal din 1968. Recursul în interesul legii pronunțat de instanța supremă în materie este în deplină concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, un exemplu edificator în acest sens fiind hotărârea pronunțată în cauza Hirst c. Marii Britanii.
Ca atare, în prezenta cauză, instanța a reținut că natura faptei săvârșite duce la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 litera a teza a II-a și litera b din Codul penal din 1968, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat – activități ce presupun responsabilitatea civică, încrederea publică sau exercițiul autorității –, motiv pentru care exercițiul acestora va fi interzis inculpatului pe perioada executării pedepsei de 8 luni închisoare.
Punând în balanță cele reținute și constatând că inculpatul D. I. M. nu are antecedente penale, a avut o bună conduită anterior comiterii faptei și o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, instanța a apreciat că scopul educativ al pedepsei aplicate poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia.
Verificând condițiile de aplicare a suspendării condiționate, prevăzute de art. 81 alin. 1 și 2 Cod penal din 1968, instanța a constatat că acestea sunt întrunite în cazul de față (inculpatul nu a mai fost condamnat, pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre nu este mai mare de 3 ani, iar scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea efectivă a acesteia), astfel încât, în temeiul prevederilor art. 81 Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicate inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 8 luni, stabilit potrivit dispozițiilor art. 82 alin. 1 Cod penal din 1968 și calculat de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
D. fiind faptul că, potrivit art. 71 alin. 5 Cod penal din 1968, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii, instanța a dispune în acest sens.
D. urmare, instanța a atras atenția inculpatului D. I. M.că, potrivit dispozițiilor art. 83 Cod penal din 1968, săvârșirea unei alte infracțiuni în termenul de încercare de 2 ani și 8 luni stabilit prin prezenta hotărâre poate avea ca urmare revocarea suspendării condiționate și executarea în întregime a pedepsei, care nu se va contopi cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
În ceea ce privește cheltuielile judiciare avansate de stat, în temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, dată fiind soluția de condamnare pronunțată în cauză, instanța l-a obligat pe inculpatul D. I. M. la plata sumei de 500 lei cu acest titlu.
Împotriva sentinței a declarat apel, în termenul legal, P. de pe lângă Judecătoria Piatra N., motivele fiind expuse pe larg în preambulul acestei decizii astfel încât nu vor mai fi reluate ci numai analizate.
Analizând sentința penală apelată în raport cu motivele invocate, cât și din oficiu sub toate aspectele, Curtea constată că apelul procurorului este fondat, urmând a fi admis ca atare pentru considerentele ce se vor înfățișa în continuare:
Instanța de fond, în urma evaluării probelor administrate în cauză, a reținut o situație de fapt corespunzătoare adevărului și a stabilit o încadrare juridică corectă.
În ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului D. I. M., curtea constată că este este nelegală în condițiile în care în favoarea acestuia au fost reținute dispozițiile art. 396 alin. 10 și circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a C. pen. 1968, respectiv conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii.
Raportat la pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani prevăzută de lege pentru infracțiunea prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 reținută în sarcina inculpatului, redusă cu o treime prin aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. 10 cpp și față de dispozițiile art. 76 lit. e teza I C. pen. care impun în mod obligatoriu aplicarea unei pedepse sub minimul special de 8 luni închisoare, pedeapsa aplicată inculpatului urmează să fie redusă sub această limită.
Având în vedere aceste motive, curtea în baza art. 421 pct.2 lit.a C.p.p. va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Piatra N. în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate și a termenului de încercare.
Va desființa în parte sentința atacată, sub aceste aspecte, va reține cauza spre rejudecare și în fond:
Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului D. I. M. de la 8 luni închisoare la 7 luni închisoare.
Va reduce termenul de încercare de la 2 ani și 8 luni la 2 ani și 7 luni
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art. 275 alin. 3 cpp cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
Pentru aceste motive;
În numele legii,
DECIDE :
În baza art. 421 pct.2 lit.a C.p.p. admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Piatra N.împotriva sentinței penale nr. 85 din 09.02.2015 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul_ în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate și a termenului de încercare.
Desființează în parte sentința atacată, sub aceste aspecte, reține cauza spre rejudecare și în fond:
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului D. I. M. de la 8 luni închisoare la 7 luni închisoare.
Reduce termenul de încercare de la 2 ani și 8 luni la 2 ani și 7 luni
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art. 275 alin. 3 cpp cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.06.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
B. A. N. C. I.
PT. GREFIER,
C.-A. F. – aflat în C.O.
semnează Prim grefier
Red. sent. I. C.
Red. dec. I.N.C./08.07.2015
Tehnoredactat L.G./ 08.07.2015.
5 ex.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 79/2015.... | Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Decizia nr.... → |
|---|
