Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 283/2015. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 283/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 12579/180/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 283/2015
Ședința publică din data de: 17 martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. C.
JUDECĂTOR: A. A. M.
GREFIER: N. T. S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău
Reprezentat prin PROCUROR: C. B.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de inculpat G. I. F., împotriva sentinței penale nr. 2108 din 22.10.2014, pronunțată de Judecătoria Bacău, în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 al. 1 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă: apelantul – inculpat G. I. F. asistat de apărător ales, av. A. A. și martorul P. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se procedează la audierea, sub prestare de jurământ, a martorului P. C., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Avocat A. A., pentru apelantul – inculpat G. I. F., depune la dosar un set de înscrisuri în circumstanțiere, constând în: declarație privind comportamentul apelantului – inculpat dată de o prietenă de familie a acestuia; copie după bilet de externare/scrisoare medicală de la Clinica de Cardiologie Intervențională Târgu M., copie după adeverință medicală emisă de dr. P. B. – specialist medicină generală, medicină de familie din data de 22.10.2012 și adeverință medicală emisă de dr. P. B. – specialist medicină generală, medicină de familie din data de 6.09.2014.
Apărătorul apelantului – inculpat și reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pe rând, arată că nu mai sunt cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul părților, pentru dezbateri:
Avocat A. A., pentru apelantul – inculpat G. I. F., având cuvântul, solicită admiterea apelului formulat de inculpat, casarea în totalitate a hotărârii pronunțate de prima instanță și, pe cale de consecință, achitarea inculpatului potrivit Noului Cod penal, astfel cum s-a formulat apărarea, având în vedere dispozițiile art. 5 din Noul Cod penal, solicitând achitarea, în principal, în temeiul art. 10 lit. d combinat cu art. 11 pct. 2 lit. a din Codului de procedură penală, în sensul reținerii faptului că lipsește un element din conținutul constitutiv al infracțiunii, respectiv elementul volițional, subiectiv al infracțiunii. În acest sens, arată că într-adevăr inculpatul a consumat băuturi alcoolice, stabilindu-se că alcoolemia depășea limita legală, însă se reține că acesta a refuzat recoltarea de probe biologice, ori se poate observa atitudinea avută de inculpatul în sensul că a cooperat cu organele de poliție și s-a deplasat la laborator, însă astfel cum rezultă din declarația dată de inculpat, care se află la fila 19 din dosarul de urmărire penală, acesta a solicitat ca anterior recoltării de sânge să fie consultat de un medic cardiolog. Precizează că această solicitare a inculpatului a parvenit ca urmare a unei intervenții chirurgicale pe cord suferite de acesta, și ca urmare a faptului că el știa faptul că nu are voie la nici o ingerință în corpul său, respectiv pense, injecții. Subliniază că s-au așteptat 30 de minute pentru ca medicul cardiolog de gardă să acorde o consultație inculpatului, pentru a-i confirma că poate să i se recolteze sânge, însă medicul nu a venit și atunci inculpatul, fiindu-i frică pentru sănătatea sa, a refuzat recoltarea. Solicită să se aibă în vedere că nu este un refuz pur și simplu, ci inculpatul a indicat motivele care îl determinau să aibă o astfel de atitudine cu privire la recoltare. Arată că s-au depus acte medicale la dosar, iar în scrisoarea medicală depusă astăzi, în subsol, se face recomandarea ca toate tratamentele să se facă sub formă de medicamentații și nu injectabile. Mai mult, subliniază că există o adeverință la pagina 22-23 din care rezultă același lucru, că se recomandă tratament medicamentos, având în vedere intervenția chirurgicală suferită și, de asemenea, se recomandă și examen cardiologic periodic. Având în vedere aceste considerente și față de sfatul sau indicațiile medicale ale doctorului de la Tg. M.,ș inculpatul și-a format convingerea că nu are voie la nici o ingerință în organismul său, acesta temându-se mai mult decât orice de acea agravare a stării sale de sănătate prin recoltarea acelei probe. În consecință, solicită să se observe că nu există elementul subiectiv, inculpatul temându-se pentru sănătatea sa și în aceste condiții a refuzat recoltarea de probe biologice, subliniind că dacă ar fi fost vorba despre un refuz total, acesta nu s-ar mai fi deplasat la laborator, astfel încât, în principal, solicită să se dispună achitarea inculpatului. În subsidiar, în cazul în care instanța va trece peste această apărare, solicită să se rețină că apelantul – inculpat este integrat în societate, are un nivel de cultură specială și un nivel de cultură generală, are studii superioare, nu a mai comis nici o faptă penală, motiv pentru care solicită admiterea apelului și casarea în parte sentința instanței de fond și în consecință să se dea mai multă eficiență prevederilor art. 74 a și c Cod penal și art. 76 din Codul penal privind circumstanțele atenuante, în sensul reducerii pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut în art. 87 alin. 5 din O.U.G. 195/2002, modificată și completată. În același sens, solicită să se aibă în vedere că apelantul – inculpat a cooperat cu organele de urmărire penală, a încercat să-și dovedească starea de nevinovăție a sa, este o persoană cu răspundere la locul de muncă, astfel că solicită admiterea apelului, sub acest aspect și să se mențină celelalte dispoziții, inclusiv cele privind suspendarea, ale sentinței apelate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului declarat de inculpat deoarece din probatoriul administrat, respectiv buletinul de analiză toxicologică rezultă faptul că inculpatul, la momentul depistării în trafic avea o alcoolemie de 0,6 mg alcool pur în aerul expirat, iar din conținutul biletului de externare reiese că acesta a fost supus unui tratament complex, ce conținea inclusiv tratament injectabil, astfel încât susținerea acestuia că îi era interzis un astfel de tratament nu a fost dovedit. Consideră că folosindu-se de operația suferită practic inculpatul ar putea conduce un vehicul sub influența băuturilor alcoolice și să refuze recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, cu alte cuvinte s-ar crea oportunitatea eludării unor dispoziții legale imperative în materie, ceea ce ar fi inadmisibil. În ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului apreciază că aceasta a fost corect individualizată de către instanța de fond având în vedere poziția inculpatului și gravitatea faptei comise de către acesta.
Apelantul – inculpat G. I. F., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile depuse de apărătorul său.
CURTEA
- deliberând -
Asupra apelului penal de față constată următoarele
Prin sentința penală nr. 2108/22.10.2014 pronunțată de Judecătoria Bacău s-a dispus, condamnarea inculpatului G. I. F., fiul lui I. și V., născut la data de 14.03.1963 în mun. Suceava, jud. Suceava, domiciliat în mun. Bacău, . bis, jud. Bacău CNP_, cetățean român, studii medii, fără antecedente penale la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice prevăzută de art. 87, alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu aplicarea art. 5, alin. 1 Cod penal.
În temeiul art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64, alin.1, lit. a, teza a doua și lit. b Cod penal de la 1969 pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal de la 1969.
În baza art. 81 Cod penal de la 1969, cu aplicarea art. 5, alin. 1 Cod penal de la 1969, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate de 2 ani închisoare. În temeiul art. 82 Cod penal de la 1969, s-a fixat termen de încercare pe o durată de 4 ani de la data rămânerii definitive a sentinței.
Conform art. 71, alin. 5 Cod penal de la 1969, cu aplicarea art. 12, alin. 1 din Legea nr. 187/2012, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
Potrivit art. 404, alin. 2 Cod procedură penală, i s-a atras atenția inculpatului G. I. F. asupra dispozițiilor art. 83, alin. 1 Cod penal de la 1969, în sensul revocării suspendării condiționate în cazul în care acesta săvârșește din nou o infracțiune în termenul de încercare și cumulării pedepsei din prezenta cauză cu cea aplicată pentru noua infracțiune.
Conform art. 272 alin. 1 și art. 274 alin. 1 Cod procedură penală inculpatul G. I. F. a fost obligat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale și 300 lei în cursul judecății.
S-a luat act că inculpatul a fost asistat în prezenta cauză de apărător ales.
Pentru a pronunța această sentință penală, instanța de fond a reținut:
I. Situația de fapt și încadrarea juridică reținută prin rechizitoriu
Prin rechizitoriul din data de 21.08.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău în dosar nr. 3321/P/2012 și înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 02.09.2013, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului G. I. F., pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei prevăzută de art. 87, alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
În cuprinsul actului de sesizare al instanței s-a reținut, în esență, că la data de 31.03.2012, fiind sub influența băuturilor alcoolice, după ce a condus pe .. Bacău autovehiculul marca Hyundai cu numărul de înmatriculare TX 7187 TX și a fost oprit de organele de poliție, inculpatul a refuzat să se supună recoltării probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
Pentru dovedirea situației de fapt au fost administrate următoarele mijloace de probă în cursul urmăririi penale: proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante (fl. 4 dosar urmărire penală); înștiințare (fl. 5 dosar urmărire penală); proces verbal de consemnare a actelor premergătoare (fl. 7, 15 dosar urmărire penală); declarație martor P. C. (fl. 8 dosar urmărire penală); buletin de examinare clinică (fl. 10 dosar urmărire penală); buletin de analiză toxicologică alcoolemie (fl. 12 dosar urmărire penală); buletin probă etilotest (fl. 14 dosar urmărire penală), înscrisuri medicale(fl. 20-24 dosar urmărire penală).
II. Desfășurarea cercetării judecătorești
Pe parcursul cercetării judecătorești, inculpatul nu s-a prevalat de dispozițiile art. 374, alin. 4 și art. 396, alin. 10 Cod procedură penală referitoare la procedura de judecată în cazul recunoașterii învinuirii.
De asemenea, au fost audiați martorii din lucrări și s-a administrat proba cu înscrisuri solicitată de inculpat, prin apărător.
III. Situația de fapt reținută de instanță
Cu privire la situația de fapt, instanța a reținut că în data de 31.03.2012, în jurul orelor 11.30, lucrătorii din cadrul I.P.J. Bacău – Serviciul de Poliție Rutieră au oprit pentru control autovehiculul marca Hyundai cu numărul de înmatriculare TX 7187 TX, condus de inculpatul G. I. F., care se deplasa pe .. Bacău și întrucât acesta emana halenă alcoolică, a fost testat cu aparatul etilotest rezultând o valoare de 0,60 mg/l alcool pur în aerul expirat (fl. 14 dosar urmărire penală). Martorul P. C. a arătat în cuprinsul declarației din faza de urmărire penală că a participat în calitate de martor asistent la controlul efectuat și a confirmat rezultatul aparatului etilotest indicat de organele de urmărire penală.
Ulterior, inculpatul G. I. F. a fost condus la Spitalul de Urgență Județean Bacău unde, în prezența personalului medical, a refuzat să se supună recoltării probelor biologice de sânge, în vederea stabilirii alcoolemiei. În cuprinsul buletinului de examinare clinică (fl. 10 dosar urmărire penală) s-a consemnat că inculpatul a consumat cantitatea de 100 ml vodcă, că nu a luat medicamente și nici nu a consumat alimente înainte, concomitent sau după ce a consumat băuturi alcoolice, precum și faptul că refuză recoltarea probelor biologice datorită unui . (consemnat „IMA”). De asemenea, s-a consemnat cu ocazia examinării clinice că inculpatul prezenta halenă alcoolică, vorbirea era clară însă avea o comportare agitată, nu era orientat în timp și spațiu, nu era concentrat și judecata îi era incoerentă.
Fiind audiat în aceeași zi, în faza actelor premergătoare începerii urmăririi penale, inculpatul G. I. F. a revenit asupra aspectelor menționate anterior și a precizat că „a servit masa, unde la friptură și salată a fost adăugat de către bucătar, alcool.” A mai arătat că ulterior controlului efectuat de către organele de poliție în trafic, a fost condus la Spitalul de Urgență Județean Bacău și că aici a refuzat prelevarea probelor de sânge în vedere stabilirii alcoolemiei, deoarece anterior a suferit un ., motiv pentru care a avut montate două stenturi pe arterele principale ale inimii, iar doctorul său i-a interzis orice ingerințe în corp al unor unități exterioare, precum acele.
Apărările formulate de către inculpat au fost înlăturate ca fiind vădit nesincere, pentru motivele ce urmează.
Astfel, cu privire la declarația inculpatului consemnată în cuprinsul procesului verbal din data de 31.03.2013, în sensul că a consumat salată cu oțet, coroborat cu aspectele consemnate în declarația inculpatului din aceeași dată, în cuprinsul căreia acesta a precizat că bucătarul care i-a pregătit mâncarea a adăugat alcool, dincolo de inadvertențele evidente dintre cele două declarații, instanța a apreciat că este puțin probabil ca acestea să corespundă adevărului. Chiar și în măsura în care acestea ar fi veridice, pentru a se atinge o alcoolemie de 0,60 mg/l alcool pur în aerul expirat era necesar ca la prepararea mâncării să fie folosită o cantitate foarte mare de alcool, pe care inculpatul ar fi putut să o depisteze cu ușurință; mai mult, legea nu distinge între modul în care este ingerată cantitatea de alcool ce a condus la depășirea limitelor legale, atât timp cât conducătorul auto a consumat cu bună-știință substanțe alcoolice, astfel încât acest aspect nu are vreo relevanță juridică.
În ceea ce privește motivul pentru care inculpatul G. I. F. a refuzat prelevarea probelor biologice de sânge, în vederea stabilirii alcoolemiei, respectiv antecedența sa medicală, care nu îi permitea să fie injectat cu un ac medical, instanța apreciază că este neîntemeiat. Pe toată durata desfășurării cercetării judecătorești inculpatul ori apărătorul său ales nu au solicitat efectuarea unei expertize medico-legale care să susțină cele învederate. Deși la termenul din data de 09.12.2013 (fl. 31 dosar instanță), apărătorul inculpatului a făcut referire la o eventuală solicitare ulterioară a acestui procedeu probatoriu în măsura în care va aprecia ca fiind necesar și util pentru soluționarea cauzei, pe parcursul cercetării judecătorești, nu a mai solicitat-o. Inculpatul s-a limitat doar la a depune înscrisuri medicale la dosarul cauzei, refuzând să dea vreo declarație cu privire la învinuirea ce i se aduce.
Astfel, așa cum în mod corect a reținut și procurorul în cuprinsul rechizitoriului, din actele medicale depuse de inculpatul G. I. F. rezultă că, într-adevăr, acesta a suferit în cursul anului 2004 o intervenție chirurgicală la inimă pentru montarea unor stent-uri, însă din conținutul acestora nu rezultă că viața ori sănătatea sa ar fi fost pusă în vreun pericol prin folosirea acelor de seringă, cu atât mai mult cu cât din conținutul biletului de externare/scrisoare medicală (fl. 22 dosar urmărire penală) reiese că inculpatul a fost supus unui tratament medical complex, inclusiv injectabil.
Din cuprinsul adeverinței medicale (fl. 23 dosar urmărire penală) nu rezultă că inculpatului i s-ar interzice tratamentul medical injectabil ci doar că a suferit un ., iar la rubrica recomandări este menționat “necesită aviz medic cardiolog”.
Folosindu-se de operația suferită ca un pretext, practic, inculpatul ar putea conduce oricând sub influența alcoolului și refuza recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, cu alte cuvinte starea sa medicală, i-ar da oportunitatea eludării unor dispoziții legale imperative în materie, ce sunt aplicabile tuturor celorlalți conducători auto, lucru care ar fi inadmisibil.
În cauza Niemietz contra Germaniei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că în cuprinsul art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului referitor la dreptul la viață privată, se prevede respectarea integrității psihologice și fizice a unei persoane, sfera intimă a individului, ceea ce implică faptul că, în măsura în care se face proba existenței unei atingeri aduse integrității fizice prin supunerea inculpatului la recoltarea de probe biologice, acesta ar putea refuza, în mod valabil, îndeplinirea unei astfel de obligații.
Pentru ca această hotărâre să-și găsească aplicabilitatea în cauza de față, inculpatul trebuia să facă dovada că suferă de boală de natură a-i provoca o lezare a sănătății sau a integrității corporale, însă nu a făcut-o. Nici declarațiile martorilor audiați în cursul judecății (fl. 77-80 dosar instanță) nu sunt de natură a schimba situația de fapt reținută de instanță, întrucât aceștia au arătat că inculpatul consuma doar ocazional alcool, neputând preciza dacă acestuia îi era interzis tratamentul injectabil.
IV. Încadrarea juridică a faptelor reținută de către instanță
În drept, fapta inculpatului G. I. F. constând în aceea că în data de 31.03.2012, fiind sub influența băuturilor alcoolice, după ce a condus pe .. Bacău, autovehiculul marca Hyundai cu numărul de înmatriculare TX 7187 TX și a fost oprit de organele de poliție, a refuzat să se supună recoltării probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, întrunește, sub imperiul legii în vigoare la momentul săvârșirii, elementele constitutive ale infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice prevăzută de art. 87, alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Potrivit art. 87, alin.5 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare, „constituie infracțiune refuzul, împotrivirea ori sustragerea conducătorului unui autovehicul recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei, ori a prezenței de produse sau substanțe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora”.De asemenea, art. 38 din același act normativ stabilește obligația pentru conducătorii vehiculelor de a se supune testării aerului expirat și/sau recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, la solicitarea polițistului rutier.
Inculpatul G. I. F. a comis infracțiunea prevăzută de art. 87, alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice în modalitatea refuzului de a se supune recoltării probelor biologice.
Așa cum s-a menționat, art. 38 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice prevede obligația conducătorilor de vehicule de a se supune recoltării robelor biologice, dispoziție care se coroborează cu art. 188 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, ce stabilește că „în toate cazurile în care se recoltează probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei este obligatorie și examinarea clinică”.
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 87, alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002, elementul material al infracțiunii este întrunit: inculpatul G. I. F. a condus autoturismul pe drumurile publice, respectiv pe .. Bacău, iar ulterior, după ce a fost testat cu aparatul etilotest, a refuzat să se supună prelevării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei din sânge.
Urmarea imediată a infracțiunii constă într-o stare de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice și a participanților la trafic. Existența raportului de cauzalitate între fapta comisă și urmarea socialmente periculoasă se prezumă și nu necesită dovedire.
În ceea ce privește latura subiectivă, inculpatul a avut reprezentarea faptului că refuzul de a se supune prelevării de probe biologice încalcă prevederile legale, acționând cu intenție indirectă, întrucât rezultatul faptei (starea de pericol) a fost prevăzut și acceptat de acesta, fără să fie urmărit.
Infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este o faptă de pericol prin care sunt lezate relațiile sociale cu privire la siguranța circulației pe drumurile publice. Pericolul social concret ridicat al acestei fapte rezultă din toate împrejurările în care a fost comisă, respectiv de către o persoană care consumase anterior alcool și care a manifestat o atitudine de sfidare a obligațiilor legale ce-i reveneau la oprirea în trafic de către organele de poliție.
Sub imperiul Noului Cod penal, fapta inculpatului, astfel cum a fost descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice prevăzută de art. 337 Cod penal.
Conținutul constitutiv al infracțiunii nu s-a modificat în actuala reglementare în materie penală, însă sancțiunea aplicabilă conform legii noi este închisoare de la 1 la 5 ani, în timp ce sancțiunea prevăzută de art. 87, alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice este închisoarea de la 2 la 7 ani.
Deși in abstracto, comparând tratamentul sancționator specific, apare ca fiind mai favorabilă legea nouă prin prisma limitelor de pedeapsă mai reduse, in concreto, față de modalitățile de individualizare ale pedepsei, este mai favorabilă legea veche.
Tot cu privire la legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauză, instanța a avut în vedere Decizia nr. 265/06.05.2014 pronunțată de Curtea Constituțională a României, prin care s-a stabilit că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale doar în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, astfel încât în cauză se va face aplicarea Codului penal de la 1969 și ale O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, din perspectiva legii penale mai favorabile.
V. Individualizarea judiciară a pedepselor
Constatând așadar că sunt îndeplinite condițiile cumulativ prevăzute de art. 396, alin. 2 Cod procedură penală, întrucât s-a stabilit dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune, sub aspectul laturii obiective și subiective, și a fost săvârșită de către inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii, astfel cum a fost aceasta reținută în sarcina sa.
Instanța a avut în vedere că funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectă proporționare a acesteia, ținând seama și de persoana căreia îi este destinată în vederea reintegrării în societate. S-a urmărit formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal de la 1969, respectiv dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, precum și criteriile prevăzute de art. 74 din Noul Cod penal.
Art. 74 din Noul Cod penal prevede că stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Pedeapsa stabilită de lege pentru săvârșirea infracțiunii pentru care inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată este închisoarea de la 2 la 7 ani.
Instanța a reținut pericolul social concret al infracțiunii, având în vedere că organele judiciare s-au aflat în imposibilitate de a stabili nivelul alcoolemiei inculpatului. Pericolul concret este relevat și de faptul că inculpatul a consumat băuturi alcoolice anterior săvârșirii faptei, astfel cum rezultă din propriile sale declarații, asupra cărora acesta a revenit ulterior. De asemenea, la stabilirea cuantumului pedepsei aplicabile, instanța a reținut atitudinea de care a dat dovadă inculpatul atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, când a încercat să prezinte o situație de fapt ce nu corespunde adevărului și să inducă în eroare organele judiciare.
D. o pedeapsă justă și proporțională este de natură să creeze aptitudinea subiectivă a inculpatului de a se corija și elibera de deprinderile antisociale care l-au antrenat pe calea săvârșirii de infracțiuni. Prin raportare la cele prezentate, respectiv pericolul social concret al infracțiunii, atitudinea inculpatului, circumstanțele reale și personale reținute, instanța a stabilit în sarcina inculpatului o pedeapsă îndreptată către minimul special, respectiv de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei prevăzută de art. 87, alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, care este o persoană integrată în societate, fără antecedente penale, instanța a apreciat că scopul pedepsei, constând în principal în prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, poate fi atins fără ca pedeapsa stabilită să fie executată în regim de detenție.
În opinia instanței, condamnarea inculpatului este de natură să atragă atenția asupra importanței respectării legii penale. Perspectiva executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni (care ar atrage incidența art. 83 Cod penal de la 1969 în sensul revocării beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei) constituie un veritabil impediment în săvârșirea de noi infracțiuni de către inculpat, instituția suspendării condiționate a executării pedepsei asigurând eficiența și efectivitatea rolului preventiv și educativ al pedepsei.
În consecință, în baza art. 81 Cod penal de la 1969, cu aplicarea art. 5, alin. 1 Cod penal, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată în cauză, iar în temeiul art. 82 Cod penal de la 1969, s-a fixat termen de încercare pe o durată de 4 ani care va începe să curgă de la data rămânerii definitive a sentinței.
Potrivit art. 12, alin. 1 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă. În cauză a fost identificată ca lege penală mai favorabilă cea anterioară și nu Noul Cod penal.
La stabilirea pedepsei accesorii, instanța a avut în vedere nu doar dispozițiile naționale, ci și normele europene, astfel cum au fost interpretate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, în cauza C. și M. împotriva României, Curtea Europeană a statuat că interdicția tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 Cod penal anterior ca pedeapsă nu poate fi aplicată în mod automat oricărei persoane condamnate la pedeapsa închisorii, indiferent de infracțiunea pentru care se aplică pedeapsa principală și fără a fi supusă controlului instanțelor în ceea ce privește necesitatea, nefiind adecvată și nu se justifică în raport cu natura infracțiunilor pentru care s-a angajat răspunderea penală a reclamanților din cauza respectivă.
În hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza C. împotriva României, instanța europeană și-a exprimat dubiul față de eficiența recurgerii la interdicția de a vota pentru a atinge scopurile indicate de Guvern (de prevenire a infracțiunilor, de pedepsire a infractorilor și de respectare a statului de drept, persoanele care au încălcat regulile societății fiind lipsite de dreptul de a-și exprima opinia asupra elaborării acestor reguli în timpul executării pedepsei lor cu închisoarea), și a arătat că aceste scopuri nu pot fi calificate ca incompatibile prin ele însele cu dreptul garantat de art. 3 din Protocolul nr. 1. Curtea a reamintit că art. 3 din Protocolul nr. 1, care consfințește capacitatea individului de a influența compunerea corpului legislativ, nu exclude aplicarea unor restricții ale drepturilor electorale unui individ care, de exemplu, a comis grave abuzuri în exercitarea funcțiilor publice sau al cărui comportament a amenințat să submineze statul de drept sau fundamentele democrației. Cu toate acestea, nu trebuie să se recurgă cu ușurință la măsura extrem de severă pe care o constituie lipsirea de dreptul de vot. Pe de altă parte, principiul proporționalității impune existența unei legături perceptibile și suficiente între sancțiune și comportament, precum și față de situația persoanei afectate. Totodată Curtea a adus în discuție și recomandarea Comisiei de la Veneția, conform căreia suprimarea drepturilor politice trebuie pronunțată de o instanță judecătorească într-o hotărâre specifică, întrucât o instanță independentă, care aplică o procedură cu respectarea contradictorialității, oferă o garanție solidă împotriva arbitrarului. Aceste aspecte pot fi regăsite și în hotărârea dată în cauza Hirst contra Marii Britanii.
În hotărârea pronunțată în cauza S. și P. împotriva României, s-a stabilit că în ceea ce privește interzicerea exercitării drepturilor părintești trebuie să se demonstreze că retragerea absolută a drepturilor părintești corespunde unei necesități primordiale privind interesele copilului și că, în consecință, urmărește un scop legitim, anume protecția sănătății, moralei sau a educației minorilor.
Față de toate acestea, instanța trebuie să analizeze în concret dacă se impune interzicerea unor drepturi inculpatului și care anume dintre cele prevăzute de lege.
Natura faptei comise de inculpat denotă o atitudine de sfidare a valorilor sociale importante, ceea ce relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64, lit. a, teza a II-a și lit. b Cod penal de la 1969. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat i-au fost interzise inculpatului pe durata executării pedepsei principale, sancțiune necesară și proporțională cu scopul urmărit prin aplicarea acesteia.
În schimb, în ceea ce privește dreptul de a alege, instanța a apreciat că în raport cu natura concretă a faptelor comise de către inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu i-a fost interzis exercițiul acestui drept.
Totodată, ținând cont de împrejurarea că fapta în discuție nu a fost săvârșită de inculpat folosindu-se de funcția sau profesia lui în scopul săvârșirii infracțiunii, neavând nicio legătură cu exercitarea autorității părintești, instanța față de criteriile prevăzute de art. 71, alin. 3 Cod penal de la 1969, în lumina jurisprudenței C.E.D.O. în materie, a apreciat că nu se impune interzicerea pentru inculpat a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64, alin. 1, lit. c, d și e Cod penal de la 1969.
În consecință, potrivit art. 71 Cod penal de la 1969, pe durata executării pedepsei, inculpatului i s-au interzis cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64, alin. 1, lit. a teza a II-a și b Cod penal de la 1969.
De asemenea, conform art. 71, alin. 5 Cod penal de la 1969, cu aplicarea art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, având în vedere că s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, instanța a dispus și suspendarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
Potrivit art. 404, alin. 2 Cod procedură penală, instanța a atras atenția inculpatului G. I. F. asupra dispozițiilor art. 83, alin. 1 Cod penal de la 1969, în sensul revocării suspendării condiționate în cazul în care acesta săvârșește din nou o infracțiune în termenul de încercare și cumulării pedepsei din prezenta cauză cu cea aplicată pentru noua infracțiune.
VII. Cheltuieli de judecată
În baza art. 272 alin. 1 și art. 274 alin. 1 Cod procedură penală instanța a obligat pe inculpatul G. I. F. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale și 300 lei în cursul judecății.
Împotriva sentinței penale mai sus menționată a declarat apel, în termen legal, inculpatul G. I. F. pentru netemeinicie, invocând nevinovăția în comiterea infracțiunii dar și sancțiunea excesivă aplicată, motivele de apel fiind detaliate în preambulul prezentei decizii penale, nu vor mai fi reluate.
Analizând sentința penală atacată atât sub aspectul motivelor de apel invocate dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept existente, în virtutea caracterului devolutiv al apelului prevăzută de art. 417 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, Curtea constată că apelul declarat este neîntemeiat pentru considerentele ce se vor înfățișa în continuare.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține că la data de 31.03.2012 apelantul inculpat G. I. F. a fost identificat în trafic de către organele poliției rutiere conducând autoturismul marca Hyundai cu numere de înmatriculare TX 7187 TX pe un drum public, .. Bacău, în condițiile în care se afla sub influența alcoolului. Invitat la Spitalul de Urgență Județean Bacău, inculpatul a invocat preexistența unor afecțiuni grave – . și necesitatea unui acord prealabil din partea unui cardiolog pentru prelevarea probelor biologice.
La data constatării infracțiunii dar și cu ocazia audierii, inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei și a negat în permanență existența unui refuz ferm din partea sa privind recoltarea probelor biologice.
În fața instanței de fond au fost administrate probe însă singurul martor prezent la locul și momentul depistării în trafic a inculpatului, audiat și în fața instanței de apel nu a mai convins instanța de veridicitatea existenței unui refuz explicit și ferm din partea inculpatului privind supunerea sa la recoltarea probelor de sânge, singurele probe de vinovăție fiind cele administrare în fața organelor de cercetare penală și care pot constitui în ansamblu un probatoriu de incriminare relevant.
În aceste condiții mai dus detaliate, reținând că fapta inculpatului este de o gravitate redusă, pedeapsa prevăzută de lege este închisoare de cel mult 5 ani, inculpatul apelant nu a mai suferit anterior condamnări la pedeapsa închisorii și raportat la natura și întinderea urmărilor produse, fapta constituind una de pericol, motivul și scopul urmărit care nu a fost unul de zădărnicire a aflării adevărului, ci acela de a dovedi intenția reală de doar argumentare a refuzului de recoltare a probelor biologice în vederea stabilirii gradului de alcoolemie, precum și posibilitățile de îndreptare a apelantului care în prezent este angajat și își asigură mijloacele ce subzistență prin practicarea unei munci oneste, Curtea apreciază că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei inculpatului.
Pentru toate aceste considerente, se va admite apelul declarat de apelantul inculpat G. I. F., se va desființa în totalitate sentința penală atacată, se va reține cauza spre rejudecare și în fond se va dispune renunțarea la aplicarea unei pedepse față de inculpatul G. I. F. cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 337 Noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal, privind refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, prin schimbarea încadrării juridice din art. 87 alin. 5 din O.U.G. 195/2002.
Se va aplica inculpatului G. I. F. un avertisment și i se va atrage atenția acestuia cu privire la conduita sa viitoare, constatându-se că inculpatul G. I. F. nu este supus niciunei decăderi, interdicții sau incapacități ce ar putea decurge din infracțiunea săvârșită
Văzând și dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod procedură penală și art. 275 alin. 3 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 421 alin.2 lit. a N C.pr.pen. admite apelul declarat de apelantul inculpat G. I. F. împotriva sentinței penale nr. 2108/22.10.2014 pronunțată de Judecătoria Bacău.
Desființează în totalitate sentința penală atacată, sub aceste aspecte, reține cauza spre rejudecare și în fond.
În temeiul art. 396 alin.1, alin.3 C. pr. pen. corob. cu art. 80 alin.1 C. pen. dispune renunțarea la aplicarea unei pedepse față de inculpatul G. I. FLORINccu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 337 N C. pen., cu aplic. art. 5 N C. pen., privind refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, prin schimbarea încadrării juridice din art. 87 alin.5 din OUG 195/2002.
În temeiul art. 81 C. pen. aplică inculpatului G. I. F. un avertisment și atrage atenția acestuia cu privire la conduita sa viitoare.
În baza art. 82 alin. 1 din noul Cod penal constată că inculpatul G. I. F. nu este supus niciunei decăderi, interdicții sau incapacități ce ar putea decurge din infracțiunea săvârșită
În temeiul art. 274 alin. 1 C. proc. pen., obligă inculpatul să plătească statului suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în fața primei instanțe.
În temeiul art. 275 alin. 3 C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 17.03.2015
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. C. A. A. M.
GREFIER,
N. T. S.
Red. sent. E. S. C.
Red. dec. C.C. – 31.01.2015
Tehnored. S.N.T. – 3 ex.
2.04.2015
| ← Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP).... → |
|---|
