Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 816/2015. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 816/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 7038/270/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 816
Ședința publică de la 10 septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – D. P.
JUDECĂTOR – M. V.
*
GREFIER – E. D.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de procuror – G. B.
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de inculpatul M. F., împotriva sentinței penale nr. 311 din data de 18.05.2015, pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.369 al.1 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns av.U. M. – apărător ales al apelantului inculpat, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Av.U. M. – având cuvântul pentru apelanții inculpați – solicită admiterea apelurilor pentru motivele invocate în scris.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului formulat de inculpat ca nefondat și menținerea sentinței penale pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
- deliberând -
Asupra apelului penal de față, Curtea reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 311 din data de 18.05.2015, pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul nr._, s-a dispus condamnarea inculpatului M. F., fiul lui Ș. și M., născut la data de 3.03.1978, în Onești, jud.Bacău, domiciliat în com.Dofteana, ., studii - 12 clase, fără ocupație, necunoscut cu antecedente penale, CNP-_, pentru comiterea infracțiunii de „ lovire sau alte violențe”, prevăzută de art. 193 alin. 2 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Noul Cod procedura penală, la pedeapsa de 1 ( un) an închisoare.
În baza art. 66 alin. (1) lit. a și b Cod penal, s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 1 (un) an de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe .
În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a și b Cod penal, s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art.91 alin.1 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe o durată de 3 (trei ) ani reprezentând termen de încercare, potrivit art. 92 alin. 1 Cod penal.
În baza art.93 alin.1 Cod penal, s-a impus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la sediul Serviciului de probațiune Bacău la termenele fixate de consilierii de probațiune;
- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
- să anunțe, în prealabil, Serviciului de Probațiune Bacău orice schimbare de locuință și orice deplasare care depășește 5 zile;
- să comunice Serviciului de Probațiune Bacău schimbarea locului de muncă;
- să comunice Serviciului de Probațiune Bacău informații și documente de natură a permite controlul mijloacele sale de existență.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) Cod penal, s-a impus inculpatului să execute următoarea obligație: să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către S. de Probațiune Bacău sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) Cod penal, s-a impus inculpatului ca pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze muncă neremunerată în folosul comunității la Primăria comunei Dofteana, pe o perioadă de 70 de zile lucrătoare.
În baza art. 91 alin. (4) Cod penal, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, dacă pe parcursul termenului de supraveghere săvârșește o nouă infracțiune sau nu respectă măsurile de supraveghere, ori nu execută obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.
În temeiul prevederilor art. 397 Cod de procedură penală, raportat la art. 1349 alin. 1 și 2, art. 1357, art. 1381 și art. 1391 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul, să plătească părții civile B. M. suma de 850 lei cu titlu de daune materiale și suma de 9.000 lei cu titlu de daune morale.
În temeiul art. 19, art. 397 alin. 1 Cod procedură penală și art.313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, modificată și completată prin O.U.G. nr.72/2006, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1289,64 lei RON (actualizată la data executării) către partea civilă S. M. ONEȘTI, reprezentând cheltuieli cu internarea și îngrijiri medicale acordate persoanei vătămate și la plata sumei de 407,60 lei RON (actualizată până la data executării) către S. de Ambulanță Bacău reprezentând contravaloare cheltuieli de transport persoană vătămată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Onești la data de 29.09.2014 în dosarul nr. 1926/P/2014 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M. F., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 193 al.2 Cod Penal.
S-a reținut în esență prin actul de sesizare a instanței că inculpatul la data de 6.07.2014, l-au agresat pe B. M., cauzându-i leziuni corporale vindecabile în 75-80 zile îngrijiri medicale.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: plângere și declarație persoană vătămată ( fl.7,7,13), certificat medico-legal și bilet ieșire din spital ( fl.9,12), adrese constituire parte civilă S. de Ambulanță Bacău și S. mun.Onești ( fl.10,11),declarații martori( fl.14-17), declarații suspect și inculpat ( fl.20,22).
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Onești la data de 01.10.2014 sub nr. 7038 /270/2014.
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 13.11.2014 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
Aspecte privind pretențiile civile
În cursul urmăririi penale s-au constituit parte civilă împotriva inculpatului următoarele persoane vătămate:
- B. M. cu suma de 20.000 lei reprezentând daune morale și 10.000 lei reprezentând daune materiale ;
- S. M. ONEȘTI cu suma de 1289,64 lei reprezentând cheltuieli cu internarea și îngrijiri medicale acordate persoanei vătămate;
- S. DE AMBULANȚĂ BACĂU cu suma de 407,60 lei RON reprezentând cheltuieli cu transportul persoanei vătămate.
Apărările inculpatului
La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul M. F. a declarat personal că recunoaște în totalitate săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și a înscrisurilor prezentate, probe pe care nu le-a contestat în procedura camerei preliminare.
În conformitate cu dispozițiile art. 375 al. 2 C.p.p., instanța a admis cererea inculpatului ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 6.09.2014, orele 16.00 B. M. împreună cu C. F., s-au deplasat la imobilul numitei B. M. din com.Dofteana . învecinându-se cu cel al inculpatului. În jurul orelor 19.00 inculpatul a solicitat telefonul mobil vecinei C. E., pentru a-l apela pe B. M., invocând o datorie mai veche, suma ce i se impunea a-i fi restituită de 60 lei.
C. E. a luat act de conținutul dialogului telefonic purtat între inculpat și persoana vătămată, M. F. adresându-i persoanei vătămate injurii și amenințări cu acte de violență în ipoteza în care nu-i va restitui suma de bani datorată(fl.14).
După discuția telefonică, inculpatul s-a retras în curtea locuinței proprietate pentru puțin timp, întrucât s-a deplasat apoi la poarta numitei B. M., unde persoana vătămată se afla în vizită, solicitându-le proprietarilor imobilului să-l înștiințeze pe B. M., referitor la faptul că-l așteaptă în stradă pentru a rezolva diferendele(fl.16,17).
B. M. s-a conformat, ieșind din curte însoțit de concubină.
I-a promis inculpatului înapoierea sumei restante când va intra în posesia salariului, dar M. F. l-a pălmuit de mai multe ori, lovindu-l apoi cu bocancul piciorului drept și glezna piciorului drept. Persoana vătămată a căzut, acuzând dureri puternice, starea sa fizică afectată determinând-o pe C. F. să apeleze serviciul de urgență 112, pentru a solicita ambulanța și organele de poliție.
Persoana vătămată a fost transportată la spital cu ambulanța, impunându-se internarea în cadrul serviciului de ortopedie (fl.12), și imobilizat în aparat ghipsat în perioada 6.07- 11.07.2014.
Potrivit certificatului medico-legal cu nr.A2-O/163/21.07.2014 emis de Cabinetul de Medficină legală Onești, B. M. prezenta traumatism complex glezna dreaptă, cu luxație tibio-astragaliana, fracturi maleole peroneu și tibie dreaptă, tratate ortopedic, leziuni ce au putut fi produse prin mișcare de lateralitate și comprimarea structurii gleznei sub greutatea corpului, necesitând 75-80 zile îngrijiri medicale pentru vindecare ( fl.9).
Împrejurările care au precedat și succedat atingerii integrității corporale a persoanei vătămate sunt relatate de martora C. E.(fl.13), iar cele ce au însoțit producerea rezultatului socialmente periculos de C. F.( fl.14).
De asemenea, martorii B. M. și B. Ticușor au receptat incidentul luând act de circumstanțele ce au precedat și succedat vătămării numitului B. M. ( fl.,16,17).
Probe
Având în vedere incidența dispozițiilor art. 374 al. 4 Noul Cod Procedură Penală, recunoașterea în totalitate a faptelor, soluționarea cauzei în ceea ce îl privește pe inculpatul M. F. s-a făcut fără administrarea de dovezi în cursul judecății. Au fost însușite fără rezerve de către acesta probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv:plângere și declarație persoană vătămată, certificat medico-legal și bilet ieșire din spital, adrese constituire parte civilă S. de Ambulanță Bacău și S. mun.Onești,declarații martori, declarații suspect și inculpat.
Inculpatul a depus înscrisuri în circumstanțiere.
Pe latura civilă a cauzei, a fost propusă proba cu martori și proba cu înscrisuri, probe încuviințate de instanță ca fiind utile soluționării cauzei.
În drept
În drept, fapta inculpatului M. F. constând în aceea că în ziua de 06.07.2014 l-a lovit pe numitul B. M., cauzându-i leziuni corporale vindecabile în 75-80 zile îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „lovire sau alte violențe”, prevăzută și pedepsită de art. 193 al. 2 Cod Penal.
Latura subiectivă a infracțiunii de lovire sau alte violențe, presupune existența vinovației sub forma intentiei.
Inculpatul a săvârsit fapta cu vinovatie în modalitatea intenției directe, conform dispozitiilor art. 16 alin. (3) lit. a) cod penal, întrucât acesta a prevăzut rezultatul faptei și a urmărit producerea lui prin săvârsirea faptei.
Individualizarea pedepsei
Astfel, fiind administrate probe concludente și pertinente în cauză (declarații persoană vătămată, declarații martori, declarații de recunoaștere inculpat etc.) din care rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii arătate mai sus, fiind dovedită cu certitudine existența infracțiunii, instanța va dispune antrenarea răspunderii penale a acestuia pentru infracțiunea reținută.
La individualizarea în concret a pedepsei, dată fiind manifestarea de voință a inculpatului în sensul recunoașterii în totalitate a faptei, se va da eficiență și dispozițiilor art. 396 al. 10 Cod procedură penală, în sensul reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
De asemenea, s-a avut în vedere că pe parcursul procesului penal a avut o bună conduită, s-a prezentat constant la solicitarea organelor judiciare și a manifestat sinceritate.
Instanța a reținut și numărul mare de zile de îngrijiri medicale reținute în certificatul medico-legal depus la dosar, respectiv 75-80 zile îngrijiri medicale dar și poziția de pasivitate a inculpatului în ceea ce privește contribuția la cheltuielile de spitalizare și îngrijiri medicale a victimei.
Pentru aceste motive, în baza art. art. 193 al. 2 Cod Penal, a condamnat inculpatul la o pedeapsă cu închisoarea în cuantum suficient în opinia instanței pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei.
În baza art. 66 alin. (1) lit. a și b C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 1 (un) an de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a și b C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În ceea ce privește individualizarea executării pedepsei, instanța a constatat că, în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 91 C. pen., pedeapsa stabilită fiind mai mică de 3 ani închisoare, respectiv 1 (un) an închisoare; inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii; acesta și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, iar în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că executarea efectivă a pedepsei nu este necesară, fiind suficientă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pentru o perioadă determinată.
Față de aceste considerente, în baza baza art. 91 alin.1 Cod Penal a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe o durată de 3 (trei) ani reprezentând termen de încercare, potrivit art. 92 alin. 1 Cod Penal.
În baza art.93 alin.1 Cod Penal pe durata termenului de încercare inculpatul, trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la sediul Serviciului de probațiune Bacău la termenele fixate de consilierii de probațiune;
- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
- să anunțe, în prealabil, Serviciului de probațiune Bacău orice schimbare de locuință și orice deplasare care depășește 5 zile;
- să comunice Serviciului de probațiune Bacău schimbarea locului de muncă;
- să comunice Serviciului de probațiune Bacău informații și documente de natură a permite controlul mijloacele sale de existență.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. impune inculpatului să execute următoarea obligație: să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către S. de probațiune Bacău sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității la Primăria . perioadă de 70 de zile lucrătoare, existând acordul inculpatului în acest sens.
În baza art. 91 alin. (4) C. pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, dacă pe parcursul termenului de supraveghere săvârșește o nouă infracțiune sau nu respectă măsurile de supraveghere, ori nu execută obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.
Soluționarea laturii civile
În cursul urmăririi penale s-au constituit parte civilă împotriva inculpatului următoarele persoane vătămate:
- B. M. cu suma de 20.000 lei reprezentând daune morale și 10.000 lei reprezentând daune materiale;
- S. M. ONEȘTI cu suma de 1289,64 lei reprezentând cheltuieli cu internarea și îngrijiri medicale acordate persoanei vătămate;
- S. DE AMBULANȚĂ BACĂU cu suma de 407,60 lei RON reprezentând cheltuieli cu transportul persoanei vătămate.
Pentru dovedirea daunelor morale și materiale solicitate în cadrul procesului penal, partea civilă B. M. a solicitat proba cu înscrisuri și proba cu martori.
Au fost depuse la dosar mai multe înscrisuri de către această parte (acte medicale, scrisori medicale, chitanțe și facturi cheltuieli spitalizare și consultații medicale, bilete transport).
Instanța a reținut întrunirea în speță a condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1381 și urm. din Noul Cod Civil, respectiv existența prejudiciului suferit de partea civilă, a faptei ilicite săvârșite de inculpat, a legăturii de cauzalitate între această faptă și prejudiciu, precum și a vinovăției inculpatului în săvârșirea faptei, vinovăție care îmbracă forma culpei.
Apreciindu-se că partea civilă B. M. a dovedit în cauză existența unui prejudiciu material, dar și moral, demonstrată fiind și legătura de cauzalitate între pagubele suferite și fapta inculpatului, instanța a reținut că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale ce obligă pe cel vinovat de producerea acestuia, de a-l repara.
Relativ la prejudiciul material și moral care s-a demonstrat a-i fi fost produs părții civile B. M., instanța a reținut însă că întinderea acestuia este mai redusă în raport cu sumele pretinse și a acordat victimei despăgubiri într-un cuantum ce a fost apreciat drept o satisfacție echitabilă potrivit dovezilor de la dosar.
Instanța a reținut că partea civilă B. M. a suferit un traumatism sever, fiind diagnosticată cu “traumatism complex glezna dreaptă, cu luxație tibio-astragaliana, fracturi maleole peroneu și tibie dreaptă, tratate ortopedic“, ce a necesitat tratament chirurgical și un nr. mare de zile îngrijiri medicale, respectiv 75-80 zile. Aceasta a fost internată și în spital unde a suferit o intervenție chirurgicală în perioada 06.07._14.
Astfel, instanța a apreciat că în cauză se justifică acordarea daunelor materiale în cuantum total de 850 lei partea vătămată făcând dovada cheltuielilor cu îngrijiri medicale, consultații, internare și transport cu chitanțele depuse la dosar și cu depozițiile de martori audiați în fața instanței. Astfel, instanța a reținut 500 lei cheltuieli de transport (10 drumuri, a câte 10 lei) așa cum reiese din declarația martorului C. M. (șoferul care l-a transportat la spital ) și suma de 350 lei, suma de bani achitată de către victimă unor persoane pentru munci agricole, în perioada incapacității sale temporare de muncă. Instanța a reținut doar această sumă deoarece martora audiată, B. Zânca a declarat că atât ea cât și un grup de 4 sau 5 persoane erau angajați pentru munci agricole la partea civilă și anterior incapacității sale de muncă, dar atunci lucra și victima alături de muncitori. Făcând o medie a zilelor lucrate în plus fără ajutorul părții civile, instanța a reținut doar suma arătată mai sus (pentru 7 zile lucrate în plus).
În ceea ce privește solicitarea părții civile B. M. de obligare a inculpatului la plata daunelor morale instanța a apreciat că această cerere este în parte justificată. În ceea ce privește prejudiciul moral, instanța a reținut că deși necuantificabil, prejudiciul moral trebuie dovedit și a apreciat de la caz la caz și presupune o apreciere, în raport cu criterii precum consecințele negative suferite de victimă în plan fizic și psihic, importanța valorilor sociale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care victimei i-a fost afectată situația familială, profesională și socială. Prin urmare, stabilirea cuantumului daunelor morale, procesul de apreciere ce caracterizează prejudiciul nepatrimonial nu este expresia unei realități materiale.
În raport cu forma infracțiunii, instanța a stabilit un cuantum rezonabil și suficient, proporțional și adecvat scopului preventiv-educativ, dar și reparator al răspunderii civile delictuale, în această modalitate specifică.
Astfel, partea civilă B. M., fiind diagnosticată cu “traumatism complex glezna dreaptă, cu luxație tibio-astragaliana, fracturi maleole peroneu și tibie dreaptă, tratate ortopedic“ ce a necesitat tratament chirurgical și un nr. mare de zile îngrijiri medicale, respectiv 75-80 zile. Aceasta a fost internată și în spital unde a suferit o intervenție chirurgicală în perioada 06.07._14.
Prejudiciul fiziologic încercat de partea vătămată, constând în privarea acesteia de avantajele unei vieți normale, inclusiv prejudiciul de agrement, dat de efortul suplimentar pe care aceasta trebuie să-l facă pentru a-și păstra condițiile de viață pe care le-a avut anterior vătămării, condiții pe care poate le va recăpăta în timp, pretinde acordarea unei compensații bănești corespunzătoare care, coroborată cu sancțiunea de drept penal aplicată, să ofere părții vătămate o necesară satisfacție.
Pe lângă prejudiciul corporal (funcțional) de lungă durată, urmăririle subzistând chiar și în prezent partea vătămată necesitând intervenții chirurgicale, cauzat prin vătămarea adusă integrității corporale și sănătății părții vătămate, instanța a reținut și faptul că partea vătămată este o persoană tânără și că a suferit reducerea temporară a potențialului său psihic, psihosenzorail și intelectual, ce a rezultat din atingerea integrității sale anatomo-fiziologice. Instanța a reținut că accidentul ce i-a provocat leziunile fizice părții vătămate a determinat o altă atitudine psihică a acesteia, complet diferită de cea avută anterior producerii acestuia, concretizată prin pierderea calității vieții, pe care victima o suferă în timpul și după perioada traumatică. De asemenea, din înscrisurile depuse la dosar și din depoziția martorei audiate, B. Zânca rezultă că victima a fost o lungă perioadă în imposibilitate de a munci ca în perioada anterioară accidentului.
Ori, în raport de toate aceste aspecte, instanța a apreciat că părții civile, pe lângă suferințele fizice ce i-au fost cauzate–inerente vătămării corporale suferite- i-a fost cauzat și un prejudiciu moral, care implică și o suferință psihică a părții vătămate, ce presupune o compensație sub forma unor daune morale pentru repararea prejudiciului nepatrimonial încercat de victima infracțiunii, prejudiciu care, în opinia instanței, raportat la toate aspectele sus-relevate, apare justificat doar în cuantumul de 9.000 lei cu titlu de daune morale, și nu în cuantumul de 20.000 lei solicitat de către această parte civilă, care corespunde cerințelor unei juste și integrale despăgubiri (fără a constitui o îmbogățire fără justă cauză), restul daunelor morale fiind – în aprecierea instanței - nefondate.
În cauză s-au constituit părți civile, în termenul legal prevăzut de lege, și furnizorii de servicii medicale, după cum urmează:
- S. M. ONEȘTI cu suma de 1289,64 lei reprezentând cheltuieli cu internarea și îngrijiri medicale acordate persoanei vătămate;
- S. DE AMBULANȚĂ BACĂU cu suma de 407,60 lei RON reprezentând cheltuieli cu transportul persoanei vătămate;
Astfel, pe aceleași considerente, fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de Codul civil (fapta ilicita a inculpatului si legătura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu), în sarcina aceluiași inculpat a rămas și obligația de a achita sumele solicitate și dovedite de către furnizorii de servicii medicale.
Împotriva acestei hotărâri, în cadrul termenului legal, a declarat apel inculpatul.
În motivarea scrisă a apelantul inculpat a criticat hotărârea apelată pentru motivele de mai jos.
În ceea ce privește latura penală, respectiv cuantumul pedepsei aplicate, a considerat că pedeapsa de 1 (un) închisoare, care i-a fost aplicată este disproporționat de mare raportat la situația de fapt reținută la urmărirea penală, pe care inculpatul a recunoscut-o ca fiind reală, atât la urmărirea penală, cât și în fața instanței de judecată, când a recunoscut fapta săvârșită și toate actele întocmite la urmărirea penală și a solicitat judecarea pe procedura simplificată, fără a anticipa la momentul incidentului că fapta pe care a săvârșit-o va necesita un număr de 75-80 de zile de îngrijiri medicale, având în vedere că apărările și le-a formulat singur la urmărirea penală.
În ceea ce privește latura civilă, respectiv cuantumul de 9.000 lei al daunelor morale la care a fost obligat către partea civilă, a considerat cuantumul despăgubirilor ca fiind disproporționat de mari, raportat la situația de fapt existentă și la probatoriul administrat de către partea civilă la judecarea fondului cauzei, cu toate că cererea inițială de constituire de parte civilă la urmărirea penală și reținută prin rechizitoriu pentru daune materiale și morale a fost de 10.000 lei, ca ulterior în cursul soluționării cauzei acest cuantum să fie majorat la suma de 20.000 lei, iar încercările de dovedire a pretențiilor civile prin probatoriile solicitate de către aceasta, și în principal audierea unor martori, impunea ca instanța la pronunțarea urmăririi să se raporteze procentual la suma de 10.000 lei și nu la suma 20.000 lei cu care acesta și-a modificat cuantumul pretențiilor civile pentru daune morale.
În baza motivelor invocate, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri procedând potrivit regulilor referitoare la soluționarea acțiunii penale și a acțiunii civile la judecata în fond.
Analizând hotărârea apelată, în raport de motivele de apel invocate și examinând-o și din oficiu, în conformitate cu prevederile art.417 alin.2 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că apelul urmează a fi respins, pentru considerentele care vor fi prezentate.
În cauză, instanța de fond a reținut o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate, a dat faptelor săvârșite de inculpat o corectă încadrare juridică, a dat dovadă de multă înțelegere prin aplicarea unei pedepse de doar 1 (un) an închisoare și dispunerea suspendării sub supraveghere a acesteia, precum și prin obligarea acestuia la plata despăgubirilor civile către partea civilă B. M. a sumei de 9.000 lei cu titlul de daune morale.
Instanța de fond a respectat dispozițiile procedurale referitoare la motivarea hotărârii, în sensul că a descris faptei săvârșite, cu arătarea timpului și locului unde au fost comise, încadrarea juridică dată acestora; de asemenea a analizat probele care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei și a arătat temeiurilor de drept care justifică soluțiile date în cauză.
Instanța de control judiciar își însușește motivarea hotărârii apelate făcută de instanța de fond, desigur cu completările care vor fi făcute.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă pe deplin vinovăția apelantului-inculpat pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond.
De altfel, inculpatul a declarat, înainte de începerea cercetării judecătorești, că recunoaște săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, așa cum a fost reținută în actul de sesizare a instanței, că solicită ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a cerut aplicarea procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii, cerere care, în mod legal, a fost admisă de instanța de fond.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei principale, așa cum se arăta mai sus, instanța de fond a dat dovadă de multă înțelegere prin aplicarea unei pedepse de doar 1 (un) an închisoare și dispunerea suspendării sub supraveghere a acesteia.
În conformitate cu dispozițiile art.74 Cod penal, stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:
a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;
b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;
c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;
d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;
e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;
f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal;
g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Curtea va avea în vedere gradul de pericol social concret ridicat al faptelor comise, în raport cu circumstanțele reale de săvârșire, astfel cum au fost reținute de instanța de fond, inculpatul exercitând violențe asupra părții civile B. M., aceasta suferind un traumatism complex glezna dreaptă, cu luxație tibio-astragaliană, fracturi maleole peroneu și tibie dreapta, impunându-internarea acestuia și efectuarea intervenției ortopedice.
Leziunile traumatice au necesitat pentru vindecare 75-80 zile îngrijiri medicale.
În ceea ce privește persoana inculpatului, Curtea reține comportamentul agresiv al acestuia.
Curtea constată că nu se impune reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante.
Recunoașterea circumstanțelor atenuante judiciare este atributul instanței de judecată și deci lăsată doar la aprecierea acesteia.
Gravitatea și pericolul social al faptelor sunt elemente care nu pot fi omise și care trebuiesc bine evaluate de instanță în alegerea pedepsei și a cuantumului acesteia.
Având în vedere gradul de pericol al infracțiunii săvârșite și de inculpat, Curtea constată că faptele comise de acesta au o asemenea gravitate, încât face inoportună reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea acestuia, deoarece prin reținerea acestora se ajunge la o pedeapsă vădit disproporționată față de gravitatea faptelor și persoana inculpatului, pedeapsă care nu-și atinge scopul preventiv-educativ.
Desigur că, având în vedere faptul că hotărârea a fost apelată doar de inculpat, față de principiul non reformatio in pejus, Curtea nu poate majora cuantumul pedepsei principale aplicate și nici să schimbe modalitatea de executare a acesteia.
În ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei, Curtea reține următoarele:
Așa cum este cunoscut acțiunea civilă în procesul penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum și părții responsabile civilmente, desigur atunci când aceasta este parte în cauza penală, în vederea obligării lor la repararea justă și integrală a pagubelor cauzate prin infracțiunea săvârșită de inculpat.
Pentru ca acțiunea civilă să poată fi exercitată în cadrul procesului penal trebuie îndeplinite, cumulativ, anumite condiții, și anume:
a) infracțiunea săfi cauzat un prejudiciu material sau moral;
b) între infracțiunea săvârșită și prejudiciul cerut a fi acoperit să existe o legătură de cauzalitate;
c) prejudiciul trebuie să fie cert;
d) prejudiciul să nu fi fost reparat;
e) în cazul persoanelor fizice cu capacitate deplină de exercițiu să existe cererea de constituire caparte civilă în cadrul procesului penal.
Despăgubirile bănești, care constă într-o sumă de bani, trebuie să reprezinte valoarea, atât a pierderii suferite (damnum emergens), cât și a folosului de care a fost lipsită partea civilă (lucrum cessans).
Unul dintre principiile de bază ale răspunderii civile este principiul reparării integrale a prejudiciului.
Acest principiu presupune înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situația anterioară a victimei (restitutio in integrum).
Acest principiu de bază al răspunderii civile își are așezământul legal în art.1385 Cod civil, text potrivit căruia: „(1) Prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel.
(2) Se vor putea acorda despăgubiri și pentru un prejudiciu viitor dacă producerea lui este neîndoielnică.
(3) Despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câștigul pe care în condiții obișnuite el ar fi putut să îl realizeze și de care a fost lipsit, precum și cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.
(4) Dacă fapta ilicită a determinat și pierderea șansei de a obține un avantaj sau de a evita o pagubă, reparația va fi proporțională cu probabilitatea obținerii avantajului ori, după caz, a evitării pagubei, ținând cont de împrejurări și de situația concretă a victimei.”
În ceea ce privește acordarea daunelor morale în dreptul românesc nu sunt criterii de determinare, stabilirea cuantumului sumelor acordate cu acest titlul fiind lăsată la aprecierea magistratului.
De asemenea, față de dovedirea despăgubirilor civile cu titlul de daune morale, unde sunt incidente prevederile din dreptul civil, în sensul că partea civilă trebuie să facă dovada nu numai a prejudiciului suferit prin infracțiunea săvârșită de inculpat, dar și întinderea acestuia, față de faptul că stabilirea cuantumului sumelor acordate cu titlul de daune morale este lăsat la aprecierea magistratului, nu se impune a fi făcute probe cu privire la întinderea acestui prejudiciu.
Despăgubirile solicitate în prezenta cauză cu titlul de daune morale au scopul de a alina suferința pricinuită părții civile prin acțiunile violente ale inculpatului.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului reamintește că o hotărâre prin care se constată o încălcare a drepturilor unei părți, determină statul de a pune capăt acelei încălcări și de a elimina consecințele păgubitoare pentru acea persoană.
Dacă dreptul intern pertinent nu permite decât o eliminare imperfectă a consecințelor acestei încălcări, art.41 din Convenția Europeană conferă Curții competența de a acorda o reparație în favoarea părților vătămate.
Printre elementele luate în considerare de către Curte, atunci când se pronunță în materie, se numără prejudiciul material, mai precis pierderile efectiv suferite, rezultând direct din pretinsa încălcare și prejudiciul moral, care reprezintă repararea stării de angoasă, a neplăcerilor și a incertitudinilor rezultând din această încălcare, precum și din alte pagube nemateriale (Cauza Ernestina Zullo din noiembrie 2004).
Ca urmare a acțiunilor violente ale inculpatului, partea civilă B. M. a suferit un traumatism complex glezna dreaptă, cu luxație tibio-astragaliană, fracturi maleole peroneu și tibie dreapta, impunându-internarea acestuia și efectuarea intervenției ortopedice, leziunile traumatice necesitând pentru vindecare 75-80 zile îngrijiri medicale.
În mod evident, faptele apelantului-inculpat îndreptățește partea civilă la acordarea de daune morale, care să recompenseze cel puțin în parte prejudiciul pe care l-au suferit prin săvârșirea de inculpat a infracțiunii, suma acordată fiind și așa, în cuantum mic.
În ceea ce privește faptul că partea civilă s-ar fi constitut inițial parte civilă cu suma de 10.000 lei, cu titlu, de daune morale, iar, apoi, aceasta și-a majorat cuantumul sumei la 20.000 lei, este lipsit de relevanță, partea civilă având posibilitatea să-și majoreze sau să-și micșoreze câtimea sumelor pretinse cu titlul de despăgubiri civile.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat.
Văzând și dispozițiile art.275 alin.2 și Cod procedură penală;
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DECIDE :
În temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat M. F. împotriva sentinței penale nr.311 din data de 18.05.2015, pronunțată de Judecătoria Onești.
În baza art.275 alin.2 și Cod procedură penală, obligă apelantul-inculpat să plătească statului suma de 600 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.09.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
D. P. M. V.
GREFIER,
E. D.
Red.sent.L.M.P.
Red.dec.D.P.
Tehnoredactat El.D. – 7 ex.
02.10.2015
| ← Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr.... | Ucidere din culpă (art.192 NCP). Decizia nr. 820/2015. Curtea... → |
|---|
