Contestaţie la executare (art.598 NCPP). Decizia nr. 27/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 27/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 16-03-2015 în dosarul nr. 5750/62/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ
Decizia Penală Nr. 27/C Dosar nr._
Ședința publică din data de 16 martie 2015
Instanța constituită din:
Complet de judecată C6:
PREȘEDINTE – S. F. - judecător
Grefier - R. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror C. D. –
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra contestației formulată de condamnatul D. M. P. împotriva sentinței penale nr. 345/S din data de 15.12.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din 12 Martie 2015, încheierea de ședință din acea dată face parte integrantă din prezenta, iar instanța, în vederea deliberării în baza art. 391 alin. 1 Cod procedură penală, a amânat pronunțarea pentru data de 13 martie 2015 și astăzi 16 martie 2015.
CURTEA
Asupra contestației de față:
Prin sentința penală nr. 345/S/15 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul B. s-a dispus respingerea contestației la executarea hotărârii penale nr. 283/2013 a Tribunalului B., formulată de condamnatul D. M. P., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul B. a constatat următoarele:
În prezent condamnatul execută pedeapsa de 3 ani 9 luni și 10 zile închisoare stabilită prin sentința penală nr. 283/2013 a Tribunalului B. astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 480/2014 a Curții de Apel B..
Prin sentința penală nr. 283/2013 a Tribunalului B. nu au fost avute în vedere la contopirea pedepselor doar fapta care a format obiectul cercetării și pentru care nu a existat vreo măsură preventivă dispusă în cauză și sentința penală nr. 1977/2012 a Judecătoriei B.. Prin urmare, singurele perioade care puteau fi deduse din durata pedepsei aplicate sunt cele avute în vedere în dosarul de fond și din dosarul în care s-a pronunțat sentința penală nr. 1977/2012 a Judecătoriei B..
Prin sentința penală nr. 283/2013 nu s-a constatat că persoana condamnată D. M. să fi fost în starea de arest preventiv astfel că nu trebuia dedusă nicio perioadă;
De asemenea, prin sentința penală nr. 1977/2012 a Judecătoriei B. nu s-a dedus vreo perioadă de arest preventiv din durata pedepsei aplicate condamnatului ca urmare a soluției de condamnare pronunțate.
Se observă însă că din durata pedepsei aplicate condamnatului prin sentința penală nr. 283/2013 a Tribunalului B., modificată în apel, s-a dedus perioada executată în considerarea sentinței penale nr. 1977/2012 a Judecătoriei B. – 1.11.2012 la 11.03.2014. Întrucât prin sentința penală nr. 283/2013 nu s-au avut în vedere și alte pedepse aplicate condamnatului în decursul timpului, nu se poate deduce o altă perioadă decât cea executată în considerarea sentințelor anterior amintite, chiar dacă sentința penală art. 1977/2012 a Judecătoriei B. ar fi fost avută în vedere în cadrul unui alt procedeu de contopire.
Prin urmare, ar fi necesară o nouă contopire a pedepselor care să aibă în vedere, eventual, perioadele deduse prin sentințele penale nr. 2/2013 a Judecătoriei B., sentința penală 208/2012 a Judecătoriei B., sentința penală nr. 1170/2013 a Judecătoriei B..
Instanța nu poate din oficiu să procedeze la înrăutățirea situației petentului, întrucât în prezent ar trebuie respectate dispozițiile art. 40 și 39 Cp – respectiv noile dispoziții penale care prevăd obligativitatea aplicării unor sporuri de pedeapsă – prevederi avute în vedere prin sentința penală nr. 283/2013 a Judecătoriei B. în executarea căreia petentul se află. De asemenea, perioada executată de condamnat din 8.03.2014 la 18.06.2014 constituie executarea unei sentințe penale care nici nu a fost indicată de petentul condamnat, sentință care de asemenea nu a fost avută în vedere la pronunțarea sentinței penale nr. 283/2013 anterior menționată.
În ceea ce privește perioada indicată din 1.02.2006 la 29.06.2006 se constată că pentru aceasta nu există o hotărâre de condamnare, ci doar sentința penală nr. 2/2013 a Judecătoriei B. modificată în recurs, prin care s-au aplicat dispozițiile art. 88 Cp-1969, dispoziții care nu mai pot fi avute în vedere de instanță în lipsa preluării lor într-o dispoziție penală în vigoare – art. 72 Cp ce trebuie avut în vedere în prezent care fac referire la o soluție de condamnare.
Așa fiind, s-a constatat că din durata pedepsei ce se execută de petentul condamnat a fost dedusă întreaga perioadă executată deja.
Împotriva acestei hotărâri a declarat contestație condamnatul D. M. P. care a solicitat deducerea perioadelor 01.02.2006 – 29.06.2006, 01.11.2012 – 11.03.2014 și perioada 28.03.2014 – 18.06.2014 din pedeapsa pe care o execută.
Verificând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate în contestație și cu dispozițiile art. 425/1 Cod procedură penală, se constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a analizat în mod temeinic hotărârile prin care petentul contestator a fost condamnat ori prin care au fost contopite pedepse și a stabilit că toate perioadele ce se puteau deduce au fost deja computate.
Astfel, prin sentința penală nr. 283/2013 a Tribunalului B. au fost avute în vedere la contopirea pedepselor doar fapta care a format obiectul cercetării și pentru care nu a existat vreo măsură preventivă dispusă în cauză și sentința penală nr. 1977/2012 a Judecătoriei B..
Prin urmare, așa cum corect a constatat Tribunalul B., singurele perioade care puteau fi deduse din durata pedepsei aplicate sunt cele avute în vedere în dosarul de fond și din dosarul în care s-a pronunțat sentința penală nr. 1977/2012 a Judecătoriei B..
Prin sentința penală nr. 283/2013 nu s-a constatat ca persoana condamnată D. M. să fi fost în starea de arest preventiv astfel că nu trebuia dedusă nicio perioadă.
De asemenea, prin sentința penală nr. 1977/2012 a Judecătoriei B. nu s-a dedus vreo perioadă de arest preventiv din durata pedepsei aplicate condamnatului ca urmare a soluției de condamnare pronunțate.
Se observă însă că din durata pedepsei aplicate condamnatului prin sentința penală nr. 283/2013 a Tribunalului B., modificată în apel, s-a dedus perioada executată în considerarea sentinței penale nr. 1977/2012 a Judecătoriei B. – 1.11.2012 la 11.03.2014.
Având în vedere că prin sentința penală nr. 283/2013 nu s-au avut în vedere și alte pedepse aplicate condamnatului în decursul timpului, nu se poate deduce o altă perioadă decât cea executată în considerarea sentințelor anterior amintite, chiar dacă sentința penală nr. 1977/2012 a Judecătoriei B. ar fi fost avută în vedere în cadrul unui alt procedeu de contopire.
Prin urmare, ar fi necesară o nouă contopire a pedepselor care să aibă în vedere, eventual, perioadele deduse prin sentințele penale nr. 2/2013 a Judecătoriei B., sentința penală 208/2012 a Judecătoriei B., sentința penală nr. 1170/2013 a Judecătoriei B., dar care poate fi efectuată la cererea petentului.
Așa cum judicios a observat instanța de fond, instanța nu poate din oficiu să procedeze la înrăutățirea situației petentului, întrucât în prezent ar trebuie respectate dispozițiile art. 40 și 39 Cod penal – respectiv noile dispoziții penale care prevăd obligativitatea aplicării unor sporuri de pedeapsă, prevederi avute în vedere prin sentința penală nr. 283/2013 a Judecătoriei B. în executarea căreia petentul se află.
De asemenea, perioada executată de condamnat din 8.03.2014 la 18.06.2014 constituie executarea unei sentințe penale care nici nu a fost indicată de petentul condamnat, sentință care de asemenea nu a fost avută în vedere la pronunțarea sentinței penale nr. 283/2013 anterior menționată, astfel că nu există posibilitatea deducerii acesteia.
În ceea ce privește perioada indicată din 1.02.2006 la 29.06.2006 se constată că pentru aceasta nu există o hotărâre de condamnare, ci doar sentința penală nr. 2/2013 a Judecătoriei B. modificată în recurs, prin care s-au aplicat dispozițiile art. 88 Cod penal anterior și care nu mai pot fi avute în vedere de instanță în lipsa preluării lor într-o dispoziție penală în vigoare (art. 72 Cod penal ce trebuie avut în vedere în prezent) care fac referire la o soluție de condamnare.
Corect a reținut prima instanță că nu pot fi deduse perioade ce nu au făcut obiectul hotărârii în executarea căreia se află acesta.
Așa fiind, în măsura în care petentul contestator dorește, are la îndemână posibilitatea formulării unei noi cereri de contopire a pedepselor aplicate prin toate hotărârile de condamnare și deducerea perioadelor executate.
În consecință, hotărârea primei instanțe este legală și temeinică și pe cale de consecință, potrivit art. 425/1 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge contestația promovată de condamnatul D. M. P., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art. 275 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația declarată de condamnatul D. M. P. împotriva sentinței penale nr. 345/15 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul B., pe care o menține.
Obligă condamnatul contestator la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu avocat din oficiu se suportă din fondurile MJ.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 martie 2015.
Pt. PREȘEDINTEPt. GREFIER
S. F. R. G.
aflată în concediu de odihnă plecată din instanță
semnează președintele instanței semnează grefier desemnat de
N. Țînț președintele instanței
L. G.
Red. S.F./ 03.08.2015
Tehnored. C.R./06.08.2015/4 ex.
Jud. fond. E.M.T.
| ← Vătămarea corporală (art.194 NCP). Decizia nr. 222/2015.... | Tâlhărie calificată (art.234 NCP). Decizia nr. 175/2015.... → |
|---|
