Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Decizia nr. 702/2015. Curtea de Apel BACĂU

Curtea de Apel BACĂU - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 702/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 4555/103/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE

DECIZIE Nr. 702/2015

Ședința publică de la 24 Iunie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE -M. V.

JUDECĂTOR -O. V. P.

GREFIER -L. G.

&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&

Ministerul Public- P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău

Reprezentat legal prin procuror G. B.

La ordine a venit spre pronunțare apelul declarat de inculpatul Ț. C. N., împotriva sentinței penale nr. 94 din 22.10.2014, pronunțată de Tribunalul N..

Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în ședința publică din data de 16 iunie 2015, fiind consemnate prin încheierea din acea zi.

CURTEA

DELIBERÂND

Asupra apelului penal de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 94 din 22.10.2014, pronunțată de Tribunalul N., s-a dispus:

1. Condamnarea inculpatului Ț. C. N., fiul lui I. și E., născut la data de 11.05.1985 în orașul B., județul N., cu domiciliul în comuna Tașca, ., nr. 110, județul N., cetățean român, studii - școala profesională, fără antecedente penale, CNP -_, în prezent arestat preventiv în P. Bacău, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, 175 alin. 1 lit. b Cod penal anterior, cu aplicarea art. 5 noul Cod penal, la pedeapsa de 22 (douăzeci și doi) ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza II și lit. b Cod penal anterior, pe o perioadă de 7 (șapte) ani, după executarea pedepsei principale;

2. A fost condamnat același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 raportat la art. 209 alin. 1 lit. g Cod penal anterior, cu aplicarea art. 5 noul Cod penal, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

3. A fost condamnat același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de profanare de morminte, prevăzută de art. 319 Cod penal anterior, cu aplicarea art. 5 noul Cod penal, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

4. A fost condamnat același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. 1 Cod penal anterior, raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 noul Cod penal, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.

5. A fost condamnat același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, prevăzută de art. 292 Cod penal anterior, cu aplicarea art. 5 noul Cod penal, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a, art. 34 lit. b și art. 35 alin. 1 Cod penal anterior, cu aplicarea art. 5 noul Cod penal, s-au contopit cele cinci pedepse principale în pedeapsa principală cea mai grea, de 22 (douăzeci și doi) ani închisoare, la care aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza II și lit. b Cod penal anterior, pe o perioadă de 7 (șapte) ani, după executarea pedepsei principale, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă principală de 22 (douăzeci și doi) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza II și lit. b Cod penal anterior, pe o perioadă de 7 (șapte) ani, după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 alin. 2 Cod penal anterior, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II și lit. b Cod penal anterior.

În temeiul art. 399 alin. 1 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 alin. 1 Cod penal anterior, compută din pedeapsa aplicată durata reținerii din data de 21.11.2012 și durata reținerii și arestării preventive efectuată de la data de 10.06.2013 și până la data de 22.10.2014.

În temeiul art. 118 alin. 1 lit. e Cod penal anterior, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 345 lei, ca efect al confiscării speciale.

În temeiul art. 118 alin. 1 lit. e și alin. 4 Cod penal anterior, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 266 lei, ca efect al confiscării speciale.

S-a menținut sechestrul asigurător asupra autoturismului marca Dacia, înmatriculat sub nr._, instituit prin ordonanța nr. 29/P/2002, emisă la data de 07.05.2012 de P. de pe lângă Tribunalul N..

În temeiul art. 162 al. 3 Cod procedură penală, s-a dispus conservarea bunului aflat în coletul nr. 1 ce conține o bluză pijama aparținând victimei, a urmelor papilare și a unui fir de păr ridicate de la locuința victimei aflate în plicul nr. 1, a unei perechi pantaloni bărbătești ridicați de la locuința inculpatului aflați în coletul nr. 4, a unei clame de păr metalice ridicată de la locuința inculpatului aflată în plicul nr._, a unui telefon mobil marca Sony și 3 cartele telefonice ridicate de la locuința inculpatului aflate în plicul nr._, a resturilor carbonizate (cenușă) ridicate de la locuința inculpatului aflate în plicul nr._, a unui rucsac de pânză aflat în plicul nr. 2, a unui ambalaj pastă de dinți purtător de urmă papilară aflat în plicul nr. 1, a unui ambalaj tampon intim ridicat de la locuința inculpatului aflat în plicul nr. 3, a unor fragmente de hârtie igienică ridicate de la locuința inculpatului aflate în plicul nr. 4, a unui tampon intim ridicat de la locuința inculpatului aflat în plicul nr. 1, a trei bețișoare de urechi ridicate de la locuința inculpatului aflate în plicul nr. 2, a unei urme papilare ridicată cu ocazia examinării autoturismului_ aflată în plicul nr. 7, a două bețișoare tip exudat faringian reprezentând probe biologice ridicate de la inculpat aflate în plicul nr. 1, a unui fragment de os ridicat din curtea locuinței inculpatului aflat în plicul nr. 1, a unei hărți scara 1:20.000 ridicată de la locuința inculpatului aflată în plicul nr. 2, a unui carnețel de notițe ridicat de la locuința inculpatului aflat în plicul nr. 3, a patru cartele telefonice și un telefon ridicate de la locuința inculpatului aflate în plicul nr. 4, a unui telefon Nokia ridicat de la locuința inculpatului aflat în plicul nr. 5, a două telefoane, din care unul Nokia și altul Samsung ridicate de la locuința inculpatului aflate în plicul nr. 8, a unui card SD ridicat de la locuința inculpatului aflat în plicul nr. 9, toate descrise în procesele verbale de cercetare la fața locului efectuate la locuința victimei la data de 24.01.2012, la locuința inculpatului la datele de 31.01.2012, 03.02.2012, 22.03.2012 și 21.11.2012, de către P. de pe lângă Tribunalul N., colete și plicuri aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului N., până la soluționarea definitivă a cauzei, după care, vor fi distruse.

În temeiul art. 162 alin. 3 Cod procedură penală, s-a dispus conservarea unui plic conținând 13 medii de stocare, a două plicuri conținând câte 18 fotografii și a două plicuri conținând câte un DVD, toate atașate la dosarul cauzei.

În temeiul art. 7 raportat la art. 4 alin. 1 lit. b din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de la inculpat a probelor biologice în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile P. M., P. V., V. C. N., P. A. M., P. V. I., P. V. M. și în consecință:

În temeiul art. 19 și art. 397 Cod procedură penală, raportat la art. 1357 și art. 1381 Cod civil, a fost obligat inculpatul să plătească părților civile P. M. și P. V., câte 20.000 euro, cu titlu de daune morale.

A fost obligat inculpatul să plătească părții civile P. M., în calitate de tutore al minorului P. G. L., născut la data de 28.03.2005, fiul lui R. Gergiana și Natural, câte 170 lei, cu titlu de prestație periodică lunară pentru minor, începând cu data de 22.01.2012 și până la majoratul minorului, respectiv 25.03.2023.

A fost obligat inculpatul să plătească părților civile V. C. N., P. A. M., P. Vaslica I. și P. V. M., câte 2.500 euro, cu titlu de daune morale.

S-a constatat că inculpatul a fost asistat de avocat ales.

În temeiul art. 276 alin. 2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească părților civile P. M., P. V., V. C. N., P. A. M., P. Vaslica I. și P. V. M., câte 83 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 75.000 lei, cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 30/P/2013, întocmit la data de 01.10.2013 de către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, înregistrat la această instanță sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului Ț. C. N., pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: omor calificat, prev. de art.174, 175 lit. b Cod penal; furt calificat, prev. de art. 208 alin. l raportat la art. 209 lit. g Cod penal; profanare de morminte, prev. de art. 319 Cod penal; dare de mită, prev. de art. 255 alin. 1 Cod penal, cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și fals în declarații, prev. de art. 292 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut în sarcina inculpatului Ț. C. N. că, în seara zilei de 22 ianuarie 2012, în jurul orelor 18:30-19:00, pe fondul unui conflict preexistent determinat de interese materiale, respectiv partajarea unor bunuri comune, acesta a agresat-o pe victima Ț. (P.) R. G., provocându-i leziuni traumatice care au condus la deces. În intervalul orar 19:30-24:00, pentru a-și crea un alibi, inculpatul s-a deplasat și a rămas în locuința prietenei sale - minora R. M. L., după care s-a deplasat la locuința sa, unde probabil a abandonat cadavrul victimei și după ce i-a sustras telefonul mobil și brățara din aur, s-a deplasat cu autoutilitara personală în zona Tunelului de Aducțiune de la Lacul de Acumulare Izvorul Muntelui, unde s-a debarasat de cadavru, revenind ulterior la domiciliu.

La data de 08 februarie 2012, inculpatul a fost supus testului Poligraf, iar la întrebările relevante ale cauzei, au fost evidențiate modificări ale stresului emoțional, caracteristice indiciilor comportamentului simulat, situație adusă la cunoștință inculpatului de către expertul criminalist, comisar șef T. I., din cadrul Serviciului criminalistic al Inspectoratului de Poliție al Județului Bacău, căruia inculpatul i-a promis o sumă de bani, pentru ca acesta să consemneze în raportul scris concluzii contrare celor rezultate din testul efectuat.

Pentru a preîntâmpina partajul imobilului bun comun, la data de 17 mai 2011, în timpul căsătoriei, inculpatul Ț. C. N. a vândut mamei sale - Ț. E., casa de locuit și terenul aferent. Autentificarea de către Biroul notarului public M. M. sub nr. 958 a contractului de vânzare-cumpărare și intabularea imobilului pe numele cumpărătoarei, în cartea funciară a comunei Tașca, județul N., conform încheierii nr. 4185/2011 din 18 mai 2011 a B.C.P.I. B., s-a realizat ca urmare a declarării de către inculpat a împrejurării false că era necăsătorit.

Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, respectiv sesizarea dispariției victimei; procesele verbale de cercetare la fața locului și planșa fotografică aferentă; procesele verbale de cercetare criminalistică și planșa fotografică anexă; procesele verbale de percheziții domiciliare și planșele fotografice; imaginile video bancă; procesul verbal privind imaginile video; nota tehnică întocmită de Institutul pentru Tehnologii Avansate; raportul de constatare tehnico-științifică; rapoartele de expertiză medico-legală genetică ADN; raportul de constatare tehnico-științifică; raportul de constatare tehnico-științifică traseologică; rapoartele de constatare tehnico-științifică privind detecția comportamentului simulat; procesele verbale întocmite de organul de poliție privind constatarea unei infracțiuni de corupție și planșele fotografice anexă; procesul verbal întocmit cu ocazia percheziției în sistem informatic și mediul de stocare aferent; autorizările privind interceptările și înregistrările convorbirilor telefonice, cu materialele aferente; autorizarea datelor deținute în temeiul art. 4-9 din Legea nr. 82/2012 și listing-urile aferente; hărțile relaționale; procesele verbale întocmite cu ocazia căutării victimei; procesele verbale întocmite în baza autorizării instanței de localizare prin GPS și fotografiile aferente; documentele privind tranzacția de vânzare-cumpărare a imobilului bun comun; sentința civilă de divorț; încheierea din 31.05.2012 a Judecătoriei B., prin care partea civilă P. M. a fost desemnată tutore al minorului P. G. L., adresa nr. 121 din 04.11.2013, emisă de . B., raportul de examinare nr. 163G – BO -_, întocmit la data de 24.09.2013 de Biroul Federal de Investiții din cadrul Departamentului de Justiție al S.U.A. - Divizia de Tehnologie Operațională - Unitatea de Analiză Video, Audio și Imagistică, la care sunt atașate două plicuri cu câte 18 fotografii, două plicuri cu câte un DVD și 13 medii de stocare, sentința civilă nr. 69 din 24.01.2014 a Judecătoriei B., prin care s-a declarat moartea victimei Ț. (P.) R. G., completările la raportul de expertiză medico-legală - examen ADN nr. A._, întocmit la data de 28.04.2014 de către I.N.M.L. „M. Minovici” București, declarațiile părții civile P. M., declarațiile martorilor M. V., S. D., G. M., G. L., R. M. L., R. N. Garofița, R. C. I., R. I., R. A. V., R. V., Ț. N. C., U. B. G., Ț. E., Ț. A. M., G. R., C. V. F., S. C., Grăină M., A. G., D. I., M. M., P. V., P. V. M., T. I., B. V. B., S. T., V. A. D., S. M., Fârțală Concut A., C. G. D., R. M., G. V., S. V., Ț. D., A. I., G. F., A. F., P. D., D. C. R. I. și H. F., instanța reține următoarea situație de fapt:

Inculpatul Ț. C. N. a avut din anul 2008 o relație de concubinaj cu victima Ț. (P.) R. G., locuind la domiciliul părinților lui din comuna Tașca, ., iar la data de 23 ianuarie 2009, cei doi s-au căsătorit. Victima avea în întreținere un copil minor rezultat dintr-o relație anterioară căsătoriei cu inculpatul.

În perioada conviețuirii, cei doi au început edificarea unei case de locuit, în curtea părinților inculpatului din satul Neagra, ., plănuind să se mute în acel imobil în luna octombrie 2010.

Inculpatul și victima au conviețuit în fapt până în luna mai 2011, când, ca urmare a neînțelegerilor legate de infidelitatea ambilor soți, victima s-a mutat în locuința părinților săi din comuna Tașca, ., împreună cu fiul ei minor P. G. L., rezultat dintr-o relație anterioară căsătoriei.

Starea conflictuală dintre inculpat și victimă a fost determinată atât de relația extraconjugală a inculpatului cu minora R. M. L., cât și de relația de aceeași natură pe care victima a avut-o cu M. V., patronul societății la care ambii soți erau angajați.

Aceste relații au fost de notorietate, rezultând din declarațiile martorilor M. V., G. L., R. N. Garofița, R. C. I., R. I., R. A. V., R. V., V. A. G. și Ț. A. M. că victima Ț. (P.) R. G. știa de relația soțului ei cu minora R. M. L., elevă în clasa a VIII la școala din comună, pe care a căutat-o la școală, a lovit-o și i-a cerut să pună capăt relației, iar inculpatul avea cunoștință de relațiile apropiate dintre soția sa și M. V..

Datorită neînțelegerilor intervenite pe acest fond, victima a părăsit domiciliul conjugal, după ce în prealabil a fost agresată de inculpat.

După despărțirea în fapt, cei doi au purtat discuții contradictorii cu privire la partajarea bunurilor comune, victima emițând pretenții cu privire la partea din casa nou construită, în dezacord cu inculpatul și mama acestuia, Ț. E., care pretindeau că ar fi avut o contribuție materială, exclusivă la edificarea casei.

Din probe rezultă că victima i-a solicitat inculpatului aproximativ 70.000 - 80.000 lei, sumă cu care intenționa să achiziționeze un apartament sau o garsonieră pe raza orașului B., unde să locuiască împreună cu fiul ei. Relevante în acest sens sunt declarațiile martorilor M. V., G. L., S. D., Ț. A.-M., R. M. L., precum și discuțiile purtate de victimă pe facebook, în care preciza că nu intenționa să renunțe la bunurile dobândite în timpul căsătoriei, apreciind ca acestea proveneau și din munca ei.

Intenția victimei Ț. (P.) R. G. de a introduce acțiune de partaj rezultă și din înscrisurile puse la dispoziție de partea civilă P. M., mama victimei, din care reiese că, la încheierea contractului de asistență juridică ce a avut ca obiect dosarul de divorț, pe un bilețel cu înscris olograf intitulat „Partaj”, erau trecute documentele necesare introducerii unei astfel de acțiuni (vol.9, filele 256-259).

În acest sens, s-a reținut și împrejurarea că inculpatul a declarat că motivul determinant pentru care a oficiat cununia civilă cu victima a fost contractarea unui credit bancar pentru edificarea casei, căsătoria fiind un criteriu suplimentar de solvabilitate.

Inculpatul Ț. C. N. a formulat acțiune de divorț împotriva victimei Ț. (P.) R. G., căsătoria lor fiind desfăcută definitiv și irevocabil, prin acordul părților, prin sentința civilă nr. 1823/2011 din 22 noiembrie 2011 a Judecătoriei B., însă până la dispariția victimei din 22 ianuarie 2012, aceasta nu intrase în posesia hotărârii de divorț pentru a întreprinde demersurile necesare în vederea schimbării actului de identitate, conform numelui purtat anterior căsătoriei.

Pentru a preîntâmpina partajarea imobilului, bun comun, la data de 17 mai 2011, în timpul căsătoriei, inculpatul Ț. C. N. a vândut mamei sale Ț. E., casa de locuit și terenul aferent, pe baza declarării în fals a împrejurării că era necăsătorit, fiind încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 958, autentificat de către Biroul notarului public M. M., imobilul fiind intabulat apoi pe numele cumpărătoarei în cartea funciară a comunei Tașca, județul N., potrivit încheierii nr. 4185/2011 din 18 mai 2011 a B.C.P.I. B..

Din declarația martorei Ț. E., mama inculpatului, rezultă că în timp ce se afla la muncă în Italia, a fost contactată de fiul ei, care i-a solicitat să revină în țară pentru a întocmi formalitățile de vânzare-cumpărare a locuinței construită în timpul căsătoriei cu victima. Martora Ț. E. a relatat faptul că a avut o discuție cu inculpatul în faza întocmirii actelor de vânzare-cumpărare, propunându-i acestuia să-i dea victimei, partea care i se cuvenea din imobil.

Ulterior încheierea tranzacției, inculpatul Ț. C. N. a ascuns actele autentificate, dându-le spre păstrare unei rude din partea mamei, pe nume H. F..

După despărțirea în fapt, urmată de divorț și discuții contradictorii cu privire la imobilul bun comun, foștii soți au locuit separat, dar au continuat să lucreze la aceeași societate, respectiv . B., administrată de M. V..

În ziua de duminică - 22.01.2014, victima Ț. (P.) R. G. a fost de serviciu la restaurantul societății din Portul B., iar seara, după terminarea programului de lucru a fost condusă până în apropierea locuinței părinților săi din satul Poiana, . administratorul . B., M. V., cu autoturismul acestuia marca Matiz, de culoare albă, în mașină aflându-se și colega victimei, S. D., care locuia mai departe, în satul Neagra, ..

Înainte să plece de la locul său de muncă din B., dar și pe traseul parcurs spre domiciliu, victima și-a anunțat mama, în cadrul unor discuții telefonice, pentru a-i pregăti masa, aspect ce rezultă din listing-urile telefonice și din hărțile relaționale întocmite în cauză.

Victima Ț. (P.) R. G. avea în îngrijire pe minorul P. G. L., în vârstă de șapte ani și locuiau la domiciliul părinților săi, P. V. și M., din satul Poiana, . fiind foarte atașată de copil și de ceilalți membri ai familiei, nefiind semnalate perioade de lipsă de la domiciliu.

Relevant sub aspectul relației pe care victima a avut-o cu copilul său este împrejurarea că în ziua dispariției, un telefon mobil pe care obișnuia să-l folosească, îl lăsase copilului pentru a ține legătura cu el, deși putea să facă acest lucru prin intermediul telefonului mamei sale, P. M., fapt ce confirmă că victima nu ar fi putut să părăsească domiciliul fără să anunțe în prealabil pe vreunul din membrii familiei și fără să ia legătura cu copilul său minor, situație probată prin declarațiile majorității martorilor din familie sau din anturajul victimei, audiați în cauză. Atașamentul victimei față de copil era atât de mare, încât aceasta a ales să-și crească singură copilul, fără să apeleze la tatăl biologic al minorului și fără să promoveze acțiune în stabilirea paternității.

În jurul orei 18:30, victima a coborât din mașină în fața podului pietonal care asigură accesul din drumul județean B. - Lacu R., în satul Poiana, ., traversând râul B., iar M. V. și-a continuat deplasarea cu mașina pentru a o duce la domiciliu pe cealaltă salariată.

Prin urmare, victima Ț. (P.) R. G. a fost văzută pentru ultima dată de M. V. și S. D., în timp ce traversa podul pietonal, iar din acel loc și până la domiciliul părinților săi, deși mai avea de străbătut o distanță de doar câteva sute de metri, nu a mai ajuns acasă.

Din declarațiile martorului M. V., ale părții civile P. M., a datelor obținute din vizualizarea înregistrărilor camerei video, din listing-urile telefonice și hărțile relaționale, rezultă că victima Ț. (P.) R. G., a ajuns în zona de domiciliu în jurul orei 18:30, iar după ora 19:00, nu a mai răspuns apelurilor repetate ale martorului M. V. și ale mamei sale, P. M..

Cum P. M. a rămas fără credit pe telefonul mobil și nu putea să o mai apeleze pe fiica sa, M. V. i-a încărcat acesteia cartela telefonică și ambii au apelat-o la telefonul mobil pe victimă, până la ora 24:03 din acea noapte, după care telefonul a fost închis.

Ora la care telefonul mobil al victimei a fost închis, corespunde cu ora la care inculpatul, a ajuns la domiciliul său, după ce a părăsit domiciliul prietenei sale, R. M. L..

În concluzie, în seara zilei de 22.01.2012, între orele 18:30 - 19:00, victima Ț. (P.) R. G. a fost așteptată de inculpatul Ț. C. N., în zona prin care trecea spre casă, fiind preluată de acesta după ce a traversat podul pietonal și dusă în autoutilitara sa marca Dacia cu numărul_, de culoare albastru, cu benă carosată de culoare albă, respectiv în compartimentul de marfă, unde a agresat-o, provocându-i sângerări și leziuni traumatice care au condus la deces.

La data de 24 ianuarie 2012, mama victimei, P. M. a sesizat organele de poliție cu privire la dispariția fiicei sale Ț. (P.) R. G., în vârstă de 24 de ani, care nu a mai revenit la domiciliul comun din seara zilei de 22 ianuarie 2012, sens în care a început efectuarea actelor de cercetare penală.

A fost cercetată mai întâi mașina inculpatului prevăzută cu o cabină de 4-5 locuri pasageri în față și un compartiment de marfă în spate, în acesta din urmă fiind descoperite urme cu aspect de sânge uman, aspect ce denotă că victima s-a aflat în seara dispariției în acel compartiment al mașinii.

În urma expertizei criminalistice efectuată la data de 27.01.2012, la autoutilitara marca Dacia nr._, aparținând inculpatului Ț. C. N., au fost descoperite mai multe urme dinamice de culoare brun-roșcat, sub formă de stropi, care au fost ridicate după verificarea părții carosate din fibră de sticlă, cu lumina incidență a aparatului „CRIME LIGHT”, iar după testarea cu ajutorul fiolei hemident, au dat rezultat pozitiv pentru sânge uman. O parte dintre acestea, respectiv două urme (pete de culoare brun-roșcat) ridicate de pe oblonul lateral dreapta din interiorul compartimentului de marfă, au fost trimise Institutului Național de Medicină Legală „M. Minovici” București. Din concluziile Raportului de expertiză medico - legală nr. A15/7068/3.10.2012, rezultă următoarele: „Analiza genetică a urmelor cu aspect de sânge recoltate din interiorul autoutilitarei Dacia a pus în evidență câte un profil genetic unic, aparținând uneia și aceleași persoane de sex feminin. Între profilurile ADN evidențiate la nivelul urmelor cu aspect de sânge uman și profilul ADN de referință al dispărutei Ț. R. G. este o corespondență perfectă”.

Relevant în cauză este și Raportul de constatare tehnico-științifică nr._/21.05.2013, întocmit de Serviciul criminalistic al Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, care a concluzionat că: „urmele supuse examinării au fost create prin picurare sau stropire dintr-o sursă aflată în mișcare, în interiorul spațiului delimitat de benă și caroseria acesteia; având în vedere unghiurile de impact, succesiunea acestora poate fi cea marcată în planșa foto pusă la dispoziție, respectiv de la A la C: sursa de origine a avut o mișcare circulară, în sensul acelor de ceasornic (reper axa longitudinală a autovehiculului) descendentă, dinspre colțul stânga sus al caroseriei benei către colțul din dreapta jos al acesteia; direcția de deplasare și traiectoria acestora este dată de însăși traiectoria sursei de origine respectiv dintre colțul stânga sus al caroseriei benei către colțul din dreapta jos al acesteia și dinspre zona central mediană a tavanului caroseriei benei către colțul din dreapta jos, pe o traiectorie semicirculară”.

Din declarațiile martorilor audiați în cauză, dar și din declarațiile inculpatului date în cursul urmăririi penale, rezultă că de la data achiziționării autoutilitarei - 25.10.2010, Ț. (P.) R. G. nu a avut acces în compartimentul de marfă al mașinii, iar inculpatul a declarat că victima a călătorit ultima dată cu autovehiculul lui la data de 17.01.2012, în cabină, pe locul din dreapta conducătorului auto.

A fost ultima dată, înainte de sesizarea dispariției victimei, când acesta a fost luată de inculpat cu autoturismul personal de la locuința părinților săi, la o oră târzie, respectiv 22:00, iar în momentul în care a fost readusă la domiciliu, conform declarației părții civile P. M., victima era foarte supărată întrucât în urma discuțiilor avute cu inculpatul nu a reușit să ajungă la o înțelegere privind partajarea bunurilor comune, deoarece acesta a fost de acord să-i ofere numai suma de 10.000 lei, reprezentând în opinia sa contribuția fostei soții la edificarea construcției din timpul căsătoriei.

Din coroborarea tuturor probelor existente la dosarul cauzei, rezultă că inculpatul a suprimat viața victimei Ț. (P.) R. G. în seara zilei de 22.01.2012, iar mobilul crimei l-a constituit interesul material al inculpatul referitor la imobilul bun comun.

Conform listei detaliate a apelurilor telefonice, dar și activităților efectuate potrivit art. 911 și următoarele Cod procedură penală s-a stabilit că în ziua dispariției, victima Ț. (P.) R. G. a utilizat în discuțiile telefonice purtate, cartela telefonică cu nr.0733/_ și terminalul mobil cu ._, ultimul apel inițiat de către aceasta fiind la ora 17:51:23, când victima a contactat-o pe mama sa, P. M., comunicându-i că urmează să ajungă acasă. . IMEI corespunde unui telefon mobil marca Samsung, model C3300, cu o valoare situată între 266 și 500 lei.

Localizarea apelurilor telefonice ale inculpatului și ale victimei din seara zilei de 22 ianuarie 2012, arată că aceștia s-au aflat în aceleași arii de acoperire ale rețelelor telefonice și prin urmare s-au aflat în același loc și timp.

În intervalul orar 19:30 - 24:00, pentru a-și crea alibi, inculpatul Ț. C. N. s-a deplasat și a rămas în locuința prietenei sale, R. M. L., apoi s-a deplasat la locuința sa, unde probabil abandonase cadavrul victimei, a sustras telefonul mobil și brățara din aur pe care victima le avusese asupra ei în acea seară, după care în jurul orei 01:16 s-a deplasat cu autoutilitara în zona Tunelului de Aducțiune de la Lacul de Acumulare Izvorul Muntelui, unde s-a debarasat de cadavru, revenind la domiciliu în jurul orei 03:46, în dimineața zilei de 23.01.2012.

Contrar susținerilor inculpatului, autoutilitara sa a fost surprinsă într-o înregistrare a unei camere de supraveghere de pe raza orașului B., analizată de Institutul pentru Tehnologii Avansate din cadrul Serviciului Român de Informații, trecând pe . Lacului de acumulare Izvorul Muntelui la ora 01:16 și revenind la ora 03:46.

Inculpatul Ț. C. N. a susținut constant că, în seara zilei de 22 ianuarie 2012 s-a aflat la locuința prietenei sale, martora R. M. L.. Este evident că inculpatul a încercat să-și creeze alibiuri plecând în jurul orei 19:00, în vizită la prietena sa, R. M. L. și sunând la telefon pe martorii U. B. G. și G. L., cu primul martor încercând chiar să stabilească o întâlnire în centrul localității Tașca. Din declarațiile martorului U. B. G. rezultă că invitația inculpatului la sfârșit de săptămână i s-a părut neobișnuită, întrucât în mod constant în zilele de lucru ei se opreau la întoarcerea de la muncă în centrul localității Tașca, unde consumau băuturi răcoritoare.

Mai mult, atât inculpatul cât și martora R. M. L. au recunoscut la audieri că în ziua de 25.01.2012, când au fost declanșate verificări de către organele de poliție în legătură cu dispariția victimei, inculpatul i-a transmis martorei un mesaj telefonic prin care a atenționat-o că va fi audiată, atrăgându-i totodată atenția că în seara zilei de 22.01.2012 a fost la ea la domiciliu.

Martora a pus la dispoziție organelor de urmărire penală telefonul mobil cu mesajul aferent, în cauză efectuându-se fotografierea acestuia.

Trebuie menționat că martora R. M. L. a încercat să-i creeze un alibi inculpatului, declarând nereal că în noaptea de 22/23 ianuarie 2012, în jurul ori 24:00, a mers în mașina acestuia în care a stat aproximativ jumătate de oră, după care au plecat împreună în apartamentul bunicii sale situat în centrul orașului B., unde a rămas cca. două ore, ajungând acasă dimineața, în jurul orei 04:00. Martora a declarat că apartamentul bunicii sale era nelocuit pentru că aceasta locuia într-o casă situată în apropierea Fabricii de ciment din . a spus despre această împrejurare deoarece nu voia ca părinții săi să știe că întreținea relații sexuale cu inculpatul ( f.164-165 d.i. vol I).

Susținerile martorei R. M. L. sunt contrazise de declarațiile martorilor din familia ei, respectiv tatăl și sora acesteia, R. I. și R. N. Garofița, care au susținut că atunci când inculpatul rămânea peste noapte în locuința lor dormea cu sus numita, (f.162-163 d.i. vol.I), iar fratele și mama martorei, R. A. V. și R. V. au susținut că familia lor nu a avut posesia cheii de la apartamentul situat în centrul orașului B. (f.213 d.i. vol.I și f. 457 d.i. vol.II).

În aceste condiții s-a constatat că declarația martorei dată în instanță este nesinceră și urmează a fi înlăturată.

Surprinderea mașinii inculpatului în noaptea de 22/23 ianuarie 2012, de camera de supraveghere de pe raza orașului B., se coroborează cu declarațiile martorului M. V., care a susținut că în noaptea de 22/23 ianuarie 2012, în jurul orelor 01:00 a observat autoutilitara inculpatului deplasându-se pe drumul ce ocolește lacul, spre localitatea Izvorul Alb. Martorul a mai precizat că în momentul în care a văzut autoturismul inculpatului, a fost convins că și acesta 1-a văzut, și fiindu-i teamă să nu-i sustragă ceva de la firmă, a pornit cu autoturismul său Matiz în urmărirea mașinii inculpatului, însă după un timp a renunțat. Pentru a fi sigur că a fost inculpatul Ț. C. N., martorul s-a deplasat în localitatea Tașca, la locuința acestuia, constatând că porțile erau larg deschise iar autoturismul nu era în curte (f.206-208 d.i. vol.I).

Declarațiile martorului sunt susținute de imaginile surprinse de camera de luat vederi amplasată la Banca Transilvania, din orașul B., care atestă faptul că la ora 01:50, un autoturism marca Matiz, de culoare albă, s-a deplasat dinspre Lacul de acumulare Poiana Teiului, spre . ora 02:21, un autoturism marca Matiz, de culoare albă s-a deplasat dinspre localitatea Tașca, spre Lacul de acumulare Poiana Teiului.

Împrejurarea că autoturismul surprins de camera de luat vederi și observat de martorul M. V. aparținea inculpatului Ț. C. N., fiind condus de acesta în noaptea respectivă, rezultă și din declarația martorului Ț. N. C., fratele inculpatului, care a susținut că inculpatul i-a solicitat să declare organelor de urmărire penală, în mod nereal, că în noaptea respectivă el a condus autoturismul pentru a se deplasa la o prietenă. Mai mult decât atât, faptul că în noaptea respectivă inculpatul a condus autoturismul personal rezultă și din declarațiile martorilor R. M. L., R. N. Garofița și R. C. I., care au arătat că în seara zilei de 22.01.2012, în mod cert, după ora 19:00, inculpatul a fost în locuința familiei R., până în jurul orelor 24:00, martorii observând autoturismul acestuia parcat lângă . parcursul cercetărilor s-au efectuat verificări în bazele de date privind autoturismele cu aceleași caracteristici tehnice, rezultând că pe raza județului N., în afară de autoturismul marca Dacia, înmatriculat sub numărul_, aparținând inculpatului Ț. C. N., figura un autoturism marca Dacia 1307, cu numărul de înmatriculare_, aparținând martorului Țepe D.. Acesta în declarația dată a arătat că deține autoturismul din anul 2012, dar că mașina nu a avut niciodată benă carosată. De asemenea, în zona B. mai exista un autoturism Dacia 1307, de culoare albastru, cu benă carosată de culoare albă, utilizat de martorul S. V. și înmatriculat sub numărul_ . În declarația dată, martorul S. V. a arătat că în iarna 2011/2012 nu a folosit autoturismul întrucât nu era dotat cu cauciucuri de iarnă și în plus, nu avea ce să caute, pe timp de noapte, în zona situată între Barajul B. și localitatea Izvorul Muntelui (f.601 și 696 d.i. vol.II).

Pentru a se stabili timpul necesar efectuării unui traseu din zona B. - Izvorul Muntelui, s-a procedat la cronometrarea acestui traseu la data de 13.03.2013, ocazie cu care, așa cum rezultă din procesul-verbal încheiat, la ora 16:45 s-a plecat din B. - Banca Transilvania, fiind parcurs traseul peste munte și revenind în B. - Banca Transilvania la ora 18:30, cu mențiunea că la momentul efectuării acestui activități în zonă plouase, iar drumul de acces era noroios (proces-verbal, fila 52, vol. IV).

Relevante sub acest aspect sunt și declarațiile martorului U. B. G., care a arătat că în dimineața zilei de 23.01.2012, imediat după dispariția victimei, împreună cu inculpatul Ț. C. N., s-a deplasat cu o barcă cu motor, în zona denumită „La stână”, având asupra lor o drujbă și un topor, pentru a tăia căpriori din pădure pentru societate. Martorul a susținut că după ce a coborât în acel loc din barcă cu drujba și toporul, inculpatul sub pretextul că merge să vadă dacă mai sunt locuri de unde pot tăia lemne, a plecat singur cu barca cu motor cel mai probabil spre deal, la tunel, revenind după aproximativ 45 de minute. Faptul că inculpatul s-a deplasat cu barca spre Tunelul de Aducțiune, poate fi explicat prin aceea că trebuia să facă verificări în zona tunelului, fără a fi observat de alte persoane.

Traseul parcurs de inculpat în noaptea de 22/23 ianuarie 2012, rezultă și din procesul-verbal de confruntare încheiat cu ocazia efectuării acestei proceduri între inculpatul Ț. C. N. și martorul M. V., ocazie cu care inculpatul i-a cerut martorului să explice că dacă 1-a văzut circulând pe drumul către Izvorul Muntelui, de ce nu 1-a văzut și când s-a întors, deși era sigur că martorul nu avea cum să-1 mai vadă pentru că după ce a abandonat cadavrul victimei și-a continuat deplasarea ocolind Lacul de acumulare, traseu ce i-a permis să ocolească zona unde martorul avea sediul firmei.

Pentru prelucrarea imaginilor surprinse de camera de luat vederi, la data de 29.04.2013 s-a solicitat sprijinul Birului Federal de Investigații prin Ambasada Statelor Unite ale Americii la București.

Din raportul de examinare nr. 163G-BO-_, întocmit la data de 24.09.2013, rezultă că „Imaginile procesate ale vehiculului în cauză au fost comparate cu cele ale Daciei pick-up cunoscute. Vehiculul în cauză descris în imaginile de pe Q1 împarte aceleași caracteristici de clasă constructivă, limitate cu cele ale Daciei pick-up cunoscute, de asemenea descrise în imaginile Q1, inclusiv formă, aspectul caroseriei și nuanță. Cu toate acestea din cauza detaliilor insuficiente conținute pe imaginile de supraveghere Q1, Dacia pick-up cunoscută nu poate fi identificată sau eliminată ca fiind vehiculul în cauză”.

La data de 08 februarie 2012, inculpatul Ț. C. N. a fost supus, cu acordul său, unei constatări tehnico științifice pentru depistarea comportamentului simulat, prin folosirea tehnicii POLIGRAF.

Din concluziile Raportului de constatare tehnico-științifică nr._/2012 din 09 februarie 2012 al Serviciului criminalistic din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Bacău, rezultă că „în evoluția diagramelor POLIGRAF, corespunzătoare răspunsurilor numitului Ț. C. N., la întrebările critice (relevante) ale cauzei, mai sus descrise, au fost evidențiate modificări ale stresului emoțional, semnificativ caracteristice indicilor comportamentului simulat”.

După examinarea sa de către expertul criminalist, comisar șef T. I., în laboratorul acestuia din sediul IPJ Bacău, inculpatului i-au fost aduse la cunoștință de către expert concluziile rezultate din interpretarea biodiagramelor și profitând de faptul că procedura de examinare excludea prezența altor persoane, inculpatul i-a promis expertului o sumă de bani, fără a-i determina cuantumul, pentru ca acesta să consemneze în raportul scris concluzii contrare celor rezultate din testare.

Promisiunea a fost făcută în cadrul unei discuții post-test, iar expertul a adus imediat la cunoștința lucrătorilor de poliție judiciară B. B. V. și S. T. din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului N., care l-au condus pe inculpat la Bacău, promisiunea de mită făcută de acesta, astfel încât la data de 08 februarie 2012 s-a întocmit sesizare din oficiu și cu privire la această faptă.

Săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de dare de mită a fost confirmată de declarația dată în cursul urmăririi penale de specialistul T. I., în prezent decedat, a martorilor S. T. - agent șef principal în cadrul Serviciului de Investigații Criminale al I.P.J. N. și B. V. B. - Șeful serviciului de Investigații Criminale al I.P.J. N. și de o convorbire telefonică interceptată și înregistrată în cauză purtată de inculpat la data de 08 februarie 2012, cu mama sa - Ț. E., în cadrul căreia inculpatul și-a expus poziția sa subiectivă.

Referitor la calitatea lui T. I., se reține că acesta, deși era autorizat ca expert în tehnică POLIGRAF, de specialitate psiholog, era încadrat la Serviciul criminalistic al IPJ Bacău, având funcția de comisar șef de poliție, actul efectuat de acesta la data de 08 februarie 2012, fiind o constatare tehnico-științifică.

T. I. nu a avut atribuții de poliție judiciară, nu a efectuat acte de cercetare penală, ci a fost în înțelesul art. 112 alin. 2 Cod procedură penală, specialist ce funcționa în cadrul ori pe lângă instituția de care aparținea organul de urmărire penală, fiind funcționar public, astfel că avea obligația legală de a sesiza săvârșirea de infracțiuni de care lua cunoștință în exercitarea atribuțiunilor de serviciu. Din acest motiv, T. I. a fost subiect pasiv al infracțiunii de dare de mită, brevetul său de expert având în speță valoare cu privire la calificarea sa profesională și nu i-a atribuit calitatea de expert în sensul dispozițiilor art. 261 alin. 2 Cod penal.

Împrejurarea că inculpatul Ț. C. N. i-a oferit martorului expert T. I. o sumă de bani, în scopul descris mai sus, poate fi interpretată și ca un obicei al inculpatului de a-și rezolva problemele personale, întrucât după constatarea unei infracțiunii flagrante de furt calificat, comisă la data de 29.08.2012 în județul V., inculpatul a fost depistat în procedură flagrantă, în timp ce dădea suma de 500 de lei agentului de poliție de la Postului de Poliție Pufești, județul V., care instrumenta un dosar penal de furt calificat, pentru a-și asigura o soluție favorabilă.

După un interval de aproximativ trei luni de la dispariția victimei, inculpatul Ț. C. N. a folosit bunurile sustrase de la aceasta în seara zilei de 22.01.2012, respectiv telefonul mobil și o brățară din aur.

Astfel, din adresa operatorului Vodafone rezultă că la data de 25.04.2012, inculpatul a folosit terminalul mobilului cu aceeași ., cu cea atribuită telefonului utilizat de victimă, împreună cu cartela S. cu nr. 0737/_. Această cartelă PREPAID a fost activată la data de 19 martie 2012 și a fost exclusiv utilizată de inculpatul Ț. C. N., după cum o demonstrează convorbirile telefonice interceptate autorizat în cauză, fiind atașată și altor terminale mobile supuse autorizării. Cartela a mai fost utilizată de inculpat în ziua de 24.04.2012, atașată însă terminalului cu ._ și apoi în zilele de 30.04.2012, 01.05.2012 și 05.05.2012 și a fost folosită în continuare de inculpat, fapt certificat și prin activitățile de interceptare efectuate de P. de pe lângă Tribunalul V. în dosarul penal nr. 1340/P/2012, în perioada 30.08._12.

Rezultă așadar că, în ziua de 25.04.2012, la trei luni după dispariția victimei, în intervalul orar 12:24:26 - 12:25:04, inculpatul Ț. C. N. avea introdusă cartela sa cu nr.0737/_ în aparatul telefonic mobil cu ._, utilizat de victima Ț. (P.) R. G. la ultimele apeluri telefonice din seara zilei de 22.01.2012.

Deși inculpatul a evitat să efectueze operațiuni care ar fi putut duce la descoperirea împrejurării că deținea telefonul victimei, odată cu deschiderea telefonului, operatorul Vodafone i-a comunicat automat două mesaje scrise cu indicații pentru configurarea telefonului.

Din conținutul convorbirilor telefonice interceptate autorizat și redate scris pentru o altă cartelă telefonică utilizată de inculpat, cea cu numărul 0720/_, precum și din localizarea acestor apeluri, rezultă că în intervalul orar în care a deschis telefonul victimei, inculpatul se afla la domiciliul său din ..

Inculpatul nu a mai folosit ulterior acel aparat telefonic, însă din cele mai sus descrise rezultă cert că și-a însușit și folosit telefonul victimei.

În continuare, la data de 08.05.2012, inculpatul a prezentat la Casa de amanet a S.C. Redwood Company IFN S.R.L. Piatra N. o brățară din aur de 3,76 grame, pe care a amanetat-o cu suma de 345 de lei, încheind Contractul de amanet nr._, în nume propriu. Brățara a fost recunoscută ca aparținând victimei de către membrii familiei victimei, colegi de serviciu și prieteni ai acesteia, brățara fiind permanent purtată de victimă, inclusiv în seara dispariției ei.

Brățara a fost comparată și stabilită prin Raportul de constatare tehnico-științifică nr._/2012 din 23.08.2012 al Serviciului criminalistic al Inspectoratului de Poliție al Județului N., ca fiind identică cu cea purtată de Ț. R. G., în unele fotografii personale.

Inculpatul nu a oferit în declarațiile sale explicații pertinente cu privire la acest aspect, negând inițial că ar fi avut legătură cu brățara, pentru ca apoi să susțină că nu îi cunoaștea proveniența și nici nu a verificat-o și că a găsit-o în dormitorul casei sale. Însă, martora S. D. a recunoscut brățara cu certitudine, afirmând că victima Ț. (P.) R. G. o purta zilnic la mână, inclusiv în data de 22 ianuarie 2012.

În declarațiile date, partea civilă P. M. a arătat că inițial nu a recunoscut acea brățară, întrucât victima a afirmat la un moment dat că avea un set de bijuterii, partea civilă deducând că brățara ar trebui să fie identică cu lănțișorul pe care victima obișnuia să-1 poarte la gât, lănțișor pe care 1-a găsit ulterior pe polița din baie, după dispariția victimei.

Martorul M. V. a arătat că lănțișorul din aur îl oferise el cadou victimei în toamna anului 2011, cu ocazia zilei de naștere, iar brățara, deși văzuse la mâna victimei un astfel de obiect, nu a recunoscut-o întrucât nu a văzut-o niciodată în mod distinct, brățara având gravat pe ea un înscris.

Relevantă sub aspectul provenienței brățării purtată de victimă este declarația numitei P. V. M., sora victimei Ț. (P.) R. G., care a arătat că în toamna anului 2011, cu ocazia vizitei pe care sora sa a făcut-o în Italia, profitând de faptul că la mutarea în locuință a găsit o cutie cu bijuterii care cel mai probabil a aparținut foștilor chiriași, i-a spus surorii sale să-și ia din cutia respectivă o bijuterie. Martora a mai arătat că sora sa și-a ales brățara din aur, pe care a purtat-o tot timpul la mână pe timpul șederii în Italia, furnizând organelor de anchetă mai multe fotografii în care victima apărea cu brățara. Este cert că brățara respectivă avea o proveniență străină, fapt demonstrat de inscripția de pe plăcuță, respectiv „ATDHE”, care conform verificărilor făcute pe Internet, reprezintă un nume masculin scris în limba albaneză.

Toate aceste împrejurări demonstrează în plus faptul că bunurile aflate asupra victimei Ț. (P.) R. G., în seara dispariției, nu puteau trece în posesia inculpatului cu consimțământul victimei, cu atât mai mult cu cât era vorba de bijuterii personale și de unicul mijloc de comunicare de la distanță al victimei.

În drept, fapta inculpatului Ț. C. N. de a fi agresat-o în seara zilei de 22 ianuarie 2012, în jurul orelor 18:30-19:00, pe fondul unui conflict preexistent determinat de interese materiale, respectiv partajarea unor bunuri comune, pe victima Ț. (P.) R. G., provocându-i leziuni care au condus la decesul acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, 175 alin. 1 lit. b Cod penal anterior, respectiv art. 188 alin. 1, 189 alin. 1 lit. b noul Cod penal.

Chiar dacă inculpatul nu a recunoscut săvârșirea acestei infracțiuni, din ansamblul probator administrat în cauză rezultă, fără dubii, că Ț. (P.) R. G. este decedată, nefiind dispărută de la domiciliu, fiind victima infracțiunii de omor calificat, al cărei autor este inculpatul Ț. C. N..

Dovada împrejurării că Ț. (P.) R. G. este decedată rezultă de amplele activități de căutare care nu au dus la identificarea vreunei semn de viată autentic, fiind exclusă plecarea voluntară a victimei de la domiciliu.

În acest sens, au fost efectuate investigații atât în cadrul procedurii dispariției, cât și în faza de urmărire penală menite a găsi victima. Au fost efectuate verificări la Banca Comercială Română, Agenția Națională de Administrare Fiscală și Western Union, rezultând că în perioada de după sesizarea dispariției victimei, nu au fost efectuate operațiuni financiare pe numele acesteia.

Periodic, au fost efectuate verificări în toate bazele de date ale Inspectoratului General al Poliției Române, privind accidentele de circulație, amprentele papilare, persoane cu identitate necunoscută (PIN) și cadavrele cu identitate necunoscută (CIN). Din căutarea realizată în baza de date privind accidentele de circulație rezultă că victima nu a fost implicată de la data dispariției până în prezent în niciun accident de circulație pe teritoriul României.

Din baza de date CDN (cadavre - dispăruți - necunoscuți) rezultă că semnalmentele victimei nu au fost identificate cu ocazia înregistrării cadavrelor cu identitate necunoscută sau a vreunei persoane cu identitate necunoscută, situație care poate să apară, în special, în ipoteza internării într-o instituție de asistență socială sau de psihiatrie, fără ca persoana să aibă actele de identitate asupra sa.

Prin urmare, în cauză au fost efectuate ample scotociri și căutări, folosindu-se în acest scop personal din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, câini dresați, scafandri din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Inspectoratului pentru Situații de Urgență, însă victima nu a fost descoperită.

Pentru a fi epuizate toate posibilitățile de căutare și găsire a victimei, în cauză s-a utilizat și aparatul „ADE” cu lucrători din cadrul Serviciului de Protecție și Pază, și folosind material genetic aparținând victimei (fir de păr), s-a indicat existența materialului genetic al victimei în locuința părinților, în locuința inculpatului, la locul de muncă, respectiv firma . și în zona tunelului de aducțiune, conform coordonatelor ce rezultă din procesele-verbale întocmite. De menționat este faptul că, fiind folosit atât pe drumul forestier, cât și pe luciul de apă, aparatul a indicat aceleași coordonate.

Căutările efectuate cu scafandri nu au dat rezultat datorită faptului că aceștia au putut coborî doar până la aproximativ 40 metri adâncime. Ori, din datele tehnice puse la dispoziție de Societatea Hidroelectrica S.A., care are în administrare Lacul de acumulare Izvorul Muntelui, rezultă că acesta are o suprafață totală de 3040 hectare și o adâncime maximă de aproximativ 88 metri, respectiv 100 metri în perioadele cu umiditate crescută, fiind populat cu pești din categoria „pești răpitori”.

La data de 08 februarie 2013, cu sprijinul lucrătorilor din cadrul S.C. Hidroelectrica și a unei echipe de specialiști din Olanda (care asigură mentenanța barajului), s-a folosit un aparat submersibil (R.O.V.) model 3112-SEAEYS, în zonele limitrofe din vecinătatea piciorului barajului și zonei de revărsare a apei din Tunelul de la Tașca (Tunelul de aducțiune) și cu toate că nu au fost identificate fragmente de cadavru sau bunuri care să aibă legătură cu cauza, în zona denumită „La tunel” cablul dispozitivului de căutare s-a încurcat în două sfori existente în zonă cu un capăt fixat pe fundul lacului iar celălalt capăt plutind, situație ce a impus abandonarea căutărilor.

Cum toate investigațiile privind găsirea cadavrului victimei au rămas fără rezultat, mama victimei - P. M. a formulat cerere privind declararea judecătorească a morții fiicei sale, iar prin sentința civilă nr. 69 din 24.01.2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, s-a declarat moartea numitei P. R. G. și s-a stabilit data morții ca fiind la 22.01.2012.

Pentru dovedirea infracțiunii de omor calificat, atât în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești, au fost administrate foarte multe probe indirecte, care coroborate, exclud, varianta unei plecări voluntare a victimei de la domiciliu.

În practica judiciară, soluțiile de condamnare pronunțate ca urmare a comiterii unor infracțiuni de omor fără găsirea cadavrului, au dat naștere la dezbateri ample referitoare la validitatea probelor indirecte și la realizarea unor încercări de ierarhizare a probelor directe și indirecte, după valoarea probantă a acestora.

Cu privire la acest aspect, potrivit art. 63 alin. 1 Cod procedură penală anterior, orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei, constituie probă, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, probele, fie ele directe sau indirecte, nu au o valoare mai dinainte stabilită, aprecierea acestora făcându-se de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată, în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Necesitatea administrării mai multor probe indirecte pentru dovedirea unui fapt, nu diminuează valoarea probantă a acestora.

Dimpotrivă, în toate cauzele penale, atât probele indirecte, cât și probele directe, trebuie raportate la standardul consacrat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului - dincolo de orice îndoială rezonabilă.

În cauza B. A. împotriva României, Curtea a precizat că o probă dincolo de orice îndoială rezonabilă poate rezulta dintr-un ansamblu de indicii sau de prezumții necontestate, suficient de grave, precise și concordante, nefiind de neglijat comportamentul părților în aprecierea probelor.

În Decizia nr. 786/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Penală, instanța supremă și-a însușit argumentul potrivit căruia existența unor probe indirecte nu înseamnă existența unor dubii, care să fie interpretate în favoarea inculpatului, atâta timp cât aceste probe indirecte dovedesc un singur lucru - vinovăția inculpatului.

Fapta aceluiași inculpat de a fi sustras victimei Ț. (P.) R. G., în noaptea de 22/23.01.2012, telefonul mobil cu ._ avut asupra ei și brățara din aur pe care o purta la mână, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 raportat la art. 209 alin. 1 lit. g Cod penal anterior, respectiv art. 228 alin. 1 raportat la art. 229 alin. 1 lit. b noul Cod penal.

Furtul telefonului mobil este dovedit prin adresa operatorului Vodafone, din care rezultă că la data de 25 aprilie 2012, la trei luni după dispariția victimei, în intervalul orar 12:24:26 – 12:25:04, inculpatul a introdus cartela sa cu nr. 0737/_ în aparatul telefonic mobil cu ._, utilizat de victima Ț. (P.) R. G. la ultimile apeluri telefonice din seara zilei de 22.01.2012, iar furtul brățării din aur este dovedit prin contractul de amanet nr._, încheiat de inculpat cu S.C. Redwood Company IFN SRL Piatra N., la data de 08.05.2012, prin care a amanetat brățara victimei.

Fapta aceluiași inculpat de a se fi deplasat în dimineața zilei de 23.01.2012, în jurul orei 01:16, cu autoturismul proprietate personală marca Dacia, înmatriculat sub numărul_, în zona Tunelului de Aducțiune de la Lacul de Acumulare Izvorul Muntelui, unde s-a debarasat de cadavru, revenind la domiciliu în jurul orei 03:46, constituie infracțiunea de profanare de morminte, prevăzută de art. 319 Cod penal anterior, respectiv art. 383 alin. 1 noul Cod penal.

Potrivit textului incriminator constituie infracțiunea de profanare de morminte, profanarea prin orice mijloc a unui mormânt, a unui monument sau a unei urne funerare, ori a unui cadavru.

În speță, ascunderea cadavrului victimei întrunește elementele constitutive ale acestei infracțiuni, deoarece respectul pentru memoria celor decedați este un sentiment profund, de înaltă ținută umană, pe care societatea îl promovează și îl ocrotește, acesta făcând parte din obiectul juridic special al infracțiunii de profanare de morminte, legea impunând un respect datorat onoarei și personalității victimei, sancționând orice act de profanare al unui cadavru.

Prin decizia nr. 907 din 21.02.2003, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție - Secția Penală, s-a arătat că pot fi încadrate în categoria infracțiunii de profanare de morminte, lovirea, vătămarea, tăierea, străpungerea cadavrului, întoarcerea acestuia în altă poziție, degradarea, distrugerea, suprimarea, sustragerea cadavrului sau a unei părți din acesta, a cenușii, dezgroparea (în alte condiții decât cele autorizate), dezbrăcarea cadavrului, aruncarea oaselor sau a rămășițelor pământești ori a cenușii, murdărirea cadavrului și atașarea unui obiect sau însemn de natură a leza memoria persoanei decedate.

În concluzie, simplu fapt al aruncării sau ascunderii rămășițelor pământești ale unei persoane, fără asigurarea ritualului impus de confesiunea celui decedat și de obiceiurile comunității din care face parte, reprezintă un act de profanare al cadavrului, cât timp reprezintă o atingere adusă respectului datorat morților și amintirii acestora.

Prin decizia nr. XXXV, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție în procedura recursului în interesul legii, s-a statuat că în ipoteza în care obiectul material al infracțiunii de profanare de morminte este un cadavru, iar inculpatul prin dezmembrarea ori incendierea cadavrului, urmărește ascunderea faptei de omor comisă anterior, se vor reține în concurs real infracțiunea de omor și infracțiunea de profanare de morminte.

Fapta aceluiași inculpat de a fi promis, la data de 08.02.2012, în cadrul unei discuții post-test o sumă de bani, expertului criminalist, comisar șef T. I., în laboratorul său din sediul IPJ Bacău, după ce acesta i-a adus la cunoștință concluziile rezultate din interpretarea biodiagramelor, cu scopul de a consemna în raportul scris concluzii contrare celor rezultate din testarea prin folosirea tehnicii Poligraf, constituie infracțiunea de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. 1 Cod penal anterior, raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, respectiv art. 290 alin. 1 noul Cod penal.

Săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de dare de mită este dovedită prin declarația dată în cursul urmăririi penale de specialistul T. I., în prezent decedat, prin declarațiile martorilor S. T. - agent șef principal în cadrul Serviciului de Investigații Criminale al I.P.J. N. și B. V. B. - Șeful serviciului de Investigații Criminale al I.P.J. N. și de o convorbire telefonică interceptată și înregistrată în cauză purtată de inculpat la data de 08 februarie 2012, cu mama sa - Ț. E., în cadrul căreia inculpatul și-a expus poziția sa subiectivă.

Fapta inculpatului Ț. C. N. de a fi declarat în fals la data de 17.05.2011, că era necăsătorit, la Biroul notarului public M. M., declarație în baza căreia s-a întocmit de către notarul public, contractul de vânzare-cumpărare nr. 958, prin care inculpatul a vândut mamei sale, Ț. E., casa de locuit construită în timpul căsătoriei cu victima și terenul aferent din satul Poiana, ., imobil ce a fost intabulat pe numele cumpărătoarei în cartea funciară a comunei Tașca, județul N., cu scopul de a preîntâmpina partajarea cu victima a imobilului, bun comun, constituie infracțiunea de fals în declarații, prevăzută de art. 292 Cod penal anterior, respectiv art. 326 noul Cod penal.

Inculpatul a recunoscut săvârșirea acestei din urmă infracțiuni, iar din declarația martorei Ț. E., mama inculpatului, rezultă că acesta a chemat-o din Italia în luna mai, a întocmi formalitățile de vânzare-cumpărare a locuinței construită în timpul căsătoriei cu victima, martora propunându-i să-i dea victimei, partea ce i se cuvenea din imobil.

Tribunalul, a reținut că situația de fapt descrisă este confirmată de probele administrate în cauză, faptele săvârșite de inculpatul Ț. C. N. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor concurente mai sus menționate, iar el se face vinovat de săvârșirea lor.

În cauză s-a dispus și efectuat expertiza medico-legală psihiatrică a inculpatului, iar din concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. Al/6618/2013, întocmit de Institutul Național de Medicină Legală „M. Minovici” București rezultă că „Numitul Ț. C. N. nu prezintă tulburări psihice de natură a-i afecta capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale. Are discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care este cercetat”.

În cuprinsul raportului susmenționat ca și profil al inculpatului Ț. C. N. s-a consemnat: „Tendința de a pune lumea exterioară sub dominația sa, cu agresivitate, insinuând sub masca farmecului sau tandreții. Acumulează afecte dure (furie, ostilitate): poate fi dubitativ etic care se ascunde. Tendința de a purta o „mască socială”, de a se controla. Atitudine față de propriile pulsiuni divizată, pe de o parte, încearcă să-și conștientizeze anumite dorințe pulsionale, dar pe de altă parte, are o atitudine negativă față de ele și încearcă să le oprească accesul în conștiință. A., indiferență relațională, respingerea trebuinței de atașament și de obținere a plăcerii din bunurile acestei lumi. Tendințe la comportament antisocial, imaturitate psiho-emoțională, trăire în plan intuitiv-concret, conform principiului „trăiește clipa”, instinctualitate predominantă, orientare spre lumea materială, etc.”.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, tribunalul a avut în vedere alături de aspectele menționate în raportul de expertiză medico-legală psihiatrică și criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal anterior, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a acestui cod, numărul infracțiunilor, gradul ridicat de pericol social al acestora, persoana inculpatului, care a comis fapte penale concurente cu cele de față în perioada august-septembrie 2012, fiind condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, faptul că este tânăr și a avut o poziție procesuală nesinceră și oscilatorie pe parcursul procesului penal.

Având în vedere că de la data săvârșirii infracțiunilor deduse judecății și până la judecarea în fond a cauzei a intrat în vigoare noul Cod penal, s-a constatat că în aplicarea principiului legii mai favorabile, prevăzut de art. 5 noul Cod penal, sunt mai favorabile dispozițiile Codului penal anterior decât cel aflat în vigoare, atât în ce privește pedepsele principale, cât și instituțiile subsecvente privind concursul de infracțiuni și contopirea pedepselor.

Prin urmare, la încadrarea în drept pentru fiecare din cele cinci infracțiuni, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 5 noul Cod penal.

Pentru infracțiunea cea mai gravă, omor calificat, s-a aplicat inculpatului pedeapsa principală a închisorii, orientată spre maximul special prevăzut de textul sancționator, precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza II și lit. b Cod penal anterior, pe durata legală.

Pentru celelalte patru infracțiuni, au fost aplicate pedepse cu închisoarea, în limitele prevăzute de textele sancționatorii.

Infracțiunile fiind concurente, în temeiul art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal anterior, s-a făcut contopirea celor cinci pedepse cu închisoarea, în pedeapsa cea mai grea, iar în temeiul art. 35 alin. 1 Cod penal anterior s-a aplicat alături de pedeapsa rezultantă a închisorii, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza II și lit. b Cod penal anterior, aplicându-se dispozițiile art. 5 noul Cod penal.

Ca o consecință a condamnării la pedeapsa închisorii, s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II și lit. b Cod penal anterior, în condițiile și pe durata prevăzute de art. 71 alin. 2 Cod penal anterior.

Tribunalul a reținut că subzistă în continuare temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului și având în vedere condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție, în conformitate cu prevederile art. 399 alin. 1 Cod procedură penală va menține măsura, iar în temeiul art. 88 Cod penal anterior, din durata pedepsei se va computa perioada reținerii și arestării preventive efectuate de la data de 21.11.2012 și până la data de 22.10.2014.

Având în vedere că bunurile dobândite prin săvârșirea infracțiunii de furt calificat asupra victimei Ț. (P.) R. G., au rămas la inculpat, fiind folosite de acesta după o perioadă de 3 luni, în temeiul art. 118 alin. 1 lit. e Cod penal anterior, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 345 lei, ca efect al confiscării speciale, sumă ce reprezintă contravaloarea brățării din aur sustrasă de la mâna victimei în noaptea de 22.01.2012 și amanetată de inculpat la data de 08.05.2012, Casei de amanet aparținând S.C. Redwood Company IFN SRL Piatra N..

De asemenea, în temeiul art. 118 alin. 1 lit. e și alin. 4 Cod penal anterior, tot ca efect al confiscării speciale, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 266 lei, reprezentând contravaloarea minimă a telefonului mobil marca Samsung cu ._, model C3300, sustras victimei tot în noaptea de 22.01.2012, telefon ce nu a mai fost găsit printre bunurile sale, după ce l-a folosit în ziua de 25.04.2012.

În vederea recuperării prejudiciilor cauzate de inculpat, s-a menținut sechestrul asigurător asupra autoturismului marca Dacia, înmatriculat sub nr._, instituit prin ordonanța nr. 29/P/2002, emisă la data de 07.05.2012 de P. de pe lângă Tribunalul N..

Referitor la latura civilă a cauzei, tribunalul a constatat că în cursul urmăririi penale s-a constituit parte civilă numai mama victimei, P. M., cu suma de 500.000 euro, cu titlu de daune morale, iar în instanță, la primul termen de judecată, au formulat cerere de constituire ca părți civile, părinții și surorile victimei, respectiv P. M. și P. V., V. C. N., P. A. M., P. V. I. și P. V. M., solicitând fiecare în parte obligarea inculpatului la câte 150.000 euro, cu titlu de daune morale, reprezentând prejudiciul moral cauzat de moartea victimei Ț. (P.) R. G..

Partea civilă P. M. în calitate de tutore al minorului P. G. L. a mai solicitat și obligarea inculpatului la plata sumei de 400 lei lunar, cu titlu de prestație periodică, începând cu data de 22.01.2012 și până la majoratul minorului.

În ceea ce privește pretențiile solicitate de către părțile civile cu titlu daune morale, tribunalul a apreciat că urmare a acțiunii ilicite a inculpatului care a determinat moartea victimei, se justifică în parte cererea de daune morale, apreciind cuantumul acestora la nivelul sumei de câte 20.000 euro pentru suferința psihică cauzată părinților victimei, P. M. și P. V., care afectiv au fost mai apropiați sentimental de victimă, mai ales că le-a rămas și copilul acesteia în îngrijire și la câte 2.500 euro pentru surorile victimei: V. C. N., P. A. M., P. Vaslica I. și P. V. M., deoarece subzistă în totalitate temeiul răspunderii civile delictuale, potrivit dispozițiilor art. 1673 și urm. Cod civil.

În cauza dedusă judecății, daunele morale solicitate de părțile civile, au caracterul unui prejudiciu afectiv, criteriile de cuantificare a acestuia fiind evidente prin însăși rezultatul produs, respectiv încetarea din viață a unei persoane. Cuantificarea daunelor morale, astfel cum s-a statuat în jurisprudență, este un atribut exclusiv al instanței de judecată, care însă trebuie să reflecte o reparație justă din punct de vedere material a prejudiciului nepatrimonial dar, să constituie și o pedeapsă pentru autorul faptei ilicite, în scopul de a preveni pe viitor comiterea unor fapte similare. Prin atribuirea sumei de câte 20.000 euro, cu acest titlu, către părinții victimei și a sumei de câte 2.500 euro pentru surorile victimei, tribunalul apreciază că părților civile li s-a adus o reparație echitabilă prejudiciului afectiv ce le-a fost cauzat, reprezentând totodată și o sancțiune pentru inculpat care a comis fapta prejudiciabilă.

Cu privire la prestația periodică lunară solicitată de partea civilă P. M., pentru nepotul său minor, se reține că aceasta prin încheierea din 31.05.2012 a Judecătorieie B. (f.76-78 d.i. vol.I), a fost numită tutore al minorului P. G. L., născut la data de 28.03.2005, fiul lui R. Gergiana și Natural, domiciliat în ..

Partea civilă în calitate de tutore al minorului a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 400 lei, cu titlu de prestație periodică lunară, susținând că la data decesului victima ar fi avut un salariu de 1.500 lei.

Partea civilă, asistată de apărător ales nu dovedit că victima ar fi avut acel salariu, astfel că raportarea prestației se va face la nivelul salariul net minim pe economie, care în prezent este de 900 lei brut, respectiv 680 lei net.

În aceste condiții, un sfert din salariu minim net pe economie este de 170 lei, astfel că inculpatul va fi obligat la plata acestei sume de bani, cu titlu de prestație periodică lunară pentru minorul avut de victimă înaintea căsătoriei, începând cu data săvârșirii faptei - 22.01.2012 și până la majoratul minorului - 25.03.2023.

În temeiul art. 274 alin.1 și art. 276 alin. 2 Cod procedură penală, ca o consecință a condamnării sale, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat și către părțile civile.

Cheltuielile judiciare ocazionate statului în cursul urmăririi penale au fost mari, de 50.000 lei, din cauza amplului probatoriu administrat, în special a probelor științifice și a celor determinate de căutarea victimei, fiind antrenații specialiști din multe domenii de activitate, inclusiv din străinătate, la care se adaugă cheltuielile ocazionate statului în cursul cercetării judecătorești, atât cu administrarea nemijlocită a probelor, cât și cu numeroasele cereri făcute de inculpat pentru punerea în liberate. În raport de aceste considerente, cheltuielile judiciare datorate de inculpat statului sunt de 750.000 lei, sumă la plata căreia va fi obligat acesta.

Cheltuielile judiciare efectuate în cauză și dovedite de părțile civile sunt în sumă de 500 lei și a fost obligat inculpatul, în mod egal, să le plătească celor șase părți civile.

Împotriva acestei hotărâri, în cadrul termenului legal, a declarat apel inculpatul Ț. C. N..

Apelantul-inculpat nu a motivat în scris apelul, iar în susținerile orale ale apărătorului a fost criticată hotărârea apelată pentru motivele reținute în preambulul prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate, urmând a fi doar examinate de instanța de control judiciar.

Prezent în fața Curții, instanța i-a adus ca cunoștință apelantului-inculpat învinuirile care i se aduc prin actul de sesizare al instanței și faptele pentru care a fost condamnat de instanța de fond, precum și prevederile art.70 alin.2 Cod procedură penală, respectiv, faptul că are dreptul să nu facă nici o declarație la instanța de control judiciar, că tot ce declară poate fi folosit și împotriva sa, iar dacă acceptă să dea declarații au obligația să spună tot ce știu cu privire la învinuirile care li se aduc.

Apelantul-inculpat a fost de acord să dea declarație în cauză, .

Analizând hotărârea apelată în raport de motivele de apel invocate și examinând-o, în conformitate cu prevederile art.374 alin.2 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că apelul urmează a fi admis dar pentru alte considerente decât cele expuse de către inculpat prin apărător, care vor fi prezentate mai jos.

Instanța de fond a respectat dispozițiile procedurale privind motivarea hotărârii, în sensul că a descris faptele care fac obiectul învinuirii, cu arătarea timpului și locului unde au fost săvârșite, încadrarea juridică date faptelor săvârșite de apelantul-inculpat, forma și gradul de vinovăție, circumstanțele în care au fost comise faptele și a analizat probele care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale.

Curtea își însușește motivarea instanței de fond, cu completările care vor fi făcute.

Motivele de apel ale inculpatului prin care acesta solicită achitarea sunt neîntemeiate și vor fi respinse ca atare.

Sub un prim aspect, inculpatul invocă achitarea întrucât nu a fost descoperit cadavrul victimei. După cum corect a reținut și prima instanță dovada împrejurării că Ț. (P.) R. G. este decedată rezultă de amplele activități de căutare care nu au dus la identificarea vreunei semn de viată autentic, fiind exclusă plecarea voluntară a victimei de la domiciliu.

De altfel procurorul a depus la dosarul de urmărire a cauzei numeroase hotărâri judecătorești din România și ale state cu cauze în care inculpații au fost condamnați deși cadavrul victimei nu a mai fost găsi niciodată .

Împrejurarea că inculpatul și victima s-au aflat în același moment și loc la momentul disparitiei rezultă din localizarea terminalelor telefonice. Conform listei detaliate a apelurilor telefonice, dar și activităților efectuate potrivit art. 911 și următoarele Cod procedură penală s-a stabilit că în ziua dispariției, victima Ț. (P.) R. G. a utilizat în discuțiile telefonice purtate, cartela telefonică cu nr.0733/_ și terminalul mobil cu ._, ultimul apel inițiat de către aceasta fiind la ora 17:51:23, când victima a contactat-o pe mama sa, P. M., comunicându-i că urmează să ajungă acasă. . IMEI corespunde unui telefon mobil marca Samsung, model C3300, cu o valoare situată între 266 și 500 lei.

În declarațiile sale inculpatul a arătat că în noaptea de 22.01.2012 n intervalul orar 19:30 - 24:00 s-a aflat la domiciliul prietenei sale R. L. de unde s-a întors la locuința sa. Contrar susținerilor inculpatului, autoutilitara sa a fost surprinsă într-o înregistrare a unei camere de supraveghere de pe raza orașului B., analizată de Institutul pentru Tehnologii Avansate din cadrul Serviciului Român de Informații, trecând pe . Lacului de acumulare Izvorul Muntelui la ora 01:16 și revenind la ora 03:46.

Martora a pus la dispoziție organelor de urmărire penală telefonul mobil cu mesajul aferent, în cauză efectuându-se fotografierea acestuia.

Declarația a fot înlăturată ca nesinceră de către prima instanță iar Curtea constată că nici inculpatul nu a mai reiterat acestă versiune în declarația dată în fața Curții. Împrejurarea că autoturismul surprins de camera de luat vederi și observat de martorul M. V. aparținea inculpatului Ț. C. N., fiind condus de acesta în noaptea respectivă, rezultă și din declarația martorului Ț. N. C., fratele inculpatului, care a susținut că inculpatul i-a solicitat să declare organelor de urmărire penală, în mod nereal, că în noaptea respectivă el a condus autoturismul pentru a se deplasa la o prietenă. Mai mult decât atât, faptul că în noaptea respectivă inculpatul a condus autoturismul personal rezultă și din declarațiile martorilor R. M. L., R. N. Garofița și R. C. I., care au arătat că în seara zilei de 22.01.2012, în mod cert, după ora 19:00, inculpatul a fost în locuința familiei R., până în jurul orelor 24:00, martorii observând autoturismul acestuia parcat lângă . parcursul cercetărilor s-au efectuat verificări în bazele de date privind autoturismele cu aceleași caracteristici tehnice, rezultând că pe raza județului N., în afară de autoturismul marca Dacia, înmatriculat sub numărul_, aparținând inculpatului Ț. C. N., figura un autoturism marca Dacia 1307, cu numărul de înmatriculare_, aparținând martorului Țepe D.. Acesta în declarația dată a arătat că deține autoturismul din anul 2012, dar că mașina nu a avut niciodată benă carosată. De asemenea, în zona B. mai exista un autoturism Dacia 1307, de culoare albastru, cu benă carosată de culoare albă, utilizat de martorul S. V. și înmatriculat sub numărul_ . În declarația dată, martorul S. V. a arătat că în iarna 2011/2012 nu a folosit autoturismul întrucât nu era dotat cu cauciucuri de iarnă și în plus, nu avea ce să caute, pe timp de noapte, în zona situată între Barajul B. și localitatea Izvorul Muntelui (f.601 și 696 d.i. vol.II).

Rezultă așadar că între deplasarea făcută de inculpat în noaptea de 22/23 ianuarie 2012, când drumul respectiv era uscat, afară fiind o temperatură negativă, așa cum rezultă din datele puse la dispoziție de Administrația Națională de Meteorologie, este o diferență de aproximativ 45-50 de minute, perioadă în care inculpatul a putut să se debaraseze de cadavru, cel mai probabil așa cum rezultă din totalitatea probelor administrate în cauză, în zona Tunelului de aducțiune de la Lacul de Acumulare Izvorul Muntelui. Deși inculpatul a contestat concluziile expertizei tehnice efectuate la Institutul pentru tehnologii avansate cu privire la imaginile de pe camera de supraveghere a Băncii Transilvania B. se poate constata chiar de către un nespecialist, în pofida imaginilor neclare că autotilitara care se deplasa la orele 01.16.28 dinspre . de acumulare iar la ora 03.46 dinspre Lacul de Acumulare spre . autoturism Dacia pick-up de culoare închisă negru sau albastru cu benă albă. În fața primei instanțe a fost audiat martorul S. V. cel care mai deține un autoturism similar cu al inculpatului și care a arătat că nu a condus autoturismul în iarna 2012 întrucât nu avea cauciucuri de iarnă, nu avea ce să caute noapte în zona Lacului B. și nu îi cunoaște pe inculpat sau victimă.

Pentru a scăpa de răspundere penală inculpatul a încercat să demonteze mobilul săvârșirii faptei și anume că nu ar fi avut interes să ucidă victima, că ar fi ajuns cu aceasta la un acord cu privire la o sumă pe care să i-a acorde acesteia reprezentând contribuția sa financiară la edificarea casei . Susținerile inculpatului, făcute abia după trimiterea în judecată nu pot fi reținute. Din probe rezultă că victima i-a solicitat inculpatului aproximativ 70.000 - 80.000 lei, sumă cu care intenționa să achiziționeze un apartament sau o garsonieră pe raza orașului B., unde să locuiască împreună cu fiul ei. Relevante în acest sens sunt declarațiile martorilor M. V., G. L., S. D., Ț. A.-M., R. M. L., precum și discuțiile purtate de victimă pe facebook, în care preciza că nu intenționa să renunțe la bunurile dobândite în timpul căsătoriei, apreciind ca acestea proveneau și din munca ei.

În acest sens, se mai reține și împrejurarea că inculpatul a declarat că motivul determinant pentru care a oficiat cununia civilă cu victima a fost contractarea unui credit bancar pentru edificarea casei, căsătoria fiind un criteriu suplimentar de solvabilitate.De altfel cel mai important argument în sprijinul împrejurării că între părți erau neînțelegeri cu privire la partaj este chiar săvârșirea infracțiunii de fals în declarații în urma declarării în fals a împrejurării că era necăsătorit, fiind încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 958, autentificat de către Biroul notarului public M. M., imobilul fiind intabulat apoi pe numele cumpărătoarei în cartea funciară a comunei Tașca, județul N., potrivit încheierii nr. 4185/2011 din 18 mai 2011 a B.C.P.I. B..

Inculpatul a recunoscut săvârșirea acestei infracțiuni la faza de urmărire penală și la prima instanță, pentru ca apărătorul inculpatului în concluziile pe fond din apel să susțină că această infracțiune nu este dovedită, că inculpatul nu putea să mintă notarul . Aceste susțineri sunt în mod evident neîntemeiate față de împrejurarea că mai întâi inculpatul a recunoscut această infracțiune, iar pe de altă parte aceasta rezultă cu evidentă. De altfel la prima instanță la termenul din data de 11.06.2014 a arătat că nu insistă în audierea martorilor M. M., notar în B. și H. F..

În fața instanței de apel inculpatul prin apărător a solicitat mai întâi refacerea tuturor expertizelor efectuate în cauză ca fiind efectuate în condiții de legalitate fără a specifica aspectele care în opinia sa conduc la nulitatea acestora.

Mai întâi, cu privire la prelevarea urmelor de sânge din autoturismul inculpatului, acesta a susținut că nu a existat un mandat de percheziție a autoutilitarei din partea procurorului, că nu s-a aplicat sigiliu pe acesta iar ridicarea urmelor s-a făcut fără respectarea condițiilor de validitate.

Examinând actele de urmărire penală în desfășurarea loc cronologică Curtea constată că la data de 25.01.2012 la două zile de la dispariția victimei inculpatul, la solicitarea organelor de poliție a adus de bună voie autoutilitara la sediul Poliției B. pentru a fi examinat, după cum rezultă din procesul verbal de fila 35 vol I dosar u. p. În prezența inculpatului și a martorului asistent D. C. R. I. pe partea carosată pe interior atât pe părțile laterale cât și pe tavan au fost observate mai multe pete de culoare maronie, aspecte fixate prin fotografiere. Fiind necesară prezența unei echipe de tehnicieni criminaliști cercetările au fost suspendate și, tot cu acordul inculpatului autoturismul a fost sigilat cu sigiliul MI_ și a rămas în incinta Potului de Poliție.

Cercetările au fost reluate la data de 27.01.2012 când prin ridicarea și testarea cu fiola hemident s-a constatat că petele brun roșcate erau de sânge . Au fost prelevate un număr de 6 probe biologice care au fost sigilate cu sigiliul nr. MI_ .Mai mult decât atât la aceeași dată cu acordul inculpatului s-a desfășurat o cercetare la locuința inculpatului care însă nu a condus la descoperirea de probe care să intereseze ancheta.

Raportat la desfășurarea actelor procedurale Curtea constată că s-au respectat dispozițiile procedurale în vigoare la data efectuării acestora, care nu impuneau în condițiile consimțământului inculpatului un mandat de percheziție a autoturismului, că probele ridicate au fost sigilate și tot raportat la dispozițiile legii de procedură nu se prevedea nicăieri că sigiliile aplicate pe mijloacele materiale de probă ridicate trebuie semnate de către inculpat așa cum susține acesta .Că probele care au făcut obiect al expertizei ADN au fost sigilate și apoi desigilate la momentul efectuării expertizei rezultă cu claritate și din fotografiile aferente expertizei fiola 173 vol I u. p,.

Expertiza științifică ADN a stabilit dincolo de orice dubiu că petele de sânge din bena autoutilitara inculpatului aparțin victimei P. R..

Este adevărat că activitățile procedurale arătate mai sus au avut loc înainte de momentul începerii urmăririi penale care s-a dispus la data de 2.02.2012. Tot la această din urmă dată s-a dispus delegarea lucrătorilor de poliție judiciară pentru efectuarea unei percheziții domiciliare la inculpat.

Codul de procedură penală din 1969 cunoștea instituția actelor premergătoare începerii urmăririi penale instituție care nu a mai fost preluată de Noul Cod de procedură Penală.

Potrivit art. 224 C. proc. pen., actele premergătoare se efectuează în vederea începerii urmăririi penale.

Actele premergătoare pot realiza următoarele obiective:

- completează informațiile organului de cercetare pentru a le aduce la nivelul unor constatări care să determine începerea urmării penale;

- verifică informațiile deținute, confirmând sau infirmând concordanța acestora cu realitățile faptice ale cauzei;

- fundamentează convingerea organului de urmărire penală referitoare la soluția de neurmărire penală, potrivit art. 228 C. proc. pen.

Se constată că în cauză aceste acte premergătoare au fost efectuate cu respectarea dispozițiilor legale. Abia ulterior la 19 .09.2012 procurorul dispune ridicarea silită a autovehiculului inculpatului și efectuarea unei noi cercetări a acestuia finalizate cu raportul de constatare tehnico-științifică nr_ din 23.11.2012 aflat la fila 156 care însă nu a constatat alte urme față de cele descoperite la 25.01.2012.

Aceleași aspecte au fost susținute de către inculpat și în privința modalității de ridicare a probelor de pe care s-a făcut expertiza de genotipare ADN cu referire la faptul că sigiliile aplicate nu au fost prezentate inculpatului spre semnare de către acesta ,aspecte cu privire la care nu vor mai fi făcute alte precizări, doar se cuvine a se menționa că ridicarea de la locuința victimei a periuței de dinți aparținând acesteia, a pijamalei și a unui fi de păr de peria de păr au avut loc a doua zi după dispariția victimei când încă nu se cunoștea dacă aceasta este efectiv dispărută și încă nu se conturase un cerc de suspecți așa încât inculpatul nu avea decât calitatea de făptuitor .

Se mai invocă de către inculpat că prelevarea acestor din urmă probe s-a făcut ,, fără respectarea dispozițiilor legale „ fără a se arăta care dintre acestea. În fapt, din procesul verbal din 24.01.2012 de cercetare la locuința victimei se arată modalitatea în care s-au prelevat probele, cum s-au ambalat probele în plicuri separate. ( filele 25-26 vol I )

Inculpatul a invocat nulitatea expertizei ADN față de împrejurarea că genotiparea profilului ADN al victimei nu s-a făcut prin prelevarea de probe de sânge de la părinții acesteia și de la fiul acesteia, aspecte care nu au relevanță atâta vreme cât profilul ADN a fost stabilit fără putință de tăgadă de pe proba directă - periuța de dinți a victimei . Cu privire la această probă inculpatul a solicitat refacerea acestei expertize pentru că ,, expertul nu îndeplinește condițiile de imparțialitate „ Mai întâi refacerea probei de pe periuța de dinți nu este posibilă întrucât din cuprinsul raportului de expertiză ADN fila 170 vol I proba respectivă a fost epuizată.

Cu privire la susținerile inculpatului cu privire la imparțialitatea expertului care a efectuat expertiza afirmațiile că acesta acționează în cadrul unei instituții subordonată acuzării, sunt afirmații fără suport în realitatea . Expertiza ADN a fost efectuată la Institutul Național de Medicină Legală ;; M. Minovici „ cel mai înalt for de expertiză medico legală din România și care este o instituție independentă și nicidecum subordonată Ministerului Public. Cât despre împrejurarea că inculpatul nu și –a desemnat un expert parte la efectuare a expertizei, nu este o observație pertinentă având în vedere că specialiștii care efectuează astfel de expertize trebuie să fie doar cei autorizati să funcționeze în cadrul Institutului M. Minovici după cum rezultă din regulamentul a de funcționare a acestei instituții, in cadrul laboratorului de genetică. O astfel de expertiză nu poate fi efectuată decât în cadrul unui astfel de institut care deține aparatura necesară pentru efectuarea cestor expertize. Având această posiblitate la instanța de fond, inculpatul nu a dorit să uzeze de ea, solicitând la prima instanță esfectuarea unei noi expertize genetice care să aibă ca obiective stabilirea vechimii urmelor de sânge și prelevarea de noi probe de sânge de pe caroseria autoturismului și testarea ADN . Instanța de fond a respins această solicitare întrucât la primul obiectiv nu poate răspunde o expertiză genetică iar cu privire la a doua se remarcă faptul că au fost prelevate 6 probe din petele de sânge din autoturism din care au fost testate 2 ambele conținând ADN –ul victimei . Împrejurarea că nu au fost analizate toate probele pentru a stabili dacă toate petele de sânge aparțineau victimei este fără relevanță având în vedere că s-a stabilit dincolo de orice dubiu că sângele victimei a fost găsit în mașină. Însă instanța de fond a admis cererea inculpatului pentru completarea raportului de expertiză în sensul de a completa raportul de expertiză cu cele două obiective.

Raportul de completare al expertizei genetice aflat la fila 375 vol II dosar instanță nu a adus aspecte noi neputând răspunde la primul obiectiv iar al doilea dacă se mai pot expertiza ale probe din autourism s-a răspuns în sensul că orice probă biologică cu o vechime până la zeci de ani se poate expertiza cu condiția de a fi corespunzător conservată – în mediu uscat, la adăpost de umiditate, temperaturi excesive, agenți chimici și raze UVA.

Curtea nu poate reține nici susținerile inculpatului Ț. prin avocat că, nu a avut dreptul să își numească expert parte, că nu a avut dreptul la apărare. În fapt inculpatul luând cunoștință de începerea urmăririi penale împotriva sa, fiindu-i adus la cunoștință cu fiecare act procesual că are dreptul să își angajeze un apărător, nu a înțeles să procedeze în acest mod decât în luna noiembrie 2012 când s-a formulat prima propunere de arestarea preventivă împotriva sa.

Curtea nu mai reia aspectele de fapt reținute că către prima instanță referitoare la împrejurarea că din adresa operatorului Vodafone rezultă că la data de 25.04.2012, inculpatul a folosit terminalul mobilului cu aceeași ., cu cea atribuită telefonului utilizat de victimă, împreună cu cartela S. cu nr. 0737/_. Rezultă așadar că, în ziua de 25.04.2012, la trei luni după dispariția victimei, în intervalul orar 12:24:26 - 12:25:04, inculpatul Ț. C. N. avea introdusă cartela sa cu nr.0737/_ în aparatul telefonic mobil cu ._, utilizat de victima Ț. (P.) R. G. la ultimele apeluri telefonice din seara zilei de 22.01.2012.

Această probă, covârșitoare pentru demonstrarea vinovăției inculpatului nu a putut fi combătută de către acesta, pentru care nu a putut să dea nici o explicație. O altă probă certă care sprijină dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul este autorul infracțiunii de omor asupra victimei P. R. G. o constituie împrejurarea că inculpatul a amanetat brățară din aur de 3,76 grame care aparținea victimei, pe care acesta o purta neîntrerupt și pe care o purta la momentul dispariției . De menționat că inculpatul cu privire la acest aspect, inițial a afirmat că proba ,, a fost plantată la domiciliul său de organele de poliție „ după care și-a schimbat declarația arătând că a găsit-o prin casă, fiind uitată de victimă la una din întâlnirile pe care le-a mai avut cu victima la domiciliu. Oricum se remarcă împrejurarea că inculpatul nu a negat împrejurarea că brățara aparținea victimei .

În mod temeinic prima instanță a reținut ca împrejurări indirecte dar care conduc la aceeași idee, a vinovăției inculpatului Ț. și faptul că acesta a prezentat în urma testării cu aparatul poligraf un comportament simulat, iar urmare a acestei împrejurări a încercat să îl mituiască pe ofițerul examinator aspect față de care în mod temeinic a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de darea de mită. De asemenea a determinat pe fratele său Ț. N. C. să declare organelor judiciare că în noaptea respectivă s-a deplasat la o prietenă . De altfel acest din urmă martor, identic inculpatului nu a trecut testarea poligraf înregistrând prezentând semnele comportamentului simulat.

Față de cele expuse Curtea constată că în mod temeinic prima instanță a dispus condamnarea inculpatului Ț. C. N. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev de art 174-175 alin 1 lit b Cp asupra victimei P. ( Ț. ) R. fosta sa soție, din interes material.

Potrivit textului incriminator constituie infracțiunea de profanare de morminte, profanarea prin orice mijloc a unui mormânt, a unui monument sau a unei urne funerare, ori a unui cadavru.

Cu privire la infracțiunea de furt –al telefonului și a brățării victimei, inculpatul prin apărător a invocat că nu există întrucât infracțiunea trebuie să aibă un subiect pasiv în viață acre să revendice săvârșirea faptei . Susținerile inculpatului sunt nefondate, infracțiunea de furt calificat potrivit vechiului Cod penal dar și Noului Cod penal se urmărește din oficiu, nefiind necesară o plângere din partea persoanei vătămate.

Față de toate aspectele arătate Curtea constată că motivele de apel ale inculpatului Ț. C. N. prin care solită achitarea sunt nefondate și vor fi respinse ca atare .

Cu privire la individualizarea pedepselor aplicate, Curtea reține următoarele aspecte.

Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ce privește comportamentul făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite în viitor săvârșirea de fapte penale.

La individualizarea pedepselor ce au fost stabilite inculpaților, prima instanță a reținut și a dat eficiență, atât împrejurărilor concrete ale comiterii faptelor,cât și aspectelor de circumstanțiere personală invocate de inculpați.

Astfel, se va avea în vedere gravitatea faptelor săvârșite de inculpați, care au adus atingere valorii sociale supreme, viața omului, împrejurările concrete ale comiterii acestora prin ascunderea cadavrului victimei, urmările produse împrejurarea că inculpatul nu a recunoscut niciun moment săvârșirea faptelor care i se pun în sarcină. Asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății ar crea un sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a justiției, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului.

Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în Codul penal român, art. - 52 alin.1 -, potrivit căruia “scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni”.

Pentru determinarea gradului de pericol social se ține cont de două etape. Mai întâi, se apreciază dacă gradul de pericol e suficient de ridicat pentru a fi în prezența unei infracțiuni. Apoi, valorifică acest grad ținându-se cont de o scară de valori personală a fiecărui judecător.

Orice sancțiune produce efecte diferite asupra fiecărui inculpat în parte, în funcție de caracteristicile biologice, psihologice sau sociologice ale acestuia.

Dar, firește, în lumina criteriilor prevăzute de art.72 C.pen., gravitatea concretă a unei activități infracționale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat și cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei și făptuitorului.

Față de aspectele arătate Curtea constată că raportat la numărul de infracțiuni care i se pun în sarcină, gravitatea acestora dar și față de atitudinea procesuală inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă – cea pentru infracțiunea de omor situată la limita superioară a normei de incriminare.Totuși având în vedere că nu s-a făcut dovada suprimării vieții victimei prin mijloace în mod excepțional sângeroase ori în împrejurări care să justifice aplicarea pedepsei maxime de 25 ani, Curtea consideră că o pedeapsă de 20 ani închisoare este suficientă și reflectă pe deplin gravitatea faptei și a făptuitorului.

Se va admite așa dar apelul inculpatului doar sub acest aspect și se va reduce pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat de la 22 ani închisoare la 20 ani închisoare.

Cu privire la latura civilă, acesta a fost just soluționată.

Prejudicii cauzate unei persoane, constând în suferințe de ordin psihic și material impun și recomandă acordarea de daune morale și materiale. Normele eticii și echității interzic în principiu acordarea de despăgubiri materiale pentru daune morale, deoarece durerea sufletească este incompatibilă cu un echivalent bănesc. Este însă justificată acordarea unor compensații materiale acelor persoane ale căror posibilități de viață familială și socială au fost alterate ca urmare a faptelor ilicite săvârșite de alte persoane. Aceste compensații sunt destinate să creeze condiții de viață care să aline într-o oarecare măsură suferințele psihice ale victimei, cum ar fi asigurarea unei locuințe adecvate și mobilitățile corespunzătoare, pentru o persoană condamnată la izolare ca urmare a infirmității pricinuite prin fapta ilicită.

Dauna morală a fost denumită pe rând în doctrina dreptului „orice atingere adusă uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalității umane” sau „prejudiciul care rezultă dintr-o atingere adusă intereselor personale și care se manifestă prin suferința fizică sau morale pe care le resimte victima”

Prejudiciile morale sunt cele care rezultă din vătămarea unui interes personal nepatrimonial. Ele nu sunt susceptibile de evaluare bănească. Astfel sunt: moartea, atingerile aduse integrității fizice, sănătății sau altor atribute ale personalității, cum ar fi, spre pildă, onoarea și reputația. Asemenea prejudicii nu exclud, în mod necesar, cauzarea lor prin contact corporal. De pildă, durerea suferită de pe urma unei răniri sau loviri este un prejudiciu moral.

Daunele morale sunt, deci, consecințe de natură patrimonială cauzate persoanei prin fapte ilicite culpabile, constând în atingerile aduse personalității sale fizice, psihice și sociale, prin lezarea unui drept sau interes nepatrimonial a căror reparare urmează regulile răspunderii civile delictuale dacă fapta ilicită s-a produs în afara unui cadru contractual.

Daunele morale au fost clasificate astfel: daune morale constând în dureri fizice sau psihice numite pretium doloris; suferințele psihice determinate de cauzarea morții unei persoane iubite sau a unei rude apropiate, ori de rănirea, mutilarea, desfigurarea sau îmbolnăvirea gravă a acesteia sunt denumite și prejudicii prin ricoșeu, iar despăgubirea datorată pentru repararea acestora se numește pretium affectionis;

Prejudiciul de agrement reprezintă restrângerea posibilităților victimei de a se bucura de viață, de a avea parte din plin de satisfacții materiale și spirituale pe care aceasta i le poate oferi (acest prejudiciu a fost calificat drept prejudiciu hedonist „hedone”= „plăceri” în greacă).

Repararea prejudiciului de agrement apare astfel ca obligatorie, discuțiile pe care le comportă însă acest aspect se referă la întinderea și cuantumul în care trebuie acordat.

În speță ambele părți critică daunele acordate, asiguratorul sub aspectul cuantumului ridicat, partea civilă sub aspectul cuantumului scăzut, prima considerând pe de o parte ca daunele materiale nu au fost dovedite iar cele morale reprezintă o îmbogățire fără justă cauză iar cea de-a doua parte considerând că daunele în întregul lor nu reflectă adevărata situație existente în cauză.

Stabilirea daunelor morale, precum și cuantumul acestora este atributul exclusiv al judecătorului care pe baza unor probe materiale din lumea obiectivă ce circumstanțiază cazul în speță, producător de prejudiciu moral și având în vedere principiul îmbogățirii fără justă cauză, trebuie să stabilească cuantumul acestor despăgubiri.

Acest cuantum, diferă de la o speță la alta, și de regulă se are în vedere suferința pricinuită părților vătămate, fie ca urmare a traumelor fizice îndurate, perioada de spitalizare, rămânerea cu o infirmitate permanentă, dar și suferința psihică produsă ca urmare a decesului unei persoane apropiate.

În orice caz, în ceea ce privește cuantumul acestor despăgubiri instanța de judecată trebuie să aibă în vedere că sumele de bani pe care le acordă cu titlu de daune morale să aibă efecte compensatorii, respectiv asemenea sume nu trebuie să constituie nici sancțiuni excesive pentru autorii daunelor și implicit a societăților de asigurare, nici venituri nejustificate pentru victimele daunelor.

Sumele acordate de prima instanță cu titlu de daune morale părinților, fraților victimei dar și contribuția periodică acordată copilului minor al victimei au fost just dozate de către prima instanță și nu se impun a fi reduse .

Față de toate aspectele reținute mai sus în baza art. 421 pct2 lit.a Cpp se va admite apelul declarat de apelantul inculpat Ț. C. N. împotriva sentinței penale nr. 94 din 22.10.2014, pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._ .Se va dispune desființarea sentinței penale atacate în parte se va reține cauza spre rejudecare ,și,pe fond:

Va condamna pe inculpatul Ț. C. N., fiul lui I. și E., născut la data de 11.05.1985 în orașul B., județul N., cu domiciliul în ., nr. 110, județul N., cetățean român, studii - școala profesională, fără antecedente penale, CNP -_, în prezent arestat preventiv în P. Bacău, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, 175 alin. 1 lit. b Cod penal anterior, cu aplicarea art. 5 noul Cod penal, la pedeapsa de 20 (douăzeci ) ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza II și lit. b Cod penal anterior, pe o perioadă de 7 (șapte) ani, după executarea pedepsei principale;

2. Condamnă pe același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 raportat la art. 209 alin. 1 lit. g Cod penal anterior, cu aplicarea art. 5 noul Cod penal, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

3. Condamnă pe același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de profanare de morminte, prevăzută de art. 319 Cod penal anterior, cu aplicarea art. 5 noul Cod penal, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

4. Condamnă pe același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. 1 Cod penal anterior, raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 noul Cod penal, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.

5. Condamnă pe același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, prevăzută de art. 292 Cod penal anterior, cu aplicarea art. 5 noul Cod penal, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a, art. 34 lit. b și art. 35 alin. 1 Cod penal anterior, cu aplicarea art. 5 noul Cod penal, se vor contopi cele cinci pedepse principale în pedeapsa principală cea mai grea, de 20 (douăzeci) ani închisoare, la care aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza II și lit. b Cod penal anterior, pe o perioadă de 7 (șapte) ani, după executarea pedepsei principale, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă principală de 20 (douăzeci) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza II și lit. b Cod penal anterior, pe o perioadă de 7 (șapte) ani, după executarea pedepsei principale.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Se va deduce în continuare starea de arest de la 22.10.2014 la zi .

În temeiul art. 275 al 3 Cpp, cheltuielile judiciare către stat rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

In baza art. 421 pct2 lit.a Cpp admite apelul declarat de apelantul inculpatul Ț. C. N. împotriva sentinței penale nr . 94 din 22.10.2014, pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr ._ .

Dispune desființarea sentinței penale atacate în parte.

Reține cauza spre rejudecare și pe fond:

Condamnă pe inculpatul Ț. C. N., fiul lui I. și E., născut la data de 11.05.1985 în orașul B., județul N., cu domiciliul în comuna Tașca, ., nr. 110, județul N., cetățean român, studii - școala profesională, fără antecedente penale, CNP -_, în prezent arestat preventiv în P. Bacău, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, 175 alin. 1 lit. b Cod penal anterior, cu aplicarea art. 5 noul Cod penal, la pedeapsa de 20 (douăzeci ) ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza II și lit. b Cod penal anterior, pe o perioadă de 7 (șapte) ani, după executarea pedepsei principale;

3. Condamnă pe același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de profanare de morminte, prevăzută de art. 319 Cod penal anterior, cu aplicarea art. 5 noul Cod penal, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

5. Condamnă pe același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, prevăzută de art. 292 Cod penal anterior, cu aplicarea art. 5 noul Cod penal, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a, art. 34 lit. b și art. 35 alin. 1 Cod penal anterior, cu aplicarea art. 5 noul Cod penal, contopește cele cinci pedepse principale în pedeapsa principală cea mai grea, de 20 (douăzeci) ani închisoare, la care aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza II și lit. b Cod penal anterior, pe o perioadă de 7 (șapte) ani, după executarea pedepsei principale, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă principală de 20 (douăzeci) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza II și lit. b Cod penal anterior, pe o perioadă de 7 (șapte) ani, după executarea pedepsei principale.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Deduce în continuare starea de arest de la 22.10.2014 la zi .

În temeiul art. 275 al 3 Cpp, cheltuielile judiciare către stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă

Pronunțată în ședință publică ,azi, 24.06.2015.

PREȘEDINTE,

M. V. JUDECĂTOR,

Pt. judecător- O. V. P.

Semnează Președinte de complet- M. V.

GREFIER,

L. G.

Red.s.p.f. V. M.

Red.d.p.a. M.V./ 08.07.2015.

Tehnored. L.G./ 08.07.2015.

12 ex.

← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP)....		Infracţiuni la regimul silvic (Legea nr.46/2008). Decizia nr.... →

Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Decizia nr. 702/2015. Curtea de Apel BACĂU

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Decizia nr. 702/2015. Curtea de Apel BACĂU