Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 257/2015. Curtea de Apel BACĂU

Curtea de Apel BACĂU - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 257/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 06-03-2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR.257

Ședința publică din data de: 06 MARTIE 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: D. C.

JUDECĂTOR: A. S.

GREFIER: B. M. D.

Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău

Reprezentat prin PROCUROR: S. N.

Pe rol pronunțarea apelurilor declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA R., inculpatul I. C. și partea vătămată Ț. C., împotriva sentinței penale nr. 346 din 31.10.2014, pronunțată de Judecătoria R., în dosarul nr._ .

Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 19 februarie 2015, fiind consemnate în încheierea din aceeași zi.

S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.

CURTEA

- deliberând -

Prin sentința penală nr. 346/31.10.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei R., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor din vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. 1 Cod penal și distrugere, prevăzută de art. 217 alin. 1 Cod penal din 1969, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal din 1969, în infracțiunile de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin. 2 din Noul Cod penal și distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 din Noul Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

Pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. 2 Noul Cod penal, s-a stabilit pentru inculpatul I. C., fiul lui C. și G., născut la 22.02.1984, CNP_, domiciliat în .. N., studii superioare, fără ocupație, fără antecedente penale, pedeapsa de 1 (unu) an și 6 (șase) luni închisoare.

Pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Noul Cod penal, s-a stabilit pentru inculpatul I. C., fiul lui C. și G., născut la 22.02.1984, CNP_, domiciliat în .. N., studii superioare, fără ocupație, fără antecedente penale, pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare.

În baza art. 38 alin. 1 și art. 39 Cod penal, s-a stabilit pedeapsa de 1 (unu) an și 6 (șase) luni închisoare care a fost sporită cu o (unu) lună închisoare, în final stabilindu-se pedeapsa de 1 (unu) an și 7 (șapte) luni închisoare.

În temeiul art. 83, art. 84 noul Cod penal, a fost amânată aplicarea pedepsei de 1 (unu) an și 7 (șapte) luni închisoare stabilind termen de supraveghere de 2 (doi) ani care se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii, inculpatul urmând să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probațiune N., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

Instanța a atras atenția inculpatului că dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse, instanța revocă amânarea și dispune aplicarea și executarea pedepsei.

S-au admis în parte pretențiile civile ale părții vătămate Ț. C., domiciliat în mun. R., ., județul N. și obligă inculpatul I. C. să plătească părții civile Ț. C. suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale și suma de 3.500 lei cu titlu de daune materiale.

Inculpatul I. C. a fost obligat să plătească Spitalului Municipal de Urgență R. suma de 157,50 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare.

S-a luat act că inculpatul a fost asistat de apărător ales.

În baza art. 398, art. 274 alin. 1, 2 noul Cod procedruă penală, inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate în cauză.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a arătat că:

La data de 12.11.2012, în jurul orei 14⁰⁰, partea vătămată s-a deplasat cu autoturismul său marca BMW, cu număr de înmatriculare_, la spălătoria auto Mariko situată pe . din municipiul R., unde s-a întâlnit cu inculpatul I. C., acesta conducând de asemenea un autoturism marca BMW, cu număr de înmatriculare_, de culoare argintie. După cum a susținut partea vătămată, inculpatul trebuia să-i restituie o sumă de bani pe care i-o împrumutase la începutul lunii noiembrie 2012, când aceștia s-au întâlnit în mod întâmplător pe teritoriul Elveției.

Partea vătămată i-a solicitat inculpatului restituirea sumei de bani, fiind însă refuzat de acesta. În urma insistențelor părții vătămate, inculpatul a devenit violent, trăgându-1 pe Ț. C. de geacă și rupându-i căptușeala, după care i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona gurii. La scurt timp, inculpatul s-a întors la autoturismul său, iar din interior a luat o bâtă de baseball cu care a lovit-o pe partea vătămată în diferite zone ale corpului. Partea vătămată a încercat să se apere, și pentru a evita o lovitură în zona capului, a ridicat brațul drept, lovitura fiindu-i aplicată în zona degetului mare de la mâna dreaptă, provocându-i o fractură complexă metacarp I. În continuare, partea vătămată a intenționat să apeleze numărul unic de urgență 112, însă inculpatul 1-a lovit cu bâta de baseball peste mâna în care avea telefonul, acesta căzând pe asfalt. I. C. a mai lovit o dată telefonul mobil, deteriorând partea frontală a acestuia, după care a părăsit locul faptei.

În urma loviturilor primite, partea vătămată Ț. C. a prezentat traumatism cranio-facial cu excoriații epicraniene, faciale, contuzii ale membrelor și fractură complexă metacarp I mâna dreaptă (operată), leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 63-65 de zile de îngrijiri medicale.

Fiind audiat, inculpatul a negat săvârșirea faptei, declarând că nici măcar nu-1 cunoaște pe Ț. C., declarațiile acestuia fiind infirmate de mijloacele de probă administrate în cauză.

Astfel, în cauză a fost audiat martorul M. G. Nicușor, angajat al spălătoriei auto Mariko, care a declarat că la data de 12.11.2012, în jurul orei 12⁰⁰- la spălătorie s-a prezentat un tânăr corpolent, recunoscut de pe planșa foto ca fiind inculpatul I. C., care conducea un autoturism marca BMW de culoare gri. Martorul a precizat că la fața locului și-a făcut apariția un alt tânăr, care de asemenea conducea au autoturism marca BMW, cu care inculpatul a purtat o discuție, fără a-i cunoaște conținutul. La scurt timp, inculpatul a revenit la autoturismul său, spunându-le angajaților „dați-mi bâta”, martorul observând cu această ocazie că I. C. sângera la nivelul arcadei ochiului drept. Martorul a mai declarat că inculpatul a luat din interiorul mașinii sale o bâtă de baseball cu care 1-a lovit pe Ț. C. de mai multe ori peste mâini, corp și picioare, și că în momentul în care partea vătămată a vrut să apeleze pe cineva de pe telefonul mobil, inculpatul 1-a lovit cu bâta peste mână și ulterior a lovit telefonul căzut pe asfalt.

Cu ocazia audierii martorului G. V., acesta a declarat că la data de 12.11.2012, în timp ce era la serviciu, fiind angajat la spălătoria auto Mariko, a venit un tânăr, identificat cu certitudine de pe planșa foto ca fiind inculpatul I. C., care i-a solicitat să-i spele autoturismul marca BMW de culoare argintie. Cu acest prilej, a constatat că în interiorul autovehiculului se afla o bâtă din lemn tip baseball, și că la scurt timp în parcarea spălătoriei a oprit un alt autoturism de culoare neagră, condus de un tânăr cu care inculpatul a purtat o discuție. Martorul a relatat că la scurt timp, inculpatul a revenit la autoturismul său și a luat acea bâtă de baseball, după care s-a îndreptat către tânărul care tocmai venise și 1-a lovit pe acesta în zona brațelor. Conflictul a durat aproximativ 2-3 minute, după care inculpatul s-a urcat la volanul mașinii și a plecat, spunându-le angajaților că și-a pierdut ceasul. Martorul a mai precizat că un alt coleg de-al său a găsit ceasul pierdut și i 1-a predat inculpatului la câteva zile în incinta spălătoriei, cu această ocazie inculpatul întrebându-i pe angajați dacă organele de poliție au efectuat cercetări în cauză.

De asemenea, a fost audiat martorul I. A., amicul celor două părți, care a confirmat faptul că inculpatul I. C. și partea vătămată Ț. C. se cunoșteau de mai mult timp (contrar afirmațiilor inculpatului).

Instanța a reținut situația de fapt descrisă anterior în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în cauză, atât în faza urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești.

În drept, fapta inculpatului I. C., care la data de 12.11.2012, în timp ce se afla la spălătoria auto Mariko situată pe . din municipiul R., a exercitat acte de violență asupra părții vătămate Ț. C., cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 63-65 de zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. 1 din Codul penal.

Fapta aceluiași inculpat, care în împrejurările descrise anterior, i-a deteriorat părții vătămate geaca cu care era îmbrăcat, dar și telefonul mobil marca Nokia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. 1 din Codul penal.

Având în vedere că cele două infracțiuni au fost comise de aceeași persoană înainte de a fi condamnare definitiv pentru vreuna dintre ele, în cauză sunt aplicabile și prevederile art. 33 lit. a din Codul penal.

Având în vedere dispozițiile noului Cod penal, care sunt mai favorabile, instanța a schimbat încadrarea juridică a infracțiunilor din vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. 1 Cod penal și distrugere, prevăzută de art. 217 alin. 1 Cod penal din 1969, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal din 1969, în infracțiunile de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin. 2 din noul Cod penal și distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 din noul Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 16 alin. (3) lit. a) Cod penal, întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei.

La individualizarea pedepsei ce a fost stabilită în sarcina inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

În concret, instanța a reținut că I. C. este născut la data de 22.02.1984, cetățean român, studii superioare, necăsătorit și nu este cunoscut cu antecedente penale. Deși din materialul probator rezultă că acesta prezenta o lovitură la nivelul ochiului, instanța nu a putut reține circumstanța atenuantă a provocării deoarece nu sunt probe că acesta a fost lovit de către partea vătămată.

Inculpatul s-a prezentat la toate termenele de judecată, a arătat că dorește să se împace cu partea vătămată, motiv pentru care instanța a ales între închisoare și amenda penală, prima sancțiune.

În ceea ce privește necesitatea aplicării pedepsei, instanța a constatat că, în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 83 Cod penal, pedeapsa stabilită fiind mai mică de 2 ani închisoare, respectiv 5 ani închisoare; inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii; în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța a apreciat că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

De asemenea, s-a constatat faptul că maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat este de 5 ani închisoare, valoare inferioară celei de 7 ani închisoare prevăzute de art. 83 alin. (2) Cod penal, iar inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților.

Față de aceste considerente, în baza art. 83 alin. (1), (3) Cod penal s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 82 Cod penal, de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. (1) Cod penal pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probațiune N., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

LATURA CIVILĂ

Partea vătămată Ț. C. s-a constitui parte civilă în procesul penal cu suma de 5.000 de lei daune materiale și 25.000 de lei daune morale.

Spitalul Municipal de Urgență R. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 157,50 de lei.

Soluționând latura civilă a cauzei în temeiul art. 346 cod procedură penală, instanța a constatat că acțiunea civilă formulată de partea vătămată împotriva inculpatului este în parte întemeiată și în consecință a dispus admiterea acesteia în măsura în care pretențiile sale în dezdăunare au fost dovedite.

În dovedirea pretențiilor sale a depus la dosarul cauzei în copie, certificat medico-legal, planșe foto și au fost audiați martori. De asemenea în privința daunelor morale partea vătămată a solicitat coroborarea probelor menționate mai sus, invocând suferințele sale fizice și afecțiunile morale ulterioare.

Analizând separat solicitarea în dezdăunare a părții vătămate instanța a constatat că în total prejudiciul cauzat acesteia nu poate depăși suma de 13.500 lei, din care 3.500 lei despăgubiri civile materiale și 10.000 lei daune morale.

Sub aspectul despăgubirilor materiale, instanța a constatat că în raport de înscrisurile depuse la dosar, valoarea totală a prejudiciului este de 2000 lei. Apelând la prezumții ca mijloace de probă, instanța a constatat că pentru vindecarea unor leziuni ce au necesitat 63-65 zile de îngrijiri medicale, constând inclusiv din . la nivelul mâinii, cheltuielile sunt mult mai mari. De asemenea partea vătămată a suferit și multiple leziuni faciale și corporale pentru care au fost necesare cheltuieli pentru care aceasta nu a putut procura înscrisuri doveditoare. În raport de leziunile suferite și de perioada îndelungată de convalescență cu imobilizarea unui braț, instanța a estimat cheltuielile materiale totale efectuate la suma de 3500 lei.

Cu privire la daunele morale solicitate, instanța a constatat că într-adevăr prin fapta comisă partea vătămată a fost supusă unor suferințe fizice neprevăzute inclusiv unor tulburări psihice și de personalitate, dar toate acestea nu pot fi cuantificate sub nici o formă la suma de 25.000 lei. Daunele morale sunt acele prejudicii cu aspect moral de natură a fi compensate bănește. Evaluarea lor este una aproape exclusiv estimatorie și nu poate fi dovedită prin înscrisuri. Ca urmare a loviturilor primite partea vătămată a fost expusă unei situații ingrate în comunitatea locală și în rândul cercului lui de cunoștințe, suportând alăturat unor suferințe fizice și un disconfort de natură psihică, pe care instanța îl evaluează la suma de 10.000 lei.

Instanța a admis acțiunea civilă a părții vătămate și a obligat inculpatul I. C. să plătească părții civile Ț. C. suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale și suma de 3.500 lei cu titlu de daune materiale.

A obligat inculpatul I. C. să plătească Spitalului Mun. De Urgență R. suma de 157,50 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare.

S-a luat act că inculpatul a fost asistat de apărător ales.

În baza art. 398, art. 274 alin. 1, 2 noul Cod procedură penală, a obligat inculpatul să plătească statului suma de 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate în cauză.

În cauză a formulat apel în termen legal P. de pe lângă Judecătoria Bacău, care arată în motivele scrise de apel că hotărârea instanței de amânare a aplicării pedepsei este prea blândă, apreciindu-se că instanța nu a cuantificat judicios gravitatea, în concret, a faptelor săvârșite de inculpat, care a manifestat o atitudine extrem de violentă asupra persoanei vătămate, evidențiată în număr mare de zile de îngrijiri medicale (63-65 zile). Nu în ultimul rând, se consideră că instanța trebuia să țină seama și de conduita procesuală a inculpatului. Deși legea nu o prevede, s-a considerat de către unii autori, că numai o atitudine procesuală concretizată în recunoașterea infracțiunilor și a vinovăției poate justifica motivarea instanței, în sensul că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară.

În raport de cele precizate, s-a apreciat că instanța trebuia să aplice o pedeapsă mai severă, ca modalitate de executare și să facă aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. 1 Noul Cod penal, în condițiile în care, procedându-se la schimbarea încadrării juridice au fost aplicate pedepse prevăzute în Noul Cod penal.

Totodată, au formulat apel partea civilă Ț. C. și inculpatul I. C.. Partea civilă susține în motivele scrise că pedeapsa aplicată este prea mică având în vedere că în favoarea inculpatului nu operează nici o circumstanță atenuantă și nici nu beneficiază de o reducere a pedepsei în condițiile în care acesta nu a recunoscut fapta.

Astfel, inclupatul a avut o poziție procesuală nesinceră. Nu numai că nu a recunoscut că a lovit-o dar a susținut că nici nu o cunoaște. Nu a încercat și nu a depus nici un efort pentru a diminua consecințele infracțiunii, nu a acoperit nimic din prejudicul creat.

Mai mult, așa cum rezultă din descrierea faptei, inculpatul a lovit persoana vătămată ziua, într-un loc public cu o bâtă. Astfel, în ziua de 12.11.2012, orele 13-14 persoana vătămată era la frizerie. De aici l-a sunat pe numitul I. C. pentru a-1 intreba când îmi restituie suma de bani pe care o avea datorie; în acest context s-a fixat o întâlnire în aceeași zi la spălătoria auto la „MARIKO”.

Ulterior s-au întalnit în acest loc și persoana vătămată i-a solicitat banii; drept răspuns, făptuitorul i-a dat un pumn în gură. Persoana vătămată l-a împins ca să se apere, iar inculpatul a fugit la mașina lui și a adus o bâtă. Faptul că a luat bâta din mașină se poate observa pe înregistrarile video deoarece mașina făptuitorului era în incinta spălătoriei, iar acolo sunt camere de filmat.

Persoana vătămată arată că a văzut târziu ce vrea sa facă și deși a fugit spre mașina sa, nu a ajuns la timp, l-a prins și l-a bătut cu bâta. Prima lovitură i-a fost aplicată persoanei vătămate, în zona capului, apoi aceasta a ridicat mâna dreaptă să se apere și astfel i-a rupt degetul de la această mână. Totodată, inculpatul a mai aplicat o bâtă și peste mâna stânga, 3-4 bâte peste picioare motiv pentru care a căzut lângă mașină, iar făptuitorul a plecat. În acest timp, persoana vătămată a scos telefonul și a încercat să sune la poliție. Numitul I. C. a văzut gestul său, s-a intors i-a mai dat o bâtă peste mână și i-a căzut telefonul mobil.A dat o bâtă și peste telefonul mobil marca „NOKIA” sfărâmându-1 și aducându-l asfel în stare de neîntrebuințare.

După aceste lovituri, făptuitorul a plecat în spălătorie iar persoana vătămată s-a chinuit să se urce în mașină, a ajuns la Spitalul de Urgență R. și aici a venit și poliția.

În raport de toate aceste circumstanțe s-a apreciat că pedeapsa aplicată este mică și se impune majorarea cuantumului acesteia.

În latură civilă, de asemenea arată că despăgubirile acordate sunt modice în contextul în care a cheltuit mai mult decât se reține în minuta comunicată.

Astfel, în urma incidentului, a avut mâna dreaptă în ghips, puternice dureri de cap și nici nu a putut presta nici un fel de activitate deoarece sunt dreptaci. Conform certificatului medico- legal numărul de zile de îngrijiri medicale este de 63-65.

Despăgubirile civile pe care le-a solicitat constau în daune materiale: contravaloarea telefonului distrus, contravaloarea consultațiilor, tratamentelor, investigațiilor medicale, și despăgubiri pentru prejudiciul creat ca urmare a faptului că nu mai poate munci. Toate aceste cheltuieli au fost dovedite cu înscrisuri și martori, cuantumul lor fiind cel precizat de declarația de constituire parte civilă: 50 000 de lei.

Toate aceste fapte succint prezentate și dovedite i-au creat atât o stare de suferință fizică deosebită cât și un disconfort psihic important, mai ales că am fost bătut într-un loc public, în fața prietenilor și a unor oameni necunoscuți. De asemenea s-a apreciat că daunele morale trebuie să imi fie acordate în cuantum de 50.000 de lei.

Analizând motivele succint expuse coraborate cu probele administrate în dosar rezultă cu certitudine faptul că, daunele materiale și morale acordate sunt sub nivelul cuantumului dovedit în fața instanței de fond.

Solicită ca instanța ierarhic superioară, analizând materialul probator aflat la dosarul cauzei, faptele așa cum au fost acestea prezentate să admită apelul, să desființeze în parte sentința atacată, să rejudece cauza și să pronunțe o nouă hotărâre în sensul majorării pedepsei aplicate inculpatului I. C. și în latură civilă majorarea despăgubirilor acordate conform declarației de constituire parte civilă.

Și inculpatul arată în motivele scrise de apel că acuzarea nu a putut dovedi, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta a fost săvârșită de inculpat; mai exact, interpretarea „pro causae” a probelor a determinat pronunțarea unei hotărâri nelegale și netemeinice, pornind de la:

-promotorul săvârșirii infracțiunii - asa zisa „datorie” pe care

inculpatul apelant o avea față de partea vătămată, situație de fapt nedovedită

în nici un fel;

- declarația martorului Mocarm N. (fl. 38) - care inițial precizează că nu a fost atent la ceea ce s-a întâmplat între inculpat și partea vătămată, după care menționează că inculpatul a lovit partea vătămată peste mâini, corp și picioare;

- pe data de 4.06.2014 acesta a fost audiat în fața instanței de judecată, iar la întrebarea cum erau poziționate geamurile și ușile de la spălătorie, acesta a menționat că la spălătoria Mariko Inn exista numai geamuri în partea frontală a clădirii, situație de fapt care se contrazice cu planșele foto depuse de inculpatul - apelant la dosarul cauzei (fila 102 - 105 dosar fond).

- declarația martorului Gadinceanu V. - menționează că a început să aspire un atoturism, însă a văzut și auzit ., în detrimentul zgomotului produs de aspiratorul pe care îl folosea.

Acestea sunt probele „temeinice și legale” în baza cărora instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.

În condițiile în care declarațiile martorilor se contrazic și rezultă cu precădere că aceștia nu puteau să percepe cu propriile simțuri, nemijlocit actele de violență exercitate de inculpat, singura probă care ar fi probat vinovăția inculpatului era o înregistrare video de la spălătoria Mariko Inn, care însă nu există.

- infracțiunea de distrugere - art. 253 alin. 1 Cod penal

În legătură cu infracțiunea de distrugere, în mod evident că a făcut din nou trimitere la depozițiile celor doi martori susmenționați, recte declarația lui M. N. - care din nou se contrazice, inițial relatând că „nu a fost atent la ce s-a întâmplat, după care spune că a văzut când I. a lovit telefonul părții vătămate; în ceea ce privește declarația lui I. și a lui Gadinceanu - ambii precizează că nu au văzut când a fost distrus telefonul mobil.

Orice condamnare are la bază probe solide, certe, legal administrate, care sunt sificient de persusive în a determina o pronunțare de condamnare; or, printr-un silogism elementar, daca se va analiza probele la justa valoare, se va constata că nu există suficiente probe pentru a pronunța o hotărâre de condamnare.

În atare condiții, în temeiul art. 421 alin. 2 lit. a Cod procedură penală, solicită admiterea apelul formulat și să se desființeze hotărârea de condamnare a instanței de fond, pronunțând o hotărâre de achitare, în condițiile art. 296 alin. 5 lit. a coroborat cu dispozițiile art. 16 lit. a Cod procedură penală.

În situația în care se va constata că inculpatul se face vinovat de săvârșirea celor două infracțiuni, se solicită să se țină cont de situația personală a acestuia, recte faptul că nu are antecedente penale și că de pe data de 12.01.2015 are în îngrijire un minor, respectiv pe fiica acestuia lacob Neolia - I..

Astfel, se solicită ca pentru fiecare infracțiune în parte, să se aplice inculpatului o pedeapsă mai mică decât cea aplicată de instanța de fond, respectiv se solicită ca pentru infracțiunea de distrugere să se aplice apelantului - inculpat pedeapsa amenzii, intrucat legea permite acest lucru, iar în ceea ce privește infracțiunea de vătămare corporală gravă, solicitându-se aplicarea tot a pedepsei amenzii, sau în subsidiar să se coboare limita de pedeapsă până la minimul special, prevăzut de textul de lege, respectiv 3 luni.

În ceea ce privește modalitatea de executare, se solicită menținerea soluției adoptate de instanța de fond, respectiv în temeiul art. 83 alin.1 și 3 Cod penal, amânarea executării pedepsei inchisorîi.

În legătură cu latura civilă a cauzei se arată că judecătorul fondului a acordat părțții civile suma de 3500 ron - daune materiale și 10.000 ron - daune morale.

Daunele materiale se consideră că au fost cuantificate în mod greșit de către instanța de fond, „apelând la prezumții ca mijloace de proba, considerând ca aceste cheltuieli sunt mult mai mari față de actele depuse la dosar”.

În mod greșit s-a procedat în aceasta manieră, întrucât dacă se considera că daunele materiale sunt insuficiente, și dacă nu s-a putut face dovada lor cu acte, judecătorul fondului putea să majoreze substanțial daunele morale.

Daunele morale constituie acel „restitutio in integrum”, deci acea sumă de bani care trebuie acordată părții vătămate, pentru a înlătura toate consecințele săvârșirii infracțiunii.

Raportat la concluziile de achitare, în mod evident că acordarea daunelor morale, fie ele chiar și în alt cuantum decât cel stabilit de instanță, apar ca fiind nelegal acordate.

În situația în care se va reține existența celor două infracțiuni, se solicită să se recuantifice aceste daune, urmând a se analiza faptul că după asa zisul incident, partea vătămată, în loc să se deplaseze în interiorul spălătoriei și să solicite ajutor, a preferat să se urce în mașină și să plece de la locul agresiunii cu . complexa metacarp mâna dreaptă.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința penală apelată, prin prisma motivelor invocate de apelanți, precum și sub toate aspectele, Curtea de Apel reține următoarele:

Prima instanță a făcut o descriere amănunțită atât a situației de fapt cât și a temeiurilor de drept pe baza cărora și-a formulat convingerea cu privire la cauza dedusă judecății precum și a probelor care au fundamentat-o, în expunerea argumentelor faptice și juridice ce au condus la pronunțarea soluției criticate, respectând întocmai dispozițiile art. 403 Cod procedură penală, care prevăd mențiunile pe care trebuie să le conțină considerentele unei hotărâri. Astfel, Judecătoria R. a făcut o descriere detaliată a situației de fapt, expunând pe larg activitatea infracțională desfășurată de inculpat, dar și mijloacele de probă administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și nemijlocit în fața instanței, care au confirmat pe deplin activitatea infracțională expusă în considerentele rechizitoriului .

Totodată, instanța s-a conformat dispozițiilor art. 403 Cod procedură penală, atât în ceea ce privește analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea cauzei sub toate aspectele, cât și a celor care au fost înlăturate, procedând la identificarea acestora.

Rezultă din întregul material probatoriu administrat în cursul procesului penal că la data de 12.11.2012, în timp ce se afla la spălătoria auto Mariko situată pe . din municipiul R., inculpatul I. C. a exercitat acte de violență asupra persoanei vătămate Ț. C., cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 63-65 de zile de îngrijiri medicale. În aceleași împrejurări, i-a deteriorat părții vătămate geaca cu care era îmbrăcat, dar și telefonul mobil marca Nokia.

Inculpatul susține în continuare că nu sunt suficiente probe care să demonstreze vinovăția sa, deși doar declarația lui vine să contrazică situația de fapt reținută de prima instanță. Astfel, pe lângă acuzația emisă de Ț. C. și certificatul medico-legal constatator al leziunilor suferite, la dosar se află și declarația martorului ocular M. G.-Nicușor, care descrie cu lux de amănunte cum inculpatul, murdar de sânge pe față, a intrat în mașina sa și și-a luat bâta de baseball, după care a lovit pe Ț. C. peste mâini, picioare și chiar peste telefonul mobil al acestuia. În raport de aceste probe indubitabile, a susține în continuare că ești nevinovat nu poate însemna decăt o manifestare de dispreț față de organele judiciare.

În consecință, va fi menținută soluția primei instanțe, de stabilire a vinovăției pentru săvârșirea celor două infracțiuni.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor, Curtea, ținând seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 Cod penal și de aspectele reținute de prima instanță nu consideră necesar să intervină asupra felului sau cuantumului lor.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a executării pedepsei rezultate, Curtea constată încă o dată îndârjirea pe care o manifestă inculpatul în a nega activitatea infracțională, în ciuda materialului probatoriu suficient, ceea ce face instanța de apel să aprecieze că posibilitățile sale de îndreptare nu sunt așa de mari precum le-a evaluat prima instanță, prin amânarea aplicării pedepsei, ci se impune condamnarea sa cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Se are în vedere inclusiv numărul mare de îngrijiri medicale, necesar pentru vindecare.

Sub aspectul rezolvării laturii civile a cauzei, Curtea reține că părții civile Ț. C. i-au fost acordate despăgubiri sub forma daunelor materiale de 3.500 lei, dar și morale în cuantum de 10.000 lei, prejudicii evaluate corect pe baza probelor administrate și a prezumțiilor simple, decurgând din gravitatea leziunilor suferite și nevoile generate de asigurarea tratamentului acestora. Instanța de apel nu identifică elemente factuale sau probatorii pe baza cărora să realizeze o reevaluare a cuantumului acestora, considerentele primei instanțe fiind elocvente sub toate aspectele.

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 421, pct. 2, lit. a Cod procedură penală se va admite apelurile formulate de P. de pe lângă Judecătoria R. și apelantul-parte civilă Ț. C., în ceea ce privește modalitatea de executare, se va desființa sentința penală apelată cu privire la acest aspect, reținându-se cauza spre rejudecare și, în fond:

În baza art. 91 Cod penal se va dispune suspendarea executării pedepsei principale rezultate de 1 an și 7 luni închisoare sub supraveghere.

În baza art. 92 Cod penal se va stabili termen de supraveghere pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 93, alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, condamnatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probațiune N., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93, alin. 3 Cod penal pe durata termenului de supraveghere, condamnatul va trebui să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pentru o perioadă de 100 de zile în cadrul Primăriei ..

Se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul procurorului și al părții civile vor rămâne în sarcina acestuia.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge apelul formulat de apelantul-inculpat I. C. împotriva aceleiași sentințe penale, ca nefondat.

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală apelantul-inculpat va fi obligat la plata a 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

I. În baza art.421, pct.2, lit.a c.pr.pen., admite apelurile formulate de P. de pe lângă Judecătoria R. și apelantul-parte civilă Ț. C. împotriva sentinței penale nr.346/31.10.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei R., în ceea ce privește modalitatea de executare.

Desființează sentința penală apelată cu privire la acest aspect.

Reține cauza spre rejudecare și în fond.

În baza art.91 c.pen. dispune suspendarea executării pedepsei principale rezultate de 1 an și 7 luni închisoare sub supraveghere.

În baza art.92 c.pen. stabilește termen de supraveghere pe o perioadă de 3 ani.

În baza art.93, alin.1 c.pen. pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probațiune N., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art.93, alin.3 c.pen. pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pentru o perioadă de 100 de zile în cadrul Primăriei ..

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.96 c.pen.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art.275, alin.3 c.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul procurorului și al părții civile rămân în sarcina acestuia.

II. În baza art.421, pct.1, lit.b c.pr.pen., respinge apelul formulat de apelantul-inculpat I. C. împotriva aceleiași sentințe penale, ca nefondat.

În baza art.275, alin.2 c.pr.pen., obligă apelantul-inculpat la plata a 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 06.03.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

D. C. A. S.

GREFIER,

B. M. D.

Red.s.p.V.S.

Red.dec.A.S./30.03.2015

Tehnored.B.M.D./3 ex.

31.03.2015

← Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr....		Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 253/2015.... →

Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 257/2015. Curtea de Apel BACĂU

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 257/2015. Curtea de Apel BACĂU