Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP). Decizia nr. 118/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
Comentarii |
|
Decizia nr. 118/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 5294/226/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.118 /Ap DOSAR NR._
Ședința publică din 19 februarie 2015
Instanța constituită din:
- Complet de judecată CAJ2:
Președinte – M. D. - judecător
Judecător – R. C. D.
- Grefier – C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror A. P. - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor formulate de P. DE PE L. JUDECĂTORUA F. și inculpatul M. N., împotriva sentinței penale nr.277/S din data de 05 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria F., în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 29 ianuarie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 12 februarie 2015, iar apoi la data de 19 februarie 2015 când,
CURTEA
Asupra prezentei cauze penale, constată următoarele.
Prin sentința penală nr.227 din 5 noiembrie 2014 a Judecătoriei F., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpatul M. N., din infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 în infracțiunea prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 396 alin.1 și 4 Cod procedură penală raportat la art. 83 Cod penal a stabilit pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare în sarcina inculpatului M. N. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 83 alin. 1 Cod penal a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 Cod penal, de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În baza art. 85 alin. 1 Cod penal pe durata termenului de supraveghere, a stabilit ca inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul B. la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin. 1 Cod penal a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c - e să se comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul B..
În baza art. 404 alin. 3 Cod procedură penală a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
Pentru a dispune în acest sens, Judecătoria F. a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria F. nr. 1666/P/2013 a fost trimis în judecată inculpatul M. N., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.
Instanța, examinând probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale, respectiv, procesul-verbal de constatare a infracțiunii (filele 7-9), rezultatul etilotest (fila 10), buletinul de analiză toxicologică a alcoolemiei (filele 11-13), declarațiile inculpatului M. N. (filele 17-18, fila 14), depozițiile martorilor M. V. și T. A.-I. (filele 24-25 și 26-27, filele 18, 23), iar în cursul cercetării judecătorești raportul de expertiză medico-legală nr. 415/i/2014 din 4.04.2014 și respectiv raportul de expertiză medico-legală nr. 580/i/2014 din 22.05.2014 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei întocmite de INML „M. Minovici” (filele 29-30, 39-40, 53), reține în fapt următoarele:
În data de 12.08.2013, inculpatul M. N. a consumat băuturi alcoolice la Cantonul Silvic B., după care în jurul orelor 18,30 s-a urcat la volanul autoturismului marca ,,Mercedes Benz” înmatriculat sub nr._ pe care l-a condus pe DJ 103 F, pe raza localității B..
Ajuns la ieșirea din localitatea B., spre localitatea Pojorta, a pierdut controlul asupra direcției de deplasare a autoturismului, a pătruns pe contrasens intrând în coliziune cu autoturismul marca ,,VW P.” înmatriculat sub nr. BV-ACY, condus regulamentar de numitul T. A.-I..
În urma accidentului la fața locului a sosit un echipaj al poliției rutiere, care l-a testat pe inculpat cu aparatul alcooltest ., nr. 0348, rezultând o alcoolemie de 1,29 mg/l alcool pur în aerul expirat, după care a fost condus la Spitalul mun. C. în vederea recoltării de probe biologice.
Din buletinul de analiză toxicologică nr. 1229/T și 1230/T din 13.08.2013, rezultă că inculpatul avea o alcoolemie de 2,40 g/l alcool pur în sânge.
Întrucât inculpatul a contestat valoarea alcoolemiei, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale privind recalcularea alcoolemiei inculpatului.
Referitor la aspectul privind consumul de alcool al inculpatului, instanța a reținut că inculpatul a avut o poziție oscilantă pe parcursul procesului penal privind atât natura alcoolului consumat, cât și ora consumului.
Astfel, organului de poliție sosit la fața locului, inculpatul i-a declarat că a consumat 1 litru de bere „C.” la magazinul din satul B., între orele 19,10 și 19,45, fără a mânca nimic în ziua aceea, așa cum se reține în procesul-verbal de constatare a infracțiunii încheiat la 12.08.2013 de organul constatator (fila 8 dosar urmărire penală), iar cu ocazia prelevării probelor biologice a declarat că a consumat 1 litru de bere între orele 10,00 și 12,30, aspect menționat în buletinul de examinare clinică (fila 12 dosar urmărire penală). Totodată în declarația dată la poliție la 12.08.2013 inculpatul a arătat că a consumat o bere „C.”.
Apoi în declarația dată la poliție la 15.10.2013, adică la două luni de la săvârșirea faptei, inculpatul a arătat că la data de 12.08.2013, între orele 1840 și 1900, a consumat 400 ml palincă de 55 grade și a mâncat consistent, atât înainte cât și după ce a consumat palinca, apoi s-a urcat la volanul autoturismului personal, pe care l-a condus de la canton și până la locul accidentului (fila 17 dosar urmărire penală).
În declarația dată în fața instanței inculpatul a susținut că în ziua de 12.08.2013, între orele 18,40-18,56 (18,57), a băut 400 ml rachiu de cazan de vreo 55 grade, timp în care a mâncat,apoi a plecat cu autoturismul spre domiciliu (fila 14).
Față de aceste declarații contradictorii ale inculpatului privind consumul de alcool s-a dispus în cauză ca expertiza medico-legală să aibă în vedere toate variantele de interpretare ce decurg din materialul probator administrat în cauză (consum de bere, respectiv consum de rachiu).
Prin raportul de expertiză medico-legală nr. 415/i/2014 din 4.04.2014 și respectiv prin raportul de expertiză medico-legală nr. 580/i/2014 din 22.05.2014 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei întocmite de INML „M. Minovici” (filele 29-30, 39-40, 53) s-a apreciat că la data de 12.08.2013, ora 19,11, inculpatul ar fi putut avea:
- varianta I (consum de alcool 1 litru bere între orele 10,00-12,30, conform buletinului de examinare clinică): o alcoolemie teoretică în descreștere de cca. 2,90 g%0;
- varianta II (consum de alcool 400 ml rachiu de 55 grade între orele 18,40-18,56 (18,57), timp în care a și mâncat, conform declarației din data de 20.01.2014): o alcoolemie teoretică în creștere de cca. 0,75 g%0.
Față de cele mai sus expuse, instanța a observat concluziile buletinului de analiză toxicologică alcoolemie, buletinul de examinare clinică și procesul-verbal de prelevare a probelor biologice (filele 11-13 dosar urmărire penală), varianta I de consum cuprinsă în raportul de expertiză medico-legală nr. 580/i/2014 întocmit de INML „M. Minovici” (filele 39-40), dar și declarațiile date inițial de inculpat, imediat după accident (filele 8, 12, 18 dosar urmărire penală), ultimele declarații date în fața organului de urmărire penală și a instanței privind consumul de alcool nefiind confirmate de alte probe, toate cele expuse conturând, fără echivoc, vinovăția acestuia sub aspectul săvârșirii infracțiunii ce i se impută.
Referitor la cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpatul M. N., din infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 în infracțiunea prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal, instanța a apreciat că această cerere este întemeiată, întrucât noul Cod penal reprezintă în acest caz legea penală mai favorabilă, având în vedere sancțiunea cu amendă prevăzută alternativ cu închisoarea, precum și consecințele în cazul amânării aplicării pedepsei în ceea ce privește permisul de conducere, care nu se mai anulează.
În consecință, în baza art. 386 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpatul M. N. conform celor mai sus menționate.
În drept, fapta inculpatului M. N. de a conduce pe drum public, autoturismul marca ,,Mercedes Benz”, cu nr. de înmatriculare_, având în sânge o îmbibație alcoolică de 2,40 g/l alcool pur în sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal.
La individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatului, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 74 Cod penal, privind criteriile generale de individualizare a pedepsei.
Inculpatul M. N. are 57 de ani, este căsătorit, nu are antecedente penale, iar în familie și societate are o comportare corespunzătoare.
Instanța, având în vedere împrejurările săvârșirii faptei și persoana inculpatului, care a avut o conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunii, s-a stabilit pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare în sarcina inculpatului M. N., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal.
În ceea ce privește necesitatea aplicării pedepsei, instanța a constatat că, în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 83 Cod penal, pedeapsa stabilită fiind mai mică de 2 ani închisoare, respectiv 1 an și 8 luni închisoare; inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii; acesta și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, iar în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța a apreciat că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
În consecință, instanța a dispus în conformitate cu cele menționate anterior.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel, în termenul legal, atât P. de pe lângă Judecătoria F., cât și inculpatul M. N..
În calea de atac promovată, P. de pe lângă Judecătoria F. a solicitat schimbarea modalității de executare a pedepsei stabilite în suspendarea sub supraveghere, prevăzută de art.861 din Codul penal din 1969 (apreciindu-se că legea anterioară este mai favorabilă inculpatului), precum și interzicerea dreptului de a conduce autovehicule pe perioada termenului de supraveghere.
În apelul declarat, inculpatul M. N. a solicitat achitarea apreciind că în cauză nu există vinovăția prevăzută de lege în raport de probele administrate în cauză.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate, luând în considerare întreg materialul probatoriu administrat în cauză, precum și principiile enunțate de Codul de procedură penală în art.417 și art.418, Curtea de Apel reține următoarele.
În primul rând, se remarcă faptul că prima instanță a reținut în mod corespunzător starea de fapt, aceasta rezultând din coroborarea probelor administrate în cursul procesului penal.
În acest sens, Curtea reține, în egală măsură cu prima instanță, că fapta inculpatului M. N. constă în aceea că în data de 12 august 2013, ora 1910, după ce a consumat băuturi alcoolice, la Cantonul Silvic B., s-a urcat la volanul autoturismului cu numărul de înmatriculare_ pe care l-a condus pe drumurile publice (DJ 103 F). La ieșirea din localitatea B., spre localitatea Pojorta, inculpatul a pierdut controlul autoturismului, a pătruns pe densul opus de deplasare și a intrat în coliziune cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_ condus regulamentar de către martorul T. A. I..
Evenimentul rutier nu s-a soldat cu vătămarea corporală a vreunei persoane, ci doar cu pagube materiale.
D. urmare, fiind alertate prin Dispeceratul 112 F., organele de poliție s-au deplasat la locul incidentului, ocazie cu care au stabilit că, la ora 1958,inculpatul, testat fiind cu aparatul alcotest, avea în aerul expirat o alcoolemie de 1,29 mg/l.
În cauză s-a procedat la recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei la Spitalul municipiului C., în urma analizelor rezultând că la data de 12 august 2013, ora 2140 și, respectiv, 2240, inculpatul avea în sângele recoltat o alcoolemie de 2,40 și 2,20 g%o.
În cursul cercetării judecătorești, s-a procedat la efectuarea a două expertize de către Institutul Național de Medicina Legală „M. Minovici” (nr.415/i/2014 și nr.580/i/2014) care au stabilit, în funcție de cantitatea de alcool declarată de către inculpat în cursul urmăririi penale cu ocazia primei audieri și în cursul cercetării judecătorești, că M. N., la data accidentului, ar fi putut avea o alcoolemie teoretică în creștere de cca.0,75 g%o și, respectiv, o alcoolemie teoretică în descreștere de cca.2,90 g%o.
În raport de aceste date teoretice, se constată de către instanța de apel că Judecătoria F. a realizat o corectă interpretare a materialului probatoriu, stabilind că inculpatul avea la data de 12 august 2013, ora 1911, alcoolemia de 2,40 g%o.
În acest sens, contrar susținerilor inculpatului în sensul că în cauză nu există vinovăția prevăzută de lege, se remarcă faptul că probele administrate stabilesc comiterea infracțiunii de către M. N..
În cauză nu poate fi considerat ca având valoare probatorie raportul de expertiză nr.415/i/2014 (fila 29 dosar de fond) în condițiile în care, pe de-o parte, acesta are în vedere declarațiile subiective și inconstante ale inculpatului privind consumul de alcool, iar pe de altă parte, conținutul acestuia este contradictoriu. Concluzia expusă este contrară valorilor teoretice expuse la pct.2 și pct.4 din raport, neputându-se concluziona că, din punct de vedere teoretic, inculpatul avea o alcoolemie în creștere de cca.0,75 g%o, în condițiile în care calculul retroactiv realizat de către comisie a stabilit că la ora 2030 alcoolemia maximă era de 2,45 g%o (conform consumului declarat în cursul urmăririi penale), iar conform consumului declarat în cursul cercetării judecătorești în aceeași perioadă de timp alcoolemia maximă ar fi fost de cca.2,50 g%o. Din acest motiv, în mod corect a fost înlăturat acest raport din ansamblul materialului probatoriu, în condițiile în care concluziile sale nu s-au coroborat cu celelalte date existente în însuși înscrisul menționat, precum și cu celelalte acte aflate la dosar.
Pe de altă parte, recoltarea probelor la aproximativ 2 ore și jumătate de la momentul incidentului este justificată, pe de-o parte de împrejurarea că organele de poliție au ajuns la fața locului abia la ora 1958, iar pe de altă parte de faptul că unitatea spitalicească la care s-a realizat recoltarea (Spitalul municipiului C.) este la o distanță apreciabilă de zona unde a avut loc evenimentul rutier (aproximativ 62 de km).
În aceste împrejurări, valoarea de probă științifică obiectivă și care exprimă îmbibația reală este numai cea determinată de analiza sângelui recoltat, acesta evidențiind o alcoolemie în descreștere de 2,40 g%o și 2,20 g%o, la momentul prelevării.
Raportat la aceste concluzii, Curtea de Apel nu va da eficiență apelului declarat de către inculpat, astfel încât acesta va fi respins, în cauză existând vinovăția prevăzută de lege pentru a se reține comiterea infracțiunii care a format obiectul judecății.
Pe de altă parte, din punctul de vedere al legii penale mai favorabile (analizând critica adusă sentinței penală de către Ministerul Public), instanța de apel apreciază că în aplicarea dispozițiilor obligatorii ale Deciziei nr.265/2014 a Curții Constituționale, Judecătoria F. a identificat în mod corespunzător dispozițiile legale mai favorabile inculpatului M. N., având în vedre succesiunea de legi penale în timp survenită de la data comiterii faptei până la soluționarea cauzei.
În acest sens, se constată că noile dispoziții ale Codului penal sunt mai favorabile din punctul de vedere al regimului alternativ sancționator, același lucru constatându-se și în ceea ce privește condițiile suspendării sub supraveghere din art.91 și următoarele din Codul penal (spre care se va orienta Curtea de Apel), din perspectiva duratei și calcului termenului de supraveghere, comparativ cu prevederile cuprinse în art.861 și următoarele din Codul penal din 1969.
În ceea ce privește cuantumul pedepsei de 1 an și 8 luni, instanța de apel apreciază că acesta a fost corespunzător individualizat de către judecătorul fondului, criteriile prevăzute de art.74 din Codul penal fiind corect aplicate relativ la acest aspect.
Însă, referitor la modalitatea de executare a pedepsei de 1 an și 8 luni stabilită de către prima instanță, în urma reanalizării împrejurărilor comiterii faptei, a pericolului social ridicat al infracțiunii deduse judecății, a valorii alcoolemiei identificate, precum și a consecințelor pentru traficul rutier a conduitei inculpatului, Curtea de Apel apreciază că stabilirea doar a amânării pedepsei nu corespunde criteriilor indicate anterior, precum și a celor prevăzute de art.74 din Codul penal, nefiind de natură a contribui la atingerea scopului procesului penal.
Luând în considerare cele indicate, instanța de apel apreciază că dispunerea suspendării sub supraveghere ca modalitate de executare, subsecvent condamnării la pedeapsa închisorii de 1 an și 8 luni închisoare, este de natură a contribui la realizarea prevenției, atât în sens general, cât și particular.
Corelativ condamnării inculpatului, instanța va dispune pedeapsa complementară prevăzută de art.66 la al.1 lit.i din Codul penal (interzicerea dreptului de a conduce autovehicule) pe o durată de 2 ani, precum și pedeapsa accesorie prevăzută de art.65 alin.1 din Codul penal, cu raportare la art.66 alin.1 lit.i din Codul penal, ultima urmând a fi suspendată pe durata termenului de supraveghere.
Dispunerea acestei pedepse complementare se impune cu necesitate din perspectiva pericolului social evidențiat de către inculpat prin fapta săvârșită, având în vedere valoarea extrem de mare a alcoolemiei, faptul că siguranța circulației rutiere a fost pusă în pericol prin atitudinea manifestată la data de 12 august 2013 de către M. N., precum și datorită consecințelor acțiunii infracționale reflectate în producerea unui eveniment rutier.
Astfel, în urma rejudecării, Curtea de Apel va dispune condamnarea inculpatului M. N. la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, și aplicarea pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a conduce autovehicule prevăzută de art.66 alin.1 lit. i din Codul penal pe o durată de 2 ani.
În baza art.65 alin.1 din Codul penal va interzice inculpatului exercitarea dreptului de a conduce autovehicule, prevăzută de art.66 alin.1 lit. i din Codul penal, ca pedeapsă accesorie, pe care o suspendă pe durata termenului de supraveghere.
În baza art.91 Cod penal va dispune suspendarea sub supraveghere pe un termen de încercare de 2 ani conform art.92 alin.1 din Codul penal, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În baza art.93 alin.1 Cod penal va obliga inculpatul M. N. ca pe durata termenului de încercare sǎ respecte urmǎtoarele mǎsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul B., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art.93 alin.2 din Codul penal va obligă inculpatul să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art.93 alin.3 din Codul penal pe parcursul termenul de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată, în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile la Fundația pentru Promovarea Sancțiunilor Comunitare – Atelierul MFC B. și la Primăria municipiului F..
În baza art.404 alin.2 Cod procedură penală, va pune în vedere dispozițiile art.96 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere.
Vor fi menținute restul dispozițiilor din sentința penală apelată.
În ceea ce privește cheltuielile judiciare, având în vedere modalitatea în care căile de atac promovate vor fi soluționate, în conformitate cu art.275 alin.2, 3 din Codul de procedură penală, apelantul morar N. va fi obligat la plata către stat a 50 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
I. În temeiul art.421 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală, ADMITE apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria F., împotriva sentinței penale nr.277 din 5 noiembrie 2014 a Judecătoriei F., pronunțată în dosarul penal nr._, pe care o desființează în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, precum și aplicarea pedepsei complementare.
Rejudecând, în baza art.336 alin.1 din Codul penal condamnă inculpatul M. N. la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a conduce autovehicule prevăzută de art.66 alin.1 lit. i din Codul penal pe o durată de 2 ani.
În baza art.65 alin.1 din Codul penal interzice inculpatului exercitarea dreptului de a conduce autovehicule, prevăzută de art.66 alin.1 lit. i din Codul penal, ca pedeapsă accesorie, pe care o suspendă pe durata termenului de supraveghere.
În baza art.91 Cod penal dispune suspendarea sub supraveghere pe un termen de încercare de 2 ani conform art.92 alin.1 din Codul penal, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În baza art.93 alin.1 Cod penal obligǎ inculpatul M. N. ca pe durata termenului de încercare sǎ respecte urmǎtoarele mǎsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul B., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art.93 alin.2 din Codul penal obligă inculpatul să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art.93 alin.3 din Codul penal pe parcursul termenul de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată, în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile la Fundația pentru Promovarea Sancțiunilor Comunitare – Atelierul MFC B. și la Primăria municipiului F..
În baza art.404 alin.2 Cod procedură penală, pune în vedere dispozițiile art.96 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere.
Menține restul dispozițiilor din sentința penală apelată.
II. Respinge apelul declarat de inculpatul M. N. împotriva aceleiași sentințe penale.
În baza art.275 alin.2, 3 din Codul de procedură penală, obligă inculpatul la 50 lei cheltuieli judiciare, restul rămânând în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 februarie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. D. R. C. D.
GREFIER,
C. G.
Red.R.C.D./03.03.2015
Dact.C.Gh./05.03.2015
2 ex.
Jud fond/B. M. A.
← Furt calificat (art.229 NCP). Decizia nr. 61/2015. Curtea de... | Furt calificat (art.229 NCP). Decizia nr. 155/2015. Curtea de... → |
---|