Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 35/2015. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 35/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 20-03-2015 în dosarul nr. 5400/110/2014/a4
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.35/C
Ședința publică din 20 martie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: A. S.
*********************************************
GREFIER: A. D. - I.
Ministerul Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău a fost reprezentat legal de G. C. – procuror.
Pe rol judecarea contestațiilor declarate de inculpații Ș. Ș. Ș., V. D. L. și P. A. împotriva încheierii din data de 06.03.2015, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ 14.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.369 alin.1 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul – inculpat Ș. Ș. Ș., în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat H. D., contestatorul - inculpat V. D. L., în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat D. R. și contestatorul - inculpat P. A., în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat U. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Contestatorii - inculpați Ș. Ș. Ș., V. D. L. și P. A. arată că își mențin contestațiile.
Nemaifiind alte cereri prealabile, Curtea constată contestațiile în stare de judecată și acordă cuvântul pe dezbateri.
Apărătorul contestatorului - inculpat Ș. Ș. Ș., avocat H. D., critică încheierea din data de 06.03.2015 pe motive de nelegalitate, sancționată cu nulitatea absolută și în baza art.425/1 al.7 pct.2, solicită admiterea contestației și desființarea încheierii atacate. Arată că încheierea a fost dată fără ca în prealabil să fi avut loc o dezbatere sau punerea în discuție a verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive. Precizează că deși instanța s-a pronunțat în baza art.208 Cpp, nu a respectat dispozițiile legale care reglementează instituția verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive în cursul judecății, reglementată de art.208 al.2 cu trimitere la art.208 al.3, cu raportare la art.207 al.3 și art.235 al.4 Cpp. Susține că toate aceste texte stabilesc că această verificare poate avea loc doar în urma unei dezbateri la care inculpații să fie prezenți și cu obligativitatea asigurării apărării în sensul de a da cuvântul apărătorilor și procurorului. Afirmă că trebuia să se știe că are loc această activitate, pentru a se pune concluzii. Menționează că pe data de 03.03.2015 s-au pus concluzii pe fond. Instanța a apreciat că pe data de 06.03.2015, înainte de a expira măsura, urma să se pronunțe pe fond și, potrivit art.399 Cpp, și pe măsura arestării preventive. Învederează faptul că nu s-a reușit pronunțarea pe data de 06.03.2015 și s-a amânat pronunțarea la data de 09.03.2015 și instanța trebuia să convoace inculpații, apărătorii și procurorul pentru a pune în discuție măsura preventivă în baza art.208 Cpp. Arată că a considerat instanța că punându-se concluzii pe fond și solicitându-se suspendarea sub supraveghere a pedepsei, înseamnă că inculpații și-au expus punctul de vedere în sensul că nu sunt de acord cu menținerea măsurii. Precizează că s-au pus concluzii conform art.399 Cpp și nu și-a expus punctul de vedere pe menținerea stării de arest în cursul judecății. Susține că au fost încălcate dispozițiile art.351 al.2 Cpp - obligația de a pune în discuție cereri, excepții invocate de inculpați sau ridicate din oficiu, dispozițiile art.362 al.2 Cpp, conform cărora instanța trebuia să verifice în ședință publică măsura arestării procedând conform art.208 Cpp, care spune la alin.2 că se discută menținerea măsurii cu citarea inculpaților. Afirmă că a identificat potrivit art.281 al.1 Cpp, 3 cazuri de nulitate absolută - lit.d - cu privire la participarea procurorului, când este obligatorie lit.e - prezența inculpatului, când este obligatorie și lit.f - asistarea inculpatului, atunci când aceasta este obligatorie. Menționează că aceste cazuri de nulitate absolută duc la nulitatea absolută a încheierii. Învederează faptul că art.425/1 al.7 pct.2 reglementează situația în care instanța admite contestația și desființează încheierea instanței de fond. Arată că măsura arestării preventive, dispusă prin încheierea din data de 07.01.2015, a expirat la data de 08.03.2015. Precizează că ar fi trebuit să solicite desființarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare, dar există art.241 al.2 Cpp care obligă instanța în fața căreia se află cauza să constate încetarea de drept a măsurii și să dispună punerea deîndată în libertate inculpatului. Susține că, constatându-se nulitatea absolută a încheierii atacate și desființând această încheiere, conform art.241 al.2 Cpp trebuie să se constate că măsura arestării preventive a încetat de drept la data de 08.03.2015.
Apărătorul contestatorului - inculpat V. D. L., avocat D. R., arată că nu mai reia concluziile domnului avocat H., care sunt pe deplin adevărate. Precizează că prin sentința penală pronunțată în data de 09.03.2015, inculpatul a fost condamnat cu executarea pedepsei. Susține că inculpatul ar fi trebuit să fie pus în libertate cel puțin o zi până la data condamnării, pentru că încheierea, fără a se pune concluzii, este nelegală. Afirmă că nu se știe dacă instanța mai putea menține măsura arestului prin sentință, dacă această măsură era încetată de drept. Solicită admiterea contestației și să se constate că este nelegală continuarea măsurii arestului.
Apărătorul contestatorului - inculpat P. A., avocat U. C., arată că rolul judecătorului de la instanța de control este să urmărească aplicarea corectă a legii. Precizează că dacă s-a greșit la fond, trebuie reparată această greșeală. Susține că prelungirea arestării prin încheierea din data de 06.03.2015 nu este legală, cât timp discuțiile nu au avut loc în prezența apărătorilor și a procurorului. Afirmă că ce a spus judecătorul în motivare, că punând concluzii pe fond a pus și pe măsura arestării, este o interpretare personală și nu este procedurală. Menționează că este un caz de nulitate absolută și încheierea din data de 06.03.2015 este lovită de nulitate absolută. Învederează faptul că arestul preventiv a expirat și menținerea acestei măsuri prin sentința din data de 09.03.2015 este lovită de nulitate, fără obiect, pentru că instanța nu mai avea ce prelungi. Arată că trebuie să se constate că încheierea este lovită de nulitate absolută, arestarea preventivă a expirat și nu mai poate fi prelungită. Solicită admiterea contestației și punerea în libertate a inculpaților, indiferent de soluția pronunțată prin sentință. Precizează că este o greșeală a judecătorului de la fond, care a spus că pe data de 06.03.2015 va da pronunțarea pe fondul cauzei, știind că expiră arestarea; a omis să pună în discuție această prelungire a arestării preventive prin încheiere și astfel încheierea este lovită de nulitate absolută. Pe fondul măsurii, susține că inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă de 6 ani și o lună închisoare cu executare. Solicită să fie avută în vedere situația familială a acestuia, faptul că are tatăl paralizat, să fie avut în vedere gradul de contribuție la comiterea faptei, participând timp de o lună și să se ia față de acesta măsura arestului la domiciliu până la finalizarea dosarului, pentru a-și pune ordine în lucruri până va primi o pedeapsă cu executare. Solicită admiterea contestației sub acest aspect și luarea măsurii arestului la domiciliu.
Apărătorul contestatorului - inculpat Ș. Ș. Ș., avocat H. D., pe fondul contestației, solicită admiterea acesteia și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu. Arată că în acest stadiu procesual, atingerea obiectivelor impuse de art.202 al.1 Cpp se poate face și prin măsura arestului la domiciliu. Precizează că buna desfășurare a procesului penal nu mai poate fi periclitată întrucât inculpatul s-a prevalat de procedura simplificată. Afirmă că riscul sustragerii și riscul de a mai săvârși alte fapte prevăzute de legea penală nu mai poate fi susținut, inculpatul este la primul contact cu legea penală, provine dintr-un mediu sănătos, fapta este un accident în existența acestuia și este singurul sprijin al familiei. Menționează că aceste elemente sunt suficiente pentru ca obiectivele impuse de art.202 Cpp să poate fi atinse prin măsura arestului la domiciliu. Învederează faptul că împotriva inculpatului s-a pronunțat o pedeapsă de 2 ani și 8 luni, mai este și calea apelului în care soluția poate fi modificată. Arată că nu poate susține însă acest lucru pentru că chestiunile de legalitate pe care le-a invocat nu pot fi acceptate - art.399 Cpp justifică menținerea măsurii arestării preventive dacă la pronunțarea pe fond ea mai subzista.
Apărătorul contestatorului - inculpat V. D. L., avocat D. R., pe fond, arată că inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă de 1 an, 6 luni și 20 de zile închisoare. Acesta nu are antecedente penale și i se poate da măsura arestului la domiciliu în condițiile în care măsura arestării preventive durează de 7 luni. Precizează, însă, că măsura arestării preventive a încetat de drept.
Reprezentantul Ministerului Public, în baza art.206 Cpp, pune concluzii de respingere a contestațiilor declarate de inculpați ca nefondate. Arată că încheierea pronunțată de Tribunalul Bacău la data de 06.03.2015 este legală și temeinică. Precizează că nu există niciun motiv de nulitate a acesteia. Susține că așa cum rezultă din încheierea din data de 03.03.2015, la fond, măsura a fost pusă în discuție, s-au pus concluzii pe menținerea acesteia și urmare a amânării pronunțării instanța a dispus asupra măsurii conform art.399.
Apărătorul contestatorului - inculpat P. A., avocat U. C., arată că dacă se va considera necesar, se poate repune cauza pe rol și să se asculte înregistrarea de la instanța de fond, întrucât nu s-a discutat nimic despre arestare.
Contestatorul - inculpat Ș. Ș. Ș. arată că a conștientizat faptele comise, regretă și măsura arestului la domiciliu nu periclitează procesul penal.
Contestatorul - inculpat V. D. L. solicită luarea măsurii arestului la domiciliu, cele 7 luni de arest preventiv fiind suficiente. Arată că dorește să fie alături de familie.
Contestatorul - inculpat P. A. arată că este de acord cu susținerile apărătorului său. Solicită înlocuirea arestului preventiv cu arestul la domiciliu șu precizează că se va prezenta de câte ori va fi chemat.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Prin încheierea de ședință din data de 06.03.2015, pronunțată în dosarul nr._ 14 al Tribunalului Bacău, s-a dispus, în baza art. 208 C.p.p., menținerea stării de arest preventiv a inculpaților:
A. I. – C., C.N.P._,
Ș. Ș. – Ș., C.N.P._,
P. A., C.N.P._,
V. D. L., C.N.P._,
P. A., C.N.P._,
P. I., C.N.P._,
aflați în Penitenciarul Bacău.
În motivarea încheierii se arată că asupra stării de arest preventiv a inculpaților P. A., A. I. – C., Ș. Ș. – Ș., P. I., P. A., V. D. – L. s-au constatat următoarele:
Pentru astăzi, vineri 06 martie 2015 a fost amânată pronunțarea în ds._ 14, termenul fiind astfel stabilit încât să se încadreze înăuntrul celor 60 de zile de la precedenta menținere a prevenției inculpaților când instanța urma a se pronunța și cu privire la menținerea, revocarea, înlocuirea ori încetarea de drept a măsurii preventive dispusă pe parcursul procesului penal.
La data de mai sus instanța a constatat că nu va putea termina minuta, cauza prezentând un grad ridicat de dificiențe, atât prin numărul mare al inculpaților și al infracțiunilor, cât mai ales al calculelor aritmetice care trebuiau verificate, impunându-se o nouă amânare a pronunțării în următoarea zi lucrătoare, adică pentru luni, 09 martie 2015.
Cum starea de arest preventiv a inculpaților fusese menținută prin ÎNCHEIEREA din 07 ian. 2015, valabilitatea acesteia sub aspectul duratei arestării preventive se întinde până la 8 martie 2015, ora zero, astfel că se impune o nouă analiză a legalității și temeiniciei măsurii dispusă în cazul celor 6 (șase) inculpați: P. A., A. I. – C., Ș. Ș. – Ș., P. I., P. A. și V. D. L..
Cu prilejul dezbaterilor asupra fondului avocații aleși ai inculpaților au solicitat reducerea pedepselor cu 1/3, potrivit art. 396 alin. (10) C.p.p., dar și acordarea de circumstanțe atenuante, iar cu privire la pedepsele ce le vor fi aplicate, să se dispună suspendarea sub supraveghere a executării, mai ales că fiecare a fost de acord și cu munca neremunerată în folosul comunității, cerută de art. 91 C.p.
Același punct de vedere a fost exprimat de către inculpați și cu prilejul ultimului cuvânt.
Inculpații solicitând suspendarea sub supraveghere, în mod implicit n-au fost de acord cu menținerea prevenției pentru că o condamnare cu suspendare atrage în mod automat punerea în libertate a celui în cauză potrivit art. 399 alin. (3) lit. b din C.p.p.
Instanța a constatat însă că temeiurile avute în vedere la precedenta menținere a stării de arest a inculpaților P. A., A. I. – C., Ș. Ș. – Ș., P. I., P. A. și V. D. L. sunt în continuare valabile, pentru că de la 07 ian. 2015, până în momentul de față nu s-a schimbat nimic în ceea ce privește situația inculpaților care să conducă la modificarea temeiurilor.
Astfel că se impune o nouă menținere a prevenției celor 6 (șase) inculpați având în vedere că:
- subzistă suspiciunea rezonabilă că au comis faptele supuse judecății;
- subzistă proporționalitatea cu gravitatea acuzațiilor;
- împrejurarea că inculpații au solicitat judecata în formă simplificată nu presupune judecata în stare de libertate;
- trebuie prevenită săvârșirea de alte infracțiuni;
- organele judiciare trebuie să transmită opiniei publice mesaje ferme de descurajare a consumului și traficului ilicit de droguri, deoarece dăunează grav sănătății tinerei generații;
- până la pronunțarea asupra fondului cauzei, mai sunt doar câteva ore, împrejurare care nu afectează durata termenului rezonabil al prevenției inculpaților.
Având în vedere cele de mai sus s-a dispus prin ÎNCHEIERE o nouă menținere a stării de arest preventiv a celor 6 (șase) inculpați, urmând a fi înștiințați despre acest lucru și administrația locului de detenție.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva încheierii menționate, în termen legal au declarat contestație, potrivit art.206 c.pr.pen., inculpații Ș. Ș. Ș., V. D. L. și P. A., fără a le motiva în scris. Oral, prin apărători aleși, solicită admiterea contestației și desființarea încheierii atacate, pe motive de nelegalitate, invocând faptul că încheierea a fost dată fără ca în prealabil să fi avut loc o dezbatere sau punerea în discuție a verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive. Au precizat contestatorii că deși instanța s-a pronunțat în baza art.208 Cpp, nu a respectat dispozițiile legale care reglementează instituția verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive în cursul judecății, reglementată de art.208 al.2 cu trimitere la art.208 al.3, cu raportare la art.207 al.3 și art.235 al.4 Cpp, texte ce stabilesc că această verificare poate avea loc doar în urma unei dezbateri la care inculpații să fie prezenți și cu obligativitatea asigurării apărării în sensul de a da cuvântul apărătorilor și procurorului. S-a precizat că pe data de 03.03.2015 s-au pus concluzii pe fond, instanța a apreciat că pe data de 06.03.2015, înainte de a expira măsura, urma să se pronunțe pe fond și, potrivit art.399 Cpp, și pe măsura arestării preventive. Întrucât nu s-a reușit pronunțarea pe data de 06.03.2015 și s-a amânat pronunțarea la data de 09.03.2015, instanța trebuia să convoace inculpații, apărătorii și procurorul pentru a pune în discuție măsura preventivă în baza art.208 Cpp. Precizează contestatorii că s-au pus concluzii conform art.399 Cpp și nu și-au expus punctul de vedere pe menținerea stării de arest în cursul judecății. Au susținut că au fost încălcate dispozițiile art.351 al.2 Cpp - obligația de a pune în discuție cereri, excepții invocate de inculpați sau ridicate din oficiu, dispozițiile art.362 al.2 Cpp, conform cărora instanța trebuia să verifice în ședință publică măsura arestării procedând conform art.208 Cpp, care spune la alin.2 că se discută menținerea măsurii cu citarea inculpaților. De asemenea, au indicat, potrivit art.281 al.1 Cpp, 3 cazuri de nulitate absolută - lit.d - cu privire la participarea procurorului, când este obligatorie lit.e - prezența inculpatului, când este obligatorie și lit.f - asistarea inculpatului, atunci când aceasta este obligatorie. Au apreciat că potrivit art.241 al.2 Cpp instanța în fața căreia se află cauza trebuie constate încetarea de drept a măsurii și să dispună punerea deîndată în libertate inculpatului.
Pe fond, toți contestatorii - inculpați au solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a arestului la domiciliu, invocând motive de ordin familial și faptul că scopul măsurilor preventive poate fi atins și prin luarea acestei măsuri.
Instanța de control judiciar, examinând încheierea atacată în baza art.206 c.pr.pen., pe baza actelor și lucrărilor dosarului, în raport de motivele invocate, cât și din oficiu, constată că aceasta este nelegală, pentru motivele ce vor fi arătate.
Potrivit art.208:
Verificarea măsurilor preventive în cursul judecății
(1) Judecătorul de cameră preliminară înaintează dosarul instanței de judecată cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea măsurii preventive.
(2) Instanța de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.
(3) Dispozițiile art. 207 alin. (3) - (5) se aplică în mod corespunzător.
(4) În tot cursul judecății, instanța, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive și a măsurii arestului la domiciliu dispuse față de inculpat.
Potrivit art. 207 alin. (3) - (5):
Dispozițiile art. 235 alin. (4) - (6) se aplică în mod corespunzător.
(4) Când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat.
(5) Când constată că au încetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive și nu există temeiuri noi care să o justifice ori în cazul în care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere revocarea acesteia și punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Potrivit art. 235 alin. (4) - (6):
(4) În cazul în care inculpatul arestat preventiv se află internat în spital și din cauza stării sănătății nu poate fi adus în fața judecătorului de drepturi și libertăți sau când, din cauză de forță majoră ori stare de necesitate, deplasarea sa nu este posibilă, propunerea va fi examinată în lipsa inculpatului, dar numai în prezența avocatului acestuia, căruia i se dă cuvântul pentru a pune concluzii.
(5) Participarea procurorului este obligatorie.
(6) Judecătorul de drepturi și libertăți se pronunță asupra propunerii de prelungire a arestării preventive înainte de expirarea duratei acesteia.
Potrivit art. ART. 362
Măsurile preventive în cursul judecății
(1) Instanța se pronunță, la cerere sau din oficiu, cu privire la luarea, înlocuirea, revocarea sau încetarea de drept a măsurilor preventive.
(2) În cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art. 208.
…
ART. 364
Participarea inculpatului la judecată și drepturile acestuia
(1) Judecata cauzei are loc în prezența inculpatului. Aducerea inculpatului aflat în stare de deținere la judecată este obligatorie.
Dispozițiile legale citate stabilesc cadrul procesual în care, în cursul judecății, se verifică de către instanță dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive. Cele mai importante reguli vizează prezența inculpatului, a avocatului, dar și participarea procurorului la ședința publică în care se verifică legalitatea și temeinicia arestului preventiv.
Părțile și participanții la această procedură nu doar asistă la soluționarea cauzei pe fond, ci trebuie informați asupra obiectului judecății prin punerea sa în discuție și, mai mult, să fie ascultate de instanța de judecată în condiții de contradictorialitate, potrivit art.351 c.pr.pen. Cu privire la verificarea arestului preventiv nu se face nicio excepție, dimpotrivă, dat fiind importanța dreptului la libertate, și exigențele procedurale sunt mai mari, astfel că încheierea motivată de menținere a măsurii preventive trebuie să cuprindă poziția procesuală a fiecărui participant, expres pe această chestiune, tocmai pentru a se risipi orice îndoială cu privire la arbitrariul hotărârii instanței de judecată.
Încheierea contestată, cea din 06.03.2015, pe lângă aspectul general, cum că a fost dată în grabă, nu conține concluziile procurorului și ale contestatorilor asupra menținerii arestului preventiv. Încercarea Tribunalului Bacău de a extrage asemenea concluzii din cele formulate pe fondul cauzei, adică pe recunoașterea vinovăției, existența infracțiunilor, atragerea răspunderii penale și sancționarea inculpaților, nu poate fi primită de instanța de control judiciar pentru următoarele motive:
- soluționarea conflictului material de drept penal nu echivalează cu instituția de drept procesual penal a arestului preventiv;
- concluziile cuprinse în încheierea de dezbateri din 03.03.2015 nu vizează în niciun fel temeiurile arestului preventiv. Nu se solicită menținerea, revocarea sau înlocuirea arestului preventiv;
- nici solicitarea de suspendare a executării pedepsei nu poate fi interpretată implicit ca o cerere de revocare, decât în mod forțat și neadecvat chestiunii în discuție. În orice caz, unul dintre contestatori, P. A., nu a solicitat nici măcar suspendarea executării pedepsei;
- nu există o dispoziție a instanței de amânare a pronunțării asupra menținerii arestului preventiv în cursul judecății. Nu trebuie confundată cu soluționarea cauzei prin hotărâre sub toate aspectele, inclusiv a măsurilor preventive, pe dispozițiile art.399 c.pr.pen. Însăși prima instanță se întemeiază pe dispozițiile art.208 c.pr.pen.;
- Tribunalului Bacău a amânat pronunțarea pe fond la 06.03.2015, dată la care nu se împliniseră 60 de zile de la precedenta menținere, noua amânare pentru 09.03.2015 nefiind anticipată, așa cum reiese din măsurile luate de instanță până atunci.
Prin urmare, prima instanță s-a pronunțat pe subzistența temeiurilor care au determinat menținerea măsurii arestării preventive pentru încă 60 de zile, fără ca procurorul sau contestatorii, prin avocați și personal, să aibă posibilitatea de a-și expune poziția și de a se apăra. O astfel de neregularitate este apreciată de legiuitorul procesual penal român, dar și de jurisprudența CEDO dezvoltată în aplicarea art.5, drept una gravă, sancționată de prevederile art.281, alin.1, lit.d, e și f c.pr.pen. cu nulitatea absolută.
Pe cale de consecință încheierea contestată va fi desființată în ceea ce-i privește pe cei trei contestatori și, dat fiind că până la hotărârea din data de 09.03.2015 au expirat cele 60 de zile de la menținerea anterioară din data de 07.01.2015, respectiv la 07.03.2015, orele 24:00, se va constata că nu se mai impune rejudecarea cauzei de către prima instanță, întrucât a intervenit încetarea de drept a arestului preventiv, potrivit art.241, alin.1, lit.a c.pr.pen.
Se va dispune, în baza art.4251, alin.7, pct.2, lit.b c.pr.pen., raportat la art.206 și art.208 c.pr.pen., admiterea contestațiilor formulate de contestatorii-inculpați Ș. Ș. Ș., V. D. L. și P. A. împotriva încheierii din 06.03.2015, pronunțată în dosarul nr._ 14 al Tribunalului Bacău, va fi desființată încheierea contestată și, în baza art.241, alin.1, lit.a c.pr.pen. se va constata încetată de drept măsura arestării preventive a inculpaților Ș. Ș. Ș., V. D. L. și P. A..
În baza art.241, alin.2 c.pr.pen. se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților Ș. Ș. Ș., V. D. L. și P. A., dacă nu sunt reținuți sau arestați în altă cauză.
În baza art.275, alin.3 c.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
În dosar mai sunt și alți trei inculpați în stare de arest preventiv, însă prevederile art.425 și 206 c.pr.pen. nu permit extinderea efectelor contestației și pentru aceștia, ca în cazul apelului, dispozițiile de trimitere limitându-se la alte reguli de judecată în calea de atac, cum sunt retragerea, repunerea în termen, efectul suspensiv sau neagravarea situației în propria cale. Prin urmare, instanța de control nu se poate pronunța și în privința lor, ci doar instanța de judecată în fața căreia se află cauza, potrivit art.241, alin.2 c.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.4251, alin.7, pct.2, lit.b c.pr.pen., raportat la art.206 și art.208 c.pr.pen., admite contestațiile formulate de contestatorii-inculpați Ș. Ș. Ș., V. D. L. și P. A. împotriva încheierii din 06.03.2015, pronunțată în dosarul nr._ 14 al Tribunalului Bacău.
Desființează încheierea contestată.
În baza art.241, alin.1, lit.a c.pr.pen. constată încetată de drept măsura arestării preventive a inculpaților Ș. Ș. Ș., V. D. L. și P. A..
În baza art.241, alin.2 c.pr.pen. dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților Ș. Ș. Ș., V. D. L. și P. A., dacă nu sunt reținuți sau arestați în altă cauză.
În baza art.275, alin.3 c.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER
A. S. A. D. - I.
Pron.înch.M. M.
Red.dec.contest.A.S.
Tehnored. A.D.I.
3 ex.
20.03.2015/20.03.2015
| ← Fals în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.).... | Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 283/2015.... → |
|---|
