Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 17/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 17/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 6198/62/2014/a3
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
- SECȚIA PENALĂ -
DECIZIA PENALĂ NR. 17/C Dosar nr._
Ședința publică din data de 23 februarie 2015
Instanța constituită din:
Completul de judecată FJC3:
PREȘEDINTE: S. F. - judecător
Grefier: R. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror șef secție A. P. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulate de către inculpatul G. C. G. împotriva încheierii de ședință din data de 18.02.2015 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 14.
Dezbaterile în cauză au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul inculpat G. C. G., asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat B. C..
Procedură de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Întrebat fiind, apărătorul desemnat din oficiu învederează instanței că a luat legătura cu contestatorul inculpat G. C. G..
Nemaifiind alte cereri sau chestiuni prealabile de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul la dezbateri.
Având cuvântul pentru contestatorul inculpat G. C. G., avocat oficiu B. C. solicită admiterea contestației formulate împotriva încheierii din data de 18.02.2015 pronunțată de Tribunalul B. și a se dispune cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Având în vedere probatoriul administrat în cauză și faptul că cercetarea judecătorească a fost începută, consideră că față de inculpat se poate dispune o altă măsură decât cea a arestului preventiv, cu atât mai mult nu există indicii din care să rezulte că, cercetat în stare de libertate, nu va da curs solicitărilor instanței. Astfel cum a susținut inculpatul și în fața instanței de fond, arată că concubina acestuia este însărcinată și are o situație mai deosebită. Inculpatul consideră că poate fi un sprijin real pentru concubina sa, cât și pentru părinții acestuia, care sunt mai avansați în vârstă și sunt bolnavi. Față de situația familială, apreciază că starea de pericol s-a diminuat.
Arată că inculpatul este conștient de repercusiunile nerespectării obligațiilor impuse de către instanță și consideră că se poate lua față de acesta măsura arestului la domiciliu, cu atât mai mult cu cât acesta va aprecia de această dată beneficiile unei astfel de măsuri.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a contestației formulate în cauză. Arată că față de inculpat s-a dispus inițial măsura preventivă a arestului la domiciliu, iar ulterior s-a dispus măsura arestării preventive datorită încălcării obligațiilor impuse de către instanță.
Arată că s-a procedat la verificarea condițiilor legale sub aspectul măsurii privative de libertate, atât de către instanța de fond, cât și de către instanța de control judiciar, motiv pentru care apreciază încheierea atacată ca fiind una legală și temeinică, iar contestația formulată ca fiind nefondată.
Contestatorul inculpat G. C. G., având ultimul cuvânt, arată că a respectat obligațiile impuse de către instanță, însă, s-a făcut o confuzie cu fratele său. Solicită acordarea unei șanse de a fi alături de concubina sa însărcinată, sens în care solicită a se dispune măsura arestului la domiciliu.
CURTEA:
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 18 februarie 2015, Tribunalul B. a dispus următoarele:
În baza 362 raportat la art. 202, 223 alin 2 teza I Cod procedură penală a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul G. C. G..
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul B. a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de tentativă la omor prevăzută de art. 32 al. 1 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 1 Cod penal, faptă care constă în aceea că la data de 14 octombrie 2014, pe raza mun. S. (. C. G. l-ar fi înțepat cu o furcă în regiunea suprasternală pe G. Ruben cu consecința producerii unei plăgi descendente, a unui pneumotorax hipertensiv stâng posttraumatic și a unei contuzii pulmonare pe partea stângă, leziunile traumatice necesitând pentru vindecare 25 – 30 de zile de îngrijiri medicale, viața victimei fiind pusă în pericol.
Față de inculpat s-a dispus inițial măsura arestului la domiciliu prin încheierea de ședință nr 104/5.11.2014 a Tribunalului B., constatându-se că măsura preventivă este suficientă pentru realizarea scopurilor prevăzute de art. 202 al 1 Cod procedură penală. Ulterior măsură preventivă a fost verificată la primirea dosarului, precum și ulterior după începerea judecății în cauză, apreciindu-se ca fiind aptă să asigure buna derulare a procedurii.
La data de 13.02.2015 prin decizia penală nr. 12/C/2015 s-a înlocuit măsura arestului la domiciliu cu măsura arestului preventiv.
Măsura arestării la domiciliu s-a dispus față de inculpat cu respectarea dispozițiilor legale, după punerea în mișcare a acțiunii penale pentru infracțiunea de omor în forma tentativei. Se observă că judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța competentă să soluționeze fondul pricinii a dispus măsura preventivă amintită, constatând că probatoriul din cauză nu relevă necesitatea luării celei mai drastice dintre măsurile preventive, iar arestul la domiciliu este în măsură să asigure buna derulare a procedurii. Ulterior măsura preventivă a fost verificată și s-a constatat că subzistă temeiurile ce au determinat impunerea acesteia: inculpatul locuiește cu părinții săi care ar fi în etate, inculpatul beneficiază de sprijinul familiei. De asemenea, judecătorul pricinii, care audiază nemijlocit părțile și martorii, a ținut seama că fapta s-ar fi produs într-o comunitate în care orice problemă socială este exacerbată prin susținerea uneia sau alteia dintre părțile ce ar fi angrenate într-un conflict, astfel încât la aprecierea dispozițiilor art. 202 al. 1 Cod procedură penală trebuie apreciat și acest aspect. Măsura arestului la domiciliu a fost verificată în calea de atac a contestației la momentul dispunerii acesteia.
Ulterior organele de poliție au sesizat instanța pentru aceea că la data de 8 februarie 2015 inculpatul nu a fost găsit la domiciliu și pentru că le-ar fi adresat injurii, dar și pentru că la aceeași dată ar fi fost angrenat într-un conflict cu copilul minor al unui vecin. Tribunalul a respins solicitarea de înlocuire a măsurii preventive ținând seama de dispozițiile art. 242 Cod procedură penală coroborate cu art. 202 al 1 Cod procedură penală.
Prin decizia penală nr. 12/C/2015 s-a înlocuit măsura arestului la domiciliu cu măsura arestului preventiv, constatându-se sesizarea formulată de organele de poliție ca fiind întemeiată, întrucât inculpatul nu a respectat obligațiile pe care le avea în cazul arestului la domiciliu.
Se constată că măsura preventivă s-a dispus în condiții de legalitate și nu au fost invocate aspecte noi care să nu fi fost cunoscute instanței la momentul luării/înlocuirii acesteia. Întrucât măsura preventivă a fost dispusă pentru 30 de zile, iar termenul stabilit pentru soluționarea dosarului depășește perioada pentru care s-a dispus măsura preventivă, se procedează la verificarea măsurii preventive și sub aspectul temeiniciei.
În cauză s-a început cercetarea judecătorească, s-a procedat la audierea părților și a unora dintre martorii din lucrări. Se observă că probele adunate la urmărire penală indicate în actul de sesizare, care se impun a fi administrate în cauză relevă o suspiciune legitimă că s-ar fi comis o faptă prevăzută de legea penală care s-ar putea încadra în infracțiunea de omor în forma tentativei, subzistând bănuiala legitimă inculpatul ar putea fi autorul acestei fapte.
Inculpatul este cercetat pentru o infracțiune contra vieții – infracțiunea de omor în forma tentativei – pedepsită de legiuitor cu închisoare mai mare de 5 ani, infracțiune care este descrisă în mod expres printre cele care permit în mod obiectiv dispunerea uneia dintre măsurile preventive cele mai drastice. Fapta ce formează obiectul cercetărilor constă în aceea că la data de 14 octombrie 2014, pe raza mun. S. (. fi fost înțepată cu o furcă în regiunea suprasternală cu consecința producerii unei plăgi descendente, a unui pneumotorax hipertensiv stâng posttraumatic și a unei contuzii pulmonare pe partea stângă, leziunile traumatice necesitând pentru vindecare 25 – 30 de zile de îngrijiri medicale, viața victimei fiind pusă în pericol, autorul faptei apreciindu-se că este inculpatul.
Circumstanțele în care s-ar fi comis fapta, astfel cum sunt descrise în actul de inculpare, sunt apreciate de instanță prin prisma dispozițiilor art. 202 al. 2 Cod procedură penală, cât și art. 223 al. 2 teza II Cod procedură penală. Instanța are în vedere susținerea din rechizitoriu în sensul că declarația inițială a victimei nu ar corespunde realității, în fapt neaparținându-i acesteia, împrejurare care ridică semne de întrebare cu privire la versiuni prezentate de inculpat în cauză; se mai arată în actul de sesizare că din acest motiv inițial cercetarea ar fi fost deficitară și abia ulterior s-ar fi ajuns la identificarea stării de fapt cu care instanța este sesizată. Toate aceste elemente confirmă în continuare necesitatea menținerii unei măsuri preventive. În același timp este de remarcat că există în continuare neconcordanțe privind starea de fapt, aspecte care rezultă din probațiunea prezentată la urmărire penală și administrată în fața instanței. De asemenea, au fost indicate aspecte care privesc o posibilă exercitare de presiuni asupra victimei și a familiei acesteia, motiv pentru care este necesar a se proceda la verificarea susținerilor părților pentru a se constata starea de fapt reală.
Instanța are în vedere că în timpul incidentului se susține că s-ar fi folosit un obiect înțepător-despicător – posibil o furcă, că s-ar fi vizat în agresiune o zonă vitală și doar întâmplarea a făcut ca rezultatul să se concretizeze în forma tentată a infracțiunii. Apoi, în actul de inculpare se arată că fapta s-a produs pe stradă, la o oră înaintată, alte persoane nu ar fi fost de față, ci doar după incident. Modalitatea în care s-ar fi acționat – atacarea unei persoane pe timp de noapte cu un obiect înțepător despicător – este în măsură a crea sentimente de temere membrilor colectivității în care s-ar fi produs fapta, temere care impune luarea sau menținerea unor măsuri apte să asigure ordinea publică, ordine publică ce privește inclusiv buna derulare a procedurii.
Lăsarea în libertate a inculpatului sub altă măsură preventivă mai puțin drastică nu se justifică prin prisma probelor de la dosar care se impun a fi apreciate în continuare și în condițiile în care acum 5 zile s-a dispus măsura arestării preventive față de inculpat ca urmare a aprecierii comportamentului și atitudinii sale procesuale, de a nu respecta condițiile impuse de arestul la domiciliu. Apoi, în cauză se impun a fi audiate persoane care au cunoștință despre fapta dedusă cercetării, persoane care cunosc ambele părți implicate în cauză și, totodată este de verificat susținerea privind comportamentul inculpatului în societate anterior datei de 14 octombrie 2014 și chiar ulterior acestei date. De asemenea, față de modalitatea de prezentare a inculpatului în instanță și ținând seama de circumstanțele în care se presupune că s-ar fi comis fapta dedusă cercetării, motivația comiterii acesteia, se impune a se efectua o expertiză psihiatrică a inculpatului. Așa fiind, lăsarea în libertate a inculpatului, poate conduce la întârziere în soluționarea cauzei în condițiile în care prin rechizitoriu sunt indicate și aspecte privind acte de intimidare a persoanei vătămate.
Față de considerentele anterior expuse, ținând seama de natura juridică a faptei care formează obiectul cercetării, de necesitatea soluționării cauzei în bune condiții, de atitudinea procesuală a inculpatului care nu a respectat obligațiile impuse de o măsură procesuală preventivă mai puțin drastică, constatând că nu a trecut o perioadă îndelungată de timp care să permită aprecierea că ingerința în drepturile inculpatului este excesivă prin raportare și la datele pricinii, se constată îndeplinite condițiile prevăzute de art. 223 al. 2 Cod procedură penală și se va proceda la menținea măsurii arestării preventive a inculpatului, o altă măsură procesuală mai puțin drastică nefiind justificată.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul G. C. G., care a solicitat a se dispune o altă măsură decât cea a arestului preventiv, cu atât mai mult nu există indicii din care să rezulte că, cercetat în stare de libertate, nu va da curs solicitărilor instanței. Inculpatul a mai precizat că concubina acestuia este însărcinată și are o situație mai deosebită, că poate fi un sprijin real pentru concubina sa, cât și pentru părinții acestuia, care sunt în vârstă și sunt bolnavi și că față de situația familială starea de pericol s-a diminuat.
Inculpatul a mai arătat că este conștient de repercusiunile nerespectării obligațiilor impuse de către instanță și că se poate lua măsura arestului la domiciliu, cu atât mai mult cu cât acesta va aprecia de această dată beneficiile unei astfel de măsuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma contestației formulate, Curtea constată că este nefondată, urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele care vor fi arătate mai jos.
Inculpatul a fost arestat la domiciliu la data de 5 noiembrie 2014 pentru săvârșirea infracțiunii de omor în forma tentativei prevăzută de art. 32 alin. 1 raportat la art. 188 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 1 Cod penal pe o perioadă de 30 de zile.
Ca stare de fapt, s-a reținut, în esență, că la data de 14 octombrie 2014, pe raza mun. S. (. C. G. l-ar fi înțepat cu o furcă în regiunea suprasternală pe G. Ruben cu consecința producerii unei plăgi descendente, a unui pneumotorax hipertensiv stâng posttraumatic și a unei contuzii pulmonare pe partea stângă, leziunile traumatice necesitând pentru vindecare 25 – 30 de zile de îngrijiri medicale, viața victimei fiind pusă în pericol.
Față de inculpat s-a dispus inițial măsura arestului la domiciliu prin încheierea de ședință nr. 104/5.11.2014 a Tribunalului B., constatându-se că măsura preventivă este suficientă pentru realizarea scopurilor prevăzute de art. 202 al 1 Cod procedură penală. Ulterior măsură preventivă a fost verificată la primirea dosarului, precum și ulterior după începerea judecății în cauză, apreciindu-se ca fiind aptă să asigure buna derulare a procedurii.
La data de 13.02.2015 prin decizia penală nr. 12/C/2015 s-a înlocuit măsura arestului la domiciliu cu măsura arestului preventiv pentru nerespectarea obligațiile pe care le avea în cazul arestului la domiciliu.
Curtea precizează, cu titlu preliminar, faptul că la acest moment procesual al exercitării funcției judiciare de judecată, nu se realizează o analiză amănunțită a mijloacelor de probă, deoarece nu se stabilește vinovăția inculpatului, această operațiune juridică, urmând a se realiza la momentul analizei pe fond a cauzei, așa cum corect a constatat și Tribunalul B..
Bănuiala legitimă și rezonabilă, în sensul că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea de care este acuzat, rezultă din probele administrate până în prezent, respectiv cele din cursul urmăririi penale, descrise de judecătorul de la Tribunalul B., astfel că nu vor mai fi reluate, argumentele fiind însușite de Curte integral.
Potrivit art. 202 alin. 1 Cod de procedură penală, măsurile preventive pot fi dispuse, dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă, că inculpatul ar fi săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal.
Potrivit art. 218 Cod de procedură penală, măsura arestului la domiciliu sau o altă măsură mai puțin restrictivă, poate fi dispusă dacă prin ea se asigură realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 noul Cod de procedură penală.
Așa cum am arătat, la dosarul cauzei sunt mijloace de probă care susțin bănuiala legitimă, în sensul că, inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor de care este acuzat.
Fapta de tentativă la omor face parte din categoria infracțiunilor expres prevăzute de art. 223 al. 2 noul cod de procedură penală ca justificând luarea măsurii arestului preventiv, iar din evaluarea gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care provine inculpatul, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară și în acest moment pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Tribunalul B. a avut în vedere modalitatea și împrejurările comiterii faptei astfel cum sunt descrise în rechizitoriu: că s-ar fi folosit un obiect înțepător-despicător – posibil o furcă, că s-ar fi vizat în agresiune o zonă vitală și doar întâmplarea a făcut ca rezultatul să se concretizeze în forma tentată a infracțiunii. Apoi, în actul de inculpare se arată că fapta s-a produs pe stradă, la o oră înaintată, alte persoane nu ar fi fost de față, ci doar după incident. Modalitatea în care s-ar fi acționat – atacarea unei persoane pe timp de noapte cu un obiect înțepător despicător – este în măsură a crea sentimente de temere membrilor colectivității în care s-ar fi produs fapta, temere care impune luarea sau menținerea unor măsuri apte să asigure ordinea publică, ordine publică ce privește inclusiv buna derulare a procedurii.
Măsura arestării preventive este necesară în vederea bunei desfășurări a procesului penal, ținând seama de timpul scurt scurs de la comiterea faptei, de stadiul procesual al cauzei, s-a dispus măsura arestării preventive față de inculpat ca urmare a aprecierii comportamentului și atitudinii sale procesuale, de a nu respecta condițiile impuse de arestul la domiciliu. Apoi, în cauză se impun a fi audiate persoane care au cunoștință despre fapta dedusă cercetării, persoane care cunosc ambele părți implicate în cauză și, totodată este de verificat susținerea privind comportamentul inculpatului în societate anterior datei de 14 octombrie 2014 și chiar ulterior acestei date. De asemenea, față de modalitatea de prezentare a inculpatului în instanță și ținând seama de circumstanțele în care se presupune că s-ar fi comis fapta dedusă cercetării, motivația comiterii acesteia, se impune a se efectua o expertiză psihiatrică a inculpatului. Așa fiind, lăsarea în libertate a inculpatului, poate conduce la întârziere în soluționarea cauzei în condițiile în care prin rechizitoriu sunt indicate și aspecte privind acte de intimidare a persoanei vătămate.
Pe de altă parte, măsura preventivă este proporțională cu gravitatea acuzației, în sensul că inculpatul este cercetat pentru tentativă de omor pe timp de noapte, în loc public, pericolul pentru ordinea publică subzistă și în prezent.
Apărările formulate de inculpat în sensul că a înțeles consecințele faptei sale, că are familie și copii minori în întreținere sunt apărări de fond ce vor fi avute în vedere cu ocazia dezbaterilor, privarea de libertate a acestuia se impune pentru buna desfășurare a procesului penal, fiind vorba de îndeplinirea condiției proporționalității în lumina oferită de Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților sale Fundamentale și o altă măsură mai ușoară restrictivă de libertate apare ca fiind lipsită de eficiență la acest moment procesual.
De asemenea, durata arestării preventive, de câteva zile, rămâne rezonabilă față de celeritatea cu care s-a desfășurat urmărirea penală și celelalte date ale cauzei.
Toate aceste aspecte coroborate, justifică pericolul social concret pentru ordinea publică, dar și faptul că buna desfășurare a procesului penal se poate desfășura cu inculpatul la acest moment, doar în stare de arest preventiv, măsura fiind necesară și proporțională cu gravitatea acuzației, ceea ce atrage și soluția respingerii cererii formulate de inculpat de înlocuire a acestei măsuri cu o alta, mai puțin restrictivă.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 206 Cod procedură penală, va respinge ca nefondată contestația și va menține încheierea atacată.
Față de prevederile art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge contestația declarată de inculpatul G. C. G. împotriva încheierii de ședință din data de 18 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ 14, pe care o menține.
Obligă inculpatul G. C. G. să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 100 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției și se include în cheltuielile judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 februarie 2015.
PREȘEDINTE
S. F.
Grefier
pt. R. G. plecată din
instanță semnează
P. grefier
L. Giurgeștean
Red. S.F./22.07.2015
Tehnoredact. DS/23.07.2015/4 ex.
Jud.fond T. E. M.
| ← Furt calificat (art.229 NCP). Decizia nr. 155/2015. Curtea de... | Sesizarea cu acordul de recunoaştere a vinovăţiei (art.483... → |
|---|
