Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP). Decizia nr. 19/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 19/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 1154/322/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
- SECȚIA PENALĂ -
DECIZIA PENALĂ NR. 19/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din 21 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
Completul de judecată CAJ5*:
PREȘEDINTE - M. Ș. - judecător
JUDECĂTOR - A. C. M.
Grefier - R. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror șef secție A. P.C. D.C. A. -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului formulat de P. de pe lângă Judecătoria Tg. S. împotriva sentinței penale nr. 118 din 4.11.2014 pronunțată de Judecătoria Tg. S. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 7 ianuarie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 21 ianuarie 2015, când,
CURTEA
Asupra apelului penal de față,
Constată că prin sentința penală nr. 118/04.11.2014 a Judecătoriei Tg. S., pronunțată în dosarul nr._ , în baza art. 336, alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 374 alin.4 și art. 396 al. 10 Cod de procedură penală, a fost stabilită pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea de către inculpatul H. I., la data de 20.02.2014, a infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe. S-a menționat că nu se aplică inculpatului pedepse complementare, nici accesorii. În baza art. 83 al. 1 Cod penal, amână aplicarea pedepsei pe un termen de supraveghere de 2 ani conform art. 84 al. 1 Cod penal, termen care curge de la data rămânerii definitive a hotărârii. În baza art. 84 al. 2 Cod penal inculpatul trebuie să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 85 al. 1 Cod penal, respectiv: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune C., la datele fixate de acesta, b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa, c)să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile precum și întoarcerea, d) să comunice schimbarea locului de muncă, e)să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență. În baza art. 86 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c)-e) se comunică serviciului de probațiune. În baza art. 404 al. 3 Cod de procedură penală, se pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 88 Cod de procedură penală referitoare la revocarea amânării aplicării pedepsei dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau săvârșește cu intenție sau intenție depășită o nouă infracțiune. În baza art. 274 alin. 1 Cod de procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 80 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 60 de lei reprezintă cheltuielile judiciare efectuate în faza de urmărire penală.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin rechizitoriul nr. 358/P/2014 întocmit la data de 26 iunie 2014 de către P. de pe lângă Judecătoria Târgu S., înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 03.07.2014 sub dosar nr._, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului H. I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, faptă prevăzută și pedepsită de art. 336 alin. 1 Cod penal.
Inculpatul a fost audiat în faza de urmărire penală (filele 26-28dup) recunoscând săvârșirea faptei, iar în cursul judecății s-a prezentat în fața instanței și a recunoscut comiterea infracțiunii precum și vinovăția sa, solicitând judecarea cauzei conform procedurii prevăzută de art. 374 alin. 4 raportat la art. 396 alin. 10 Cod penal. Ca urmare a admiterii cererii formulată de inculpat în cauză nu au fost administrate alte probe, soluția fiind pronunțată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, care au fost însușite de inculpat. Prin încheierea pronunțată în ședința de cameră de consiliu din data de 22.08.2014, s-a dispus începerea judecății, constatându-se legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală (fila 41).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt: La data de 20.02.2014, în jurul orei 17:10, inculpatul H. I. a fost oprit de către lucrătorii de poliție din cadrul Serviciului Rutier al I.P.J. C., aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, pentru control în trafic, în timp ce acesta se deplasa la volanul autoturismului marca Audi Q5, cu numărul provizoriu de înmatriculare CJ_, pe DN 11, la km. 40, pe sensul de mers Tg. S. - B.. Deoarece inculpatul H. I. emana vapori de alcool, s-a procedat la testarea acestuia cu aparatul etilotest, marca DRAGER, rezultatul fiind de 1.05 mg/l alcool pur în aerul expirat, motiv pentru care a fost condus la Spitalul Județean Sf. G., unde i s-au recoltat două probe de sânge. Conform Buletinului de Analiză Toxicologică Alcoolemie nr. 332-A12/56-a din 26.02.2014, eliberat de S.M.L. C., inc. H. I. prezenta la data de 20.02.2014, ora 17.55, o concentrație de 2,00 g/l alcool pur în sânge și la ora 18.55, o concentrație de 1,85 g/l alcool pur în sânge.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere înscrisurile depuse la dosarul de urmărire penală coroborate cu declarațiile inculpatului.
Astfel, din cuprinsul procesului verbal de constatare întocmit la data de 20.02.2014, se desprinde faptul că agenții de poliție, aflați în timpul serviciului de monitorizare și control al traficului rutier, pe raza jud. C., la data de 20.02.2014, ora 17.10, au oprit pentru control autoturismul condus de către inculpat. Acesta a fost identificat, era singur în mașina. În prezența martorului asistent K. Z., a fost testat cu aparatul etilotest, marca DRAGER, rezultatul fiind de 1.05 mg/l alcool pur în aerul expirat, motiv pentru care a fost condus la Spitalul Județean Sf. G., unde i s-au recoltat două probe de sânge. Prezența inculpatului la volanul autoturismului a fost recunoscută de acesta care, fiind audiat în cursul urmăririi penale, a relatat că a consumat băuturi alcoolice la domiciliu( pălincă, circa 400-500 de ml și conținutul a două sticle de bere cu alcool, de 500 ml fiecare), pe fondul unor probleme familiare, în cursul acelei zile, în intervalul orar 08,00-15,30, că nu a mâncat nimic, iar apoi a condus autoturismul marca Audi, de la domiciliul său până la restaurantul "Dozsa" aflat pe DN 11, între localitățile Moacșa și C.(filele 26-28 dup). Sub aspectul consumului de alcool, declarația inculpatului se coroborează cu probele științifice administrate în cauză, respectiv, bonul etilotest (fila 15) și buletinul de analiză toxicologică nr. 332-A12/56-a din 26.02.2014, eliberat de S.M.L. C., care a stabilit existența unei alcoolemii de 2 g/1000 ml, alcool pur în sânge la prima proba de sânge prelevată la data de 20.02.2014, ora 17.55, respectiv, 1,85 g/1000 ml, alcool pur în sânge la a doua proba de sânge prelevată la data de 20.02.2014, ora 18.55 (fila 20 dup).
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului H. I. care, în data de la data de20.02.2014 a condus autoturismul marca Audi Q5, cu numărul provizoriu de înmatriculare CJ_, pe DN 11, km. 40, la intrare în localitatea Moacșa, jud. C., sens de mers Târgu S. către B., având în sânge o îmbibație alcoolică mai mare de 0,80 g/l alcool pur în sânge (respectiv de 2 g/l alcool pur în sânge), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, faptă prevăzută și pedepsită de art. 336 alin.1 Cod penal.
La individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 74 Cod penal, respectiv dispozițiile din partea generală a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de art. 336 alin. 1 Cod penal, gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia, motivul comiterii infracțiunii și scopul urmărit, urmarea care s-ar fi putut produce, persoana inculpatului, conduita după comiterea infracțiunii și în cursul procesului penal, precum și dispozițiile art. 374 alin. 4 Cod de procedură penală vizând reducerea limitelor pedepselor ca urmare a soluționării cauzei pe baza recunoașterii învinuirii. Instanța a avut în vedere că, în abstract, gradul de pericol social al faptei este unul ridicat raportat la rezultatele mai grave care s-ar putea produce în urma conducerii sub influența alcoolului, precum și la importanța valorilor sociale proteguite prin reglementarea cuprinsă în art. 336 Cod penal.
În concret, prin raportare la situația de fapt reținută în cauză, instanța a apreciat că periculozitatea faptei este relevată de împrejurarea că alcoolemia cu care a fost depistat inculpatul este una ridicată, depășind cu mai mult de două ori limita minimă admisă de lege, că inculpatul a condus la o oră cu trafic intens, ora 17.10, când aptitudinile unui conducător auto ar trebui să fie la cote normale, altfel existând un risc mai ridicat de producere a unui rezultat concret, cu atât mai mult cu cât din declarația martorului și din buletinul de examinare clinică rezultă că inculpatul prezenta semnele vizibile ale stării de ebrietate. În plus nu a existat nicio justificare pentru a conduce în condiții ilicite.
Instanța a reținut însă că fapta nu a avut în concret urmări periculoase, inculpatul nu a fost implicat într-un eveniment rutier, fiind depistat în urma unui control de rutină. Sub aspectul circumstanțelor personale, instanța a dat eficiență faptului că inculpatul a manifestat interes față de situația sa, prezentându-se în fața instanței încă de la primul termen de judecată pentru care a fost citat în mod legal, precum și faptului că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.
Instanța nu i-a aplicat pedeapsa amenzii penale, prevăzută de Codul Penal apreciind că aceasta nu corespunde gradului de pericol social al faptei și nici scopului pedepsei în acest caz. Față de toate elementele analizate mai sus, instanța a stabilit inculpatului pedeapsa cu închisoarea pentru infracțiunea reținuta în sarcina sa, într-un cuantum mai ridicat decât minimul special prevăzut de lege, astfel cum a fost redus ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 374 alin. 4 raportat la art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală.
Astfel, în temeiul art. 336 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 374 alin.4 raportat la art. 396 alin.10 Cod de procedură penală, instanța de fond a stabilit inculpatului H. I. pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului.
S-a constatat că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea dedusă judecății este mai mică de 7 ani închisoare, pedeapsa stabilită este închisoarea mai mică de 2 ani, iar inculpatul și-a manifestat în fața instanței acordul de a presta muncă neremunerată în folosul comunității. De asemenea, raportat la persoana acestuia, ținând cont de faptul că nu a mai fost implicat în alte fapte de natură penală, demonstrând o integrare corespunzătoare în societate( are loc de muncă stabil, familie, doi copii minori), reținând și atitudinea acestuia de recunoaștere a săvârșirii faptei, instanța a considerat că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, întrucât inculpatul va înțelege consecințele favorabile ale amânării aplicării pedepsei și consecințele negative ale eventualei privări de libertate sau stări de recidivă în viitor, care să-l determine să se abțină de la comiterea altor infracțiuni pe viitor. Se impune totuși supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată, în vederea atenționării acestuia cu privire la consecințele săvârșirii de fapte prevăzute de legea penală. Față de toate acestea instanța a constatat că soluția privind amânarea aplicării pedepsei se justifică în speță, motiv pentru care, în baza art. 83 al. 1 Cod penal a amânat aplicarea pedepsei închisorii stabilite pe un termen de supraveghere de 2 ani conform art. 84 al. 1 Cod penal, termen care va curge de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen, la data de 10 noiembrie 2014, P. de pe lângă Judecătoria Tg. S..
În motivele de apel, parchetul invocă netemeinicia sentinței penale atacate, sub aspectul individualizării modalității de executare și aplicării dispozițiilor art. 85 alin. 2 lit. g din Codul penal. În motivarea apelului se arată că amânarea aplicării pedepsei este o modalitate prea blândă și nu este proporțională cu gradul de pericol social. Se consideră oportun, față de împrejurările comiterii faptei și pericolul social al faptei, să se dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 91 din Codul penal, pentru a se asigura îndreptarea inculpatului. Se mai solicită a se interzice inculpatului dreptul de a conduce anumite vehicule potrivit art. 85 alin. 2 lit. g din Codul penal, măsura aplicată fiind excesiv prea blândă deoarece prin faptele sale inculpatul a creat o stare de pericol pentru viața și integritatea corporală a persoanelor implicate în trafic ceea ce impune necesitatea aplicării unei măsuri legale de constrângere proporțională cu acest pericol.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Examinând cauza potrivit art. 420 din Codul de procedură penală, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, se constată că apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Tg. S. este fondat, pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare:
Starea de fapt a fost reținută în mod corect de către prima instanță. Din analiza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, coroborate cu recunoașterea faptei de către inculpatul H. I., instanța de apel constată că prima instanță a avut în vedere la stabilirea stării de fapt toate probele administrate, coroborate cu recunoașterea săvârșirii faptei de către inculpatul P. B.-D. în condițiile art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală la termenul de judecată din data de 7 octombrie 2014, stabilind în mod corect vinovăția inculpatului la săvârșirea faptei.
Inculpatul H. I. avea la momentul săvârșirii faptelor vârsta de 40 de ani, fără a figura în cazierul judiciar cu antecedente penale. În aceste condiții, așa cum a apreciat instanța de fond, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 83 din Codul penal, a fost stabilită o pedeapsă cu închisoarea, iar nu cu amenda, conform art. 336 alin. 1 din Codul penal, raportat la împrejurările săvârșirii faptei și la cuantumul îmbibației alcoolice.
Minimul special al pedepsei închisorii este de 1 an închisoare, iar în condițiile art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, urmare recunoașterii învinuirii, prevăzută de art. 375 alin. 1 din Codul de procedură penală, limita se reduce cu o treime, la 8 luni închisoare. Instanța de fond a avut în vedere și criteriile enunțate de către procuror în motivele de apel, respectiv gravitatea faptei care rezultă din modul de săvârșire, cuantumul îmbibației alcoolice și urmările faptei, fără a se orienta în a stabili o pedeapsă egală cu minimul special, ci peste acest minim, respectiv 1 an și 6 luni închisoare.
Fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 83 din Codul penal, în raport de persoana inculpatului H. I., de lipsa antecedentelor penale, precum și raportat la posibilitățile sale de îndreptare, instanța de fond în mod justificat s-a orientat spre modalitatea de executare a amânării aplicării pedepsei, fără a fi necesară în speță aplicarea imediată a unei pedepse, impunându-se însă supravegherea conduitei sale pentru o perioadă de timp.
Instanța de fond a făcut și aplicarea dispozițiilor art. 85 alin. 1 din Codul penal, menționând expres măsurile de supraveghere obligatorii.
Obligațiile care pot fi impuse persoanei față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei, conform art. 85 alin. 2 din Codul penal, sunt facultative, fără ca instanța de fond să se orienteze în acest caz la impunerea vreunei obligații.
Însă raportat la cuantumul îmbibației alcoolice cu care a condus inculpatul H. I., aceea de 2 g/1000 ml, alcool pur în sânge la prima proba de sânge prelevată la data de 20.02.2014, ora 17.55, și la eventualele consecințe pe care fapta inculpatului le-ar fi putut avea, prin punerea în pericol ridicat a siguranței circulației pe drumurile publice și relațiile sociale a căror normală desfășurare este dependentă de această valoare socială, instanța de apel consideră că este necesară impunerea obligației reglementată de art. 85 alin. 2 din Codul penal lit. g din Codul penal, respectiv obligația de nu conduce anumite vehicule stabilite de instanță. Potrivit art. 85 alin. 4 din Codul penal, instanța de apel urmează a individualiza, în concret, conținutul acestei obligații, ținând seama de împrejurările cauzei. Prezenta obligație este de natură să conducă la îndreptarea comportamentului inculpatului H. I. în viitor și la respectarea de către acesta a regulilor circulației pe drumurile publice, precum și la prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de aceeași natură care dau naștere unei stări periculoase pentru securitatea circulației.
Având în vedere toate acestea, în baza art. 421 pct. 2 lit. a din Codul de procedură penală, instanța de apel va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Tg. S., împotriva sentinței penale nr118/04.11.2014 a Judecătoriei Tg.S., pronunțată în dosarul nr._, pe care o va desființa în ceea ce privește conținutul modalității de executare și rejudecând, în baza art. 85 alin. 2 lit. g din Codul penal, pe durata termenului de supraveghere va impune inculpatului H. I. și obligația să nu conducă autovehicule în sensul art. 6 pct. 6 din OUG nr. 195 din 12 decembrie 2002 privind circulația pe drumurile publice, va menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate, urmând a face și aplicarea dispozițiilor art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Tg. S. împotriva sentinței penale nr. 118/04.11.2014 a Judecătoriei Tg. S., pronunțată în dosarul nr._, pe care o desființează în ceea ce privește conținutul modalității de executare și rejudecând:
În baza art. 85 alin. 2 lit. g din Codul penal, pe durata termenului de supraveghere impune inculpatului H. I. și obligația să nu conducă autovehicule în sensul art. 6 pct. 6 din OUG nr. 195 din 12 decembrie 2002 privind circulația pe drumurile publice (“orice vehicul echipat, prin construcție, cu un motor cu propulsie, în scopul deplasării pe drum. Mopedele, troleibuzele și tractoarele rutiere sunt considerate autovehicule. Vehiculele care se deplasează pe șine, denumite tramvaie, tractoarele folosite exclusiv în exploatările agricole și forestiere, precum și vehiculele destinate pentru efectuarea de servicii sau lucrări, denumite mașini autopropulsate, care se deplasează numai ocazional pe drumul public, nu sunt considerate autovehicule”).
Menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
În baza art. 275 alin. 3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. Ș. A. C. M.
GREFIER,
R. G.
Red. M.Ș/06.03.2015
Dact. R.G./12.03.2015/4 ex
Jud.fond.B. M.-C.
| ← Înşelăciunea (art.244 NCP). Decizia nr. 8/2015. Curtea de... | Traficul de persoane (art.210 NCP). Decizia nr. 49/2015. Curtea... → |
|---|
