Ucidere din culpă (art.192 NCP). Decizia nr. 820/2015. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 820/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 17899/180/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 820
Ședința publică de la 10 septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – D. P.
JUDECĂTOR – M. V.
*
GREFIER – E. D.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de procuror – G. B.
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de inculpatul M. A., împotriva sentinței penale nr. 807 din data de 26.05.2015, pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.369 al.1 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul inculpat M. A., legitimat cu C.I. . nr._, CNP_, asistat de apărător ales av. D. C., lipsă fiind intimații persoane vătămate.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța pune în vedere apelantului inculpat dispozițiile art.83 lit.a C.p.p., în sensul că are dreptul de a nu da nicio declarație, că dacă refuză să dea declarație nu va suferi nicio consecință defavorabilă, iar dacă va da declarație aceasta poate fi folosită ca mijloc de probă împotriva sa.
Apelantul inculpat precizează că nu dorește să dea o nouă declarație în fața instanței de control judiciar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Av.D. C. – având cuvântul pentru apelantul inculpat – solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere și depune la dosar concluzii scrise.
Privitor la apelul formulat de inculpatul M. A., precizează sentința penală apelată este criticată față de modalitatea în care s-a stabilit pedeapsa ce a fost aplicată, în sensul că, cuantumul pedepsei nu este justificat de modalitatea în care a fost săvârșită infracțiunea și nici de aspect care țin de circumstanțiere.
Instanța a considerat ca lege penală mai favorabilă prevederile codului penal din 1969 tocmai datorită posibilităților de individualizare judiciară a pedepsei. În acest sens a stabilit o pedeapsă de 4 ani, iar formă de executare a fost stabilită în sensul supravegherii pe un termen de șapte ani. Limitele de pedeapsă prevăzute de art. 178 alin 1 și 2 Cod penal, sunt de la 2 la 7 ani. În condițiile în care aceste limite se reduc cu 1/3 se poate aplica o pedeapsă cuprinsă între 1 an și 4 luni și 4 ani și 8 luni, în ciuda faptului că a depus și acte în circumstanțiere și a solicitat și reținerea de circumstanțe atenuante prevăzute de art. 72 - 74 CP 1969, instanța nu explică de ce s-a orientat la o pedeapsă îndreptată spre limita superioară. Motivarea lapidară în sensul că "fapta inculpatului prezintă pericol social concret ridicat pentru valorile ocrotite de art. 178 anume viața persoanei" nu poate acoperi cuantumul nejustificat de mare al pedepsei aplicate, chiar dacă modalitatea de executare este supravegherea.
Trebuie avut în vedere că fapta a fost săvârșită în anul 2012, iar răstimpul scurs în faza de cercetare penală și judecată a constituit deja o pedeapsă prin starea de nesiguranță și anticiparea unei posibile condamnări. Mai mult, a încercat să convingă instanța de fond că viața sa de până acum s-a conformat normelor sociale, iar situația penală intervenită este departe de a caracteriza persoana inculpatului.
Judecătorul fondului a înțeles să nu rețină la individualizarea cuantumului pedepsei, circumstanțe atenuante motivând doar că nu este niciuna incidentă în cauză având în vedere prevederile art. 74 alin. 1. lit a și c, Cod Penal 1969, conduita inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii, cât și atitudinea sa după consumarea acesteia nu prezintă relevanță.
Împrejurarea că a săvârșit o infracțiune din culpă nu justifică în sine stabilirea unei pedepse într-un asemenea cuantum, atâta vreme cât atitudinea de regret, circumstanțele reale de comitere a faptei, cât și faptul că în cauză nu a existat latură civilă poate crea convingerea instanței că o pedeapsă într-un cuantum redus ar fi suficientă pentru "reeducarea și reinserția socială a inculpatului".
În concluzie, în temeiul art.422 alin. 2 lit a NCPP, solicită admiterea apelului, reanalizarea situației de fapt și în drept, casarea în parte a sentinței penale 807/2015 din data de 26 mai 2015, pronunțată de Judecătoria Bacău, având ca și consecință condamnarea inculpatului la o pedeapsă sub supraveghere într-un cuantum mai mic decât ce stabilit anterior.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului formulat de inculpat ca nefondat și menținerea sentinței penale pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, considerând pedeapsa aplicată corect individualizează.
Apelantul inculpat – având cuvântul – arată că regretă fapta și că nu a fost ceva voit.
CURTEA
- deliberând -
Asupra apelului penal de față, Curtea reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 807 din data de 26.05.2015, pronunțată de Judecătoria Bacău, s-a dispus schimbarea încadrării juridice, din art.192 alin.1 și 2 Cod penal, în art.178 alin.1 și 2 Cod penal din 1969, cu aplicarea art.5 Cod penal și, în baza art.396 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul M. A., fiul lui M. și M., născut la data de 15.10.1967 în mun. G., jud. G., domiciliat în municipiul G., ., ., ., adresa aleasă pentru comunicarea actelor de procedură – Cabinet de avocat L. C. – mun. Bacău, .. 8, cam. 5, jud. Bacău, cetățean român, ocupație șofer la .. G., căsătorit, are doi copii minori, stagiu militar satisfăcut, studii 12 clase, pensionar, CNP_, fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunii, prevăzută de art.178 alin.1 și 2 Cod penal din 1969, cu art.5 Cod penal și cu aplicarea art.375, cu referire la art.374 alin.4 și art.396 alin.10 Cod procedură penală, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II- a și b, în condițiile art.71 alin.2 Cod penal din 1969.
Conform art.86/1 Cod penal din 1969 s-a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supravegherea Serviciul de Probațiune Bacău, pe durata termenului de încercare de 7 ani, stabilit conform art.86/2 alin.1 Cod penal din 1969.
Conform art.71 al. 5 Cod penal din 1969, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare de 7 ani.
Conform art. 86/3 alin. 1 Cod penal din 1969, i s-a impus inculpatului să se supună următoarelor obligații:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune Bacău ;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. Toate aceste date se vor comunica Serviciului de Probațiune Bacău.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86/4, cu art.83 Cod penal din 1969, referitoare la revocarea beneficiului suspendării în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni ori al neîndeplinirii cu rea credință a obligațiilor stabilite de lege și de instanță.
În baza art.7 din Legea nr.76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.
S-a luat act că persoanele vătămate nu s-au constituit părți civile în procesul penal.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul M. A., prin rechizitoriul nr. 7207/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău a fost trimis în judecată în stare de libertate pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.192 alin.1, 2 C.p., fapte constând în acelea că la data de 10.08.2012, în jurul orelor 10.20, în timp ce conducea autoutilitara marca Mercedes Sprinter cu nr. de înmatriculare_ în parcarea Pieței Sud din mun. Bacău, la efectuarea manevrei de mers înapoi, pe fondul neasigurării corespunzătoare, cât și a faptului că nu a fost dirijat de o terță persoană, a surprins și accidentat mortal pe victima G. E., angajată în traversarea aleei de acces în parcare.
Cauza a fost înregistrata pe rolul Judecătoriei Bacău.
Prin Încheierea din data de 14.04.2015 s-a constatat de către judecătorul de cameră preliminară legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr 7207/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău privind pe inculpatul M. A., trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.192 alin.1, 2 C.p. și s-a dispus începerea judecății cauzei.
La termenul de judecată din data de 12.05.2015, inculpatul M. A. a declarat că formulează cerere de aplicare a procedurii simplificate, instanța încuviințând-o.
Analizând întregul material probator administrat în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 10.08.2012, în jurul orelor 10.20, inculpatul M. A., în timp ce conducea autoutilitara marca Mercedes Sprinter cu nr. de înmatriculare_ în parcarea Pieței Sud din mun. Bacău, la efectuarea manevrei de mers înapoi, pe fondul neasigurării corespunzătoare, cât și a faptului că nu a fost dirijat de o terță persoană, a surprins și accidentat mortal pe victima G. E., angajată în traversarea aleei de acces în parcare.
Prima instanță a motivat că situația de fapt reținută de către instanță rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă: procesul verbal de cercetare la fața locului și planșe foto (f. 5-13), declarație martorilor: M. D. (f. 18), F. S. (f. 20) și T. D. R. (f. 22), rezultatul alcooltestului (f. 14), buletinul de analiză toxicologică – alcoolemie nr. 1976-1977/14.08.2012 (f. 15) și nr. 2113/24.08.2012 (f. 27), procesul-verbal de prelevare (f. 16), buletinul de examinare clinică (f. 17), raportul medico-legal de necropsie (f. 26) prin care se reține că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat șocului hemoragic prin rupturi de organe (plămân, ficat) cu hemotorax și hemoperitoneu, leziuni care s-au putut produce prin lovire – comprimare, declarațiile părții civile G. L. (f. 28-30), ale părții civile G. B. Ș. (f. 31-33), raportul de expertiză tehnico-criminalistică (f. 43-48), prin care s-a stabilit că anterior producerii accidentului, autovehiculul se deplasa prin mers înapoi într-o zonă aglomerată, cu o viteză de aproximativ 10 km/h, cauza determinantă a producerii accidentului a fost efectuarea manevrei de mers inapoi de către autoutilitara cu nr._ condusă de inculpat, fără a fi dirijat de către cel puțin o persoana aflată în exteriorul autovehiculului, lucru perfect realizabil având în vedere că echipajul autoutilitarei era format din două persoane (inculpatul și martorul M. D.); această condiție se impunea cu mare necesitate având in vedere spațiul cu circulație mixtă (vehicule și persoane), loc aglomerat specific unei piețe, accidentul putea cu siguranță fi evitat de inculpat dacă ar fi fost dirijat de o terță persoană la efectuarea manevrei de mers înapoi, coroborate cu declarațiile inculpatului (f. 57-62, 64-66).
Instanța de fond a apreciat că, în drept, fapta inculpatului M. A., astfel cum au fost reținute de către instanță, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art.178 alin.1, 2 Cod penal din 1969, cu aplicarea art.5 Cod penal. În cauză, inculpatul a încălcat dispozițiile art.128 alin. 2 din H.G. nr. 1391/2002, conform cărora: ,,În locurile în care mersul înapoi este permis, dar vizibilitatea in spate este împiedicată, vehiculul poate fi manevrat înapoi numai atunci când conducătorul acestuia este dirijat de cel puțin o persoana aflată in afara vehiculului.” și prin acțiunea sa, comisă din culpă, a produs decesul victimei G. E..
S-a schimbat încadrarea juridică din art.192 alin.1 și 2 Cod penal, în art.178 alin.1 și 2 Cod penal din 1969, cu aplicarea art.5 Cod penal, instanța apreciind că legea penală veche este mai favorabilă prin raportare la posibilitățile de individualizare judiciară a pedepsei.
Astfel, întrucât fapta există, constituie infracțiune și a fost comisă cu vinovăție de către inculpatul M. A., în temeiul art. 396 Cod procedură penală, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art.178 alin.1 și 2 Cod penal din 1969, cu aplicarea art.5 Cod penal.
S-a motivat că la alegerea pedepselor, precum și la individualizarea cuantumului acestora, instanța, conform art. 74 Cod penal, a avut în vedere pericolul social concret al faptei săvârșite, determinat atât de modul de producere, cât și de importanța valorilor sociale afectate, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracțiune, datele ce caracterizează persoana inculpatului, dar și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În concret instanța a constatat că fapta inculpatului prezintă pericol social concret ridicat pentru valorile ocrotite de art. 178 Cod penal din 1969, anume viața persoanei.
Totodată, instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute la art.178 alin.1 și 2 Cod penal din 1969, fără reținerea de circumstanțe atenuante, nefiind vreuna incidentă în cauză, limite pe care le va reduce cu 1/3 potrivit art.396 alin.10 Cod procedură penală.
Având în vedere aceste aspecte, instanța a apreciat că aplicând inculpatului M. A. o pedeapsă de 4 ani închisoare, această pedeapsă va avea aptitudinea concretă de a asigura realizarea scopurilor pedepselor - reeducarea și reinserția socială a inculpatului.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.64 ali.1 lit.a teza a II-a și lit.b Vechiul Cod penal, în condițiile prevăzute de art.71 alin.2 Vechiul Cod penal, dată fiind gravitatea ridicată și natura infracțiunii comise.
În baza art. 86/1 Cod penal din 1969, s-a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supravegherea Serviciului de Probațiune Bacău, pe durata termenului de încercare de 7 ani, stabilit conform art.86/2 alin.1 Cod penal din 1969, dat fiind că inculpatul nu are antecedente penale și că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea efectivă a pedepsei.
Conform art. 86/1 Cod penal din 1969, s-a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supravegherea Serviciul de Probațiune Bacău, pe durata termenului de încercare de 7 ani, stabilit conform art.86/2 alin.1 Cod penal din 1969.
Conform art.71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare de 7 ani.
Conform art. 86/33 alin. 1 Cod penal din 1969, inculpatul va avea următoarele obligații:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune Bacău ;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. Toate aceste date se vor comunica Serviciului de Probațiune Bacău.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 Cod penal din 1969, cu art. 83 Cod penal din 1969, referitoare la revocarea beneficiului suspendării în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni ori al neîndeplinirii cu rea credință a obligațiilor stabilite de lege și de instanță.
În baza art.7 din Legea nr.76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.
S-a luat act că persoanele vătămate nu s-au constituit părți civile în procesul penal.
Împotriva acestei hotărâri, în cadrul termenului legal, a declarat apel inculpatul.
În motivarea scrisă a apelantul inculpat a criticat hotărârea apelată pentru motivele de mai jos.
A criticat sentința penală mai sus invocată față de modalitatea în care s-a stabilit pedeapsa care a fost aplicată, în sensul că, cuantumul pedepsei nu este justificat de modalitatea în care a fost săvârșită infracțiunea și nici de aspect care țin de circumstanțiere.
1. Instanța a considerat ca lege penală mai favorabilă prevederile codului penal din 1969 tocmai datorită posibilităților de individualizare judiciară a pedepsei. În acest sens a stabilit o pedeapsă de 4 ani, iar formă de executare a fost stabilită în sensul supravegherii pe un termen de șapte ani. Limitele de pedeapsă prevăzute de art. 178 alin 1 și 2 Cod penal, sunt de la 2 la 7 ani. În condițiile în care aceste limite se reduc cu 1/3 se poate aplica o pedeapsă cuprinsă între 1 an și 4 luni și 4 ani și 8 luni, în ciuda faptului că a depus și acte în circumstanțiere și a solicitat și reținerea de circumstanțe atenuante prevăzute de art. 72 - 74 CP 1969, instanța nu explică de ce s-a orientat la o pedeapsă îndreptată spre limita superioară. Motivarea lapidară în sensul că "fapta inculpatului prezintă pericol social concret ridicat pentru valorile ocrotite de art. 178 anume viața persoanei" nu poate acoperi cuantumul nejustificat de mare al pedepsei aplicate, chiar dacă modalitatea de executare este supravegherea.
Trebuie avut în vedere că fapta a fost săvârșită în anul 2012, iar răstimpul scurs în faza de cercetare penală și judecată a constituit deja o pedeapsă prin starea de nesiguranță și anticiparea unei posibile condamnări. Mai mult, a încercat să convingă instanța de fond că viața sa de până acum s-a conformat normelor sociale, iar situația penală intervenită este departe de a caracteriza persoana inculpatului.
Judecătorul fondului a înțeles să nu rețină la individualizarea cuantumului pedepsei, circumstanțe atenuante motivând doar că nu este niciuna incidentă în cauză având în vedere prevederile art. 74 alin. 1. lit a și c Cod penal 1969, conduita inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii, cât și atitudinea sa după consumarea acesteia nu prezintă relevanță.
Împrejurarea că a săvârșit o infracțiune din culpă nu justifică în sine stabilirea unei pedepse într-un asemenea cuantum, atâta vreme cât atitudinea de regret, circumstanțele reale de comitere a faptei, cât și faptul că în cauză nu a existat latură civilă poate crea convingerea instanței că o pedeapsă într-un cuantum redus ar fi suficientă pentru „reeducarea și reinserția socială a inculpatului”.
Față de cele arătate, în temeiul art .422 alin. 2 lit a NCPP, a solicitat admiterea apelului, reanalizarea situației de fapt și în drept, casarea în parte a sentinței penale 807/2015 din data de 26 mai 2015, pronunțată de Judecătoria Bacău, având ca și consecință condamnarea inculpatului la o pedeapsă sub supraveghere într-un cuantum mai mic decât cel stabilit anterior.
Analizând hotărârea apelată, în raport de motivele de apel invocate și examinând-o și din oficiu, în conformitate cu prevederile art.417 alin.2 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că apelurile urmează a fi admise, pentru considerentele care vor fi prezentate.
În cauză, instanța de fond a reținut o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate, a dat faptelor săvârșite de inculpat o corectă încadrare juridică, a făcut o corectă aplicare a legii penale mai favorabile, însă a făcut o greșită individualizare a pedepsei principale aplicate, sub aspectul cuantumului acesteia.
Instanța de fond a respectat dispozițiile procedurale referitoare la motivarea hotărârii, în sensul că a descris faptele săvârșite, cu arătarea timpului și locului unde au fost comise, încadrarea juridică dată acestora; de asemenea a analizat probele care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei și a arătat temeiurilor de drept care justifică soluțiile date în cauză.
Instanța de control judiciar își însușește motivarea hotărârii apelate făcută de instanța de fond, desigur cu completările care vor fi făcute.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă pe deplin vinovăția apelantului-inculpat pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond.
De altfel, inculpatul a declarat, înainte de începerea cercetării judecătorești, că recunoaște săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, așa cum a fost reținută în actul de sesizare a instanței, că solicită ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a cerut aplicarea procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii, cerere care, în mod legal, a fost admisă de instanța de fond.
Așa cum se arăta mai sus, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a legii penale mai favorabile, însă, în raport de situația de fapt reținută, de împrejurările concrete în care a fost săvârșită infracțiunea, de persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, este căsătorit și are un copil minor, de criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art.72 Cod pena din 1969, a făcut o greșită individualizare a pedepsei principale aplicate, sub aspectul cuantumului acesteia, impunându-se reducerea acesteia, la 2 (doi) ani închisoare.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, va fi admis apelul formulat de apelantul-inculpat, numai în ceea ce privește cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului și la durata termenului de încercare.
Va fi desființată în parte sentința penală apelată, doar sub aceste aspecte, se va rețin cauza spre rejudecare și în consecință;
Se va reduce cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului de la 4 (patru) ani închisoare, la 2 (doi) ani închisoare și, pe cale de consecință, va fi redusă și durata termenului de încercare, de la 7 (șapte) ani, la 4 (patru) ani și 6 (șase) luni.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Văzând și dispozițiile art.275 alin.3 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DECIDE :
În temeiul art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, admite apelul formulat de apelantul-inculpat M. A. împotriva sentinței penale nr.807/2015 din data de 26.05.2015, pronunțată de Judecătoria Bacău, numai în ceea ce privește cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului și la durata termenului de încercare.
Desființează în parte sentința penală apelată, doar sub aceste aspecte, reține cauza spre rejudecare și în consecință;
Reduce cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului de la 4 (patru) ani închisoare, la 2 (doi) ani închisoare.
Reduce durata termenului de încercare de la 7 (șapte) ani, la 4 (patru) ani și 6 (șase) luni.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat, în apel, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.09.2015.
PENTRU,
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
D. P. V. M.-aflată la seminar
PREȘEDINTE DE COMPLET,
GREFIER,
E. D.
Red.sent.M. P. J.
Red.dec.D.P.
Tehnoredactat El.D. – 7 ex.
05.10.2015
| ← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 816/2015.... | Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... → |
|---|
