Excepţie de neconstituţionalitate. Decizia nr. 517/2015. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 517/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 26-05-2015 în dosarul nr. 318/32/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 517/2015
Ședința publică de la 26 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Judecător M. V.
Grefier N. C.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public- P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- D.N.A.- Serviciul Teritorial Bacău- a fost legal reprezentat de PROCUROR- D. APETROEIE
La ordine a venit spre soluționare apelul formulat de inculpata C. L. NUȘA, împotriva încheierii din 5.03.2015 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, încheiere prin care s-a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate invocată de inculpată.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 al.1 Cod pr.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru apelanta-inculpată C. L. Nușa- avocat I. Ș., apărător ales, în substituire pentru avocat M. Cliveti.
Procedura completă.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Apărătorul apelantei și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat Ș. I., pentru inculpată, având cuvântul, solicită admiterea apelului, casarea încheierii Tribunalului N., reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond să se dispună admiterea excepției de neconstituționalitate, pentru următoarele considerente:
Judecătorul de cameră preliminară a respins această excepție ca inadmisibilă pe motiv că omisiunea din Noul Cod de procedură penală a dispozițiilor privind prezentarea materialului de urmărire penală nu poate fi supusă controlului de constituționalitate. Ori, este evident că atâtor abrogări de legi și omisiuni în reglementare care fac legea să nu asigure un proces echitabil unei părți în cadrul procesului penal sunt supuse verificării de Curtea Constituțională. În aceste condiții, se apreciază că soluția instanței de fond este nelegală, având în vedere că în cauza de față sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art.29 din Legea 47/1992, în sensul că dispozițiile reclamate ca fiind neconstituționale sunt în vigoare la data formulării excepției și au legătură cu pricina dedusă judecății, în sensul că’ dispozițiile cuprinse în art. 321 Cod pr.penală coroborat cu art. 324 Cod pr.penală nu prevăd ca înainte de a se constata terminată urmărirea penală, organele judiciare să aibă obligația de a-i aduce la cunoștință inculpatului că urmărirea penală este încheiată și să-l întrebe dacă mai are cereri, excepții de formulat în apărarea sa, omisiune ce încalcă art.21 din Constituție, privind accesul liber la justiție, art. 6 paragraful 3 lit.b din CEDO, privind dreptul persoanei acuzate de a dispune de timpul și facilitățile necesare pregătirii apărării și principiul egalității armelor-art.6 din CEDO.
Prin art.321 coroborat cu art. 321 coroborat cu art.324 Cod pr.penală s-a încălcat inculpatei dreptul de a fi informată cu privire la hotărârea organului judiciar de a finaliza urmărirea penală și prin încălcarea acestui drept i-au mai fost încălcate și următoarele drepturi:
- dreptul de a lua cunoștință de ultimele acte de urmărire penală, inclusiv probe și alte măsuri dispuse de organul judiciar;
- dreptul de a încheia un acord de recunoaștere a vinovăției cu organul judiciar, având în vedere că un asemenea act de procedură nu se poate încheia decât în faza de urmărire penală;
- dreptul de a constata în mod nemijlocit că în final sunt probe care dovedesc existența infracțiunii și a vinovăției.
Față de toate aceste aspecte, solicită admiterea excepției și sesizarea Curții constituționale cu privire la dispozițiile art. 321 Cod pr.penală coroborat cu art. 324 Cod pr.penală.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea apelului, ca nefondat, arătând că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 29 din Legea 47/1992, excepția invocată neavând legătură cu cauza.
Situația judiciară a inculpatei nu a fost afectată de această omisiune. Inculpata a fost asistată de apărător ales în cursul urmăririi penale, apărător ce aluat cunoștință de toate actele și lucrările dosarului, astfel că nu i-a fost încălcat dreptul la apărare. Totodată inculpata nu avea cum să încheie în faza de urmărire penală un acorda de recunoaștere a vinovăției, având în vedere încadrarea juridică a faptelor și limitele de pedeapsă.
Mai mult, excepția invocată privește o omisiune a legiuitorului, aspect ce nu poate face obiectul unei excepții de neconstituționalitate.
În replică, apărătorul inculpatei arată că toate aceste încălcări (omisiuni) au fost invocate pentru orice persoană care se află într-o situație similară.
Reprezentantul parchetului arată că nu poate fi investită Curtea Constituțională cu probleme pur teoretice de drept. Orice excepție trebuie să aibă legătură cu cauza.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
- Inculpata C. L. Nușa a declarat apel împotriva încheierii nr. 28/2015 a Tribunalului N..
- În motivele de apel inculpata arata următoarele:
În cauza de față sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art.29 din Legea 47/1992, în sensul că dispozițiile reclamate ca fiind neconstituționale sunt în vigoare la data formulării excepției și au legătură cu pricina dedusă judecății, în sensul că’ dispozițiile cuprinse în art. 321 Cod pr.penală coroborat cu art. 324 Cod pr.penală nu prevăd ca înainte de a se constata terminată urmărirea penală, organele judiciare să aibă obligația de a-i aduce la cunoștință inculpatului că urmărirea penală este încheiată și să-l întrebe dacă mai are cereri, excepții de formulat în apărarea sa, omisiune ce încalcă art.21 din Constituție, privind accesul liber la justiție, art. 6 paragraful 3 lit.b din CEDO, privind dreptul persoanei acuzate de a dispune de timpul și facilitățile necesare pregătirii apărării și principiul egalității armelor-art.6 din CEDO.
- Dispozitii legale relevante:
- Art. 29 din Legea nr. 47/1992
(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.
(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
(4) Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanța de judecată va trimite Curții Constituționale și numele părților din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora.
(5) Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.
- Din actele si lucrarile cauzei instanta retine urmatoarele:
Prin incheierea nr. 28/2015 a Tribunalului N. s-a dispus respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale.
Pentru a hotarî astfel judecatorul de camera preliminara de la prima instanta a retinut urmatoarele:
În motivele cererii scrise, cât și în concluziile orale formulate prin avocat ales, inculpata C. L. NUȘA a susținut excepția de neconstituționalitate vizând dispozițiile din faza de urmărire penală care reglementează finalizarea urmăririi penale. Astfel, a motivat că în vechiul Cod de procedură penală exista instituția începerii dar și a terminării urmăririi penale, în cadrul căreia inculpatului i se aducea la cunoștință momentul la care urmărirea penală era terminată. În reglementarea Noului Cod procedură penală nu mai există prevederile ca organul de urmărire penală să-l înștiințeze pe inculpat de terminarea urmăririi penale, astfel că inculpatul nu mai are posibilitatea de a face vreo cerere și nu vede de ce această faza procesuală este lipsită de reglementare în Noul Codul de procedură penală.
În acest cadru de reglementare, inculpata consideră că în lipsa acestei dispoziții procesuale, se încalcă dispozițiile art.21 din Constituția României și în același timp, în mod practic, dreptul la apărare întrucât nu se cunoaște de către inculpat actul de decizie al procurorului privind soluționarea cauzei în faza de urmărire penală. În același sens, a susținut că există prevederea în noul Cod de procedură penală ca între inculpat și acuzare să poată interveni un acord de recunoaștere, însă, atâta timp cât inculpatului nu este înștiințat despre momentul terminării urmăririi penale, efectiv este lipsit de această posibilitate de a face un acord cu procurorul și, corespunzător, în fața instanței de judecată inculpatul nu mai poate recurge în cunoștință de cauză la procedura de recunoaștere, deoarece consideră că trebuie să se administreze probele pe care nu le-a putut efectua în cadrul urmăririi penale.
În acest mod, se pierde termenul prevăzut de lege în care un inculpat poate solicita judecata pe o asemenea procedură simplificată. În aceste condiții susține că prin raportare și la dispozițiile art. 327 Cod procedură penală dar, atâta timp cât nu mai este prevăzută dispoziția de care a făcut vorbire, inculpatului i se încalcă un drept constituțional, fără a se lua în calcul că trimiterea în judecată este un eveniment negativ asupra persoanei. Arată că a invocat această excepție în această fază de cameră preliminară, motivat de faptul că nu ar mai fi putut-o invoca în altă fază a procesului penal. Potrivit dispozițiilor art. 367 alin. 9 Cod procedură penală, deși suspendarea cauzei nu este obligatorie, solicită suspendarea judecării cauzei față de ridicarea excepției de neconstituționalitate, fiind imperios necesar să se dispună restituirea cauzei la procuror. Această suspendare este necesară și pentru crearea unei discipline procesuale dată de principiul prevăzut la art.3 din Noul Cod de procedură penală.
De asemenea, inculpata a susținut și celelalte excepții privind actele de urmărire penală, formulate în scris la dosar, și consideră că nu poate să coexiste ca infracțiune prevăzută de art. 18 ind.1 din Legea nr.78/2000 o procedură de licitație fictivă și separat documentația fictivă ce este întocmită ulterior în executarea contractului încheiat în temeiul procedurii de licitație fictivă. Or, în cauză, apreciază că se are de-a face cu documente care sunt pretinse de către acuzare că ar fi fictive, deoarece numai aceste documente pot avea ca rezultat direct obținerea de fonduri din bugetul general al Uniunii.
În raport aceste elemente solicită a se reține că o procedură de licitație fictivă nu duce prin ea însăși la obținerea unei finanțări din bugetele prevăzute de art.18 ind.1 din Legea nr.78/2000, ci numai documentele ce sunt întocmite în executarea efectivă a unor contracte; în acest fel, situația din actul de sesizare ar echivala cu o dublă incriminare. Mai solicită a se reține de către instanță că inculpata nu a fost cercetată penal pentru infracțiunea de conflict de interese și nici nu a fost trimisă în judecată pentru această faptă.
O altă excepție susținută privește întocmirea actului de sesizare care este consecința a două condiții îndeplinite cumulativ și anume cele prevăzute de art.327 Cod procedură penală – urmărirea penală este completă și există probele necesare și legal administrate în cauză. Or, în speță, urmărirea penală nu este completă atâta timp cât în lipsa textului de lege referitor la aducerea la cunoștință inculpatului de terminarea urmăririi penale, acesta nu a mai avut posibilitatea să mai dea vreo nouă declarație, să mai solicite probe, sau să obțină un acord de recunoaștere a vinovăției. Pentru toate motivele invocate oral și în scris la dosar, inculpata a solicitat admiterea excepțiilor formulate, cauza neputând fi trimisă în faza de judecată față de excepțiile invocate și susținute în procedură de Cameră Preliminară.
Cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată de inculpata C. L. NUȘA și susținută prin apărătorul său ales, judecătorul cauzei a constatat că aceasta este inadmisibilă. Astfel, potrivit art. 10 lit. d din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea Constituțională hotărăște asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele, ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial, precum și a celor ridicate direct de Avocatul Poporului. De asemenea, conform art. 29 alin. 1 din lege, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. În același timp, conform art. 61 alin. 1 din Constituția României, Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării, în timp ce Guvernul are atribuții de legiferare prin ordonanțe de urgență.
În aceste condiții, se constată că lipsa de reglementare, astfel cum inculpata invocă lipsa dispozițiilor referitoare la prezentarea materialului de urmărire penală în Noul Cod procedură penală, dispoziții care se regăseau reglementate prin art. 257 Cod procedură penală anterior, nu poate fi dedusă contenciosului constituțional pe cale de excepție în temeiul art. 29 din Legea nr. 47/1992. Este evident că obiectul excepției de constituționalitate îl pot constitui dispoziții existente dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, despre care se susține că se află în conflict cu o dispoziție de rang constituțional. Astfel, Curtea Constituțională nu poate fi sesizată cu lipsa de reglementare a procedurilor de prezentare a materialului de urmărire penală în Noul Cod procedură penală, deoarece ar însemna să se substituie celor două puteri legiuitoare menționate anterior, ceea ce nu poate fi admisibil.
De asemenea, nu sunt întemeiate celelalte excepții privind actele de urmărire penală, pe care inculpata le-a susținut în cauză astfel cum au fost analizate anterior. Judecătorul cauzei constată că analiza acestor excepții este esențial legată de fondul cauzei fiind evident că atât încadrarea juridică a faptelor, cât și stabilirea elementelor constitutive ale unei infracțiuni privesc nemijlocit dezbateri și soluționări asupra fondului cauzei, ceea ce excede în mod clar obiectul procedurii în cameră preliminară astfel cum este reglementat prin dispozițiile art. 342 Cod procedură penală.
- Instanta de apel verificand încheierea prin prisma motivelor de apel invocate, cat si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept gaseste apelul nefondat pentru considerentele urmatoare:
În mod just judecatorul de camera preliminara de la prima instanta a retinut ca exceptia invocata de inculpata este inadmisibila. Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 execeptia de neconstitiuționalitate presupune realiazarea cumulativa a urmatoarelor condiții:
-sa privesca o prevedere dintr-o lege sau ordonata in vigoare;
-sa aiba legatura cu solutionarea cauzei în orice faza a litigiului si oricare ar fi obiectul acesteia;
- obiectul exceptiei sa nu fie o dispozitie normativa declarata anterior neconstitutionala.
Inculpatul a invocat execeptia de neconstitutionalitate vizand o carență normativă. Este adevarat ca in jurisprudenta Curtii Constitutionale s-au declarat neconstituționale solutii normative incomplete, însă în cazul de față inculpatul tinde să obțină pe calea contenciosului constituțional o schimbarea de reglementare a fazei de urmarire penală. Practic asa cum a retinut si judecatorul de camera preliminara de la prima instnta se urmareste solicitarea Curtii Constitutionale de a legifera pozitiv, ceea ce nu poate face obiect exceptiei de neconstitutionalitate-institutie judiciara cu o alta functionalitate.
In atare conditii Curtea isi insuseste considerentele pentru care judecatorul de camera preliminara de la prima instanta nu a primit favorabil cererea inculpatei pe aceasta linie.
- Față de considerentele expuse curte respinge apelul ca nefondat potrivit dispozitivului prezentei.
- Inculpata potrivit art. 275 alin. 2 C. pr. pen. va suporta cheltuielile judiciare avansate de sta cu aceasta procedura.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 alin. 1 pct. 1 lit. b C. pr. pen. respinge apelul declarat de inculpata C. L. Nușa împotriva încheierii nr. 28/2015 a Tribunalului N., ca nefondat.
Obligă apelanta-inculpata la plata sumei de 100 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunță în ședință publică astăzi 26.05.2015.
PREȘEDINTE pt.JUDECĂTOR GREFIER
C. D. M. V. N. C.
aflată la seminar, semnează
Președinte complet
Red. î. I. M.
Red.d.a. C.D./2.06.2015
Tehnored. NCC
Ex.2
3.06.2015
| ← Lipsirea de libertate în mod ilegal (art. 189 C.p.). Decizia... | Tâlhărie (art.211 C.p.). Decizia nr. 554/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
