Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 121/2015. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 121/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 11-09-2015 în dosarul nr. 1872/110/2015/a4
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 121/C
Ședința publică din 11.09.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: I. N. C.
**********
GREFIER: P. E.
Ministerul Public - P. de pe lângă CURTEA DE APEL BACĂU
Reprezentat legal de procuror- B. C.
Pe rol soluționarea contestației formulată de inculpatul P. I. împotriva încheierii din 03.09.2015, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr._ 15.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.369 al.1 Cod proc.pen., în sensul că au fost înregistrate pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat ales Lepârdă C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul contestatorului inculpat și procurorul, pe rând, precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat Lepârdă C. pentru contestatorul inculpat, apreciază că s-a încălcat termenul rezonabil al arestării, solicitând a se aprecia corect durata arestării, precizând că acesta a fost arestat în luna noiembrie 2014, în Belarus, acesta fiind adus în România în baza mandatului emis de tribunalul Bacău. Arată că s-a întocmit o mapă în care era atașat și pașaportul. Acesta a stat arestat timp de 5 luni în Belarus și în luna mai a fost adus în România. Acesta este cetățean moldovean, la dosarul cauzei fiind depus mandatul și confirmarea acestuia.
În ceea ce privește prezumția de nevinovăție, arată că aceasta nu a fost răsturnată de rechizitoriu, dosarul aflându-se în faza de judecată. Apreciază că acesta numai poate influența cursul procesului penal, în cauză multe persoane fiind cu identitate protejată.
Critică încheierea atacată, în sensul că, dacă alte persoane s-au sustras, acest lucru nu înseamnă că și inculpatul de față se va sustrage.
Precizează că inculpatul are 4 copii, soția a venit în România, a închiriat un apartament și nu are antecedente penale.
Mai arată că inculpatul a fost trimis în judecată pe vechiul Cod penal.
În cauza de față există un dubiu, arătând că numitul Vîjîială nu îl indică pe acest inculpat ca fiind prezent în casa victimei.
Solicită a se avea în vedere declarația martorului cu identitate protejată, care arată că în mașină era o persoană care dormea, declarație care sustine declarația inculpatului de față . Mai există și înregistrările de pe camera video de la casa victimei . Faptul că inculpatul a tranzitat România nu înseamnă că trebuie ținut în arest . Arată că sunt și mostre ADN, inculpatul neopunându-se la prelevarea acestora, s-a efectuat o expertiză criminalistică din care nu rezultă prezența inculpatului.
Față de perioada arestării și stadiul procesual al cauzei, solicită admiterea contestației, desființarea încheierii atacare, reținerea cauzei spre rejudecare si pe fond a nu se mai menține starea de arest a inculpatului, eventual înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură preventivă.
La dosarul cauzei, s-au depus acum două termene, contractul de închiriere, din care rezultă că are un apartament închiriat.
Dacă se va lua o altă măsură față de acesta, va avea interdicții și nu va părăsi țara. Consideră că nu poate fi judecat pe considerentul că frații D. au părăsit țara.
Reprezentantul parchetului, solicită respingerea ca nefondată a contestației formulată de inculpat, menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, având în vedere gravitatea deosebită a faptei, împrejurările comiterii faptei, subzistând temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv.
Contestatorul inculpat, consideră că s-a luat deja o hotărâre înainte de a fi prezentat. Arată că parchetul îl acuză că s-a sustras, însă sunt acte din care rezultă că era în Rusia, a făcut și accident, a trimis apărătorul în România pentru a lămuri situația. Din momentul arestării se tot susține că s-a sustras, însă va aduce dovezi că nu s-a sustras, precizând că nu a avut nici o contribuție în acest caz. Totodată arată că nu a avut nici o înștiințare că trebuie să se prezinte la instanță. Mai arată că poate fi audiat numitul Vîjîială pentru lămurirea situației.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Prin încheierea de ședință din data de 03.09.2014, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ 15 s-a dispus următoarele:
În baza art. 208 C.p.p. rep la art 362 alin 2 Cpp,
S-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului P. I., fiul lui I. și S., ns la 8 august 1977 în Republica M., cetățean moldovean, domiciliat în satul Ermoclia, . 24, raionul Ș. V. din Republica M., aflat în Penitenciarul Bacău, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit de grav, tâlhărie și violare de domiciliu prev. și pedepsite de art. 174 - 176 alin. (1) C.p. din 1969, art. 211 alin. (1), (2) lit. a, b alin. 2/1 lit. a,c din C.p. din 1969 și art. 192 alin. (2) C.p. din 1969 C.p.
S-a constatat că inculpatul a fost asistat de avocat ales.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța a reținut următoarele:
Starea de arest preventiv a inculpatului PROCONPENCO I. a fost menținută anterior prin ÎNCHEIEREA din 9 iulie 2015 a Tribunalului Bacău pronunțată în dosarul_ 15, care a fost confirmată în calea de atac promovată de către susnumitul, prin dp 97/C/15 iulie 2015 a Curții de Apel pronunțată în dosarul_ 15/a5.
În cursul judecății prevenția oricărui inculpat trebuie verificată periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile.
De la precedenta menținere a stării de arest preventiv a inculpatului n-au trecut 60 de zile, ceea ce înseamnă că prevenția susnumitului este încă incidentă.
Potrivit art 208 Cpp se poate dispune o nouă menținere a stării de arest preventiv a unui inculpat, dacă subzistă temeiurile avute în vedere la precedenta menținere a prevenției acestuia.
Examinând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, pentru că cercetarea judecătorească nu a început, instanța a constatat că nu a fost înlăturată bănuiala rezonabilă potrivit căreia inculpatul P. I. ar fi făcut parte dintr-o echipă de profesioniști ai crimei, care a participat, la data de 10/11 august 2011, la un asasinat la comandă, pe raza jud Bacău.
Susnumitul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav, tâlhărie agravată și violare de domiciliu.
Având în vedere gradul ridicat de pericol social al infracțiunii suspuse judecății termenul rezonabil al prevenției nu a fost depășit.
Temeiurile avute în vedere la menținerea precedentă a prevenției sunt în continuare valabile.
Inculpatul P. I. susține că nu s-a sustras de la cercetări, pentru că a fost arestat pe teritoriul Ucrainei, iar în Rusia ar fi avut accident de circulație. A fost identificat pe teritoriul Bielorusiei pentru că nu putea ajunge altfel pe teritoriul Republicii M. și apoi în România.
Inculpatul a lăsat a se înțelege că dacă nu era prins pe teritoriul Bielorusiei s-ar fi prezentat de bună voie la P. de pe lângă Tribunalul Bacău pentru a-și susține nevinovăția, motiv pentru care și-a angajat și un avocat în acest scop.
Instanța a constatat că susținerile inculpatului nu sunt dovedite cu acte.
Atâta vreme cât pe numele său a fost emis un mandat de urmărire internațional și un mandat european de arestare, fiind reținut în vederea extrădării și apoi extrădat, suspiciunea că a încercat să se ascundă pentru a se sustrage rigorilor legii penale nu a fost înlăturată.
Or, cine a avut un astfel de comportament, în cursul urmăririi penale, nu poate fi judecat altfel, decât în stare de arest preventiv pentru că prezintă pericol de fugă.
Nu este exclus nici pericolul unor răzbunări.
Dosarul prezintă un grad ridicat de dificultate, atât prin gravitatea faptelor cât și datorită numărului mare de persoane implicate în asasinatul la comandă.
Împrejurarea că familia sa a închiriat un apartament în Bacău nu constituie o garanție că P. I. nu va fugi pentru a se sustrage de la judecată.
Având în vedere interesul desfășurării procesului penal s-a dispus o nouă menținere a prevenției inculpatului, despre acest lucru urmând a fi înștiințată administrația locului de detenție.
S-a luat act că inculpatul a fost asistat de avocat ales, cheltuielile judiciare avansate de stat rămânând în sarcina acestuia.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat contestație inculpatul P. I., motivele fiind expuse pe larg în preambulul prezentei decizii, astfel încât nu vor mai reluate ci numai analizate.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii atacate sub aspectul motivelor de contestație invocate cât și din oficiu, conform art.205 c.pr.pen. sub toate celelalte aspecte de fapt și de drept, curtea apreciază ca nefondată contestația, urmând a fi respinsă ca atare, pentru considerentele ce urmează:
În mod corect, Tribunalul Bacău a apreciat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu au dispărut - împrejurare care a condus la menținerea măsurii arestului preventiv luată față de acesta.
La momentul la care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului s-au avut în vedere dispozițiile art.223, alin.2 c.pr.pen., temeiuri care se mențin în continuare, nu s-au schimbat și fac necesară privarea de libertate în continuare a inculpatului.
Curtea consideră că aceste indicii sunt suficiente pentru a justifica menținerea față de inculpat a măsurii arestului preventiv. Art. 5 parag. 1 lit. c din Convenție se referă la noțiunea de suspiciuni întrucât nu este necesar ca la momentul arestării să existe suficiente probe pentru a aduce o acuzație. Faptele ce dau naștere suspiciunii nu trebuie să fie la același nivel cu faptele necesare pentru a justifica o condamnare sau chiar pentru a aduce o acuzație. Acestea trebuie să existe la un moment procesul ulterior. Prin urmare, la momentul arestării nu este încă necesar să se stabilească în mod clar că o infracțiune s-a comis sau care este natura infracțiunii comise. Obiectul preocupărilor pe parcursul privării de libertate este acela de a continua investigațiile în scopul de a confirma sau a înlătura temeiurile arestării.
Curtea subliniază că în această fază a procesului, instanța de control judiciar nu are abilitatea de a cenzura corectitudinea și temeinicia administrării probelor și indiciilor temeinice în cauză și nici de a verifica apărări care țin de fondul cauzei.
Prin gravitatea lor deosebita si prin reacția publicului la săvârșirea lor anumite infracțiuni pot sa suscite o tulburare sociala de natura sa justifice o detenție provizorie cel puțin o perioada de timp. In circumstanțele excepționale, acest element poate fi avut in vedere in lumina prevederilor convenției, insa așa cum însăși dispozițiile Conventiei arata si practica CEDO, un asemenea element nu trebuie interpretat ca fiind pertinent si suficient decât daca se bazează pe fapte de natura sa arate ca eliberarea inculpatului ar tulbura in mod real ordinea publica, aspect care raportat la speța de fata se confirma pe deplin.
Infracțiunile de omor deosebit de grav și tâlhărie aduc atingere unora dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv relațiile privind dreptul la viață al persoanei, cu impact social deosebit iar lăsarea inculpatului în stare de libertate ar echivala cu încurajarea tacită a lui și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și, în plus, asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional, și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Trebuie avut în vedere faptul că prin modalitatea în care au fost comise faptele și natura relațiilor socio–umane afectate,s-au produs încălcări grave ale dreptului la viață al persoanei, astfel că lăsarea în libertate a inculpatului ar genera o stare de insecuritate reprezentând un pericol concret pentru ordinea publică.
De asemenea, curtea are în vedere și faptul că scopul măsurilor preventive, prevăzut în dispozițiile art.202 c.pr.pen. nu se poate realiza prin luarea măsurii de prevenție a controlului judiciar sau arestului la domiciliu, mai ales la acest moment procesual, tocmai datorită argumentelor expuse pe larg în cele ce preced.
Este adevărat că până la rămânerea definitivă a unei hotărâri într-o cauză penală, persoana judecată se bucură de prezumția de nevinovăție, însă legiuitorul a stabilit ca în cazul în care se regăsesc anumite condiții expres prevăzute, să se poată lua una din măsurile preventive, indiferent dacă acuzatul recunoaște sau nu săvârșirea faptelor pentru care este judecat, dacă are sau nu antecedente penale, normele de procedură interne fiind în deplin consens cu dispozițiile art.5 și 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin urmare, pe de o parte judecătorul este obligat să vegheze la un just echilibru între dreptul la libertate al persoanei acuzată de săvârșirea unor infracțiuni grave, și interesul public de protecție a cetățenilor, dedus din modul de săvârșire al faptelor cu privire la care există indicii că au avut loc cu participarea acesteia, precum și interesul desfășurării în bune condiții a procesului penal, pe de altă parte.
În consecință, Curtea apreciază în concordanță cu prima instanță că lăsarea inculpatului în libertate, în acest stadiu al soluționării cauzei, ar genera o stare de insecuritate socială, prezentând un pericol ridicat pentru ordinea publică.
Având în vedere, faptul că cercetarea judecătorească nu a fost demarată, se constată că perioada de circa 4 luni de când inculpatul este arestat preventiv se circumscrie unui termen rezonabil în raport de natura infracțiunii astfel cum această noțiune este nuanțată de către practica CEDO.
Curtea nu poate să țină cont de perioada arestului preventiv efectuată de inculpat în Belarus în lipsa unor dovezi în acest sens.
Aprecierea „limitelor rezonabile” ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se vedea în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate, or, în speță, fapta inculpatului care aduc atingere bunei desfășurări a ordinii sociale și vieții persoanei reclamă menținerea stării de arest preventiv a acestuia.
Protejarea libertății individuale împotriva ingerinței arbitrare a autorităților nu trebuie să stânjenească eforturilor instanțelor în administrarea probelor în vederea atingerii scopului procesului penal (art. 1 cpp), constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel ca orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală (cauza Tomasi c. Franței), iar în cauză, în raport de persoana inculpatului, de fapta săvârșită, complexitatea cauzei, numărul mare al martorilor, îndeplinirea acestui deziderat se poate face cu menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.
Menținerea măsurii arestării se apreciază ca judicioasă și necesară pentru apărarea unui interes public, în sensul că alte măsuri se dovedesc a fi insuficiente pentru a proteja în mod eficient acest interes, neimpunându-se înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate, întrucât curtea apreciază că interesul de a proteja în mod eficient liniștea publică primează în fața interesului particular al inculpatului de a fi judecat în stare de libertate.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 425/1 alin. 7 pct. 1 lit. „b” noul Cod pr.penală rap. la art. 205 noul cod pr. Penală, va respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul P. I..
Va constata că inculpatul a fost asistată de apărător ales
În temeiul art. 275 alin.2 noul Cod pr.penală, va obliga inculpatul la plata a sumei de 250 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 425/1 alin. 7 pct. 1 lit. „b” noul Cod pr.penală rap. la art. 206 noul cod pr. Penală, respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul P. I. împotriva încheierii de ședință din 03.09.2015 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ 15.
Constată că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
În temeiul art. 275 alin.2 noul Cod pr.penală, obligă inculpatul la plata sumei de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.09.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
I. N. C. P. E.
Red. înch. M. M
Red. contestatia INC /14.09.2015
Tehnored. P.E./14.09.2015/2 ex
| ← Ucidere din culpă (art.192 NCP). Decizia nr. 820/2015. Curtea... | Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 257/2015.... → |
|---|
