Înlocuire măsură preventivă (art.242 NCPP). Decizia nr. 20/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 20/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 02-03-2015 în dosarul nr. 115/64/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 20/C DOSAR NR._
Ședința publică din data de 02 martie 2015
Instanța constituită din:
- Completul de judecată FJC6
- Președinte - A. C. M. - judecător
- Grefier - O. S.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror C. I. – din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial B.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de inculpatul N. B. împotriva încheierii din data de 16 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul inculpat N. B., în stare de arest (deținut în Penitenciarul C.) asistat de apărătorul desemnat din oficiu, av. S. C..
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
În temeiul art. 372 alin. 1 Cod procedură penală, instanța procedează la identificarea contestatorului inculpat N. B. cu datele de stare civilă de la dosarul cauzei.
Întrebat fiind, av. oficiu S. C., învederează instanței că a luat legătura cu contestatorul inculpat N. B. anterior începerii ședinței de judecată.
Întrebați fiind de către instanță, atât apărătorul din oficiu al contestatorului inculpat cât și reprezentantul Ministerului Public arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat oficiu S. C., având cuvântul pentru contestatorul inculpat N. B., solicită admiterea contestației formulată de inculpatul N. B. împotriva încheierii din data de 16 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ și pe cale de consecință, a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură mai ușoară și anume cu măsura arestului la domiciliu. Apreciază că în acest moment temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă. A se avea în vedere circumstanțele reale și personale ale inculpatului N. B. și anume, împrejurarea că acesta și-a recunoscut fapta și este la prima confruntare cu legea penală. De asemenea, luând legătura cu inculpatul N. B., acesta i-a comunicat faptul că părinții săi îl susțin, astfel că în situația în care instanța de control judiciar va admite contestația inculpatului și va dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, părinții vor fi alături de inculpatul N. B.. Precizează că inculpatul solicită această măsură a arestului la domiciliu tocmai pentru a-și petrece mai mult timp cu familia și anume cu mama sa, care este destul de bolnavă. Atrage atenția asupra faptului că inculpatul N. B. se află de peste 7 luni în arest și apreciază că această perioadă de timp a fost suficientă pentru ca acesta să conștientizeze consecințele faptelor sale. Față de aceste considerente, solicită admiterea contestației formulată de inculpatul N. B. împotriva încheierii din data de 16 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ .
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că se impune respingerea contestației formulată de inculpatul N. B. împotriva încheierii din data de 16 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._, având în vedere faptul că față de inculpatul N. B. s-a pronunțat o hotărâre de condamnare, respectiv sentința penală nr. 5 din 28 ianuarie 2015 a Tribunalului C., hotărâre care nu este definitivă. Cu toate acestea, această hotărâre pronunțată de Tribunalul C. atestă chiar și în mod provizoriu împrejurarea că starea de fapt reținută în actul de acuzare a fost reală. Totodată, a se avea în vedere și faptul că, în conformitate cu practica Curții europene a drepturilor omului, situația în care un inculpat este arestat de mai multe luni de zile fără a se pronunța o hotărâre chiar provizorie de condamnare este diferită de situația în care față de un inculpat s-a dispus o condamnare. A se observa că în speța de față ne aflăm în prezența celei de a doua situații și față de acest aspect, apreciază că se impune respingerea contestației formulată de inculpatul N. B. împotriva încheierii din data de 16 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ . Mai mult decât atât, dacă inculpatul N. B. a fost menținut în stare de arest în faza de cercetare judecătorească desfășurată în fața primei instanțe, cu atât mai mult, după ce această instanță a pronunțat o hotărâre de condamnare cu executare, apreciază că se impune în continuare ca acest inculpat să fie cercetat în stare de arest preventiv.
Contestatorul inculpat N. B., având ultimul cuvânt, arată că nu vrea să își agraveze situația, astfel că în ipoteza în care i se va înlocui măsura, nu se va sustrage până la pronunțarea unei soluții definitive în cauză. Precizează că dorește să își petreacă perioada care a mai rămas până la pronunțarea unei soluții definitive alături de familie, în special alături de mama sa care în ultima perioadă l-a văzut doar printr-un geam la Penitenciarul C., dat fiind că se află în stare de arest preventiv. Menționează că aproape 7 ani de zile a fost plecat în străinătate și a revenit în țară acum 1 an și jumătate. La fel și mama sa ea era mai mult plecată, astfel că s-au întâlnit acum după șase ani de zile. Solicită a i se acorda această șansă, respectiv a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu și arată că nu a solicitat a i se aplica măsura controlului judiciar întrucât știa că va fi respinsă această cerere a sa. Învederează instanței că va respecta toate obligațiile care îi vor fi impuse, în situația în care se va admite cererea sa de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai blândă. Precizează că lasă la aprecierea instanței soluția pe care aceasta o va adopta vizavi de contestația pe care el a declarat-o împotriva încheierii din data de 16 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ .
CURTEA,
Prin încheierea din 16.02.2015 a Tribunalului C., în baza art. 399 alin. 10 Cod procedură penală, raportat la art. 242 alin. 2 Cod procedură penală, s-a respins, ca nefondată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul N. B. aflat în Penitenciarul C., în baza mandatului de arestare preventivă nr. 13 din 20.08.2014 emis în baza încheierii nr. 13 din 20 august 2014 a Tribunalului C..
În baza art. 275 alin. (2) Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei onorariu apărătorului din oficiu s-a dispus a fi avansată din fondul special al Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că, prin sentința penală nr. 5 din 28 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul cu numărul de mai sus, în temeiul art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 republicată, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (2 acte materiale) și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, s-a dispus condamnarea inculpatului N. B. fiul lui Ș. și T., născut la data de 16.12.1984, în municipiul S.-G., județul C., cetățean român, necăsătorit, fără copii, absolvent al școlii profesionale, calificat în meseria de barman-ospătar pe care a profesat-o în diferite restaurante din țară și străinătate, în perioada 2013 - iunie 2014 a lucrat ca manipulant la Autoliv S. G., din iunie 2014 până la momentul arestării a lucrat, fără forme legale, la o firmă de izolații exterioare, serviciul militar satisfăcut, fără antecedente penale, domiciliat în municipiul S. G., ., ., etaj 4, ., CNP_, în prezent aflat în Penitenciarul C., în stare de arest preventiv, la pedeapsa de 1 an și 7 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 1 an, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, fără drept, în formă continuată.
În baza art. 65 alin. 1 Cod penal, s-a aplicat inculpatului N. B. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal.
În baza art. 48 alin. 2 Cod penal, raportat la art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 republicată, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri de risc, fără drept, în forma complicității.
În baza art. 65 alin. 1 Cod penal, s-a aplicat inculpatului N. B. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal.
În baza art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 republicată, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, fără drept.
În baza art. 65 alin. 1 Cod penal, s-a aplicat inculpatului N. B. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal.
În baza art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 republicată, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu.
În baza art. 38 alin. 1, art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, s-a aplicat inculpatului N. B. pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani și 6 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 1 an și 3 luni închisoare, în final, dispunându-se ca inculpatul N. B. să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 9 luni închisoare.
În baza art. 45 alin. 1 și 3 lit. a Cod penal, s-a aplicat inculpatului N. B. pedeapsa complementară cea mai grea, aceea a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal, pe o durată de 2 ani, care potrivit art. 68 alin. 1 lit. b Cod penal, se va executa după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 45 alin. 5 Cod penal, raportat la art. 45 alin. 1 și 3 lit. a Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie cea mai grea, aceea a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal, care potrivit art. 65 alin. 5 Cod penal, se va executa până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 72 alin. 1 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului N. B. timpul reținerii și arestării preventive, de la data de 19.08.2014 la zi.
În baza art. 399 alin. 1 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului N. B., dispusă prin încheierea nr. 13 din 20.08.2014 a Tribunalului C..
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul N. B. în vederea introducerii profilului său genetic în baza de date a S.N.D.G.J., la introducerea în penitenciar, de personalul medical al penitenciarului, cu sprijinul personalului de pază și în prezența unui polițist, fără nicio altă notificare prealabilă din partea instanței de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, în esență, instanța de fond a reținut că probele administrate în cauză au dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă vinovăția inculpatului N. B. la comiterea infracțiunilor descrise în cuprinsul sentinței, respectiv, infracțiunea de trafic de droguri de risc, fără drept, în formă continuată, prevăzută de art. art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 republicată, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (2 acte materiale) constând în aceea că la data de 03.07.2014 a vândut colaboratorului „C.” cantitatea netă de 0,82 grame de cannabis, iar la data de 06.07.2014 a vândut colaboratorului „C.” cantitatea netă de 0,80 grame de cannabis, activitatea infracțională fiind desfășurată în baza aceleiași rezoluții infracționale; infracțiunea de trafic internațional de droguri de risc, fără drept, în forma complicității, prevăzută de art. 48 alin. 2 Cod penal, raportat la art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 republicată, constând în aceea că, înainte de data de 26.07.2014, data plecării lui B. MILUȚĂ C. în Spania și în timpul cât acesta s-a aflat pe teritoriul acestei țări, i-a promis acestuia că va tăinui drogurile pe care urma să le introducă în țară, la locuința sa din municipiul S. G., ., ., etaj 4, .; infracțiunea de trafic de droguri de risc fără drept, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 republicată, constând în aceea că la data de 19.08.2014 a deținut împreună cu B. MILUȚĂ C., la locuința sa din municipiul S. G., ., ., etaj 4, ., cantitatea de 219,28 grame de cannabis, destinată în principal comercializării, dar și consumului propriu și infracțiunea de deținere de droguri de risc fără drept, prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 republicată, constând în aceea că, la data de 19.08.2014 a deținut o cantitate de cannabis care nu a putut fi determinată, pentru consum propriu.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța de fond a reținut că numai prin executarea de către inculpat a pedepsei rezultante aplicate, în regim privativ de libertate, se va putea realiza scopul prevăzut de art. 3 din Legea nr. 254/2013.
Cu privire la măsura preventivă luată față de inculpatul N. B., instanța de fond a reținut că temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri se mențin, motiv pentru care a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului N. B..
Măsura arestării preventive a fost luată față de inculpatul N. B., în faza de urmărire penală, prin încheierea nr. 13 din 20.08.2014 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului C. în dosarul nr._, în baza art. 226 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 223 alin. 2 Cod procedură penală și art. 202 Cod procedură penală.
În motivarea acestei încheieri, judecătorul de drepturi și libertăți a reținut, în esență, următoarele:
Din probele strânse de către organul de urmărire penală, până la acel moment procesual, există o suspiciune rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit faptele pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală, respectiv mai multe infracțiuni de trafic de droguri care se regăsesc în enumerarea cuprinsă în textul alin. 2 al art. 223 Cod procedură penală.
Sub acest aspect au fost avute în vedere următoarele mijloace de probă:
- declarația investigatorului sub acoperire cu nume de cod „PIȚI” și declarația colaboratorului acestuia cu nume de cod „C.” din care rezultă că în datele de 03.07.2014 și 06.07.2014, persoana care folosea apelativul „B.”, a vândut lui C. câte un gram de substanță vegetală de culoare verde-oliv, în schimbul sumei de 50 de lei, afirmând că este cannabis;
- procesele-verbale întocmite în datele de 03.07.2014 și 06.07.2014 cu ocazia predării, de către C., investigatorului sub acoperire PIȚI a cantității de substanță vegetală achiziționată de la „B.”;
- rapoartele de constatare tehnico-științifică nr._ și nr._ din 10.07.2014, întocmite de D.C.C.O. – Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor conform cărora fragmentele vegetale cumpărate de la numitul „B.” în datele de 03.07.2014 și 06.07.2014, sunt constituite din 0,82, respectiv 0,80 grame cannabis;
- procesul-verbal de identificare după fotografii, încheiat în data de 18.08.2014 din cuprinsul căruia rezultă că persoana care în datele de 03.07.2014 și 06.07.2014 a vândut cannabis colaboratorului cu identitate protejată a fost identificată ca fiind inculpatul N. B.;
- notele de redare a convorbirilor și comunicărilor interceptate și înregistrate în baza mandatelor de supraveghere tehnică emise de Tribunalul C. din care rezultă că inculpații ar fi avut preocupări în domeniul traficului de droguri, fiind redate conversațiile din care se poate deduce că inculpatul B. Miluță C. ar fi împrumutat bani de la mai multe persoane, inclusiv cunoștințe din străinătate (Anglia, Spania, Italia) în vederea achiziționării de droguri din Spania sau Italia, după care s-ar fi deplasat la Malaga de unde ar fi cumpărat, fără drept, de la o persoană rămasă neidentificată o cantitate mare de substanță vegetală, aspect pe care l-a adus la cunoștința coinculpatului N. B. care, la rândul său, ar fi contactat mai multe persoane cu scopul de a comercializa acele substanțe (în data de 18.08.2014, inculpatul N. B. a trimis următoarele mesaje: „de mâine începe campionatul, anunțați jucătorii”, respectiv „de mâine începe campionatul, vb cu suporterii și dămi un semn săti zic programul”);
- procesul-verbal întocmit cu ocazia percheziției domiciliare efectuate conform mandatului emis de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului C. și suportul optic conținând imaginile realizate cu acea ocazie din care rezultă că echipa operativă care a descins la domiciliul inculpatului N. B. a găsit în locuință un număr de 211 pungulițe din material plastic transparent în interiorul cărora se afla o substanță vegetală de culoare verde oliv – influorescențe despre care, în acel moment, inculpatul B. Miluță C. a afirmat că este cannabis și l-a procurat din Spania, în schimbul sumei de 2,50 euro/gramul. Cu aceeași ocazie, a fost găsit și un rest de țigaretă confecționată artizanal, ambalată în pliculeț transparent autosigilant. De asemenea, conform procesului-verbal, s-a procedat la ridicarea pungilor de chips-uri în care au fost transportate substanțele vegetale din Spania în România, conform susținerilor inculpatului B. Miluță C.;
- adresa nr._ din 19.08.2014 a Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor, conform căreia probele ridicate cu ocazia percheziției domiciliare și ambalate în punguțe din material plastic transparent, conțin cannabis, iar restul de țigaretă ridicat cu aceeași ocazie, conține cannabis în amestec cu tutun;
- adresa nr._ din 19.08.2014 a I.P.J. – Serviciul Criminalistic prin care se arată că urmele papilare ridicate de pe pungile de chips-uri au fost create de profilele papilare ale celor doi inculpați.
Relativ la condiția cumulativă ca lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte pericol pentru ordinea publică rezultată în urma analizării criteriilor prevăzute de art. 223 alin. 2 teza ultimă Cod procedură penală, judecătorul de drepturi și libertăți a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și potrivit jurisprudenței Curții de la Strasbourg, detenția poate fi justificată dacă din anumite elemente concrete rezultă că trebuie acordată prioritate protejării ordinii publice, libertatea individuală trecând în subsidiar (cauza Smirnova c. Rusia).
Ordinea publică înseamnă, între altele, climatul social firesc, optim, care se asigură printr-un ansamblu de norme și măsuri și care se traduce prin funcționarea normală a instituțiilor statului, menținerea liniștii cetățenilor și respectarea drepturilor acestora.
Pericolul concret pentru ordinea publică este înțeles ca fiind temerea că, odată pus în libertate, inculpatul ar comite noi fapte penale ori ar declanșa reacții puternice în rândul opiniei publice, determinate de fapta pentru care este cercetat. Altfel spus, noțiunea de „pericol concret pentru ordinea publică” trebuie înțeleasă în primul rând ca o reacție colectivă față de anumite comportamente antisociale care ar produce o temere generală că legea nu este aplicată cu fermitate sau că organele de justiție nu acționează prompt împotriva unor fapte periculoase.
Deși nu există o definiție legală a noțiunii de pericol pentru ordinea publică, legiuitorul a enumerat în cuprinsul art. 223 alin. 2 teza finală Cod procedură penală unele elemente din perspectiva cărora se poate realiza analiza in concreto a pericolului pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a unui inculpat, respectiv: gravitatea faptei, modul și circumstanțele de comitere a acesteia, anturajul și mediul din care provine inculpatul, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia.
Procedând la evaluarea criteriilor enumerate, judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat că următoarele aspecte conturează, în prezenta cauză, existența pericolului pentru ordinea publică: natura și gravitatea faptelor presupus a fi comise – trafic de droguri de risc, respectiv, cannabis ale cărui efecte negative asupra funcțiilor psihosomatice sunt de notorietate; modalitatea de desfășurare a presupusei activități infracționale cu implicații transfrontaliere – comunicările codificate, modul de introducere în țară a substanțelor interzise, respectiv prin disimulare în mai multe pungi de chips-uri, cantitatea de cannabis găsită în locuința inculpatului N. B., precum și impactul presupuselor fapte comise de inculpat în conștiința societății și necesitatea protejării încrederii publice în reacția organelor judiciare care în asemenea situații trebuie să fie promptă și eficientă pentru înlăturarea oricărui pericol, libertatea individuală trecând în subsidiar. Toate aceste aspecte indică nu numai pericolul pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea inculpatului în libertate, dar și proporționalitatea măsurii preventive cu gravitatea acuzațiilor aduse împotriva sa, astfel cum prevede art. 202 alin. 3 Cod procedură penală.
Cu privire la necesitatea luării măsurii arestului preventiv, s-a apreciat că în această fază a instrucției penale, având în vedere natura, gravitatea și obiectul infracțiunilor sub aspectul căreia se efectuează cercetări și care pune în pericol sănătatea și, în unele cazuri, însăși viața cumpărătorilor substanțelor presupus a fi comercializate de inculpați, starea de neliniște colectivă și reacția generală a societății în cazul infracțiunii de trafic de droguri, justifică prioritatea acordată protejării colectivității și, pe cale de consecință, și arestarea preventivă, astfel cum a statuat, în repetate rânduri, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauzele Neumeister c. Austria din 27 iunie 1968, Dumont – Maliverg c. Franța din 31 mai 2005, Romanov c. Rusia din 20 octombrie 2005, Gerard Bernard c. Franța din 26 septembrie 2006).
Față de considerentele expuse, judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat că luarea unei măsuri preventive mai puțin grave față de inculpat, nu ar fi eficace.
În final, s-a avut în vedere și scopul măsurilor preventive reglementat în art. 202 alin. 1 Cod procedură penală, și s-a apreciat că privarea de libertate a inculpatului este necesară și în vederea asigurării bunei desfășurări a procesului penal care, în speță, este într-un stadiu incipient și modalitatea de comitere a presupuselor fapte necesită un efort suplimentar din partea organelor de urmărire penală care trebuie să lămurească cauza sub toate aspectele, interceptările și înregistrările convorbirilor codificate trebuie coroborate cu alte probe în vederea fundamentării acuzației ceea ce implică, probabil, audieri de martori care ar trebui să se desfășoare fără niciun fel de influențe.
Apoi, s-a mai reținut că măsura arestului preventiv este justificată în cauză și în scopul prevenirii săvârșirii de către inculpat de noi infracțiuni.
Împotriva încheierii nr. 13 din 20.08.2014 a Tribunalului C., inculpatul a formulat contestație, care a fost respinsă prin decizia penală nr. 46/U/22.08.2014 a Curții de Apel B..
Măsura arestării preventive luată față de inculpat a fost prelungită prin încheierea din 12.09.2014 a Tribunalului C. pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 19 septembrie 2014 și până la data de 18.10.2014.
Această încheiere a rămas definitivă prin decizia penală nr. 54/U/17.09.2014 a Curții de Apel B..
După sesizarea instanței și până la pronunțarea hotărârii, măsura arestării preventive a inculpatului a fost menținută pe tot parcursul procedurii de cameră preliminară și în cursul judecății, reținându-se, în esență, că față de natura infracțiunilor ce constituie obiectul acuzațiilor și împrejurările concrete ale cauzei, măsura arestării preventive este în continuare proporțională cu gravitatea faptelor și necesară pentru prevenirea comiterii de noi infracțiuni.
La data de 13.02.2015, Administrația Penitenciarului C. a înaintat instanței cererea formulată de inculpatul N. B. prin care se solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, sau a controlului judiciar, fără a indica motivele pe care își întemeiază cererea, arătând că acestea le va expune verbal în fața instanței.
În vederea soluționării cererii formulată de inculpatul N. B., instanța de fond a stabilit termen la 16.02.2015.
În ședința publică din data de 16.02._, cu ocazia ascultării potrivit art. 241 alin. 8 Cod procedură penală, inculpatul N. B., a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive, cu măsura arestului la domiciliu, pentru a-și petrece perioada scurtă rămasă până la rămânerea definitivă a hotărârii, alături de familie, susținând că mama sa este bolnavă (fără a face nicio dovadă în acest sens), arătând totodată că recunoaște că a greșit, dar având în vedere că se află la prima abatere, nu înseamnă că va continua să greșească în viitor.
În vederea soluționării cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu formulată de către inculpatul N. B., instanța de fond a avut în vedere următoarele dispoziții legale:
Potrivit art. 399 alin. 10 Cod procedură penală, după pronunțarea hotărârii, până la sesizarea instanței de apel, instanța poate dispune, la cerere sau din oficiu, luarea, revocarea sau înlocuirea unei măsuri preventive cu privire la inculpatul condamnat, în condițiile legii.
În conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod procedură penală, măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cererea, cu o măsura preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului se apreciază că măsura mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului.
Potrivit art. 202 alin. 3 Cod procedură penală,orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
Examinând cererea formulată de inculpatul N. B., instanța de fond a reținut că în cauză nu au intervenit elemente noi care să nu fi fost cunoscute de instanță la pronunțarea sentinței penale nr. 5 din 28 ianuarie 2015, prin care a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Lipsa antecedentelor penale și conduita procesuală a inculpatului, prin raportare la gravitatea acuzațiilor și la celelalte elemente ce caracterizează persoana inculpatului, reținute prin sentința de condamnare, nu justifică nici la acest moment, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
Față de natura infracțiunilor comise de către inculpat, trafic de droguri de risc, trafic internațional de droguri de risc, în forma complicității, împrejurările concrete în care au fost comise aceste infracțiuni, de către inculpatul N. B., în participație cu inculpatul B. Miluță C., redate pe larg prin sentința de condamnare, și elementele ce caracterizează persoana acestui inculpat, respectiv, inculpatul este consumator de droguri de la vârsta de 16 ani, în perioada adolescenței acesta a avut un episod de fugă de acasă, a mai fost implicat anterior într-o faptă de furt, nu are stabilitate în relațiile de cuplu, în alegerea și menținerea unui loc de muncă, deși deține o calificare profesională, nu se bucură de sprijinul familiei, mama sa s-a recăsătorit după decesul tatălui său, fiind stabilită în Ungaria de aproximativ 6 ani (fără a exista dovezi că acesta ar fi revenit în România și că ar fi bolnavă), consilierul de probațiune a apreciat că există risc mediu crescut de implicare a inculpatului în noi situații infracționale, instanța de fond a reținut, în continuare, că inculpatul nu prezintă suficiente garanții că prin eliberarea sa, chiar și în arest la domiciliu, acesta nu va mai comite noi infracțiuni.
Totodată, instanța de fond a reținut că măsura arestării preventive luată față de inculpatul N. B. la data de 20.08.2014 nu a depășit durata rezonabilă prevăzută de art. 239 Cod procedură penală.
Pe baza acestor considerente, în baza art. 399 alin. 10 Cod procedură penală, raportat la art. 242 alin. 2 Cod procedură penală, instanța de fond a respins, ca nefondată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul N. B., fiul lui Ș. și T. născut la data de 16.12.1984 în municipiul S. G., județul C., posesor al C.I. . nr._ eliberată de S.P.C.L.E.P. S. G. la 07.01.2014, CNP_, aflat în Penitenciarul C., în baza mandatului de arestare preventivă nr. 13 din 20.08.2014 emis în baza încheierii nr. 13 din 20 august 2014 a Tribunalului C..
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul, solicitând înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură mai ușoară, aceea a arestului la domiciliu, întrucât la acest moment temeiurile care au condus la luarea măsurii preventive nu mai subzistă, avându-se în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, faptul că a recunoscut faptele și este la prima încălcare a legii penale.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului urmează a respinge contestația formulată de inculpat, pentru următoarele considerente:
Inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunilor de: trafic de droguri de risc, fără drept, în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 republicată, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (2 acte materiale) constând în aceea că la data de 03.07.2014 a vândut colaboratorului „C.” cantitatea netă de 0,82 grame de cannabis, iar la data de 06.07.2014 a vândut colaboratorului „C.” cantitatea netă de 0,80 grame de cannabis, activitatea infracțională fiind desfășurată în baza aceleiași rezoluții infracționale; trafic internațional de droguri de risc, fără drept, în forma complicității, prevăzută de art. 48 alin. 2 Cod penal, raportat la art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 republicată, constând în aceea că, înainte de data de 26.07.2014, data plecării lui B. MILUȚĂ C. în Spania și în timpul cât acesta s-a aflat pe teritoriul acestei țări, i-a promis acestuia că va tăinui drogurile pe care urma să le introducă în țară, la locuința sa din municipiul S. G., ., ., etaj 4, .; infracțiunea de trafic de droguri de risc fără drept, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 republicată, constând în aceea că la data de 19.08.2014 a deținut împreună cu B. MILUȚĂ C., la locuința sa din municipiul S. G., ., ., etaj 4, ., cantitatea de 219,28 grame de cannabis, destinată în principal comercializării, dar și consumului propriu și infracțiunea de deținere de droguri de risc fără drept, prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 republicată, constând în aceea că, la data de 19.08.2014 a deținut o cantitate de cannabis care nu a putut fi determinată, pentru consum propriu.
Față de inculpat, până la acest moment, a fost pronunțată o sentință de condamnare nedefinitivă, la pedeapsa rezultantă de 3 ani și 9 luni închisoare, cu executare în regim de detenție.
La momentul luării măsurii arestului preventiv, a prelungirii duratei acestei măsuri și a menținerii acesteia, instanța a ținut seama de natura faptelor săvârșite, complexitatea cauzei și a constatat oportunitatea menținerii inculpatului în stare de arest preventiv pentru buna desfășurare a procesului penal și înlăturarea pericolului pe care s-a apreciat că îl reprezintă inculpatul pentru ordinea publică.
În raport cu art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
În speță, pericolul pentru ordinea publică se apreciază în raport de comportamentul inculpatului, reacția opiniei publice, rezonanța faptelor presupus a fi comise de către inculpat, și își găsește expresia și în starea de neliniște, sentimentul de insecuritate în rândul societății generat de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor infracțiuni de o gravitate deosebită sunt cercetate și judecate în stare de libertate.
Curtea reține că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă în continuare, având în vedere că faptele presupus a fi săvârșite de acesta aduc atingere valorilor ocrotite de legea penală, cele privind traficul de droguri și traficul internațional de droguri de risc și deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu.
Potrivit dispozițiilor art. 223 alin. 2 Cod de procedură penală, „ măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții,…și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică. ”
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod de procedură penală, „ Măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1. ”
Analizând textele de lege, raportat la faptele pentru care este cercetat inculpatul, modalitatea săvârșirii acestora și atitudinea inculpatului, Curtea apreciază că nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului, întrucât faptele pentru care există presupunerea rezonabilă că ar fi săvârșite de inculpat, sunt grave, punând în pericol sănătatea persoanei.
Astfel „ gravitatea faptelor “ sau „ modul și circumstanțele de comitere a acestora” se constituie în criterii neechivoce, consacrate legislativ de Noul Cod de procedură penală, de natură a justifica și actualmente privarea de libertate a inculpatului.
În ceea ce privește apărările inculpatului, legate de lipsa antecedentelor penale și a recunoașterii faptelor presupus a fi comise de către acesta, Curtea reține că au fost avute în vedere de către instanța de fond, la momentul menținerii măsurii arestării preventive și nu constituie cauze justificative pentru înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură mai ușoară, în urma coroborării acestor motive cu celelalte împrejurări și circumstanțe ale cauzei, ale inculpatului, care au determinat instanțele să aleagă măsura preventivă dispusă în cauză.
Nu se poate reține nici depășirea termenului rezonabil al arestării preventive, inculpatul fiind arestat de circa 8 luni, Curtea reținând că din punct de vedere al jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, raportat la complexitatea cauzei, a acuzațiilor care sunt aduse inculpatului, nu se poate considera că s-a depășit un termen rezonabil și nu există motive pentru înlocuirea acestei măsuri cu una mai puțin restrictivă de drepturi, cu atât mai mult cu cât în acest interval de timp s-a soluționat, cu celeritate, faza de urmărire, precum și judecata în fond.
Față de considerentele arătate mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 206, art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală, se va respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul N. B..
În baza art. 274 alin. 1 Cod de procedură penală, onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat se va achita din fondul Ministerului Justiției.
În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală, inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul N. B. împotriva încheierii din 16 februarie 2015 a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
În baza art. 274 alin. 1 Cod de procedură penală, onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 100 lei, se achită din fondul Ministerului Justiției.
În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală, obligă pe inculpat să plătească statului suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 02.03.2015.
PREȘEDINTE
A. C. M.
GREFIER
O. S.
Red.:A.C.M./08.05.2015
Tehnoredactat:O.S., 2 ex./08.05.2015
Jud. fond: L. C. M.
| ← Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr.... | Furt (art.228 NCP). Decizia nr. 197/2015. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
