Furt calificat (art.229 NCP). Decizia nr. 155/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 155/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 24-02-2015 în dosarul nr. 14788/197/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 155/APDosar nr._
Ședința publică din data de 24 februarie 2015
Instanța constituită din:
Complet de judecată CAJ6:
Președinte: M. G. L. - judecător
Judecător: C. E.
Grefier: C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror C. A. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA B. și inculpata Ș. G. împotriva sentinței penale nr. 2451/S din 16 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 alin. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 28 ianuarie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 11 februarie 2015, iar apoi pentru data de astăzi, 24 februarie 2015 când;
CURTEA,
Constată că prin sentința penală nr. 2451/16.10.2014 a Judecătoriei B. s-a dispus, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal, în baza art. 228 al. 1, 229 al. 2 lit. b Noul Cod penal cu aplicarea art. 396 al. 10 Noul Cod procedură penală, art. 41 al. 1, 43 al. 5 Noul Cod penal și art. 79 al. 3 Noul Cod penal condamnarea inculpatei Ș. G. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
S-a constatat că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpata a fost condamnată prin sentința penală nr. 850/2013 a Judecătoriei sector 6 București, definitivă prin decizia penală nr. 2321/R/17.12.2013 a Curții de Apel București și prin sentința penală. nr. 319/2014 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală nr. 482/08.05.2014 a Curții de Apel Ploiești.
În baza art. 585 Noul Cod procedură penală s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 850/2013 a Judecătoriei sector 6 București și s-a repus în individualitatea lor pedepsele componente, respectiv 2 pedepse a câte 4 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 585 Noul Cod procedură penală s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 319/2014 a Judecătoriei Ploiești și s-a repus în individualitatea lor pedepsele componente, respectiv 3 pedepse a câte 1 an și 10 luni închisoare.
În baza art. 36 al. 1 Cod penal raportat la art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal a contopit pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare stabilită prin prezenta cu pedepsele de mai sus, respectiv 2 pedepse de câte 4 ani și 6 luni închisoare și 3 pedepse de câte 1 an și 10 luni închisoare, aplică pedeapsa cea mai grea, respectiv 4 ani și 6 luni închisoare, la care adaugă un spor de 1 an închisoare, în final inculpata executând 5 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal i s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a (teza a II-a), b Cod penal.
În baza art. 36 al. 3 Cod penal s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada executată, respectiv perioada 27.08.2013 la zi.
S-au anulat mandatele de executare emise în baza sentințelor penale contopite și dispune emiterea unui nou mandat conform prezentei.
În baza art. 25 al. 6 Noul Cod procedură penală a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă Z. D. (în prezent decedat).
În baza art. 112 lit. e Noul Cod penal a confiscat de la inculpată suma de 500 lei obținută prin săvârșirea infracțiunii.
În baza art. 274 alin. 1 Noul Cod procedură penală a obligat inculpata la plata sumei de 750 lei cheltuieli judiciare către stat, suma de 200 lei onorariu apărător desemnat din oficiu rămânând în sarcina statului conform art. 274 alin. 1 teza finală Noul Cod procedură penală, urmând a se avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului B..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul numărul 7355/P/2012 din data de 24.04.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B., înregistrat pe rolul Judecătoriei B. la data de 26.05.2014 sub număr de dosar_, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest în altă cauză, a inculpatei Ș. G. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 228 al. 1, 229 al. 2 lit. b Noul Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Codul penal din 1969 (Cod penal), cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal.
Analizând mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv proces verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșă foto, declarație persoană vătămată Z. D., raport de constatare tehnico-științifică, adresă comunicată de IPJ – Serviciul Criminalistic, declarație martor H. E. precum și declarația de recunoaștere dată de inculpată în faza de judecată conform art. 374 alineat 4 Cod de procedură penală, instanța de fond a reținut în fapt că în cursul zilei de 10.07.2012, în baza unei înțelegeri prealabile, inculpata Ș. G. împreună cu o persoană a cărei identitate a rămas nestabilită, s-au deplasat pe raza municipiului B. având asupra lor produse de curățenie de mică valoare, urmărind pătrunderea în locuințe sub pretextul acordării gratuite a acestor produse ca premiu urmată de sustragerea de bunuri din interior.
Astfel, în jurul orei 16.00, însoțitoarea inculpatei a sunat la ușa locuinței persoanei vătămate Z. D. în vârstă de 81 de ani, locuință situată în B., . ca angajată a Carrefour și comunicându-i victimei că va primi produse gratuite ca parte a unei promoții a magazinului pentru persoanele în vârstă. De asemenea, a invocat că trebuie întocmită o listă cu produsele predate astfel că persoana vătămată a invitat-o pe făptuitoare în bucătărie, lăsând ușa de la intrare descuiată în timp ce ușa de la bucătărie a fost închisă.
Făptuitoarea a apelat-o telefonic pe inculpata Ș. G. care se afla pe holul blocului și i-a comunicat că poate pătrunde în locuință. În timp ce persoana vătămată a discutat cu făptuitoarea timp de aproximativ 15-20 minute, inculpata Ș. a pătruns în locuință, iar din dormitor, dintr-o casetă, a sustras suma de 1000 lei, după care a părăsit apartamentul fără a fi observată. La scurt timp a fost urmată de complicea sa care în prealabil i-a lăsat victimei câteva dintre produsele de curățenie achiziționate în prealabil.
În drept, a considerat instanța de fond că fapta inculpatei Ș. G. care în cursul zilei de 10.07.2012, în jurul orei 16.00, a pătruns pe ușa descuiată în locuința persoanei vătămate Z. D. și, profitând de faptul că atenția acestuia era distrasă de o altă persoană, complice a inculpatei, a sustras din dormitor suma de 1000 lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228 al. 1 Noul Cod penal, art. 229 al. 2 lit. b Noul Cod penal.
La alegerea legii penale mai favorabile, instanța de fond a reținut că Noul Cod penal prevede un regim sancționator mai favorabil inculpatei, pedepsind furtul calificat cu închisoarea între 2 și 7 ani în timp ce Codul penal din 1969 prevede pentru furtul calificat pedeapsa închisorii între 3 și 15 ani iar pentru infracțiunea de violare de domiciliu închisoarea între 3 și 10 ani. Pe cale de consecință, chiar dând eficiență regimului sancționator al recidivei postexecutorii care presupune mărirea limitelor pedepsei cu ½, minimul va fi același în timp ce maximul va fi mai redus în Noul Cod penal, astfel că acesta constituie lege penală mai favorabilă.
Pe cale de consecință, la individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatei pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, instanța a reținut dispozițiile art. 74 Noul Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după comiterea infracțiunii și elementele de natură a caracteriza persoana inculpatului.
Din analiza fișei de cazier a inculpatei instanța de fond a reținut că acesta a fost condamnată în mai multe rânduri pentru săvârșirea de infracțiuni de furt, ultima dată anterior săvârșirii prezentei fapte la pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare, inculpata începând executarea pedepsei la data de 15.11.2007 și fiind liberată condiționat la data de 19.09.2011 cu un rest de 238 de zile închisoare, rest împlinit la data de 14.05.2012, prin urmare pedeapsa fiind executată în întregime la data comiterii prezentei.
Ținând cont că după condamnarea la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an și după executarea în întregime a pedepsei inculpatul a săvârșit, cu intenție, infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile pentru existența stării de recidivă conform art. 41 al.1 Noul Cod penal. De asemenea, sub aspectul regimului sancționator, a constatat că este vorba de o recidivă postexecutorie care atrage, conform art. 43 al. 5 Noul Cod penal, o majorare cu jumătate a limitelor de pedeapsă prevăzute pentru noua infracțiune.
Raportându-se la aceste limite și la criteriile prevăzute de art. 74 Noul Cod penal instanța de fond a avut în vedere că infracțiunea a fost săvârșită în baza unei rezoluții preexistente, prin cooperarea a două persoane și stabilirea unui plan care a presupus și asumarea unei calități mincinoase pentru inducerea în eroare a unor persoane în vârstă, toate acestea demonstrând un grad de pericol mai ridicat la faptei. De asemenea, cu privire la circumstanțele de ordin personal, s-a avut în vedere că inculpata nu este la prima abatere și în antecedența sa penală se regăsesc multiple fapte de furt. S-a mai reținut și că prejudiciul nu este foarte ridicat precum și că inculpata și-a asumat răspunderea și a colaborat cu organele judiciare.
De asemenea, din fișa de cazier, s-a constatat că inculpata a fost condamnată și prin sentința penală nr. 850/2013 a Judecătoriei sector 6 București, definitivă la data de 17.12.2013 precum și prin sentința penală nr. 319/2014 a Judecătoriei Ploiești, definitivă la data de 08.05.2014 pentru fapte de furt datând din mai 2013, respectiv februarie-martie 2012. Ținând cont că aceste infracțiuni precum și cea dedusă judecății au fost comise înainte ca inculpata să fi fost condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele sunt îndeplinite condițiile concursului de infracțiuni conform art. 33 lit. a Cod penal.
Cu privire la legea aplicabilă în ceea ce privește concursul de infracțiuni, instanța a constatat că art. 10 din Legea 187/2012 stabilește regula de principiu în conformitate cu care dispozițiile Noului Cod penal se aplică în situația în care cel puțin una dintre infracțiunile concurente a fost săvârșită după data intrării în vigoare a acestui act normativ, situație neregăsită în speță. De asemenea, în opinia instanței, decizia Curții Constituționale cu privire la aplicarea globală a legii penale mai favorabile are în vedere situația unei singure acțiuni penale îndreptate împotriva unei singure persoane, cu privire la aceeași infracțiune și persoană neputând să fie aplicate dispozițiile legale din cele două acte normative succesive. În situația în care, astfel cum se întâmplă în speță, este vorba de contopirea pedepselor pentru mai multe infracțiuni, operațiune ulterioară condamnării pentru o anumită faptă și care ar putea fi realizată și separat de inculpat, instanța de fond considerând că nu există nici un motiv pentru a aplica dispozițiile mai nefavorabile din Noul Cod penal.
Față de toate aceste considerente, reținând atât textul legal indicat mai sus cât și principiul aplicării legii penale mai favorabile inculpatului, prima instanță a realizat contopirea pedepselor în baza Codului penal din 1969.
Pe latura civilă, s-a constatat că persoana vătămată Z. D. s-a constituit parte civilă cu suma de 1000 lei. Având în vedere că acesta a decedat ulterior constituirii ca parte civilă, în cauză devin aplicabile dispozițiile art. 24 al. 1 Noul Cod procedură penală în conformitate cu care moștenitorii părții civile decedate au posibilitatea de a-și exprima opțiunea de a continua exercitarea acțiunii civile în termen de cel mult două luni de la data decesului, ceea ce nu s-a întâmplat în speță, situație în care, conform art. 25 al. 6 Noul Cod procedură penală a lăsat nesoluționată acțiunea civilă.
Ținând cont că a fost sustrasă suma de 1000 lei, sumă care, conform declarațiilor inculpatei, a fost împărțită în mod egal între cele două participante, în baza art. 112 lit. e Noul Cod penal s-a confiscat de la inculpată suma de 500 lei obținută prin săvârșirea infracțiunii.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Ministerului Public și inculpata.
Reprezentantul Ministerului Public a arătat că apelul parchetului vizează trei motive de nelegalitate cuprinse în sentința penală nr.2451/2014, pronunțată de Judecătoria B.. Astfel cum rezultă din dispozitivul sentinței și din motivarea acesteia, instanța de fond a apreciat că lege penală mai favorabilă este legea nouă, motiv pentru care a și dispus condamnarea inculpatei în temeiul dispozițiilor legii noi, stabilind, de asemenea, și starea de recidivă tot în temeiul legii noi. Totodată, instanța de fond a constatat că fapta dedusă judecății este concurentă cu fapte pentru care inculpata fusese condamnată anterior și a făcut aplicarea dispozițiilor privitoare la concursul de infracțiuni pe legea veche, realizând astfel contopirea în temeiul dispozițiilor legii vechi.
În atare situație, a apreciat că instanța de fond a făcut aplicarea legi penale mai favorabile pe instituții autonome, fiind astfel încălcate dispozițiile deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014. În opinia parchetului în mod nelegal s-a făcut aplicarea dispozițiilor vechiului cod penal în ceea ce privește concursul de infracțiuni, apreciind că, în mod corect, se impunea aplicarea concursul de infracțiuni în temeiul legii noi, atâta timp cât instanța de fond a făcut aplicarea și a considerat că legea penală mai favorabilă este legea nouă.
Al doilea motiv de nelegalitate este cel potrivit căreia instanța a dispus condamnarea inculpatei potrivit dispoziției noului cod penal însă nu a făcut aplicarea pedepselor complementare și accesorii. În opinia parchetului, așa cum a mai arătat, în condițiile în care s-a ales legea penală nouă, trebuia ca instanța de fond să aplice și pedepse complementare și accesorii potrivit legii penale noi.
Al treilea motiv de nelegalitate vizează aspectul confiscării speciale dispusă de instanța de fond. Instanța de fond a constatat că prejudiciul cauzat persoanei vătămate a fost în cuantum de 1 000 lei, și că a fost comisă de două persoane (una rămânând neidentificată, cauză disjunsă și rămasă în curs de cercetare la P. de pe lângă Judecătoria B.), lăsând nesoluționată latura civilă a cauzei, astfel că instanța de fond a confiscat suma de 500 lei de la inculpată. A apreciat că atâta timp cât instanța de fond a lăsat nesoluționată latura civilă a cauzei, în condițiile în care va exista un moștenitor care va acționa în judecată pe inculpată, practic va fi o dublă pedeapsă. Inculpata este obligată să plătească statului cu titlu de confiscare suma de 500 lei, iar în condițiile în care s-ar constata și acel moștenitor ar promova o acțiune civilă instanța ar obliga-o pe inculpată la plata sume de 500 lei. Practic inculpata ar fi obligată de două ori la plata sumei, motiv pentru care a apreciat că nu se impunea confiscarea sumei atâta timp cât a fost lăsată nesoluționată latura civilă.
Apelanta inculpată Ș. G., prin apărător din oficiu, a precizat că apelul declarat vizează individualizarea pedepsei sens în care solicită admiterea acestuia. S-a apreciat că instanța de fond a făcut aplicarea legii penale mai favorabile pe instituții autonome încălcând astfel dispozițiile obligatorii ale Curții Constituționale. Având în vedere însă tratamentul pluralității de infracțiuni, a considerat că legea penală mai favorabilă în cazul inculpatei Ș. este codul penal din 1969, motiv pentru care atât în ceea ce privește pedepsirea infracțiuni pentru care a fost condamnată, cât și în ceea ce privește reținerea recidivei și a concursului de infracțiuni solicită reținerea dispozițiilor din Codul penal din 1969.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, a solicitat a se avea în vedere ca și circumstanțe atenuante, respectiv faptul că valoarea prejudiciului este neînsemnat, că inculpata a recunoscut și regretat fapta, a colaborat cu organele de cercetare, de asemenea și în cadrul procesului a avut o atitudine cuviincioasă și nu a determinat prelungirea nejustificată a procesului.
În ceea ce privește sancționarea concursului de sancțiuni a solicitat înlăturarea sporului de pedeapsă de 1 an închisoare aplicat de instanța de fond.
Verificând sentința atacată pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, cât și prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea reține următoarele:
Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, în deplină concordanță cu mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale și cu declarația de recunoaștere dată de inculpată în conformitate cu dispozițiile art. 374 alineat 4 Cod de procedură penală, situație de fapt pe care instanța de control judiciar și-o va însuși în totalitate.
Starea de fapt este dovedită prin declarația persoanei vătămate dată în faza de urmărire penală, ce se coroborează cu declarația inculpatei care a recunoscut săvârșirea infracțiunii și cu raportul de constatare tehnico științifică dactiloscopică nr._/18.01.2013 care a atestat că fragmentele de urme papilare descoperite în locuința persoanei vătămate cu ocazia cercetării la fața locului au fost create de inculpata Ș. G..
În mod corect a fost făcută și încadrarea în drept a faptei, considerându-se că fapta inculpatei Ș. G. care, în cursul zilei de 10.07.2012, în jurul orei 16.00, a pătruns pe ușa descuiată în locuința persoanei vătămate Z. D. și, profitând de faptul că atenția acestuia era distrasă de o altă persoană, complice a inculpatei, a sustras din dormitor suma de 1000 lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat.
La stabilirea legii penale mai favorabile, în mod corect au fost analizate limitele de pedeapsă din cele două legi penale precum și aspectul că în vechiul cod penal infracțiunea de violare de domiciliu nu era absorbită de cea de furt iar noul cod penal a creat o infracțiune complexă, fiind analizat tratamentul penal distinct, pentru ambele variante precum și starea de recidivă în care inculpata a săvârșit infracțiunea. Întrucât limitele maxime de pedeapsă prevăzute de vechiul cod penal pentru infracțiunile de furt calificat și violare de domiciliu erau mult mai mari decât maximul special prevăzut în legea nouă pentru infracțiunea de furt calificat, în condițiile în care, pe vechiul cod penal inculpata urma să fie condamnată pentru săvârșirea a două infracțiuni, ceea ce implica aplicarea unui spor de pedeapsă mai mare în situația contopirii cu pedepsele la care inculpata fusese deja condamnată definitiv, decât în cazul în care i s-ar reține o singură infracțiune, conform noului cod penal, în mod corect s-a identificat legea penală mai favorabilă noul cod penal, astfel că se va respinge această critică a sentinței apelate formulată de inculpată.
La individualizarea pedepsei, în mod corect au fost analizate criteriile prevăzute la art. 74 Cod penal stabilindu-se pericolul social concret prin raportare la faptul că infracțiunea a fost săvârșită în baza unei rezoluții preexistente, prin cooperarea a două persoane și stabilirea unui plan care a presupus și asumarea unei calități mincinoase pentru inducerea în eroare a unor persoane în vârstă, toate acestea demonstrând un grad de pericol mai ridicat la faptei. De asemenea, în mod corect au fost avute în vedere și circumstanțele de ordin personal, aspectul că inculpata nu este la prima abatere și în antecedența sa penală se regăsesc multiple fapte de furt. La stabilirea pedepsei s-a reținut și cuantumul redus al prejudiciul și atitudinea procesuală a inculpatei, care și-a asumat răspunderea și a colaborat cu organele judiciare.
Cuantumul pedepsei stabilit de prima instanță este deci unul ce a avut la bază analiza tuturor criteriilor prevăzute de art. 74 Cod penal, fiind apt să asigure atingerea scopului pedepsei și reeducarea inculpatei, astfel că motivul de apel formulat de inculpată prin care a solicitat reducerea pedepsei va fi considerat neîntemeiat, urmând a fi respins.
Sporul de pedeapsă aplicat de instanța de fond este întemeiat având în vedere multitudinea infracțiunilor săvârșite de inculpată, pentru care a fost condamnată la pedepse cu închisoarea ce au fost contopite prin prezenta sentință.
Cu privire la motivul de nelegalitate invocat de procuror privind efectuarea concursului de infracțiuni în baza codului penal vechi, Curtea reține, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond, dispozițiile art. 10 din Legea 187/2012 care stabilesc regula de principiu în conformitate cu care dispozițiile Noului Cod penal se aplică în situația în care cel puțin una dintre infracțiunile concurente a fost săvârșită după data intrării în vigoare a acestui act normativ, situație neregăsită în speță. Întrucât, în speță, niciuna dintre infracțiuni nu a fost comisă sub imperiul noului cod penal, nu se pot aplica dispozițiile din noul cod penal pentru realizarea contopirii pedepsei aplicate prin prezenta sentință (pentru care s-a identificat ca lege mai favorabilă legea nouă) cu pedepsele aplicate prin hotărâri rămase definitive înainte de 01.02.2014 pentru infracțiuni săvârșite înainte de această dată.
Prin aplicarea și interpretarea art. 10 din Legea nr. 187/2012 în această modalitate nu se încalcă dispozițiile deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014, întrucât această decizie obligă la stabilirea legii penale mai favorabile în mod unitar pentru situația în care inculpatul este judecat în același timp pentru mai multe infracțiuni. Așa cum instanța ce judecă o cerere de contopire separat, în cadrul unui proces distinct, poate alege legea penală mai favorabilă, așa și instanța ce realizează contopirea în cadrul unui proces în care judecă inculpatul pentru una dintre infracțiunile concurente, ar trebui să aibă posibilitatea să identifice legea penală mai favorabilă ce se aplică infracțiunii pe care o judecă fără a avea influență această alegere asupra regulilor în baza cărora se va realiza contopirea pedepselor.
Din moment ce, în speță, niciuna dintre infracțiuni nu fusese comisă după . noului cod penal, art. 10 din Legea nr. 187/2012 obliga instanța să efectueze contopirea după regulile din vechiul cod penal, ceea ce a și făcut în mod corect, astfel că primul motiv de nelegalitate formulat de procuror va fi respins.
Al doilea motiv de nelegalitate va fi de asemenea respins, întrucât legea penală nouă nu prevede cu titlu obligatoriu aplicarea de pedepse complementare pentru infracțiunea săvârșită de inculpată, iar instanța de fond în mod corect a apreciat că nici nu se impune completarea represiunii penale prin interzicerea drepturilor inculpatei, interzicere ce nu are nicio legătură cu infracțiunea săvârșită și nici nu s-a putea întemeia pe natura faptei sau persoana inculpatei, astfel încât să se impună a fi aplicată. Nefiind aplicate pedepse complementare nu pot fi aplicate nici pedepse accesorii, conform art. 65 alineat 1 Cod penal. Pedeapsa accesorie aplicată de instanța de fond în temeiul vechiului cod penal a fost preluată din hotărârile de condamnare ale inculpatei ce au fost contopite cu pedeapsa principală aplicată prin prezenta sentință, această pedeapsă accesorie intrând în puterea lucrului judecat.
Al treilea motiv de nelegalitate va fi respins întrucât instanța de fond, din moment ce nu a acordat despăgubiri părții civile, era obligată să confiște de la inculpată folosul obținut. Împrejurarea că moștenitorii părții civile, ce nu au continuat exercitarea acțiunii civile în fața instanței penale, vor solicita repararea prejudiciului în fața instanței civile, pe lângă faptul că este foarte puțin probabil, are, cu siguranță, și un puternic caracter incert. În măsura în care moștenitorii nu vor uza de calea civilă inculpata va păstra în mod nelegal folosul infracțiunii. În măsura în care moștenitorii vor continua acțiunea civilă în fața instanței civile, inculpata se poate apăra în cadrul acelui proces și invoca apărări.
Instanța penală este obligată să se pronunțe cu privire la toate aspectele ce vizează acțiunea penală și civilă ținând cont de realitățile de la data pronunțări, iar nu de situații ipotetice ce se pot întâmpla în viitor, cum ar posibilitatea teoretică pe care moștenitorii o au de a exercita acțiunea civilă în fața instanței civile.
Pentru aceste motive, va respinge, ca nefondate, apelurile formulate de P. de pe lângă Judecătoria B. și inculpata Ș. G. împotriva sentinței penale nr. 2451/16.10.2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._, pe care o va menține.
În temeiul art. 275 alineat 2 Cod de procedură penală, va obliga inculpata la plata sumei de 400 de lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat rămânând în sarcina acestuia.
Va dispune avansarea sumei de 200 de lei în conturile Baroului B. reprezentând onorariu apărător din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, apelurile formulate de P. de pe lângă Judecătoria B. și inculpata Ș. G. împotriva sentinței penale nr. 2451/16.10.2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._, pe care o menține.
În temeiul art. 275 alineat 2 Cod de procedură penală, obligă inculpata la plata sumei de 400 de lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat rămânând în sarcina acestuia.
Dispune avansarea sumei de 200 de lei în conturile Baroului B. reprezentând onorariu apărător din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.02.2015
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. G. L. C. E.
GREFIER
C. G.
Red.MGL/30.04.2015
Dact.C.G./05.05.2015/ex.2
Jud.fond.C. M.
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP).... | Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... → |
|---|
