Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Decizia nr. 529/2015. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 529/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 08-07-2015 în dosarul nr. 19010/197/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 529/Ap DOSAR NR._

Ședința publică din data de 08 iulie 2015

Instanța constituită din:

Completul de judecată A1:

Președinte: A. D. – judecător

Judecător: A. M.

Grefier: A. I. P.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror A. C. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea apelurilor formulate de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA B., inculpații S. N., V. G. L., F. C., C. C.-S. și părțile civile R. AUTONOMĂ DE TRANSPORT B. și M. B. PRIN PRIMAR împotriva sentinței penale nr. 2528 pronunțată de Judecătoria B. la data de 19 decembrie 2013 în dosarul penal nr._ .

Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 09 iunie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 23 iunie 2015, iar apoi pentru data de 08 iulie 2015, când,

CURTEA:

Asupra apelurilor penale de față, constată:

Prin sentința penală nr.2528/19.12.2013, pronunțată în dosar nr._, Judecătoria B., în baza art.334 Cod procedură penală a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților P. A., F. C. V., S. N., V. G. L. și C. C. S. din art.13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C.pen. în art.13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 Cod penal, art.248/1 Cod penal.

În baza art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.g Cod procedură penală a încetat procesul penal față de inculpatul P. A., născut la 20.03.1948 în Mărgineni, jud. B., decedat la data de 08.06.2013, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prevăzută de art.13² din Legea nr.78/2000 raportat la art.248 Cod penal, art.248/1 Cod penal.

În baza art.13² din Legea nr.78/2000 raportat la art.248 Cod penal, art.248/1 Cod penal a condamnat pe inculpatul F. C. V., fiul lui I. și R. E., născut la 08.10.1963 în București, domiciliat în B., ., ., cetățean român, studii superioare, căsătorit, ocupația director economic, CNP_ la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată.

A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, b, c Cod penal pe durata executării pedepsei principale a închisorii, în conformitate cu dispozițiile art. 71 Cod penal.

În baza art.65 Cod penal raportat la art.64 lit.a teza a II-a, b, c Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și de a desfășura orice fel de activități legate de atribuirea de contracte de achiziții publice, încheierea de contracte de asociere în participațiune ori de asociere în numele vreunei entități juridice pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art.13² din Legea nr.78/2000 raportat la art.248 Cod penal, art.248/1 Cod penal a condamnat pe inculpatul S. N., fiul lui V. și A., născut la 29.03.1964 în Târnăveni, jud. M., domiciliat în B., ..2, ., ., cetățean român, studii superioare, căsătorit, ocupația director exploatare, CNP_ la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată.

În baza art.13² din Legea nr.78/2000 raportat la art.248 Cod penal, art.248/1 Cod penal a condamnat pe inculpatul V. G. L., fiul lui G. și A., născut la 28.10.1961 în B., jud.B., domiciliat în B., ., ., cetățean român, studii superioare, căsătorit, ocupația șef compartiment achiziții publice, CNP_ la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată.

În baza art.13² din Legea nr.78/2000 raportat la art.248 Cod penal, art.248/1 Cod penal a condamnat pe inculpata C. C. S., fiica lui N. și H., născută la 01.07.1967 în C., jud.D., domiciliată în B., ., ., jud. B., cetățean român, studii superioare, căsătorită, 1 copil minor, ocupația șef oficiu juridic, CNP_ la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată.

A interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a, b, c Cod penal pe durata executării pedepsei principale a închisorii, în conformitate cu dispozițiile art. 71 Cod penal.

În baza art.65 Cod penal raportat la art.64 lit.a teza a II-a, b, c Cod penal a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și de a desfășura orice fel de activități legate de atribuirea de contracte de achiziții publice, încheierea de contracte de asociere în participațiune ori de asociere în numele vreunei entități juridice pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale.

A constatat că R. Autonomă de Transport B., cu sediul în B., ., jud. B. nu s-a constituit parte civilă.

În baza art.346 al.1 Cod procedură penală a respins pretențiile civile ale Municipiului B..

În baza art.357 al.2 lit.c Cod procedură penală a ridicat măsura sechestrului asigurător instituită prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria B. nr._/P/2011 din 13.06.2012 asupra bunurilor imobile deținute de inculpații P. A., F. C. V., S. N., V. G. L. și C. C. S..

În baza art.191 al.1, 2 Cod procedură penală a obligat inculpații F. C. V., S. N., V. G. L. și C. C. S. să plătească statului câte 300 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art.192 al.3 Cod procedură penală restul cheltuielilor judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Hotărârea Consiliului L. B. nr.315/31.05.2010 s-a dispus darea în administrare către R. Autonomă de Transport B. a activității de ridicare, transport și depozitare a vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă a drumurilor publice din M. B. (fila157 dosar urmărire penală). Desfășurarea acestei activități era aprobată printr-un Regulament ce prevedea plata unei taxe de 380 lei către bugetul local din partea persoanelor ale căror autovehicule erau depistate staționând neregulamentar (fila180 dosar urmărire penală). În realitate taxa era încasată de . SRL, administrată de martorul N. A., care se ocupa de ridicarea autovehiculelor în baza unui contract de servicii încheiat cu Primăria B..

R. B. deținea spațiul de depozitare a autovehiculelor parcate neregulamentar, dar nu dispunea de utilajele necesare ridicării și transportului acestora. Din acest motiv, prin dispoziția nr.165/12.07.2010 directorul general al Regiei, inculpatul P. A., a numit o comisie însărcinată cu realizarea procedurii de selectare a asociatului cu care se va încheia contractul de asociere în participațiune pentru desfășurarea activității de ridicare, transport și depozitare a vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă a drumurilor publice, aceeași comisie urmând a stabili regulile, condițiile și elementele asocierii, cerințele și criteriile de selectare a asociatului, evaluarea ofertelor primite și selectarea asociatului pe baza criteriului de selecție (fila 508 dosar urmărire penală).

Potrivit art. 1 din dispoziție, comisia avea următoarea componență:

1.F. C. – director economic

2.D. G. – membru în Consiliu de Administrație al R. B.;

3.M. C. – director tehnic

4.S. N. – director exploatare

5.M. G. – șef Serviciu producție

6.V. L. – șef C. achiziții

7.C. C. – șef Oficiu juridic

Important de precizat este faptul că potrivit art. 5 din dispoziția nr. 165/12.07.2010, aceasta completa fișele posturilor membrilor comisiei și înlocuitorilor acestora, care răspundeau de îndeplinirea întocmai a dispoziției.

Inculpatul P. A. a conceput această procedură de selectare a asociatului ca pe o formalitate, deoarece discutase deja cu martorul N. A. ca activitatea de ridicare a autovehiculelor să se deruleze tot în parteneriat cu . SRL.

Aranjamentul dintre cei doi a fost însă dejucat de intervenția martorului Fejer T. P., administrator la ., care auzind de trecerea activității în administrarea R. a depus la data de 13.08.2010 o ofertă de colaborare, arătând că deține toate utilajele necesare, personal calificat, inclusiv spații de depozitare (fila 509 dosar urmărire penală).

În aceste condiții, pentru a păstra aparența de legalitate a procedurii de selectare a asociatului, dispoziția nr.165/12.07.2010 a devenit efectiv aplicabilă și s-au trimis anunțuri de organizare a procedurii atât către . SRL, cât și către ., în care s-a precizat în mod expres că oferta va cuprinde, printre altele, propunere financiară cu prețul ofertat în vederea executării operațiunilor de ridicare, transport și predare la sediul R. B., pentru fiecare autovehicul ridicat indiferent de tonaj, dar nu mai mult de 205 lei (fără TVA)/unitate/ și că atribuirea contractului se va face ofertantului calificat care oferă cel mai mic preț (filele 520-523 dosar urmărire penală).

În baza anunțului de participare făcut de R. B., cele două societăți comerciale au depus formularele de ofertă, propunerea financiară și documentele de calificare, în plicuri închise (filele 524-527 dosar urmărire penală), aceste fiind deschise de comisia de evaluare în data de 15.09.2010 (filele 528-531 dosar urmărire penală).

În cele două formulare de ofertă, . SRL și . B. au arătat că se angajează să presteze serviciul de ridicare, transport și predare la sediul R. B. a vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă a drumurilor publice din mun. B. în condițiile prevăzute de OUG 195/2002, ca parte a asocierii, la un preț unitar (pe vehicul indiferent de tonaj) de 160 lei - . SRL, respectiv 153 lei - ., la care se adaugă TVA.

Totodată se arată că prețul final ofertat cuprinde toate cheltuielile legate de îndeplinirea contractului de asociere (avize, aprobări, licențe, taxe, autorizări, asigurări (RCA, CASCO, facultative bunuri și peroane), abonamente telefonie mobilă, costuri legate de consumabile, aparatură foto-video, diverse costuri cu întreținerea echipamentelor tehnice, revizii, inspecții, amortizări, costuri cu personalul, etc.) pentru executarea activităților de ridicare transport și predare la destinația finală, sediul R. B., inclusiv toate costurile care vor decurge din prestarea de activități, și că prețul unitar ofertat este prețul contractului de asociere, contract ce se va derula cu menținerea prețului ferm în lei, pe toată perioada de îndeplinire a acestuia.

În procesul verbal al ședinței de deschidere din 15.09.2010, se arată că nu a fost respins niciun operator economic. Totodată, deși în invitația de participare nu se prevedea efectuarea unei probe practice, în procesul verbal se prevede că ofertanții sunt de acord să efectueze cu mijloacele de transport specificate o probă de lucru, urmând ca membrii comisiei să analizeze în detaliu ofertele depuse în conformitate cu prevederile invitației la procedura de atribuire și să stabilească oferta câștigătoare.

În data de 20.09.2010, cei doi ofertanți au fost supuși la trei probe în urma cărora comisia de evaluare a constatat că, spre deosebire de . SRL, . nu a putut efectua deloc una din probe, iar pe a doua cu anumite inconveniente, decizia finală din data de 21.09.2010 fiind de respingere a ofertei depuse de . și de declarare câștigătoare a celei depuse de . SRL (filele 535 -541 dosar urmărire penală).

În data de 23.09.2010, . a înaintat către R. B. o contestație, înregistrată sub nr.3595/23.09.2010 (filele 544-547 dosar urmărire penală), cu privire la procedura de selectare de oferte în vederea asocierii pentru desfășurarea activităților de ridicare, transport și predare la sediul R. B. a vehiculelor staționate neregulamentar, pentru următoarele motive:

1.în adresa de invitație la participare nu au fost prevăzute prevederile legale în materie de licitații în baza cărora a fost organizată această procedură de selectare de oferte și nici dreptul legal al ofertantului respins de a face contestație față de respingerea ofertei;

2.după deschiderea ofertelor și analizarea documentației depuse, în condițiile în care ofertanții nu au depus toate documentele solicitate de comisie, trebuiau respinși de la procedură, lucru care nu s-a întâmplat, din contra încheindu-se un proces verbal în care au fost precizate atât documentele existente, cât și cele lipsă, ori conform specificațiilor din scrisoarea de invitație ofertanții care nu îndeplinesc condițiile prezentate vor respinși de la procedură;

3.în conformitate cu prevederile HG 925/2006 de modificare și completare a OUG nr.34/2006 (R. B. fiind regie autonomă în subordinea Consiliului L. B.) la art.8 al.2 se prevede că, documentele solicitate nu trebuie să limiteze posibilitatea ofertantului de a demonstra îndeplinirea criteriilor de calificare și prin alte mijloace (art. 11 alin. 2), ori încă de la început s-a văzut tendința de favorizare a ofertantului . SRL. În alin. 3 al aceluiași articol se prevede că în cazul în care există incertitudini sau neclarități, are dreptul de a solicita detalii, precizări atât de la ofertant, cât și de la autorități competente;

4.conform scrisorii de invitație la procedură, se prevedea în mod expres că atribuirea contractului se va face ofertantului calificat care oferea cel mai mic preț. În art. 13 din HG 925/2006, în condițiile în care criteriul utilizat este "prețul cel mai scăzut", stabilirea ofertei câștigătoare se realizează numai prin compararea prețurilor prezentate în cadrul ofertelor, fără să fie cuantificate alte elemente de natură tehnică sau alte avantaje, ori din felul în care au decurs lucrurile societatea FEJER TOP SRL, deși câștigătoare, a fost vădit dezavantajată și respinsă prin introducerea ulterioară de probe suplimentare.

Prin această contestație, . a solicitat conducerii Regiei Autonome de Transport B. anularea selecției de oferte și organizarea unei noi selecții cu respectarea tuturor prevederilor legale în materie, în caz contrar arătând că se va adresa autorităților locale competente și instanței de judecată.

Fără să i se comunice vreun răspuns oficial la contestație, martorul Fejer T. P. a fost chemat la sediul R. B., alături de concurentul său N. A., la această întâlnire participând inculpatul P. A. și doar o parte din membrii comisiei de evaluare, respectiv inculpații F. C., S. N., V. L. și C. C..

În cadrul acestei întâlniri, contrar dispoziției nr.165/12.07.2010 și anunțurilor de depunere de oferte, care prevedeau clar selectarea unui singur ofertant, cel al cărui preț era mai scăzut, dar și deciziei luate în 21.09.2010 de toți membrii comisiei, care declarase câștigătoare societatea AN&AG SERVICE, inculpatul P., cu acceptul celorlalți inculpați prezenți, le-a propus celor doi martori să desfășoare alternativ activitatea de ridicare, câte o zi fiecare. Fejer T. P. și N. A. au fost de acord, cel de-al doilea precizând însă că într-un asemenea caz prețul de 160 lei pe care l-a ofertat nu-i mai acoperă cheltuielile. Fără organizarea unei noi proceduri de selecție și fără negocierea altor oferte cu privire la prețul practicat pentru ridicarea unui autovehicul parcat neregulamentar, inculpații au convenit cu reprezentanții celor două societăți comerciale un preț de 180 lei (fără TVA), mai mare cu 27 lei față de oferta cea mai avantajoasă, făcută de ., de 153 lei/unitate.

Discuțiile s-au concretizat prin încheierea la data de 28.09.2010 a unui protocol cu . SRL și ., în care s-au stabilit, printre altele, următoarele:

-activitatea de ridicare, transport și predare la sediul R. B. a vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă a drumurilor publice din municipiul B. în condițiile prevăzute de OUG 195/2002 să se realizeze prin asociere între R. B. și . SRL și ., alternativ (o zi unul, o zi celălalt), la un preț unitar (pe vehicul indiferent de tonaj) de 180 lei, la care se adaugă TVA în valoare de 43,2 lei, respectiv la prețul final de 223,2 lei, în condițiile prevăzute de contractele care se vor încheia și prezentul protocol.

- prețul unitar stabilit este prețul contractelor de asociere, contracte care se vor derula cu menținerea prețului ferm în lei, pe toată perioada de îndeplinire a acestora;

- termenul de plată admis al facturii săptămânale este de 2 zile de la emiterea facturii.

Protocolul a fost semnat de inculpații F. C., S. N. (în locul directorului general P. A.), V. L. și C. C..

În aceeași zi s-au încheiat și contractele de asociere cu . SRL și ., înregistrate la R. B. sub nr.3645/28.09.2010 și 3646/28.09.2010 (filele 550-567 dosar urmărire penală), prevăzându-se că R. Autonomă de Transport contribuie cu parcarea destinată depozitării vehiculelor ridicate și transportate la sediul R. din B., ., dotările și amenajările specifice depozitării și pazei autovehiculelor (dispecerat, dotat cu telefon, calculator, aparat de copiat, registru înseriat, consumabile, casă de marcat fiscală fixă și mobilă, surse de iluminat și camere video amplasate la intrare și pe stâlpi de jur împrejurul parcării), personalul de pază și de restituire a vehiculelor depozitate, precum și mijloacele de comunicare (telefon fix, mobil, stație de emisie-recepție) și personal de însoțire a echipajelor asociaților, iar . SRL, respectiv ., contribuie cu mijloacele de comunicare, fotografiere sau filmare și cu autovehicule specializate, autorizate (ICIR, ARR etc.) asigurate CASCO, RCA și asigurate pentru manipulare, transport și amplasare în parcul R. a autovehiculelor supuse ridicării și cu personalul atestat, specializat și autorizat pentru aceste operațiuni, precum și cu asigurări pentru eventualele prejudicii cauzate atât autovehiculelor ridicate și transportate, cât și prin desfășurarea acestei activități, precum și cheltuielile aferente.

Cu privire la preț s-a prevăzut achitarea de către R. B. în beneficiul celor doi asociați a sumei de câte 180 lei plus TVA pentru fiecare autovehicul ridicat și transportat în parcul R., iar pentru autovehiculele pentru care se încasează doar 20% din taxa de ridicare (situația când utilizatorul autovehiculului se prezenta la locul faptei, mașina nemaifiind transportată în parcul R.), R. B. va achita asociaților suma de 49 lei plus TVA. Această sumă de 49 lei nu a fost prevăzută în nici un document anterior și nu a făcut obiectul analizei Comisiei de selectare a ofertelor, fiind așadar un preț ce se situa complet în afara procedurii, includerea sa în cele două contracte de asociere fiind abuzivă.

Cele două contracte de asociere, semnate de inculpații S. N. (în locul directorului general al R. B., P. A., deși acesta avea calitatea de reprezentant legal și era la serviciu în data semnării actelor menționate – fila 288 dosar urmărire penală), F. C. și C. C., au fost încheiate inițial până la data de 31.03.2011, ulterior având loc prelungirea lor până la data de 30.09.2011.

Martorul Fejer T. P. a fost mulțumit de înțelegerea la care s-a ajuns și a renunțat la orice alte demersuri de anulare a procedurii de selectare a ofertelor.

Făcând o analiză a facturilor emise de . și . SRL către R. B. în perioada 01.10._11 (filele 766-1046 dosar urmărire penală), pe parcursul căreia s-au derulat contractele de asociere nr.3645/28.09.2010 și nr.3646/28.09.2010, se constată că:

- . a facturat și încasat contravaloarea de 180 lei plus TVA pentru 3.656 de autovehicule ridicate, transportate și depozitate în parcul R. B. și 49 lei plus TVA pentru 1.430 autovehicule parcate neregulamentar (neridicate și netransportate);

- . SRL a facturat și încasat contravaloarea de 180 lei plus TVA pentru 3.193 de autovehicule ridicate, transportate și depozitate în parcul R. B. și 49 lei plus TVA pentru 542 autovehicule parcate neregulamentar (neridicate și netransportate).

Pe baza unui simplu calcul matematic, ce nu necesită cunoștințe avansate de economie sau contabilitate, reiese că prejudiciul înregistrat de R. B. este următorul:

1. (180-153) X (3.656+3.193) = 27 X 6.849 = 184.923 lei, la care se adaugă TVA-ul în valoare de 24% (din moment ce facturile conțin TVA, plătit de R., în calculul prejudiciului intră și această valoare), adică 44.381,52 lei, în total 184.923 + 44.381,52 = 229.304,52 lei

2. 49 X (1.430+542) = 49 X 1.972 = 96.628 lei, la care se adaugă TVA-ul în valoare de 24% (din moment ce facturile conțin TVA, plătit de R., în calculul prejudiciului intră și această valoare), adică 23.190,72 lei, în total 96.628 + 23.190,72 = 119.818,72 lei

3. prejudiciu final: 229.304,52 + 119.818,72 = 349.123,24 lei. Această sumă a constituit în același timp un avantaj patrimonial necuvenit pentru . și . SRL.

Încasarea acestor sume necuvenite de către cele două societăți comerciale a fost posibilă datorită încălcării de către inculpați a atribuțiilor de serviciu, în cazul inculpaților F. C., S. N., V. L. și C. C. a celor trasate prin dispoziția directorului general nr.165/12.07.2010, ce completa fișa postului fiecăruia, iar în cazul inculpatului P. A. a celor care decurgeau din contractul de mandat nr.3234/17.07.2008 (fila 280 dosar urmărire penală), în calitatea sa de director general al Regiei Autonome de Transport fiind obligat să își folosească întreaga capacitate de muncă în interesul regiei autonome în scopul îndeplinirii mandatului, comportându-se ca un bun manager. La o asemenea valoare a prejudiciului, în condițiile în care în anul 2010 R. B. a avut un profit contabil de 182.836 lei (fila 236 dosar urmărire penală), iar în 2011 o pierdere de 509.329 lei (fila 188 volumul I dosar instanță), nu se poate vorbi de promovarea interesului Regiei din partea inculpatului P..

Starea de fapt a fost reținută pe baza probelor administrate în cauză.

Astfel, pe lângă înscrisurile la care s-a făcut deja trimitere cu ocazia expunerii stării de fapt, în cauză au mai fost audiați martorii D. G. (filele 27, 30-32 dosar urmărire penală; fila 24 volumul II dosar instanță), P. A. C., consilier juridic la R. B., (fila 35 dosar urmărire penală; fila 31 volumul II dosar instanță), M. C. (filele 38-39 dosar urmărire penală; fila 25 dosar instanță).

A fost audiați și reprezentanții celor două societăți comerciale, N. A. și Fejer T. P., din ale căror declarații reiese că propunerea de încheiere a contractelor cu ambele societăți a venit din partea inculpatului P., fiind prezenți la întâlnire toți inculpații; prețul de 180 lei a fost avansat tot de reprezentanții R., N. A. precizând că nu reține în concret de către cine anume, dar oricum niciunul dintre inculpați nu s-a opus; în legătură cu prețul de 49 lei pe vehicul netransportat martorii au confirmat că nu s-a discutat nimic, fiind trecut direct în contracte (filele 40-54 dosar urmărire penală; filele 39-40 volumul II dosar instanță).

Interesant de menționat în legătură cu implicarea inculpatului P. A. în toată această procedură este și faptul că potrivit martorului N. A., cu toate că inculpatul P. nu a recunoscut, în perioada de sfârșit a contractului încheiat de . SRL cu Primăria B., a fost chemat la R. B. de către directorul general P. A., care i-a spus că regia nu are mijloace să desfășoare activitatea de ridicare și nu are cunoștință de existența unor alte firme cu acest profil, motiv pentru care i-a solicitat ca R. B. să se asocieze cu firma sa. Martorul susține că a fost de acord cu această propunere și a stabilit în mod special cu inculpatul P. A. ca suma ce urma să fie plătită către . SRL pentru fiecare operațiune de ridicare, să fie în cuantum de 160 de lei, dintr-un cuantum total pentru fiecare mașină de 380 de lei, urmând ca înțelegerea să fie consemnată într-un act, fapt ce nu a mai avut loc, întrucât conducerea R. B. l-a anunțat că firma . a depus o cerere privind contractarea acestei activități, astfel că va trebui să organizeze o procedură în urma căreia să aleagă între cele două firme.

Aceste susțineri ale martorului N. A. explică foarte limpede de ce s-a inventat pe parcurs proba practică, de ce nu s-a dat curs contestației depuse de ., de ce R. B. a încheiat contracte cu ambele societăți, de ce s-a majorat prețul final pe vehicul ridicat, fiind evident că s-a urmărit de la început, prin orice mijloace, asocierea cu . SRL.

Lipsa de transparență a procedurii și interesele ascunse ale acestei afaceri sunt scoase în evidență și de faptul că procedura de selectare a asociatului nu a fost adusă la cunoștința publicului prin publicarea acesteia în mass-media locală sau națională ori prin publicarea în Sistemul Electronic de Achiziții Publice. De asemenea, nu au fost trimise invitații de participare și la alte firme, deși în acea perioadă activau pe raza județului B. mai multe firme în domeniul tractărilor/remorcărilor auto (filele 302-303 dosar urmărire penală). Motivele invocate de inculpați cu privire la necomunicarea anunțului de participare/invitație de participare și altor firme sunt diverse. Astfel, inculpatul P. A. a susținut că la momentul inițierii procedurii de selecție nu știa ce firme au fost invitate, dar ulterior a aflat că au fost invitate cele două firme menționate mai sus și că s-au căutat și alte firme, dar nu știe dacă s-a căutat la nivel local sau național (fila 383 dosar urmărire penală); F. C. a afirmat că la nivel local nu au fost identificate și alte societăți care să dispună de echipament specializat pentru această activitate (fila 389 dosar urmărire penală); V. L. a declarat că nu știe cine a dispus să se trimită invitații de participare doar celor două firme (fila 407 dosar urmărire penală), S. N. a susținut că nu poate da informații cu privire la motivul pentru care nu s-au trimis invitații de participare și la alte firme (fila 397 dosar urmărire penală), iar C. C. S. a spus că nici ea nu știe de ce s-au comunicat invitații de participare doar la cele două societăți (fila 413 dosar urmărire penală).

Cu privire la solicitarea efectuării probei practice, inculpații F. C., V. L., S. N. și C. C. S. au arătat în instanță că propunerea a venit din partea lui D. G., aspect negat de acesta. Trebuie precizat aici că, deși inițiativa Primăriei B. de dare în administrare către R. B. a activității de ridicare, transport și depozitare a vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă a drumurilor publice din municipiul B. a fost aprobată în ședința Consiliului L. B. din data de 31.05.2010, inculpatul P. A., în calitate de președinte al Consiliului de Administrație al R. B., a propus spre aprobare în cadrul ședinței Consiliului de Administrației încă din 27.05.2010 (fila 386 dosar urmărire penală), fără ca această propunere să se regăsească pe ordinea de zi a ședinței (fila 747 dosar urmărire penală) și fără a exista vreo documentație în acest sens, după cum a precizat martora P. A. C. (fila 35 dosar urmărire penală), ca martorul D. G. să facă parte din comisia de selectare a asociatului cu care R. B. va încheia contractul de asociere în participațiune. Coroborând acest fapt cu declarația martorului N. A., care a arătat că de la început inculpatul P. A. i-a propus colaborarea pe activitatea de ridicare a autovehiculelor, devine limpede de ce martorul D. G., ca membru al Comisiei, a schimbat din mers regulile jocului, inventând un nou criteriu de departajare între ofertanți – proba de lucru, propunere îmbrățișată și de ceilalți membrii ai comisiei.

Inculpatul P. A. a afirmat că nu știe de ce nu s-a încheiat contract de asociere numai cu firma Fejer, care a ofertat prețul cel mai mic, ideea încheierii contractului de asociere cu ambele firme, la prețul de 180 lei, cu care a fost de acord, născându-se „cumva” în cadrul discuțiilor și negocierilor purtate (filele 382-386 dosar urmărire penală). Ideea nu s-a născut „cumva”, martorii N. A. și Fejer T. P. declarând expres că propunerea a venit chiar din partea inculpatului P.. Urmărind derularea evenimentelor, astfel cum a fost analizată de instanță, nu surprinde cu nimic încercarea inculpatului P. de a-și declina orice răspundere.

Inculpații F., S. și V. au arătat că s-a acceptat continuarea discuțiilor cu ambele societăți (în condițiile în care Comisia declarase deja câștigătoare societatea AN&AG Service) din cauza contestației depuse de ., care ar fi dus la întârzierea începerii activității de ridicare auto; inculpații V. și F. au confirmat că prețul de 180 lei a fost avansat de inculpatul P., inculpatul S. a spus că a fost negociat între cei prezenți, fără să precizeze cine l-a propus, iar inculpata C. s-a rezumat la a spune că inculpatul P. a negociat medierile pe acest preț (filele 388-417 dosar urmărire penală; filele 161-165 dosar instanță).

Legat de prețul de 49 lei, inculpatul F. a declarat că a fost propus de reprezentanții . și ., inculpatul S. a spus și el că a fost stabilit la acele discuții, iar V. și C. au afirmat că nu au asistat la asemenea negocieri. Martorul N. A. a precizat clar că nu s-a discutat nimic legat de prețul de 49 lei, ci a apărut direct în contract, iar martorul Fejer T. P. a spus că nici el nu reține să fi discutat ceva în legătură cu acest tarif. Având în vedere că nu apare în nici un înscris anterior încheierii contractelor, nici măcar în Protocolul din 28.09.2010, instanța apreciază că varianta martorilor este cea reală, stabilirea acestui preț făcându-se într-un mod cu totul arbitrar.

Coroborând toate depozițiile analizate cu înscrisurile aflate la dosar, care constituie cele mai obiective și mai elocvente mijloace de probă, activitatea infracțională desfășurate de toți inculpații este pe deplin conturată:

- inculpatul P. A. s-a implicat de la început în întreaga procedură și a avut un rol activ și determinant în prejudicierea Regiei Autonome de Transport B. cu suma pierdută prin majorarea prețului plătit asociatului în activitatea de ridicare și transport a autovehiculelor parcate neregulamentar pe domeniul public, de la 153 lei plus TVA, prețul cel mai mic oferit de participanții la procedura de selectare de oferte, la 180 lei plus TVA, încălcându-și astfel obligația de serviciu asumată în calitate de director general al Regiei, de a acționa în interesul acesteia, ca un bun manager;

- în privința celorlalți inculpați, așa cum am arătat deja, potrivit art. 5 din dispoziția nr. 165/12.07.2010 dată de inculpatul P. A., fișele posturilor membrilor comisiei au fost completate cu prezenta dispoziție, în sensul că aveau sarcina de serviciu de a stabili regulile, condițiile și elementele asocierii în participațiune pentru desfășurarea activității de ridicare, transport și depozitare a vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă a drumurilor publice, cerințele și criteriile de selectare a asociatului, evaluarea ofertelor primite și selectarea asociatului pe baza criteriului de selecție, în invitațiile de participare comunicându-se foarte clar că acesta va fi prețul cel mai mic; inculpații nu au mai respectat acest criteriu și au stabilit să se încheie contracte de asociere cu două firme în loc de una, la un preț mai mare cu 27 de lei față de oferta cea mai mică; inculpaților S., F. și C. le este imputabilă și stabilirea prețului de 49 lei plus TVA pentru autovehiculele netransportate, contractele de asociere, unde a apărut pentru prima dată acest preț, fiind semnate doar de ei.

Calitatea inculpaților de funcționari publici reiese din faptul că aceștia îndeplineau diverse funcții în cadrul Regiei Autonome de Transport B., regie de interes local aflată sub autoritatea Consiliului L. B. (fila 253 dosar urmărire penală), P. A. fiind director general, F. C. director economic, S. N. director exploatare, V. L. șef compartiment achiziții, iar C. C. șef oficiu juridic.

Au mai invocat inculpații F. C., S. N., V. L. și C. C. că procedura de selectare a asociatului nu intra sub incidența OUG nr.34/2006 privind achizițiile publice sau că pregătirea lor profesională ori sarcinile de serviciu nu le confereau posibilitatea de a verifica aspectele de legalitate ale procedurii. Vinovăția inculpaților derivă în mod direct din nerespectarea fișei postului astfel cum a fost completată prin dispoziția directorului general al Regiei Autonome de Transport nr.165/12.07.2010, aplicarea sau neaplicarea prevederilor OUG nr.34/2006 neavând vreo relevanță; mai mult, respectarea acestei dispoziții era foarte simplă – selectarea asociatului pe baza criteriului de selecție, stabilit tot de membrii Comisiei ca fiind cel mai mic preț, ceea ce nu necesita nicio pregătire profesională deosebită în domeniul legislației.

În drept, fapta inculpatului P. A., care în calitate de director general al R. B., prin nerespectarea atribuțiilor de serviciu ce decurgeau din contractul de mandat nr.3234/17.07.2008, a negociat cu reprezentanții . și . încheierea contractelor de asociere pentru desfășurarea activității de ridicare, transport și depozitare a vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă a drumurilor publice din municipiul B. nr.3645/28.09.2010 și nr.3646/28.09.2010 la un preț mai mare decât cel din ofertă, respectiv 180 de lei (fără TVA) pe vehicul ridicat în loc de prețul cel mai mic de 153 de lei (fără TVA), creându-se astfel o pagubă în patrimoniul R. B. și totodată un folos în patrimoniul celor două societăți comerciale în valoare de 229.304,52 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248, 248/1 din Codul penal.

În drept, fapta inculpaților S. N., F. C. V., C. C. S. și V. G. L. care în calitate de director exploatare, director economic, șef oficiu juridic, șef compartiment achiziții în cadrul R. B. și membri al Comisiei însărcinată în cadrul R. B. cu realizarea procedurii de selectare a asociatului cu care se va încheia contractul de asociere în participațiune pentru desfășurarea activității de ridicare, transport și depozitare a vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă a drumurilor publice din mun. B., prin nerespectarea atribuțiilor de serviciu ce decurgeau din dispoziția directorului general al Regiei nr.165/12.07.2010 privind realizarea acestei proceduri, au negociat cu reprezentanții . și . încheierea contractelor de asociere nr.3645/28.09.2010 și nr.3646/28.09.2010 la un preț mai mare decât cel din ofertă, respectiv 180 de lei (fără TVA) pe vehicul ridicat în loc de prețul cel mai mic de 153 de lei (fără TVA), contractele prevăzând totodată și un preț suplimentar în valoare de 49 de lei (fără TVA) pe vehicul pentru care s-a încasat doar 20% din taxa de ridicare, fără ca această situație să fie prevăzută în invitația de participare sau în oferta celor două societăți, creându-se astfel o pagubă în patrimoniul R. B. și totodată un folos în patrimoniul . și . în valoare de 349.123,24 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248, 248/1 din Codul penal.

Prejudiciul cauzat prin faptele inculpaților depășește valoarea de 200.000 lei, încadrându-se potrivit art.146 Cod penal în noțiunea de consecințe deosebit de grave, motiv pentru care în baza art.334 Cod procedură penală se va schimba încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților P. A., F. C. V., S. N., V. G. L. și C. C. S. din art.13² din Legea nr.78/2000 raportat la art.248 C.pen. în art.13² din Legea nr.78/2000 raportat la art.248 Cod penal, art.248/1 Cod penal.

Inculpatul P. A. a decedat la data de 08.06.2013, condiții în care în baza art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.g Cod procedură penală se va dispune încetarea procesului penal față de acesta.

Procedând la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților F. C. V., S. N., V. G. L. și C. C. S., instanța a ținut seama de criteriile prevăzute în acest sens de art.72 Cod penal, de gradul de pericol social concret al faptelor, apreciat ca fiind unul deosebit de ridicat prin prisma contextului în care au fost săvârșite, eforturile instituționale la nivel național și european privind combaterea faptelor de corupție fiind dintre cele mai susținute, scopul faptelor (favorizarea unor societăți comerciale private în dauna rezultatelor financiare ale unei entități ce desfășoară activități de interes public), urmările produse (prejudiciul este de o valoare foarte mare, afectând serios situația financiară a R. B., care în anul 2010 a înregistrat un profit de 182.836 lei, iar în 2011 o pierdere de 509.329 lei; făcând o diferență între cele două rezultate, rezultă suma de 326.493 lei, ce putea fi acoperită prin încasarea sumei de 349.123,24 lei, aducând așadar R. pe profit), modalitatea de comitere (negocieri oculte, la care au participat doar o parte din membrii Comisiei, trecându-se peste orice criterii deontologice, atribuții profesionale), precum și de persoana inculpaților, care au avut o atitudine procesuală nesinceră pe durata procesului.

Având însă în vedere că inculpații s-au prezentat în fața organelor judiciare și nu posedă alte antecedente penale, instanța s-a orientat către minimul special al pedepsei prevăzute de lege și a condamnat pe inculpații F. C. V., S. N., V. G. L. și C. C. S. la câte 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prevăzută de art.13² din Legea nr.78/2000 raportat la art.248 Cod penal, art.248/1 Cod penal, precum și pedepse accesorii și complementare.

În latura civilă a cauzei s-a constatat că R. Autonomă de Transport B. nu s-a constituit parte civilă.

Partea vătămată M. B. a arătat prin adresa nr.AR/882/2013/XB din 08.01.2013 că are pretenții civile, în temeiul OG nr.64/2001, solicitând să fie despăgubită cu profitul contabil rezultat din activitatea de ridicare, transport și depozitare a autovehiculelor staționate neregulamentar ce ar fi trebuit să fie repartizat bugetului local sub formă de vărsăminte, precum și cu sumele acordate către R. B. sub forma subvențiilor calculate ca diferență între cheltuielile regiei și veniturile încasate (fila 97 volumul I dosar instanță).

Potrivit art.1 alin.1 din OG nr.64/2001, „la societățile naționale, companiile naționale și societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum și la regiile autonome, profitul contabil rămas după deducerea impozitului pe profit se repartizează pe următoarele destinații, dacă prin legi speciale nu se prevede altfel:

a) rezerve legale;

b) alte rezerve reprezentând facilități fiscale prevăzute de lege;

c) acoperirea pierderilor contabile din anii precedenți, cu excepția pierderii contabile reportate provenite din ajustările cerute de aplicarea IAS 29 "Raportarea financiară în economiile hiperinflaționiste", potrivit Reglementărilor contabile conforme cu Standardele internaționale de raportare financiară și Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva Comunităților Economice Europene nr. 86/635/CEE și cu Standardele Internaționale de contabilitate aplicabile instituțiilor de credit;

c^1) constituirea surselor proprii de finanțare pentru proiectele cofinanțate din împrumuturi externe, precum și pentru constituirea surselor necesare rambursării ratelor de capital, plății dobânzilor, comisioanelor și a altor costuri aferente acestor împrumuturi externe;

d) alte repartizări prevăzute de lege;

e) participarea salariaților la profit; societățile naționale, companiile naționale și societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum și regiile autonome care s-au angajat și au stabilit prin bugetele de venituri și cheltuieli obligația de participare la profit, ca urmare a serviciilor angajaților lor în relație cu acestea, pot acorda aceste drepturi în limita a 10% din profitul net, dar nu mai mult de nivelul unui salariu de bază mediu lunar realizat la nivelul agentului economic, în exercițiul financiar de referință;

f) minimum 50% vărsăminte la bugetul de stat sau local, în cazul regiilor autonome, ori dividende, în cazul societăților naționale, companiilor naționale și societăților comerciale cu capital integral sau majoritar de stat;

g) profitul nerepartizat pe destinațiile prevăzute la lit. a) - f) se repartizează la alte rezerve și constituie sursa proprie de finanțare”.

Această ordine nu este una aleatorie, căci potrivit alin.2 al aceluiași articol, „profitul se repartizează pentru destinațiile și în cuantumurile prevăzute la alin. (1) lit. e), f) și g), după deducerea sumelor aferente destinațiilor stabilite prin acte normative speciale prevăzute la lit. a), b), c), c^1) și d) ale aceluiași alineat”.

Prin Hotărârea Consiliului L. B. nr.341/2011 s-au aprobat situațiile financiare anuale încheiate pe 2010 ale R. B. și propunerile de repartizare a profitului net (filele 229-238 dosar urmărire penală). Acest profit a fost de 182.836 lei, din care 16.169 lei s-au repartizat pentru constituirea rezervelor legale, iar 166.687 lei pentru acoperirea pierderilor contabile din anii precedenți, care se ridicau la valoarea de 16.061.000 lei (fila 237 dosar urmărire penală), dându-se așadar întregului profit destinația specificată la art.1 alin.1 lit.a și c din OG nr.64/2001. Valoarea pierderilor din perioada 2007-2009 fiind una uriașă, diferența de profit pe anul 2010 ce ar fi rezultat din încasările suplimentare din activitatea de ridicare auto ar fi urmat aceeași destinație, conform art.1 alin.2 din OG nr.64/2001, prioritară față de cea prevăzută la lit.f – vărsăminte la bugetul local.

Pe anul 2011 R. B. nu a înregistrat profit, pierderea fiind de 509.329 lei (fila 188 volumul I dosar instanță).

În aceste condiții, nici în anul 2010, nici în 2011, bugetului local al Municipiului B. nu i s-ar fi repartizat sub formă de vărsăminte nicio sumă rezultată din activitatea de ridicare, transport și depozitare a autovehiculelor staționate neregulamentar desfășurată de R. B., neexistând un prejudiciu aferent activității infracționale a inculpaților.

În legătură cu sumele acordate de M. B. către R. B. sub forma subvențiilor calculate ca diferență între cheltuielile regiei și veniturile încasate, din relațiile comunicate de Primăria B. a reieșit că acestea se calculează potrivit pct.5.2 din Contractul privind serviciile de transport public local de călători nr._/04.10.2006 (fila 188 volumul I dosar instanță). În acest contract se arată la pct.5.2.2 că formula de calcul este următoarea: subvenții generale = cheltuielile regiei + serviciul datoriei – venituri din subvenții direcționate – venituri din tarifele colectate (fila 230 volumul I dosar instanță).

Veniturile din subvenții direcționate se referă exclusiv la acoperirea contravalorii reducerilor acordate pe liniile de transport în comun (adresa nr._/02.10.2013 a Primăriei B., fila 12 volumul II dosar instanță), iar în categoria veniturilor din tarife colectate R. B. a comunicat în mod expres că nu sunt incluse și veniturile obținute de regie din activitatea de ridicări auto (fila 31 volumul II dosar instanță).

Prin urmare, nici cea de-a doua categorie de pretenții civile ridicate de Primăria Municipiului B. nu are legătură cu activitatea infracțională reținută în sarcina inculpaților.

Față de cele ce preced, în baza art.346 al.1 Cod procedură penală s-au respins ca neîntemeiate pretențiile civile ale Municipiului B..

În lipsa unor despăgubiri civile la plata cărora să fie obligați inculpații, în baza art.357 al.2 lit.c Cod procedură penală s-a ridicat măsura sechestrului asigurător instituită prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria B. nr._/P/2011 din 13.06.2012 asupra bunurilor imobile deținute de inculpații P. A., F. C. V., S. N., V. G. L. și C. C. S..

Împotriva hotărârii menționate au declarat apel P. de pe lângă Judecătoria B., părțile civile R. B., prin reprezentant legal, M. B., prin primar și inculpații F. C. V., S. N., V. G. L. și C. C. S., hotărâre criticată pentru nelegalitate și netemeinicie.

Reprezentantul Ministerului Public a solicitat instanței admiterea apelului formulat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr.2528/2013 a Judecătoriei B., hotărâre pe care o consideră netemeinică sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate inculpaților.

Astfel, prin sentința penală apelată Judecătoria B. a constatat vinovăția inculpaților S. N., F. C., V. G. L. și C. C. S. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu și a dispus condamnarea acestora la pedepse de câte 5 ani închisoare, cu executare în regim de detenție.

Având în vedere modalitatea de comitere a faptelor reținute în sarcina inculpaților, modalitatea în care s-au desfășurat activitățile de atribuire a operațiunii de ridicare a autovehiculelor, precum și valoarea prejudiciului cauzat Regiei Autonome de Transport B., astfel cum a fost stabilită prin raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză, reprezentantul Ministerului Public consideră că faptele imputate inculpaților prezintă un grad de pericol social sporit, iar pedepsele aplicate de către instanța de fond sunt mult prea mici.

Față de aceste considerente, reprezentantul Ministerului Public solicită instanței admiterea apelului formulat, desființarea sentinței penale nr.2528/2013 a Judecătoriei B., iar în cadrul rejudecării majorarea pedepselor aplicate inculpaților.

Având cuvântul, reprezentantul legal al apelantei parte civilă R. Autonomă de Transport B. solicită admiterea apelului formulat, desființarea sentinței penale nr.2528/2013 pronunțată de Judecătoria B. și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, având în vedere că, în cauză, R. B. nu a avut posibilitatea de a se constitui parte civilă întrucât atât fostul director general și președinte al Consiliului de Administrație, cât și șeful oficiului juridic al regiei aveau calitatea de inculpați, iar în perioada 16.11.2011 – 18.10.2012 R. B. nu a avut constituit C. de Administrație, organism de conducere care putea lua o decizie cu privire la constituirea sau nu a regiei ca și parte civilă.

De asemenea, reprezentantul legal al apelantei parte civilă învederează instanței faptul că la niciunul dintre termenele de judecată acordate în fața instanței de fond, R. B. nu i s-a pus în vedere că are posibilitatea de a se constitui parte civilă, iar la termenul de judecată din data de 09.05.2013 instanța de fond a respins solicitarea formulată de către reprezentantul Ministerului Public, în sensul constituirii sau nu ca parte civilă a regiei.

Pentru aceste considerente, reprezentantul apelantei parte civilă solicită instanței admiterea apelului formulat și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

În subsidiar, reprezentantul apelantei parte civilă solicită instanței a dispune invalidarea măsurii ridicării sechestrului asigurător dispusă de către instanța de fond, iar în cadrul rejudecării menținerea acestei măsuri și disjungerea cauzei cu privire la soluționarea laturii civile.

Având cuvântul, apărătorul ales al apelantului parte civilă M. B. prin Primar învederează instanței faptul că apelul formulat împotriva sentinței penale nr.2528/2013 a Judecătoriei B. a vizat latura civilă a cauzei, având în vedere că instanța de fond a constatat că nu există prejudiciu cauzat în patrimoniul Municipiului B..

Atât în faza cercetării judecătorești în primă instanță, cât și în faza judecării apelului poziția Municipiului B. a fost constant aceeași, în sensul că nu se poate cuantifica și emite o pretenție materială raportat la un prejudiciu, atâta vreme cât o expertiză contabilă judiciară nu a fost efectuată în cauză.

În urma efectuării expertizei contabile s-a constatat că prejudiciul este zero în detrimentul Municipiului B., iar punctele de vedere exprimate în scris de către reprezentanții municipalității, cu privire la însușirea concluziilor expertizei contabile, sunt elocvente.

Față de aceste considerente, apărătorul apelantului parte civilă consideră că în cauză nu există un prejudiciu în patrimoniul Municipiului B., astfel că instanța urmează a aprecia cu privire la declarația de apel.

Având cuvântul, apărătorul ales al apelantului inculpat F. C. – avocat A. S. solicită, în temeiul art.421 pct.2 lit. a Cod procedură penală, admiterea apelului formulat, desființarea sentinței penale nr.2528/2013 a Judecătoriei B., iar în cadrul rejudecării achitarea inculpatului în temeiul art.16 lit. a Cod procedură penală raportat la art.396 alin.5 Cod procedură penală, apreciind că fapta nu există.

Critica adusă hotărârii pronunțate de către instanța de fond prin motivele de apel constă, în principal, în faptul că prima instanță nu a respectat două principii fundamentale de drept, respectiv principiul aflării adevărului și principiul dreptului la apărare.

În acest sens, apărătorul apelantului inculpat consideră că rechizitoriul cu care a fost sesizată instanța de fond a fost întocmit în mod incorect, nelegal, fără a se avea în vedere prevederile art.221 alin.4 din Vechiul Cod procedură penală, potrivit cărora, în situația în care s-a produs o pagubă uneia din unitățile la care se referă art.145 Cod penal, unitatea păgubită „este obligată să sesizeze de îndată organul de urmărire penală, să prezinte situații explicative cu privire la întinderea pagubei, date cu privire la faptele prin care paguba a fost pricinuită și să se constituie parte civilă”.

Astfel, instituția publică la care face referire art.145 Cod penal ar fi trebuit să fie R. B., instituție la care erau angajați inculpații, a căror trimitere în judecată s-a făcut pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în raport cu instituția la care lucrau.

Având în vedere că această infracțiune este o infracțiune de prejudiciu, apărătorul apelantului inculpat solicită instanței a constata că în faza de urmărire penală nu a fost stabilit un prejudiciu cert, ci s-a luat prin raportare comparativă o anumită sumă pe care una dintre cele două societăți comerciale o depunea la Bugetul L., sumă care era cuprinsă în proiectul de buget, dar care era restituită ca modalitate de lucru societății.

În acest sens, urmează a se avea în vedere că, inițial, activitatea de ridicare a autovehiculelor a fost desfășurată de către ., în perioada 2007-2010, pe baza unui tarif. Astfel, se ridica un anumit număr de autovehicule, se factura, suma se depunea la Trezorerie, după care, la sfârșitul lunii, această sumă era restituită societății, în totalitate.

Primăria Municipiului B. a numit ., fără a desfășura nicio licitație.

În faza de urmărire penală, M. B. s-a constituit parte civilă, fără a avea vreo calitate procesuală, iar R. B. nu s-a constituit parte civilă.

În aceste împrejurări, apărătorul apelantului inculpat consideră că instanța de fond ar fi trebuit să analizeze natura silogismului judiciar și să ajungă la concluzia dacă există sau nu fapta, plecând de la starea de fapt și natura încadrării juridice a faptei.

Atât instanța de fond, cât și instanța de apel este obligată să verifice infracțiunea de abuz în serviciu prin natura încadrării penale, iar nu prin natura actelor conexe.

Ca stare de fapt, urmează a se constata că prin cele două hotărâri ale Consiliului L. al Municipiului B. nr.314/2010 și nr.315/2010 a fost atribuită activitatea de ridicare, transport și depozitare a autovehiculelor staționate neregulamentar pe drumurile publice Regiei Autonome de Transport B..

În cadrul R. B. s-a constituit o Comisie de selecție (regia având și compartimentul de licitații), comisie care nu era obligată să desfășoare o licitație, deoarece potrivit art.8 lit. d și e din OUG nr.34/2006, această activitate nu era una relevantă (regia având ca obiect principal de activitate doar transportul public local de călători) și nebugetată.

În aceste condiții, comisia de licitație, în mod legal, a făcut public anunțul cu privire la atribuirea activității de ridicare, transport și depozitare a autovehiculelor staționate neregulamentar pe drumurile publice, la licitație înscriindu-se . SRL și ..

S-a pornit de la suma de 380 lei (taxă practicată de către C. L. B.), sumă pe care comisia, scăzând TVA-ul, a împărțit-o în trei părți. Astfel, a rezultat suma de 306 lei, care trebuia împărțită pentru cele trei activități de ridicare, de transport și de depozitare, în mod legal.

Apărătorul apelantului inculpat consideră că instanța de fond a stabilit în mod arbitrar prejudiciul, prin raportare la taxa de la Bugetul L. depusă de către . SRL.

Astfel, apărătorul apelantului inculpat solicită instanței a constata că în urma efectuării expertizei contabile în faza judecării apelului s-a stabilit un beneficiu pe care l-a realizat societatea. Mai mult decât atât, la dosarul cauzei s-a depus de către inculpat procesul-verbal de control întocmit de către Curtea de Conturi pentru perioada 2010 – 2012, din care rezultă că nu a existat un prejudiciu în dauna R. B. ci, dimpotrivă, un profit foarte mare, care definea această activitate nerelevantă în raport cu cea de transport local de călători, care era o activitate deficitară.

Față de aceste considerente, apărătorul apelantului inculpat consideră că în cauză există două elemente esențiale pentru stabilirea adevărului, respectiv dacă inculpatul ar fi trebuit sau nu să efectueze o licitație publică cu respectarea dispozițiilor OUG nr.34/2006 și dacă există sau nu un prejudiciu, astfel cum este prevăzut de art.248 Cod penal și art.13² din Legea nr.78/2000.

Având în vedere că instanța de apel a fost lămuriră sub aspectul inexistenței prejudiciului, apărătorul apelantului inculpat consideră că în cauză se impune achitarea acestuia.

Totodată, apărătorul apelantului inculpat a solicitat instanței a avea în vedere faptul că prezentul dosar de urmărire penală este disjuns dintr-un alt dosar de urmărire penală, început în anul 2012, care privea modalitatea de achiziționare a unei autoutilitare și în care s-a dispus clasarea pe motiv că fapta nu este prevăzută de legea penală.

Apărătorul ales al apelantului inculpat S. N. solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat, având în vedere motivele de apel depuse la dosarul cauzei la termenul de judecată din data de 22 mai 2014.

Cu privire la încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul este cercetat, apărătorul acestuia arată că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art.13/2 din Legea nr.78/2000 raportat la art.248 Vechiul Cod penal.

Pentru încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului, apărătorul acestuia solicită instanței a avea în vedere următoarele texte de lege: art.175 Noul Cod penal, art.297 Noul Cod penal, art.308 alin.1, 2 Cod penal, art.309 Cod penal.

Astfel, prin prisma art.5 Noul Cod penal și art.15 din Constituție, apărătorul apelantului inculpat consideră că încadrarea juridică dată faptei este cea prevăzută de art.297 alin.1 Noul Cod penal coroborat cu art.308 alin.1, 2 Noul Cod penal.

În analiza încadrării juridice a faptei, apărătorul apelantului inculpat solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul nu este funcționar public, întrucât acesta nu are un raport juridic specific funcționarului public, fiind titularul unui contract de muncă (încheiat cu R. B. încă din anul 1970) și neîncadrându-se în definiția dată de art.175 lit. c Noul Cod penal, potrivit căruia „este funcționar public cel care exercită singur sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, operator economic sau alte persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuții”.

În aceste condiții, apărătorul apelantului inculpat consideră că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.308 Noul Cod penal, potrivit cărora dispozițiile art.297 Noul Cod penal, privitoare la funcționarii publici, se aplică în mod corespunzător și faptelor săvârșite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul oricărei persoane juridice.

În acest caz, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime, ceea ce înseamnă că pedeapsa pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este de la 1 an și 8 luni la 4 ani și 8 luni.

Cu privire la excepția de nelegalitate a Hotărârilor Consiliului L. al Municipiului B. nr.314/2010, nr.315/2010 și nr.545/2014, apărătorul apelantului inculpat consideră că, făcându-se aplicațiunea principiilor deciziei pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 25.05.2015, este evident că cele trei hotărâri ale Consiliului L. sunt nelegale.

Astfel, urmează a se constata că Hotărârea nr.314/2010 este hotărârea prin care se statuează că M. B. organizează el însuși, prin organele sale, serviciul de ecarisaj auto, iar Hotărârea nr.315/2010 este hotărârea prin care acest serviciu este transmis, pentru a fi executat de către R. B..

Prin rechizitoriul întocmit de către P. de pe lângă Judecătoria B. se reține că inculpatul, în baza dispoziției nr.165/2010, în exercitarea atribuțiilor de serviciu referitoare la derularea procedurii de atribuire a activității de ridicare, transport și depozitare a vehiculelor staționate neregulamentar, a eludat dispozițiile OUG nr.34/2006 și a încheiat Protocolul și contractele de asociere nr.3645/2010 și nr.3646/2010.

Sub acest aspect, apărătorul apelantului inculpat solicită a se avea în vedere că dispoziția nr.165/2010 a domnului director P. A. este emisă exclusiv în baza Hotărârii Consiliului L. al Municipiului B. nr.315/2010, care îi acordă regiei acest atribut de ridicare, transport și depozitare a vehiculelor staționate în mod neregulamentar.

Astfel cum rezultă din întreg materialul probator administrat în cauză, în urma participării directorului general P. A. la ședințe în cadrul Consiliului L. B. și a serviciilor din cadrul Primăriei B., s-a constatat că este iminentă adoptarea Hotărârilor Consiliului L. al Municipiului B. nr.314/2010 și nr.315/2010.

Având în vedere că înainte de adoptarea acestor hotărâri ale Consiliului L., în cadrul R. B. a fost înființată o Comisie pentru punerea acestora în aplicare, apărătorul apelantului inculpat solicită a se constata că dacă dispoziția nr.165/2010 a fost dată în aplicarea Hotărârilor Consiliului L. al Municipiului B. privitoare la Regulamentul de Organizare a serviciului de ecarisaj auto, este evident că legalitatea acelor hotărâri ale Consiliului L. iradiază asupra întregii activități.

Astfel, apărătorul apelantului inculpat consideră că în baza unor acte nelegale s-a organizat un serviciu – ecarisaj auto – de la care, Ministerul Public are pretenția să se obțină un profit.

În aceste condiții, pentru a reliefa legătura dintre excepția de nelegalitate invocată și fondul pricinii, apărătorul apelantului inculpat solicită a se avea în vedere că acest profit nu poate fi interpretat ca prejudiciu, atâta timp cât serviciul care, ipotetic, îl crea este unul nelegal.

Cu privire la persoana apelantului inculpat, apărătorul acestuia arată că inculpatul este și a fost directorul de exploatare în cadrul R. B., având atribuții referitoare la piesele auto, combustibil, cauciucuri, modul în care funcționează mijloacele de transport, astfel că nu a avut nicio implicare în adoptarea actelor incriminatorii (Protocolul și cele două contracte de asociere). Atribuțiile pe care directorul de exploatare le avea nu îi confereau acestuia posibilitatea de a hotărî în legătură cu aceste acte.

Apelantului inculpat, prin rechizitoriul parchetului, i se reproșează că, în calitate de membru al Comisiei numite prin dispoziția nr.165/2010, și-a încălcat atribuțiile de serviciu.

Sub acest aspect, urmează a se constata că nu există niciun act juridic de natură administrativă ori civilă, care să organizeze modul de funcționare al acestei comisii.

Comisia din care inculpatul făcea parte a fost numită printr-o dispoziție a directorului general, fără a se stabili care este rolul fiecărui membru, ce atribuții avea fiecare, cum se iau hotărârile.

În aceste condiții, singura participare a inculpatului este una faptică, având în vedere că la momentul respectiv se regăsea pe unul dintre scaunele din sala de ședințe a R. B., ascultând ceea ce dezbăteau cei care aveau atribuții concrete, stabilite fie în acte interne ale regiei, fie în acte normative, în legătură cu această activitate.

De asemenea, apărătorul apelantului inculpat arată că prin rechizitoriu acestuia i se reproșează faptul că prin atitudinea sa a săvârșit o faptă penală, cauzatoare de prejudicii, în sensul că, în urma semnării Protocolului și a celor două contracte de asociere, au fost angajate societăți la un preț superior celui rezultat din desfășurarea licitației.

Sub acest aspect, apărătorul apelantului inculpat solicită a se avea în vedere faptul că acțiunea prin care R. B. urma să se asocieze cu un terț în vederea desfășurării activității de ecarisaj auto, nu intra sub incidența dispozițiilor OUG nr.34/2006.

De asemenea, plecând de la Hotărârile Consiliului L. nr.314/2010 și nr.315/2010, apărătorul apelantului inculpat a solicitat a se constata că M. B. a statuat un preț de 380 lei/vehicul, preț care trebuie să fie practicat în această acțiune. R. B. urma să câștige diferența dintre prețul stabilit de către M. B. (380 lei) și prețul plătit asociatului (180 lei), respectiv 200 lei/autoturism.

În aceste condiții, se reproșează de către Ministerul Public faptul că R. B. putea să mai câștige 27 lei sau 49 lei în plus, deoarece una dintre ofertele de la ședința așa-zisei licitații, a fost cu această sumă mai mare.

Ca atare, apărătorul apelantului inculpat consideră că un beneficiu prezumtiv de realizat nu poate constitui noțiunea de prejudiciu în sensul art.248 Cod penal sau art.297 Cod penal, având în vedere că inculpatului nu i se reproșează faptul că dintr-un patrimoniu existent a luat și a prejudiciat, ci i se reproșează că putea să câștige mai mult pentru R. B. și că nu a făcut aceasta.

Cu privire la modalitatea de stabilire a prețului, apărătorul apelantului inculpat consideră că aceasta nu are conotații penale, având în vedere că în propunerea de ofertă, cei doi participanți aveau prețuri diferite.

Deși Ministerul Public reproșează faptul că R. B. a introdus o condiție suplimentară, respectiv proba de lucru, apărătorul apelantului inculpat solicită a se constata că această probă de lucru, chiar și în condițiile OUG 34/2006, înseamnă solicitare de clarificări.

Astfel, potrivit principiilor OUG nr.34/2006, ofertantului cu prețul cel mai mic i s-a solicitat să demonstreze cum poate desfășura activitatea de ecarisaj auto, respectiv dacă aveau autoutilitarele necesare.

În urma acestei probe de lucru, s-a constatat că acesta avea autoutilitarele necorespunzătoare (brațul de ridicare nu era bun, gabaritul era impropriu străzilor orașului) și s-a ajuns la situația de compromis reținută în Protocol.

În aceste condiții, apărătorul apelantului inculpat solicită instanței a constata că în cuprinsul rechizitoriului nu se specifică care act normativ a fost încălcat, ci se fac afirmații la nivel declarativ.

Cu referire la chestiunea de drept procesual penal invocată la punctul 6 din motivele de apel formulate în scris, apărătorul inculpatului precizează că prezenta speță a fost născută dintr-o procedură de disjungere.

În aceste condiții, apărătorul apelantului inculpat solicită instanței a verifica care este actul de procedură care reprezintă act de sesizare al organului de urmărire penală împotriva inculpatului S. N..

Cu privire la acest aspect, apărătorul apelantului inculpat consideră că, în mod greșit, instanța de fond a apreciat că actul de sesizare împotriva inculpatului S. N. este ordonanța de disjungere.

Potrivit art.288 alin.1 Noul Cod de procedură penală, organul de urmărire penală este sesizat prin plângere sau denunț, prin actele încheiate de alte organe de constatare prevăzute de lege ori se sesizează din oficiu.

Astfel, urmează a se constata că împotriva inculpatului S. N. nu s-a formulat nicio plângere penală, niciun denunț, nu s-a întocmit niciun proces-verbal de sesizare din oficiu, iar ordonanța de disjungere nu poate constitui act de sesizare.

Față de aceste considerente, apărătorul apelantului inculpat consideră că faptele pentru care este cercetat inculpatul nu întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni, motiv pentru care solicită instanței, în principal, achitarea acestuia în temeiul art.16 lit.a Cod de procedură penală, iar în subsidiar, achitarea acestuia în temeiul art.16 lit.d Cod de procedură penală.

În terțiar, apărătorul apelantului inculpat solicită instanței, ca în situația în care se va aprecia că normele privind constituirea de parte civilă sunt norme imperative ori supletive și că latura civilă este un element indispensabil cercetării penale, să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

Cu privire la solicitarea de restituire a cauzei la parchet, inserată în cuprinsul motivelor de apel, apărătorul apelantului inculpat solicită instanței a analiza această cerere prin prisma modificărilor legislative intervenite.

Apărătorul ales al apelantului inculpat V. G. L. solicită, în principal, în temeiul art.421 pct.2 lit.a Cod de procedură penală raportat la art.16 lit.a Cod de procedură penală achitarea inculpatului, iar în subsidiar, achitarea acestuia în temeiul art.16 lit.b teza a II-a Cod de procedură penală.

Cu referire la legea penală mai favorabilă, prin prisma art.5 Noul Cod penal, apărătorul apelantului inculpat consideră că, în situația în care se va constata – pe baza principiului răspunderii personale - că fapta săvârșită de către inculpat a produs un prejudiciu ce se situează sub valorile de prag prevăzute de Vechiul Cod penal (sub 200.000 lei), legea penală mai favorabilă este art.248 Vechiul Cod penal, pedeapsa fiind de la 6 luni la 5 ani.

În ipoteza în care instanța va constata că prejudicial depășește suma de 200.000 lei, apărătorul apelantului inculpat solicită a se constata că legea penală mai favorabilă este art.297 Noul Cod penal cu referire la art.308 Noul Cod penal.

Chiar în lipsa aplicabilității art.308 Noul Cod penal, apărătorul apelantului inculpat consideră că art.297 Noul Cod penal reprezintă legea penală mai favorabilă (pedeapsa fiind de la 2 ani la 7 ani închisoare).

Chiar în situația în care instanța va aplica agravanta prevăzută de art.13/2 din Legea nr.78/2000, apărătorul apelantului inculpat solicită a se constata că limitele de pedeapsă se încadrează între 2 ani și 8 luni și 9 ani închisoare, ceea ce permite a se face aplicarea art.91 Noul Cod penal și a se dispune suspendarea pedepsei, inculpatul fiind de acord a presta muncă în folosul comunității.

Pe fondul cauzei, în situația în care instanța va admite excepția de nelegalitate invocată în cauză, apărătorul apelantului inculpat solicită achitarea acestuia, apreciind că fapta nu există, întrucât infracțiunea reținută în sarcina inculpatului fiind o infracțiune de prejudiciu, în cauză nu este întrunit acest element constitutiv.

Cu privire la starea de fapt, apărătorul apelantului inculpat consideră că vinovăția acestuia se poate rezuma cel mult la semnarea Protocolului de colaborare, care a stat la baza încheierii celor două contracte ulterioare, însă urmează a se constata că inculpatul nu a semnat cele două contracte de asociere.

Având în vedere că inculpatul a semnat doar Protocolul de colaborare, iar nu actele adiționale ulterioare, apărătorul acestuia consideră că prejudiciul ce se poate reține în sarcina sa este de 138.000 lei, depunând în acest sens la dosarul cauzei calculul privind prezumtivul profit obținut de către R. B. în perioada cuprinsă între data încheierii protocolului (28.09.2010) și data încheierii actelor adiționale (28.03.2011).

Față de cele reținute prin rechizitoriu, apărătorul apelantului inculpat solicită a se constata că OUG nr. 34/2006 în art.229 reglementează contractele sectoriale, care se regăsesc în domeniile de ape, energie, transport și poștă.

Potrivit art.238 alin.1 din OUG nr.34/2006 este considerată activitate relevantă în sectorul de utilitate publică, prevăzut la art.229 alin.2 lit.c din același act normativ, serviciile de transport pe cale ferată, terestru, de călători.

În speță, ridicarea autovehiculelor nu este o activitate relevantă în sensul OUG nr.34/2006, ci este o activitate care excede activității relevante, este o activitate accesorie.

Cu referire la dispoziția nr.165/2010, apărătorul apelantului inculpat precizează că acesta a înțeles de la directorul R. B. că aceasta nu mai este în vigoare, deoarece niciuna dintre societățile participante nu are infrastructura suficientă pentru a presta acel serviciu, motiv pentru care se va încheia un Protocol de colaborare în care se vor menționa ambele societăți.

Față de aceste considerente, având în vedere că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este o infracțiune de prejudiciu și că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile OUG nr.34/2006, apărătorul apelantului inculpat consideră că fapta nu a fost săvârșită cu forma de vinovăție cerută de lege.

Apărătorul ales al apelantei inculpate C. C. S. solicită admiterea apelului formulat, desființarea hotărârii atacate, iar în cadrul rejudecării achitarea inculpatei, apreciind că fapta nu este prevăzută de legea penală și nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei.

Astfel, apărătorul apelantei inculpate consideră că urmărirea penală și trimiterea inculpaților în judecată s-a datorat necunoașterii OUG nr.34/2006, a Legii nr.15/1990, a Codului civil, a Codului comercial și a art.13/2 din Legea nr.78/2000.

Cu referire la dispozițiile art.13/2 din Legea nr.78/2000, apărătorul apelantei inculpate arată că în cuprinsul rechizitoriului nu se regăsește vreo precizare a procurorului în sensul că inculpații au acționat cu intenție direct, calificată prin scop.

În acest sens, apărătorul apelantei inculpate solicită instanței a avea în vedere decizia penală nr.131/2011, pronunțată de către Completul de 9 judecători din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție – depusă la dosarul cauzei -, în care se precizează în mod concret că dacă nu există intenție directă calificată prin scop, nu există latură subiectivă și în consecință nu există infracțiune.

În speță, doar la fila finală a rechizitoriului se menționează că inculpații trebuie trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunii reținute în sarcina lor, având în vedere că au acționat cu intenție directă.

Cu privire la dispozițiile OUG nr.34/2006, apărătorul apelantei inculpate consideră că Ministerul Public ar fi trebuit să analizeze în ce constă o procedură reglementată de OUG nr.34/2006.

Potrivit art.25 din OUG nr.34/2006, autoritatea contractantă este obligată să estimeze valoarea unui contract.

În speță, autoritatea contractantă invocată de către parchet ca fiind R. B., prima dată ar fi trebuit să estimeze valoarea unui contract, pentru a verifica dacă urmează să desfășoare procedura de achiziție publică și care procedură reglementată de OUG nr.34/2006 este aplicabilă.

Astfel, urmează a se constata că în Hotărârea nr.4/2010 a Consiliului de Administrație, la punctele 6 și 12, sunt făcute niște prevederi foarte concrete, respectiv punctul 6 face referire la aprobarea derulării unei procedurii de achiziție publică, iar punctul 12 face referire la încheierea unui contract de asociere în participațiune.

De asemenea, apărătorul apelantei inculpate solicită a se constata că în cauză exista o hotărâre a Consiliului L. al Municipiului B. prin care se aproba darea în administrare a activității de ridicare, transport și depozitare a autovehiculelor staționate în mod neregulamentar, exista o hotărâre a Consiliului de Administrație al R. B., în care s-a aprobat în mod categoric o procedură desfășurată, nu pe dispozițiile OUG nr.34/2006, ci pe normele de drept comun (dreptul civil și dreptul comercial), precum și dispoziția dată de directorul R. B..

Cu privire la această ultimă dispoziție, apărătorul apelantei inculpate arată că directorul R. B. în anul 2010 avea în vigoare un contract de mandat încheiat din anul 2008, contract ce avea ca obiect următoarele: C. de Administrație încredințează directorului general conducerea, organizarea și gestionarea activității R. B., care va asigura îndeplinirea acestora și îl mandatează și acordă toate împuternicirile să reprezinte și să încheie în numele său acte juridice, de conservare, de administrație și de dispoziție, precum și acte și fapte de comerț pentru realizarea scopului acestui mandat.

Cu referire la acuzația potrivit căreia nu a fost respectată dispoziția nr.165/2010 emisă de către directorul general al R. B., apărătorul apelantei inculpate solicită a se constata că în cadrul Comisiei, membrii aveau ca obligație principală selectarea unui asociat.

Astfel, apărătorul apelantei inculpate consideră că membrii Comisiei au procedat în mod corect, după propriile cunoștințe și în aplicarea normelor de drept comun, la selectarea unui asociat.

În acest sens, urmează a se avea în vedere declarațiile date de către inculpați în fața instanței de apel, potrivit cărora aceștia s-au interesat pe piață, au verificat care societăți au capacitate tehnică și profesională necesară pentru ducerea la îndeplinire a unui asemenea contract și au procedat la identificarea unor persoane, care ar putea să depună o ofertă.

În ceea ce privește atribuția de selectare a asociatului pe baza criteriilor de selecție (stabilită prin dispoziția nr.165/2010), apărătorul apelantei inculpate arată că, criteriile de selecție au fost foarte clare: prețul, obiectul de activitate, autorizație sau licență de transport, declarație pe proprie răspundere, documente din care să rezulte capacitatea tehnică și profesională a ofertantului.

Criteriul de selecție – prețul urma să fie avut în vedere numai la persoana juridică care dovedea acoperirea tuturor celorlalte criterii stabilite de către Comisie.

Sub acest aspect, apărătorul apelantei inculpate consideră că este neîntemeiată și nejustificată acuzația Ministerului Public referitoare la neselectarea asociatului care a oferit 153 lei, pentru că nu au fost avute în vedere restul de criterii, care au fost îndeplinite de către . SRL.

Din analiza ofertelor depuse de către cei doi ofertanți, a documentelor depuse de aceștia, a adreselor emise de către membrii comisiei către ofertanți pentru a-și suplini lipsurile, apărătorul apelantei inculpate consideră că rezultatul stabilit de către membrii comisiei a fost cel legal, respectiv . nu era persoana care putea să se califice ca și câștigător, deoarece nu îndeplinise toate condițiile, astfel că prețul său nu putea să fie avut în vedere.

O altă atribuție stabilită prin dispoziția nr.165/2010 a fost aceea a negocierii conținutului clauzelor contractuale.

Sub acest aspect, apărătorul apelantei inculpate solicită a se avea în vedere că primul moment în care a apărut prețul de 180 lei a fost momentul în care la ședința de semnare a Protocolului a participat directorul general P. A..

Cu referire la susținerea Ministerului Public, în sensul că ceilalți patru participanți la discuții nu au avut de făcut și nu au purtat negocieri, apărătorul apelantei inculpate solicită a se avea în vedere dispozițiile art.15 din Regulamentul R. B., potrivit cărora prezența directorului general însemna în mod categoric imposibilitatea oricărei alte persoane de a purta negocieri cu o persoană juridică.

Astfel, se apreciază că inculpații s-au supus normelor de bună desfășurare a activității în regie și în consecință, în fața directorului general, care este mandatat de lege și de C. de Administrație să negocieze, un subaltern nu are competențe și nu poate să submineze autoritatea directorului general.

Prin urmare, apărătorul apelantei inculpate consideră că acea discuție, în cadrul căreia s-a stabilit prețul de 180 lei, a fost legal purtată între reprezentantul R. B. și reprezentanții legali ai celor două societăți comerciale.

În aceste condiții, apărătorul apelantei inculpate consideră că în cauză nu se poate reține că inculpații nu și-au îndeplinit atribuțiile prevăzute de lege atunci când au participat la această ședință.

De asemenea, apărătorul apelantei inculpate este de părere că în cauză se impune schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de abuz în serviciu în infracțiunea de neglijență în serviciu, având în vedere contextul factual și actele existente la dosar.

În situația în care instanța va constata că inculpata C. C. S. nu s-a implicat în negocierea clauzelor contractuale, apărătorul acesteia a solicitat a se reține incidența dispozițiilor art.21 alin.1 teza a II-a Cod penal, respectiv exercitarea unei obligații impuse de lege – obligația de a respecta ierarhia superiorului.

Față de aceste considerente, apărătorul apelantei inculpate solicită instanței achitarea acesteia în temeiul art.16 lit. d Cod de procedură penală.

Cu referire la obiectul contractului, apărătorul apelantei inculpate consideră că întreaga situație de fapt a fost avută în vedere în mod simplificat de către Ministerul Public.

Astfel, apărătorul apelantei inculpate solicită instanței a avea în vedere faptul că ambele oferte (de 153 lei, respectiv de 160 lei) au fost făcute pentru categoria de activități: ridicare, transport și depozitare de autovehicule staționate în mod neregulamentar pe partea carosabilă, iar prețul de 180 lei a fost stabilit pentru 4 categorii de activități, respectiv:

ridicare, transport și depozitare de autovehicule staționate în mod neregulamentar pe partea carosabilă
ridicare, transport și depozitare a autovehiculelor care blochează drumurile publice de acces în parcările de reședință, de utilitate publică sau privată,
ridicare, transport și depozitare a autovehiculelor care încalcă restricțiile temporare de staționare, de dezăpezire, salubrizare și executare lucrări,
ridicare, transport și depozitare a autovehiculelor în situația în care se impune eliberarea de vehicule a unor străzi, zone sau piețe, cu ocazia desfășurării unor activități culturale ori sportive.

Cu privire la latura subiectivă a infracțiunii reținute în sarcina inculpatei, apărătorul acesteia solicită instanței a constata că la fila 9 din rechizitoriu se menționează că infracțiunile reținute în sarcina inculpaților au fost săvârșite cu intenție directă, fiecare dintre ei având reprezentarea că prin majorarea prețului de ofertă cea mai avantajoasă, R. B. va pierde 27 lei.

Potrivit deciziei penale nr.131/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție „dacă atunci când săvârșește fapta, acțiunea care definește elementul material al laturii obiective, subiectul activ nu a acționat în scopul anume prevăzut de lege, atunci nu este realizată latura subiectivă a infracțiunii”.

În acest sens, apărătorul apelantei inculpate solicită instanței achitarea acesteia în temeiul art.16 lit. b Cod de procedură penală, apreciind că fapta reținută în sarcina inculpatei nu a fost săvârșită cu vinovăția cerută de lege.

Urmează a se constata că în rechizitoriul întocmit de către P. de pe lângă Judecătoria B. nu s-a avut în vedere intenția directă calificată prin scop.

Pentru a se stabili dacă a existat un scop de a obține niște agenți economici un profit ori de a obține inculpații un profit, apărătorul apelantei inculpate consideră că Ministerul Public era obligat a arăta că inculpații urmăreau obținerea unui profit de către cei doi agenți economici, având în vedere că se cunoșteau ori că existau relații de rudenie, de afinitate, de prietenie sau că inculpații au avut un beneficiu de pe urma acestui fapt.

Cu privire la existența vreunei relații între inculpata C. C. S. și cele două societăți, apărătorul acesteia solicită a se avea în vedere că la dosarul cauzei nu există niciun element din care să rezulte că inculpata ar fi urmărit obținerea unui folos de către cele două societăți comerciale, cu atât mai mult cu cât aceasta nu i-a cunoscut pe reprezentanții societăților comerciale.

Cu privire la obținerea unui folos personal, apărătorul apelantei inculpate consideră că în cauză nu există motive pentru a se susține acest aspect.

În ceea ce privește prejudiciul, apărătorul apelantei inculpate a invocat practică judiciară, respectiv decizia penală nr.5/1996 pronunțată de Curtea de Apel B., potrivit căreia, în condițiile în care este defectuos exercitată activitatea de către un angajat, atunci răspunderea angajatului este o răspundere disciplinară.

În cazul de față, inculpații au avut un superior – directorul general și C. de Administrație – care trebuia să le verifice activitatea.

În analiza prejudiciului, apărătorul apelantei inculpate a solicitat instanței a se raporta la două situații, respectiv ce profit a obținut C. L. B. când a exercitat această activitate și ce profit a obținut R. B. când a exercitat aceeași activitate, fără acest contract de asociere, blamat de către parchet.

În prima situație, apărătorul apelantei inculpate consideră că nerealizarea vreunui profit de către C. L. B. și imposibilitatea financiară de susținere a acestei activități de ridicare, transport și depozitare a autovehiculelor staționate în mod neregulamentar sunt considerentele Hotărârii din data de 30.05.2010.

În ceea ce privește activitatea desfășurată de către R. B., urmează a se costata că pentru perioada octombrie 2011 – 2013 au existat numai rezultate cu minus, toate cheltuielile fiind mai mari decât încasările.

Atunci când se invocă un prejudiciu, acesta trebuie să fie cert, iar nu prezumat.

În acest sens, urmează a se avea în vedere raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză, potrivit căruia nu pot fi avute în vedere elemente incerte când se discută de contabilitate.

Astfel, dacă se are în vedere suma de 153 lei, atunci ar trebui eliminate toate facturile emise de către societățile comerciale și nu s-ar putea presupune că la suma de 153 lei s-ar fi ridicat același număr de autovehicule.

De asemenea, apărătorul apelantei inculpate solicită instanței a constata că regula stabilită de către R. B. a fost aceea că va fi avut în vedere prețul oferit doar prin raportare la ofertantul declarat câștigător.

. nu fusese declarat câștigător tocmai pentru că nu avea logistica necesară să procedeze la efectuarea întregilor activități și nu trecuse proba practică, legal stabilită.

Cu privire la circumstanțele personale ale inculpatei, apărătorul acesteia solicită instanței a avea în vedere toate caracterizările depuse la dosar, precum și actele de studii ale inculpatei și ale membrilor familiei sale.

De asemenea, urmează a se constata că la dosar nu există niciun element din care să rezulte că până în prezent aceasta ar mai fi comis vreo faptă disciplinară pentru care să fi fost sancționată.

Față de toate aceste considerente, apărătorul apelantei inculpate solicită instanței admiterea apelului astfel cum a fost formulat.

În faza de judecată a apelului au fost audiați inculpații și s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice-contabile, raportul fiind atașat la dosarul cauzei (filele 42 – 85 volumul III dosar curte).

Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.417 alin.2 Cod procedură penală, curtea reține următoarele:

I.În ceea ce privește motivul de apel invocat de către inculpați, privind achitarea pentru infracțiunea de abuz în serviciu (F. C. – art.16 lit.a Cod procedură penală, S. N. – art.16 lit.a Cod procedură penală / art.16 lit.d Cod procedură penală, V. G. L. – art.16 lit.a Cod procedură penală / art.16 lit.b teza a II-a Cod procedură penală, C. C. S. – art.16 lit.a Cod procedură penală / art.16 lit.d Cod procedură penală / art.16 lit.b Cod procedură penală):

1. Inculpații P. A., F. C., S. N., V. L. și C. C. S. au fost trimiși în judecată, prin rechizitoriul procurorului datat 3.08.2012 și emis în dosarul penal nr._/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art.13² din Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție raportat la art.248 Cod penal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ în care s-a pronunțat sentința penală nr.2528/19.12.2013, în prezent apelată, sentință în care, în mod legal și temeinic, judecătorul a reținut o corectă stare de fapt. Prin coroborarea probelor administrate, fapta apelanților inculpați S. N., F. C. V., C. C. S. și V. G. L. constând în aceea că, în calitate de director exploatare, director economic, șef oficiu juridic, șef compartiment achiziții în cadrul R. B. și membri ai Comisiei însărcinată în cadrul R. B. cu selectarea asociatului cu care se va încheia contractul de asociere în participațiune pentru desfășurarea activității de ridicare, transport și depozitare a vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă a drumurilor publice din municipiul B., prin nerespectarea atribuțiilor de serviciu ce decurgeau din dispoziția directorului general al Regiei nr.165/12.07.2010 privind realizarea acestei proceduri, au negociat cu reprezentanții . SRL și . încheierea contractelor de asociere nr.3645/28.09.2010 și nr.3646/28.09.2010 la un preț mai mare decât cel din ofertă, respectiv 180 de lei (fără TVA) pe vehicul ridicat, în loc de prețul cel mai mic de 153 lei (fără TVA), contractele prevăzând totodată și un preț suplimentar în valoare de 49 de lei (fără TVA) pe vehicul pentru care s-a încasat doar 20% din taxa de ridicare, fără ca această situație să fie prevăzută în invitația de participare sau în oferta celor două societăți, creându-se astfel o pagubă în patrimoniul R. B. și, totodată, un folos în patrimoniul . SRL și ., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu.

Analizând particularitățile infracțiunilor de serviciu și, în special, ale infracțiunii de abuz în serviciu, se constată că acestea apără relațiile sociale a căror normală formare, desfășurare, dezvoltare impune, cu necesitate, asigurarea bunului mers al activității instituțiilor.

Elementul material al infracțiunii este reprezentat de neîndeplinirea, îndeplinirea defectuoasă a unui act din sfera atribuțiilor de serviciu – într-un alt mod decât ar fi trebuit.

Prin urmare, cerința esențială a laturii obiective a infracțiunii constă în aceea că actul îndeplinit defectuos ori neîndeplinit trebuie să constituie pentru subiectul activ o atribuție de serviciu.

În speță, prin decizia nr.9/11.01.1991, Prefectura Județului B., în temeiul art.9 din Legea nr.5/1990 privind administrarea județelor, municipiilor, orașelor și comunelor până la organizarea de alegeri locale a decis, începând cu data de 01.01.1991, să se înființeze regiile autonome și societățile comerciale pe acțiuni cu denumirea, sediul, forma juridică, obiectul de activitate, patrimoniul și respectiv capitalul social inițial, prevăzute în anexele 1a – 18a, regiile autonome fiind persoane juridice române și funcționează pe bază de gestiune economică și autonomie financiară, în Anexa 5a a deciziei fiind inserată înființarea Regiei Autonome de Transport B. (R. B. – filele 25-26 dosar urmărire penală).

Guvernul României, prin Hotărârea nr.597/28.09.1992, a hotărât ca regiile autonome care prestează servicii publice de interes local sau județean și au fost organizate în temeiul Legii nr.15/1990 trec sub autoritatea consiliilor locale, sau, după caz, județene.

La data de 31.05.2010 a fost emisă Hotărârea nr.314/31.05.2010 a Consiliului L. B. prin care s-a aprobat Regulamentul privind organizarea și efectuarea activităților de ridicare, transport și depozitare a vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă a drumurilor publice din M. B..

La data de 31.05.2010, C. L. B., la inițiativa Primăriei B., a aprobat Hotărârea nr.315/2010 prin care a dispus darea în administrare către R. B. a activității de ridicare, transport și depozitare a vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă a drumurilor publice din M. B., regia completându-și în mod corespunzător obiectul de activitate (fila 157 dosar urmărire penală).

R. B. dispunea de spațiul de depozitare a autovehiculelor parcate neregulamentar, dar nu dispunea de utilajele necesare ridicării și transportului acestora (declarația martorului M. G. – fila 37 dosar urmărire penală).

La data de 12.07.2010 inculpatul P. A., în calitate de director general al R. B., ale drepturilor conferite prin contractul de mandat nr.3234/17.07.2008 (filele 280 – 282 dosar urmărire penală) și a atribuțiilor prevăzute la art.15 pct.25 din Regulamentul de organizare și funcționare al R. B., a emis Dispoziția nr.165/12.07.2010 (fila 506 dosar urmărire penală) potrivit căreia s-a constituit la nivelul R. B. o comisie cu următoarea componență:

F. C. – președinte – director economic R. B.,
D. G. – membru în C. de Administrație al R. B. din partea Primăriei B.,
M. C. – membru – director tehnic,
S. N. – membru – director exploatare,
M. G. – membru – șef serviciu producție,
V. L. – membru – șef compartimentul achiziții,
C. C. S. – membru – șef oficiu juridic,

comisie ce avea ca atribuție, potrivit art.2, procedura de selectare a asociatului cu care R. B. va încheia contractul în participațiune pentru desfășurarea activității de ridicare, transport și depozitare a vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă a drumurilor publice din M. B. și demersurile pentru încheierea contractului de asociere în participațiune în sensul de:

- a stabili:

- regulile, condițiile și elementele asocierii, condițiile puse ofertanților pentru a participa la selecție;

- cerințele și criteriile de selectare ale asociatului;

- a evalua ofertele primite și a selecta asociatul pe baza criteriului de selecție;

- a negocia conținutul clauzelor contractuale cu viitorul asociat selectat;

- a efectua demersurile necesare de a încheia contractul, stabilind modul de desfășurare a activității, de colaborare și supraveghere a îndeplinirii contractului și obiectul asocierii, precum și persoanele responsabile pe perioada derulării asocierii.

Potrivit art.4 din respectiva dispoziție, în vederea aducerii la îndeplinire a atribuțiilor conferite, comisia va realiza toate formalitățile necesare, întocmind un dosar cu toate aceste documente ale procedurii, acte ce trebuie întocmite corect, citeț, lizibil, complet și trebuie semnate de toți membrii comisiei (fila 508 dosar urmărire penală), dispoziție semnată de către directorul general – P. A. și șeful oficiului juridic – C. C. S..

Totodată, prin această dispoziție s-a precizat că „prezenta completează fișele posturilor membrilor comisiei și înlocuitorilor acestora și răspund de îndeplinirea întocmai a acestei dispoziții”, fișe care se regăsesc la dosarul cauzei (filele 283 și următoarele dosar urmărire penală).

Având în vedere conținutul Dispoziției nr.165/2010 a directorului general al R. B., curtea constată că sunt total nefondate susținerile inculpatului S. N. în sensul că „nimeni nu i-a adus la cunoștință un regulament de funcționare a comisiei, nimeni nu i-a adus la cunoștință ce atribuții are în cadrul comisiei …nu a avut cunoștință de emiterea acestui act juridic …nu a participat la întocmirea sa ori a conținutului său, aflând despre ea doar ulterior, întrucât prin Dispoziția nr.165/2010 s-a stabilit comisia care urma să parcurgă procedura necesară încheierii raportului juridic de asociere în participațiune, comisie din care a aflat că face parte” (fila 76 volumul IV dosar curte).

O atare argumentație nu poate fi primită întrucât în partea de început a dispoziției se prevăd clar: atribuțiile membrilor comisiei, care completa fișele posturilor membrilor comisiei și înlocuitorilor acestora, care răspundeau de îndeplinirea întocmai a dispoziției.

Prin urmare, niciunei alte persoane sau compartiment nu i s-a stabilit în sarcină emiterea „regulamentului de funcționare” ori a atribuțiilor concrete, membrii comisiei constituită prin Dispoziția nr.165/2010 aveau obligația punerii în aplicare a însărcinărilor primite.

Așa cum rezultă din înscrisurile de la dosar, dar și din declarațiile martorului D. G. „anterior dării în administrarea R., această activitate a fost administrată de Primăria B. în baza unor contracte de achiziție publică de prestări servicii încheiate cu . SRL” (fila 31 dosar urmărire penală).

Aceste probe se coroborează cu declarațiile martorului N. A., asociat al . SRL B., potrivit cărora a încheiat contracte cu Primăria B. din anul 1995, primul fiind cu privire la ridicarea mașinilor abandonate pe domeniul public, apoi contracte cu privire la blocarea mașinilor parcate neregulamentar, iar în anul 2007 contractul nr.195/27.09.2007 valabil până la 31.12.2007, cu posibilitatea de prelungire pe o perioadă de 2 ani conform art.122 lit.j din OUG nr.34/2006 (filele 124-160 dosar urmărire penală), însă în momentul în care a aflat că această activitate va fi trecută la R. B., s-a revoltat pentru că avea angajați până în septembrie 2010 – contractul respectiv a fost prelungit prin acte adiționale.

Ca o precizare, așa cum rezultă din Preambulul contractului de servicii nr.195/27.09.2007, precum și celelalte înscrisuri, acesta s-a încheiat între M. B. și . în temeiul OUG nr.34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de servicii, astfel că sunt nefondate susținerile inculpatului F. C., în sensul că „Primăria Municipiului B. a numit . SRL fără a desfășura nicio licitație”.

Totodată, martorul N. A. a avut o discuție cu P. A., potrivit căreia activitatea de ridicare a autovehiculelor să o continue în parteneriat cu R. B..

La data de 11.08.2010, . sub nr.257 a depus o ofertă de colaborare.

Așa cum a reținut și instanța de fond, din acest moment membrii comisiei desemnați prin Dispoziția nr.165/2010, au procedat la punerea în aplicare a acesteia și la desfășurarea activității de selectare a asociatului.

Esențial pentru speță este criteriul în raport de care comisia a hotărât să se realizeze atribuirea contractului, criteriu care rezultă cu claritate din ofertele de participare transmise către cele două societăți, . SRL și ., „atribuirea contractului se face ofertantului calificat care oferă prețul cel mai mic” (filele 521-522 dosar urmărire penală).

Din probele administrate, rezultă fără putință de tăgadă că inculpații S. N., V. G. L., F. C. și C. C. S. și-au încălcat atribuțiile stabilite prin Dispoziția nr.165/2010, ce completează fișele posturilor, în condițiile în care în final au încheiat un Protocol/28.09.2010 cu cele două firme participante, precum și două contracte de asociere nr.3645/28.09.2010 și nr.3646/28.09.2010, prețul unitar stabilit pe vehicul ridicat fiind de 180 lei + TVA în valoare de 43,2 lei, iar pentru autovehiculele neridicate se încasează 20% din taxa de ridicare, R. va achita 49 lei + TVA (această din urmă sumă nu a fost prevăzută în documentele anterioare și nici nu a făcut obiectul analizei).

În atare împrejurări, deși prețul cel mai mic ofertat a fost de 153 lei (fără TVA), având în vedere conținutul contractelor și modalitatea în care membrii comisiei au înțeles să-și îndeplinească atribuțiile de serviciu, numărul contractelor încheiate (două în loc de unul) – pentru că sarcinile stabilite prin Dispoziția nr.165/2010 constituie atribuții de serviciu – curtea constată că există elementul material al infracțiunii, respectiv îndeplinirea defectuoasă a procedurii de selectare a asociatului cu care R. urma să încheie contractul în participațiune pentru desfășurarea activității de ridicare, transport și depozitare a vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă a drumurilor publice din municipiul B. și modalitatea de încheiere a contractului, aplicarea sau nu a dispozițiilor OUG nr.34/2006 neavând nicio relevanță, contrar criticilor formulate de către apelanții inculpați S. N., F. C., V. L. G. și C. C. S..

2. Atât în motivarea scrisă a apelurilor declarate, cât ți în susținerea orală, apărătorii inculpaților au arătat că procedura de selectare a asociatului nu intră sub incidența OUG nr.34/2006 privind achizițiile publice, iar pregătirea profesională a clienților nu le permitea verificarea legalității unei astfel de proceduri, și, pe cale de consecință, nu există elementul material al infracțiunii, așa cum se arată în rechizitoriu.

Curtea nu va răspunde unei asemenea critici, deoarece în considerentele hotărârii judecătorești apelate nu li se impută inculpaților că și-au îndeplinit defectuos atribuțiile de serviciu pentru că n-au respectat prevederile OUG nr.34/2006 privind achizițiile publice (aplicarea acestor dispoziții neavând nicio relevanță – concluzie la care achiesează și instanța ierarhic superioară, așa cum s-a arătat anterior).

3.1 Potrivit art.248 Vechiul Cod penal, fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta …cauzează o pagubă patrimoniului unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei alte unități din cele la care se referă art.145, se sancționează cu închisoarea.

În unanimitate, inculpații au criticat hotărârea penală și din punct de vedere al modului de calcul al prejudiciului, în sensul că, acesta ar fi fost stabilit de către judecător fără a apela la serviciile unui specialist.

Pentru a înlătura orice suspiciune în ceea ce privește existența și întinderea prejudiciului, la data de 24.06.2014, curtea de apel a dispus efectuarea unei expertize contabile cu următoarele obiective:

a) care este numărul de autovehicule care au fost ridicate, transportate și depozitate în parcarea R. B., pentru care s-a plătit suma de 180 lei+TVA către . și . SRL;

b) care este numărul de autovehicule parcate neregulamentar, dar care nu au mai fost ridicate și transportate, pentru care s-a plătit celor două societăți suma de 49 lei+TVA;

c) care este profitul obținut de R. B., în baza modului în care s-a stabilit că se împart rezultatele financiare între R. B. și . și . SRL, în condițiile în care s-au achitat celor două societăți suma de 180 lei/autovehicul ridicat și suma de 49 lei/autovehicul neridicat;

d) care ar fi fost profitul obținut de R. B., dacă pentru același număr de autovehicule s-a plătit numai suma de 153 lei+TVA pentru autovehiculele ridicate, respectiv dacă nu s-ar fi plătit nicio sumă pentru autovehiculele neridicate.

Inițial a fost desemnată pentru efectuarea expertizei expert A. C., iar prin încheierea de ședință din 17.02.2015, pentru motivele arătate, a fost înlocuită cu expertul B. E. O..

Potrivit concluziilor raportului întocmit de acest din urmă expert:

- numărul de mașini care au fost ridicate, transportate și depozitate în parcarea R. B., pentru care s-a plătit suma de 180 lei+TVA către . și . SRL, este de 6849 mașini;

- numărul de autovehicule parcate neregulamentar, dar care nu au mai fost ridicate și transportate, pentru care s-a plătit celor două societăți suma de 49 lei+TVA este de 1990 mașini;

- profitul obținut de R. B., în baza modului în care s-a stabilit că se împart rezultatele financiare între R. B. și . și . SRL, în condițiile în care s-au achitat celor două societăți comerciale suma de 180 lei/autovehicul ridicat și suma de 49 lei/autovehicul neridicat, este de 396.558,67 lei;

- profitul rezultat în cazul în care s-a plătit numai suma de 153 lei+TVA pentru autovehiculele ridicate, respectiv dacă nu s-ar fi plătit nicio sumă pentru autovehiculele neridicate – 678.991,67 lei.

De precizat, în respectarea prevederilor art.172 alin.8 Cod procedură penală, inculpații și-au desemnat experți – parte, care și-au însușit răspunsurile expertului desemnat de către curte privitor la primele trei obiective stabilite, pentru ultimul făcând precizarea că „suma de 153 lei+TVA nu poate constitui baza de calcul pentru profitabilitatea activităților de ridicare, transport, depozitare și eliberare a autovehiculelor parcate neregulamentar pe teritoriul municipiului B.” (filele 42 – 85 volumul III dosar curte).

Având în vedere starea de fapt reținută, respectiv împrejurarea că inculpații apelanți și-au îndeplinit defectuos atribuțiile de serviciu, contrar sarcinilor stabilite prin Dispoziția nr.165/2010 a directorului general, care completa fișele posturilor, așa cum s-a arătat mai sus, diferența dintre profirul rezultat în cazul în care inculpații respectau criteriul de selecție al ofertantului calificat – prețul cel mai mic – dacă prețul era de 153 lei/autoturism ridicat și nu s-ar fi plătit nicio sumă pentru autoturismul neridicat și profitul obținut în condițiile în care R. a achitat 180 lei/autoturism ridicat celor două societăți și 49 lei/autoturism neridicat este de 282.433 lei (ceea ce constituie o pierdere pentru R. și un avantaj pentru cele două societăți).

În susținerea apelurilor de către inculpați s-a arătat că atâta timp cât în speță se vorbește despre un „prejudiciu prezumat” pentru R. B., atunci fapta nu există.

În speță este vorba despre un prejudiciu în dauna R. B. care s-a născut din îndeplinirea defectuoasă a sarcinilor de serviciu de către inculpații S. N., F. C., V. L. și C. C. S. (atribuirea activității de ridicare, transport și depozitare a mașinilor parcate neregulamentar pe partea carosabilă a drumurilor publice din municipiul B. către ambii ofertanți în loc de unul; stabilirea prețului de 180 lei/autoturism ridicat și 49 lei/autoturism neridicat în loc de 153 lei/autoturism ridicat și fără a plăti pentru autoturism neridicat, așa cum s-a stabilit de către comisie prin invitația de participare la selecție).

În Capitolul IV, Secțiunea a 6-a cod civil face vorbire de repararea prejudiciului în cazul răspunderii delictuale.

Astfel, potrivit art.1385 alin.3 Cod civil, despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de către cel prejudiciat, câștigul pe care în condiții obișnuite el ar fi putut să îl realizeze și de care a fost lipsit.

Dacă fapta ilicită a determinat și pierderea șansei de a obține un avantaj sau de a evita o pagubă, reparația va fi proporțională cu probabilitatea obținerii avantajului ori, după caz, a evitării pagubei.

În atare împrejurări, alin.4 al articolului menționat iese din sfera caracterului cert al prejudiciului și vorbește despre prejudiciu eventual care la rândul său trebuie acoperit.

Aplicând în speță, suma de 282.433 lei este un prejudiciu eventual, născut prin neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu de către apelanții inculpați (facem precizarea că și curtea îl putea determina, însă pentru a înlătura orice suspiciune, a apelat la serviciile unui specialist).

De remarcat, în motivele de apel formulate în scris, inculpatul F. C., făcând referire la prejudiciu, arată că „instanța de fond și-a depășit atribuțiile când și-a permis să efectueze calcule cu privire la prejudiciu” (fila 169 volumul I dosar curte).

Nu împărtășim un atare punct de vedere.

Stabilirea întinderii unui prejudiciu, într-o cauză penală, cade în sarcina instanței de judecată prin coroborarea probelor administrate și efectuarea de calcule.

Prin urmare, judecătoria a procedat la cuantificarea prejudiciului pe baza documentelor contabile aflate la dosarul cauzei și, pe cale de consecință, nu și-a depășit în vreun fel atribuțiile.

Pentru aceste considerente, în speță, curtea cuantifică prejudiciul eventual în valoare de 282.433 lei, ca element constitutiv al infracțiunii pentru care inculpații sunt cercetați.

3.2 Cu referire la cuantumul prejudiciului, inculpatul V. G. L. arată că „prejudiciul ce se poate reține în sarcina sa este prezumtivul profit obținut de către R. B. în perioada cuprinsă între data încheierii protocolului (28.09.2010) și data încheierii actelor adiționale (28.03.2011)”.

La data de 28.09.2010 reprezentanții R. B., director general P. A. și membrii comisiei de evaluare numită prin Dispoziția nr.165/2010 – F. C., S. N., V. L. și C. C. S. – de comun acord au stabilit: activitatea de ridicare, transport și predare la sediul R. B. a vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă a drumurilor publice din M. B. în condițiile prevăzute de OUG nr.195/2002, în conformitate cu Regulamentul aprobat de C. L. al Municipiului B. …să se realizeze prin asociere între R. B. și . SRL B. și . alternativ (o zi unul, o zi celălalt), la un preț unitar (pe vehicul indiferent de tonaj) de 180 lei, la care se adaugă TVA în valoare de 43,2 lei, respectiv la prețul final de 223,2 lei, în condițiile prevăzute de contractele care se vor încheia și prezentul protocol.

…Prezentul protocol reprezintă voința părților și face parte integrantă din contractele care se vor încheia (filele 548 – 549 dosar urmărire penală).

Acest Protocol a fost semnat de către inculpatul S. N. pentru P. A., deși acesta se afla în ziua respectivă în instituție, F. C., V. L., C. C. S. și cei doi reprezentanți ai societăților comerciale.

La aceeași dată au fost încheiate contractele de asociere nr.3645/28.09.2010 și nr.3646/28.09.2010 între R. B. și . B./ . SRL B..

Potrivit art.4, fiecare contract de asociere a fost valabil până la 31.03.2011, cu posibilitatea de prelungire prin act adițional (fila 550 dosar urmărire penală).

La data de 28.03.2011 fiecare contract a fost prelungit printr-un act adițional până la 30.09.2011.

Chiar dacă aceste acte adiționale nu poartă și semnătura inculpatului V. G. L., prejudiciul eventual anterior precizat a fost stabilit și cu privire la acesta, întrucât prin contractul de asociere – din care face parte integrantă și Protocolul din 28.09.2010 semnat de apelant – s-a precizat posibilitatea de prelungire prin act adițional.

Pentru aceste considerente, la stabilirea legii penale mai favorabile (despre care se face vorbire) nu s-a avut în vedere pentru inculpatul V. G. L. un alt cuantum al prejudiciului.

Sub aspectul laturii subiective, autorul săvârșește fapta „cu știință”, adică cu intenție (directă sau indirectă) calificată prin scop.

Inculpații S. N., V. G. L., F. C. și C. C. S. sunt persoane care la momentul selectării ofertantului pentru activitatea de ridicare, transport și depozitare a autoturismelor parcate neregulamentar în M. B. ocupau funcții de conducere în cadrul R. B., prin urmare, în momentul în care au fost desemnați ca și membri în comisie au luat la cunoștință despre atribuții, dar le-au îndeplinit total necorespunzător „cu știință”.

Deși prin declarațiile date, inculpații au încercat să-și „motiveze” activitatea prin raportare la poziția și hotărârile directorului general P. A., ca venite din „partea superiorului” și „trebuie îndeplinite”, probele administrate în cauză dovedesc, fără putință de tăgadă, îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor stabilite în Dispoziția nr.165/2010, care completa fișele posturilor pentru fiecare inculpat.

Din probele administrate, inclusiv înscrisurile existente la dosar, având în vedere și pregătirea profesională a fiecăruia dintre inculpați, curtea constată că aceștia au acționat în modalitatea prezentată, în deplină cunoștință că un ofertant declarat câștigător urmează a-și îndeplini obligațiile asumate la prețul stabilit în urma selecției de oferte și nicidecum în urma unor „negocieri” stabilite în mod ad-hoc chiar și în prezența directorului general al R. B..

Atâta timp cât prin dispoziția emisă au fost stabilite sarcinile membrilor comisiei, iar aceștia le-au îndeplinit contrar celor inserate prin invitația de participare, invitație care a fost emisă de aceiași inculpați, nu pot fi primite concluziile apărării, în special ale inculpatei C. C. S., în sensul că ar fi acționat „din culpă” și și-ar fi exercitat obligațiile prevăzute de lege respectând ierarhia superiorului”.

În considerarea celor dezvoltate mai sus, cum infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată au fost săvârșite de inculpații S. N., F. C., V. L. G. și C. C. S. cu forma de vinovăție cerută de lege, nu pot fi primite concluziile formulate de apelanți în sensul achitării.

II. În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei pentru fiecare inculpat în raport de aplicarea legii penale mai favorabile.

1.Prin rechizitoriul procurorului datat 3.08.2012, emis în dosarul penal nr._/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților P. A., F. C., S. N., V. L. G., C. C. S. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art.13/2 din Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție raportat la art.248 Cod penal, faptă comisă la 28.09.2010.

Sentința penală în prezent apelată a fost pronunțată la data de 19.12.2013, iar la 01.02.2014 au intrat în vigoare Noul Cod penal și Noul Cod de procedură penală, precum și Legile de punere în aplicare – Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal și Legea nr.255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală.

Potrivit art.5 Noul Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Prin Decizia nr.265/2014, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile și nicio autoritate nu poate ignora înțelesul constituțional astfel stabilit.

În speță, în raport de prejudiciul cauzat care depășește 200.000 lei, încadrându-se potrivit art.146 Cod penal în noțiunea de consecințe deosebit de grave, judecătoria a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților P. A., F. C. V., S. N., V. L. G. și C. C. S. din art.13/2 din Legea nr.78/2000 raportat la art.248 Cod penal în art.13/2 din Legea nr.78/2000 raportat la art.248 Cod penal, art.248/1 Cod penal.

Potrivit Noului Cod penal, fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.

În cazul infracțiunilor de abuz în serviciu sau de uzurpare a funcției dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime, conform art.13/2 din Legea nr.78/2000 pentru prevenirea și sancționarea faptelor de corupție.

Noțiunea de funcționar public, în sensul legii penale, este definită în art.175 Noul Cod penal, articol care la litera c a alineatului 1 precizează că este persoana care cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație, exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuțiile legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.

Așa cum s-a arătat anterior, R. B. a fost înființată prin Decizia nr.9/11.01.1991 – Anexa a 5-a a Prefecturii Județului B., regiile autonome fiind persoane juridice române ce funcționează pe bază de gestiune economică și autonomie financiară.

Cum inculpații V. L. G., S. N., F. C. și C. C. S. sunt angajați ai Regiei Autonome de Transport B. și exercită atribuții legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia, sunt funcționari publici în sensul legii penale.

În atare împrejurări, în raport de sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită de către inculpați, încadrarea juridică potrivit Noului Cod penal este art.13/2 din Legea nr.78/2000 raportat la art.297 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.175 alin.1 lit.c Cod penal și art.5 Cod penal (sancționată cu închisoarea de la 2 ani și 8 luni la 9 ani și 4 luni și interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică, spre deosebire de vechea reglementare art.13/2 din Legea nr.78/2000 raportat la art.248, art.248/1 Cod penal când se sancționează cu închisoarea de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi).

2. În susținerea orală a apelului, inculpații S. N. și V. L. G. arată că încadrarea juridică a faptei este art.297 Noul Cod penal cu aplicarea art.308 Noul Cod penal, art.5 Noul Cod penal și art.175 alin.2 Noul Cod penal.

O atare încadrare juridică nu poate fi reținută întrucât inculpații sunt angajați ai unei regii autonome și sunt funcționari publici în sensul legii penale conform art.175 alin.1 lit.c Noul Cod penal și nicidecum nu fac parte din categoria „alte persoane” – art.308 Cod penal.

3. Pentru considerentele arătate la punctul II.3 prejudiciul eventual în patrimoniul R. B. depășește 200.000 lei, iar inculpatului V. G. L. nu i se poate reține un prejudiciu sub această valoare, pentru ca fapta să fie încadrată potrivit art.248 Vechiul Cod penal, astfel că nu poate fi admis acest motiv de apel invocat (fila 64 volumul III dosar curte).

III. În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, motiv de apel invocat de către procuror, dar și de inculpatul S. N..

În acord cu opinia instanței de fond, curtea reține că fapta inculpaților S. N., V. G. L., F. C. și C. C. S., angajați ai R. B. și membri ai comisiei însărcinată cu selectarea asociatului cu care se va încheia contractul de asociere în participațiune pentru desfășurarea activității de ridicare, transport și depozitare a vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă a drumurilor publice din municipiul B., prin nerespectarea atribuțiilor de serviciu ce decurgeau din dispoziția directorului general al regiei nr.165/12.07.2010, au negociat cu reprezentanții . SRL și . încheierea contractelor de asociere nr.3645/28.09.2010 și nr.3646/28.09.2010 la un preț mai mare decât cel din ofertă, respectiv 180 lei (fără TVA)/vehicul ridicat în loc de prețul cel mai mic de 153 lei (fără TVA), contractele prevăzând, totodată, și un preț suplimentar în valoare de 49 lei (fără TVA)/vehicul pentru care s-a încasat doar 20% din taxa de ridicare, fără ca această situație să fie prevăzută în invitația de participare sau în oferta celor două societăți, creându-se astfel o pagubă în patrimoniul R. B. și, totodată, un folos în patrimoniul . SRL și ., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art.13/2 din Legea nr.78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție raportat la art.297 alin.1 Cod penal, art.175 alin.1 lit.c Cod penal, art.5 Cod penal, potrivit noii reglementări / art.13/2 din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție raportat la art.248 Cod penal, potrivit vechii reglementări.

La stabilirea și aplicarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal / art.74 Noul Cod penal.

Potrivit art.74 Cod penal, stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii precum și mijloacele folosite;

b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;

d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;

e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;

f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal;

g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

„Orice infracțiune tulbură nu numai ordinea juridică, dar și – în primul rând – mediul social, ocrotit în valorile sale fundamentale, prin normele dreptului penal; această tulburare – susceptibilă de a se repeta în viitor – creează o stare de primejdie pentru valorile sociale, pentru normala lor desfășurare și dezvoltare în interesul societății însăși.

De asemenea, infracțiunea creează un sentiment de revoltă și dezaprobare din partea colectivității, care resimte necesitatea unei reacții împotriva făptuitorului. Iar această reacție – așa cum o percepe conștiința socială, oglindită în norma de drept penal – trebuie să fie pe măsura tulburării pe care fapta a produs-o în mediul social”. (Ș. D., V. Papadopol – Individualizarea judiciară a pedepselor – pagina 108).

Se reține că, potrivit legii noi, limitele de pedeapsă principală prevăzute pentru infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art.13/2 din Legea nr.78/2000 raportat la art.297 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.175 alin.1 lit.c Cod penal se situează între 2 ani și 8 luni închisoare și 9 ani și 4 luni închisoare, spre deosebire de vechea reglementare când se situau între 5 ani și 15 ani închisoare, astfel însăși legiuitorul a înțeles să reducă limitele de pedeapsă pentru o atare infracțiune.

Desigur, fără a ignora starea de pericol social creată prin afectarea relațiilor sociale care asigură bunul mers al instituției în care activează, în aplicarea pedepsei față de fiecare inculpat, curtea are în vedere o valorificare a tuturor criteriilor generale care caracterizează fapta comisă, dar și persoana inculpaților.

Sub acest din urmă aspect, se reține că inculpații sunt fără antecedente penale, au pregătire superioară, ocupă funcții de conducere în cadrul R. B., s-au prezentat la fiecare termen de judecată în fața organelor judiciare și au înțeles să dea declarații în vederea aflării adevărului.

Având în vedere împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, dar și datele ce caracterizează persoana inculpaților, precum și limitele de pedeapsă prevăzute de noua legislație, curtea va proceda la o reducere a pedepsei principale de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare cu privire la fiecare inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art.13/2 din Legea nr.78/2000 raportat la art.297 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.175 alin.1 lit.c Cod penal, împrejurări în care se vor admite apelurile declarate de către inculpați (art.421 alin.1 pct.2 lit.a Cod procedură penală) și, pe cale de consecință, se va respinge apelul declarat de către procuror împotriva sentinței penale nr.2528/19.12.2013, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei B., hotărâre ce va fi desființată în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile și individualizarea judiciară a pedepsei.

Având în vedere condițiile prevăzute de art.91 Cod penal, față de faptul că pedeapsa aplicată este închisoarea de 3 ani, că inculpații S. N., F. C., V. L. G. și C. C. S. nu au mai fost condamnați anterior la pedeapsa închisorii, că apelanții și-au manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, în raport de persoana infractorilor și conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, curtea va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 3 ani, cu impunerea de măsuri de supraveghere și obligații prevăzute de art.93 Cod penal.

IV. În ceea ce privește încetarea procesului penal, motiv de apel invocat de către inculpații S. N., F. C. și C. C. S..

În dosarul penal nr.1152/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B. se efectuează urmărirea penală sub aspectul săvârșirii unor infracțiuni de serviciu asimilate celor de corupție în concurs cu infracțiuni de fals intelectual față de lucrători din cadrul IPJ B., Poliția Locală B., R. B., . B. și . SRL cu privire la încălcarea dispozițiilor legale în cadrul desfășurării activității de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar.

Procedând la analizarea materialului probator referitor la desfășurarea acestei activități de către persoanele juridice menționate și anume cele privind încheierea contractelor de asociere înregistrate sub nr.3645 și nr.3646, din 28.09.2010, între R. B. pe de o parte, și . și . SRL de cealaltă parte, se pot constata anumite neregularități privind procedura respectivă, în sensul neaplicării dispozițiilor legale privind achizițiile publice și nerespectării reglementărilor interne adoptate în acest sens de R. B. privind „procedura de selectare a asociatului”, respectiv reținându-se în principal încheierea contractelor respective cu o societate comercială a cărei „ofertă nu a fost declarată câștigătoare” și stabilind totodată ca activitatea respectivă să se realizeze „la un preț unitar” mai mare decât cel cuprins în „oferta acceptată și considerată câștigătoare”, astfel cum rezultă în mod special din adresele R. B. nr.3574/22.09.2011 și nr.3575/22.09.2011 comunicate societăților respective, precum și din înscrisul denumit „Protocol” înregistrat sub nr.6331/28.09.2010 și contractele de asociere respective.

În atare împrejurări, prin ordonanța procurorului datată 10.11.2011 emisă în dosarul penal nr.1152/P/2011 s-a dispus disjungerea cauzei sub aspectul săvârșirii de către numiții P. A., F. C., S. N., V. L. G. și C. C. S. a infracțiunii prevăzute de art.13/2 din Legea nr.78/2000 raportat la art.248 Cod penal și declinarea cauzei astfel disjunse și trimiterea dosarului nou format Parchetului de pe lângă Judecătoria B., spre competentă cercetare și soluționare. (fila 2 dosar urmărire penală)

Astfel, s-a format dosarul de urmărire penală nr._/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B..

Prin motivele de apel, inculpatul S. N. arată că împotriva sa nu s-a formulat vreo plângere penală, vreo constituire de parte civilă, astfel că se află în condițiile art.16 alin.1 lit.e Noul Cod de procedură penală, potrivit cu care acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă lipsește plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale.

Prin motivele de apel scrise, inculpații F. G. C. și C. C. S. arată că potrivit art.221 alin.4 Cod procedură penală în ipoteza în care s-a produs o pagubă uneia din unitățile la care se referă art.145 Cod penal, „unitatea păgubită este obligată să sesizeze de îndată organul de urmărire penală, să prezinte situații explicative cu privire la întinderea pagubei …și să se constituie parte civilă”; cum în speță nu există o astfel de plângere, se impune încetarea urmăririi penale, potrivit art.11 pct.1 lit.c Cod procedură penală raportat la art.10 lit.f Cod procedură penală.

Motivele de apel privitoare la sesizarea organelor de urmărire penală sunt nefondate.

Din actele și lucrările dosarului, curtea reține că această cauză s-a format urmare a disjungerii dintr-o altă cauză, în care a avut loc sesizarea organelor de urmărire penală într-unul din modurile prevăzute de lege și declinării către organul de urmărire penală competent.

De altfel, procurorul nici nu putea dispune, în momentul în care în cauza unde efectua cercetări – nr.1152/P/2011 – a constatat anumite neregularități privind procedura încheierii contractelor de asociere nr.3645/28.09.2010 și nr.3646/28.09.2010 între R. B., pe de o parte, și . și . SRL de cealaltă parte, infracțiunile respective fiind de competența altui parchet, decât prin ordonanță conform art.45 alin.1 Cod procedură penală raportat la art.203 alin.1 Cod procedură penală, disjungerea și declinarea cauzei (art.38 Cod procedură penală raportat la art.45 alin.1 Cod procedură penală, respectiv art.42 Cod procedură penală raportat la art.45 alin.1 Cod procedură penală).

Cum pentru începerea urmăririi penale în cazul săvârșirii infracțiunii ce formează obiectul prezentului dosar nu există prevăzut un mod special de sesizare a organului de urmărire penală, iar persoana vătămată R. B. nu s-a constituit parte civilă, prevederile art.221 alin.4 Cod procedură penală nu sunt aplicabile în speță, pe cale de consecință, nu pot fi primite concluziile privind încetarea procesului penal.

De altfel, această problemă a făcut obiectul verificării de către instanța de fond, prin încheierea de ședință din 29.03.2013 în dosar nr._ /2013, considerente pe care instanța de control judiciar le însușește în totalitate. (fila 150 dosar judecătorie).

Prin sesizare organele de urmărire penală iau cunoștință despre săvârșirea unei infracțiuni și, astfel, se impune începerea urmăririi penale.

Legislația procesual penală arată care sunt modurile de sesizare a organelor de urmărire penală: plângerea, denunțul, sesizarea din oficiu, exprimarea dorinței guvernului străin – art.221 Cod procedură penală, sesizările făcute de persoane cu funcții de conducere sau de control – art.227 Cod procedură penală.

Literatura de specialitate a clasificat aceste moduri de sesizare în mai multe categorii în funcție de diferite criterii, între care persoanele sau autoritățile care fac sesizarea.

Astfel, după acest criteriu, primele trei moduri se încadrează în categoria „modurilor de sesizare generală”, iar celelalte în „moduri speciale de sesizare – plângere prealabilă, sesizarea organului prevăzut de lege, autorizarea prealabilă, o sesizare din partea guvernului străin”.

Aceste moduri de sesizare specială a organelor de urmărire penală sunt expres prevăzute de lege:

- plângerea prealabilă este instituită de lege pentru unele infracțiuni;

- sesizarea organului prevăzut de lege – pentru unele infracțiuni care aduc atingere capacității de luptă a forțelor armate – art.413 – 417 Cod penal acțiunea penală se pune în mișcare numai la sesizarea comandantului – art.431 Cod penal/art.337 Vechiul Cod penal;

- autorizația prealabilă – din partea autorităților este o condiție indispensabilă pentru începerea urmăririi penale (în cazul infracțiunilor comise de Președintele României, deputați, senatori, magistrați).

Potrivit art.228 alin.1 Cod procedură penală – aplicabil în speță la momentul respectiv – urmărirea penală nu putea fi începută dacă există vreunul din cazurile prevăzute de art.10, cu excepția celui prevăzut la litera b/1.

Cazurile de împiedicare a acțiunii penale sunt și cazuri de împiedicare a începerii urmăririi penale.

Potrivit art.10 lit.f Cod procedură penală acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar dacă a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată, dacă lipsește plângerea prealabilă a persoanei vătămate, autorizarea sau sesizarea organului competent ori altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale (art.16 lit.e Noul Cod de procedură penală).

Aceste cazuri de împiedicare a acțiunii penale sunt prevăzute și în art.221 Cod procedură penală ca moduri speciale de sesizare a organelor de urmărire penală.

Însă, cum pentru infracțiunea dedusă judecății nu este prevăzută de lege o condiție pentru punerea în mișcare a acțiunii penale și implicit un mod special de sesizare a organelor de urmărire penală – art.221 alin.4 Cod procedură penală – ci sesizarea se face prin unul dintre modurile generale de sesizare, curtea va respinge ca nefondate susținerile inculpaților privind aplicarea dispozițiilor procesual penale privitoare la încetarea procesului penal.

V. În ceea ce privește restituirea cauzei la procuror.

Potrivit art.332 alin.1 Vechiul Cod de procedură penală, când se constată, înainte de terminarea cercetării judecătorești, că în cauza supusă judecății s-a efectuat cercetare penală de un alt organ decât cel competent, instanța se desesizează și restituie cauza procurorului, care procedează potrivit art.268 alin.1. Cauza nu se restituie atunci când constatarea are loc după începerea dezbaterilor sau când instanța, în urma cercetării judecătorești, schimbă încadrarea juridică a faptei într-o altă infracțiune pentru care cercetarea penală ar fi revenit altui organ de cercetare.

Instanța se desesizează și restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale în cazul nerespectării dispozițiilor privitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanței, prezența învinuitului sau a inculpatului și asistarea acestuia de către apărător.

Potrivit art.346 alin.3 Noul Cod de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară restituie cauza la parchet dacă:

a) rechizitoriul este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea nu a fost remediată de procuror în termenul prevăzut la art. 345 alin. (3), dacă neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecății;

b) a exclus toate probele administrate în cursul urmăririi penale;

c) procurorul solicită restituirea cauzei, în condițiile art. 345 alin. (3), ori nu răspunde în termenul prevăzut de aceleași dispoziții.

Conform art.15 Vechiul Cod de procedură penală, în vigoare la momentul efectuării urmăririi penale, persoana vătămată se poate constitui parte civilă în cursul urmăririi penale, precum și în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare.

Urmărirea penală trebuie să se desfășoare potrivit dispozițiilor legale; în cazul în care prima instanță constată că s-au încălcat dispozițiile legale sancționate cu nulitatea absolută care, potrivit legii, nu poate fi acoperită în niciun mod, are obligația restituirii cauzei la procuror pentru refacerea actelor procesuale lovite de o astfel de nulitate.

În speță, în faza de urmărire penală, prin adresele nr.2618/08.06.2012 și nr.3349/23.07.2012, persoana vătămată R. B. a comunicat faptul că, întrucât nu au fost desemnați membrii Consiliului de Administrație, nu poate da curs adreselor organului de urmărire penală prin care li se aduce la cunoștință că se pot constitui parte civilă în cauză.

Totodată, prin rechizitoriul procurorului, în temeiul art.15 alin.2 Cod procedură penală raportat la art.221 Cod procedură penală, s-a comunicat R. B. că are posibilitatea de a se constitui parte civilă în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare (fila 36 din rechizitoriu).

În faza de judecată, a fost citată R. B., prin reprezentant.

Primul termen de judecată în cauză a fost fixat la data de 20.09.2012, iar citirea actului de sesizare a instanței a avut loc la data de 09.05.2013.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că R. B. a avut timp suficient pentru a da curs prevederilor art.15 alin.2 Cod procedură penală, care le-au fost aduse la cunoștință de către organele judiciare; mai mult, și-au desemnat doi reprezentanți incompatibili în instanță, până când judecătoria a constatat aceste împrejurări.

Cum la fiecare termen de judecată, R. B. a fost citată prin reprezentant și nu a respectat prevederile art.15 alin.2 Cod procedură penală, în mod legal și temeinic instanța de fond a constatat că nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Potrivit art.291 Cod procedură penală judecata poate avea loc numai dacă părțile sunt legal citate și procedura este îndeplinită.

Neprezentarea părților citate nu împiedică judecarea cauzei, conform alin.2 al art.291 Cod penal.

Cum în speță, R. B. a fost citată la fiecare termen de judecată prin reprezentant, iar începând cu data de 10.10.2013 a avut termen în cunoștință prin prezentarea consilierului juridic și în aplicarea prevederilor art.291 alin.3 Cod procedură penală, sunt nefondate susținerile potrivit cărora „persoana păgubită nu a participat la judecarea cauzei, iar instanța de fond a dispus condamnarea și respingerea acțiunii civile formulate de o persoană care nu are calitatea de persoană vătămată”.

În ceea ce privește prejudiciul, ca element constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu, curtea a făcut referire în partea de început a considerentelor deciziei penale prezente, astfel că dacă R. B. nu a înțeles să se constituie parte civilă în cauză datorită faptului că în perioada 16.11.2011 – 18.10.2012, așa cum arată în susținerea apelului, nu ar fi avut constituit C. de Administrație, nu înseamnă că nu există latură civilă ori că nu a fost rezolvat fondul cauzei (cu referire la latura civilă).

Mai mult, persoanei vătămate i s-a pus în vedere posibilitatea de a se constitui parte civilă prin chiar actul de sesizare a instanței, astfel că nu pot fi primite motivele de apel invocate atât de către inculpați, cât și de apelanta persoană vătămată R. B..

Împrejurarea că până la data de 18.10.2012 nu ar fi avut C. de Administrație și astfel nu a putut fi reprezentată în instanță, este fără relevanță pentru instanța de judecată și excede prezentului cadru procesual, fiind o problemă de ordin intern cu rezolvare la nivel de regie și nicidecum prin invocarea, în mod nefondat, a încălcării de către instanță a prevederilor art.15 alin.2 Cod procedură penală.

De asemenea, cum citirea actului de sesizare a instanței a avut loc la data de 09.05.2013, din momentul în care a existat C. de Administrație – 18.10.2012 – R. B. putea să-și formuleze constituirea de parte civilă.

Dacă R. B. nu s-a constituit parte civilă în cauză se datorează propriei culpe, însă nu are drept consecință inexistența unui prejudiciu.

În atare împrejurări, în baza art.421 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, se va respinge, ca nefondat, apelul declarat de persoana vătămată R. B. împotriva sentinței penale nr.2528/2013 a Judecătoriei B..

Potrivit art.421 alin.1 pct.2 lit.b Cod procedură penală, instanța, judecând apelul, pronunță una dintre următoarele soluții: admite apelul și desființează sentința primei instanțe și dispune rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată pentru motivul că judecarea cauzei la acea instanță a avut loc în lipsa unei părți nelegal citate sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate, invocată de acea parte. Rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată se dispune și atunci când există vreunul dintre cazurile de nulitate absolută, cu excepția cazului de necompetență, când se dispune rejudecarea de către instanța competentă.

Cum persoana vătămată R. B. a fost legal citată și instanța de fond s-a pronunțat asupra laturii civile, este nefondată cererea R. B. privind trimiterea spre rejudecare a cauzei cu privire la acțiunea civilă la instanța de fond și invalidarea măsurii ridicării sechestrului judiciar.

Potrivit art.249 Cod procedură penală / art.163 Vechiul Cod de procedură penală, procurorul în cursul urmăririi penale …sau instanța de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului …poate lua măsuri asigurătorii prin ordonanță sau, după caz …,pentru a evita ascunderea, …care pot servi la repararea pagubei produse prin infracțiune.

Măsura asiguratorie se aplică asupra bunurilor inculpatului și a părții responsabile civilmente.

În respectarea acestor prevederi legale, prin ordonanța din 13.06.2012 emisă în dosarul de urmărire penală nr._/P/2011, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile deținute în proprietate / coproprietate de către inculpații S. N., F. C., V. L. G., C. C. S. până la concurența sumei de 195.048 lei (filele 1214 – 1447 dosar de urmărire penală).

Cum persoana vătămată R. B. nu s-a constituit parte civilă, iar pretențiile formulate de către M. B. prin Primar au fost respinse ca nefondate, nefiind îndeplinite condițiile pentru menținerea măsurii asigurătorii dispuse de către procuror, în mod legal, instanța de fond a dispus ridicarea măsurii.

În condițiile în care inculpații nu au fost obligați la despăgubiri civile, vor fi respinse solicitările persoanei vătămate apelante R. B. în sensul menținerii măsurii asigurătorii până la soluționarea laturii civile de către instanța de fond.

VI. Împotriva hotărârii menționate a declarat apel M. B. prin Primar, fără a arăta motivele în scris.

La data de 25.06.2015, în faza de judecată a apelurilor, față de concluziile expertizei contabile efectuate în cauză, apărătorul ales al apelantului parte civilă M. B. prin primar arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea căii de atac promovate.

În atare împrejurări, cum judecătoria a soluționat acțiunea civilă cu privire la această parte civilă, iar în calea de atac nu se identifică aspecte în sensul art.417 alin.2 Cod procedură penală, se va respinge, ca nefondat, apelul declarat de M. B. prin Primar (art.421 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală).

VII. În ceea ce privește excepția de nelegalitate a Hotărârilor Consiliului L. al Municipiului B. nr.314/2010, nr.315/2010 și nr.545/2011.

La data de 28.05.2015, în ședință publică, inculpatul S. N. a invocat excepția de nelegalitate a următoarelor:

a) Hotărârea Consiliului L. al Municipiului B. nr.314/31.05.2010 de aprobarea Regulamentului privind organizarea și efectuarea activităților de ridicare, transport și depozitare a vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă a drumurilor publice din B.;

b) Hotărârea Consiliului L. al Municipiului B. nr.315/31.05.2010 de dare în administrare către R. B. a activității de ridicare, transport și depozitare a vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă a drumurilor publice din B.;

c) Hotărârea Consiliului L. al Municipiului B. nr.545/31.08.2011 privind modificarea și completarea Regulamentului privind organizarea și efectuarea activităților de ridicare, transport și depozitare a vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă a drumurilor publice din B. și, pe cale de consecință, în baza art.4 alin.3 din Legea nr.554/2004 la soluționarea apelului să nu se ia în considerare actele ce sunt nelegale.

În motivare, inculpatul arară că în ședința din 25.05.2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul competent să judece recursul în interesul legii, a pronunțat Decizia nr.9/25.05.2015 în dosarul nr.3/2014, prin care a admis recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului și a stabilit că: „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.128 alin.1 lit.d, art.134 alin.2 și art.135 din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art.3 alin.1, art.5, art.36 alin.1, alin.2 lit.d și alin.6 lit.a pct.13 din Legea administrației publice locale nr.215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art.21 lit.b și art.24 lit.d din Legea cadru a descentralizării nr.195/2006, procedura de aplicare a măsurii tehnico-administrative constând în ridicarea vehiculelor staționate/oprite neregulamentar pe partea carosabilă, prevăzută de art.64 și art.97 alin.1 lit.l și alin.6 din OUG nr.195/2002 nu poate fi reglementată prin hotărâri ale consiliilor locale.

O asemenea soluție este obligatorie, potrivit art.517 alin.4 din Codul de procedură civilă.

Ca atare, susține inculpatul/susțin inculpații – care și-au însușit excepția invocată – că hotărârile consiliilor locale sunt lovite de nulitate întrucât stabilesc și sancționează contravenții în domeniul circulației rutiere, domeniu reglementat de OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Acuzația adusă fiecărui inculpat rezidă din adoptarea Hotărârilor Consiliului L. al Municipiului B. nr.314 și nr.315/31.05.2010, prin care pe de o parte C. L. al Municipiului B. a aprobat Regulamentul privind organizarea și efectuarea activităților de ridicare, transport și depozitare a vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă a drumurilor publice din M. B. și apoi pentru darea în administrare către R. B. a activității de ridicare, transport și depozitare a vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă a drumurilor publice din municipiul B..

Ca urmare a adoptării acestor hotărâri, arată că, susținerea procurorului, că inculpații și-au exercitat atribuțiile de serviciu în scopul derulării procedurii de atribuire a activității de ridicare, transport și depozitare a vehiculelor staționate neregulamentar încheind Protocolul din 28.09.2010, respectiv contractele de asociere nr.3645/28.09.2010 și nr.3646/28.09.2010 cu . SRL și ., producând un prejudiciu în patrimoniul R. B..

În motivare, inculpatul face referire la legăturile din adoptarea hotărârilor Consiliului L. al Municipiului B. și acuzațiile aduse, după cum urmează:

- dacă Hotărârile Consiliului L. al Municipiului B. nr.314 și nr.315/31.05.2010 sunt nelegale, atunci întreaga activitate de ridicare, transport și depozitare a vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă a drumurilor publice din M. B. efectuată de R. B. este nelegală;

- nulitatea Hotărârilor Consiliului L. al Municipiului are efect retroactiv;

- dacă această activitate este nelegală, nu s-a creat nicio pagubă în patrimoniul R. B. și un folos în patrimoniul celor două societăți comerciale, constând în diferența de tarif ce trebuia aplicată serviciului de ecarisaj auto;

- diferența de tarif ce trebuia aplicată serviciului de ecarisaj auto apare ca o sumă care urma să fie încasată de R. B., în mod nelegal, dintr-o activitate nelegală (filele 101 – 115, volumul III dosar curtea de apel).

Pentru opozabilitate a fost citat în proces C. L. al Municipiului B..

Cu referire la excepția invocată, curtea reține următoarele:

La data de 25.05.2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul competent să judece recursul în interesul legii a pronunțat decizia nr.9/2015, prin care a admis recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului și, în consecință, a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.128 alin.1 lit.d, art.134 alin.2 și art.135 din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art.3 alin.1, art.5, art.36 alin.1, alin.2 lit.d și alin.6 lit.a pct.13 din Legea administrației publice locale nr.215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art.21 lit.b și art.24 lit.d din Legea – cadru a descentralizării nr.195/2006, procedura de aplicare a măsurii tehnico-administrative constând în ridicarea vehiculelor staționate/oprite neregulamentar pe partea carosabilă, prevăzută de art.64 și art.97 alin.1 lit.d și alin.6 din OUG nr.195/2002, nu poate fi reglementată prin hotărâri ale consiliilor locale.

Obligatorie, potrivit art.517 alin.5 din Codul de procedură civilă.

Potrivit art.517 alin.4 Cod procedură civilă dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

În speță, decizia nr.9/25.05.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr.526 din 15.07.2015, moment de la care devine obligatorie pentru instanțe, conform art.517 alin.4 Cod procedură penală.

Excepția de nelegalitate a Hotărârilor Consiliului L. al Municipiului B. nr.314/2010, nr.315/2010 și nr.545/2011 a fost invocată la data de 28.05.2015, iar decizia penală prezentă, prin care instanța soluționează cererea formulată, s-a pronunțat la data de 08.07.2015, dată la care recursul în interesul legii menționat nu era obligatoriu, nefiind publicat în Monitorul Oficial.

Trecând peste acest aspect, potrivit art.4 din Legea nr.554/2.12.2004, Legea contenciosului administrativ, legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate, instanța investită cu fondul litigiului și în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate, constatând că de actul administrativ cu caracter individual depinde soluționarea litigiului pe fond, este competentă să se pronunțe asupra excepției.

Potrivit alin.4 al art.4 din lege, actele cu caracter normativ nu pot forma obiect al excepției de nelegalitate.

Controlul judecătoresc al actelor administrative cu caracter normativ se exercită de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anulare, în condițiile prevăzute de lege.

Având în vedere conținutul Hotărârilor Consiliului L. al Municipiului B. nr.314/2010, nr.315/2010 și nr.545/2011 în legătură cu care a fost invocată excepția de nelegalitate, curtea constată că acestea sunt acte administrative cu caracter normativ întrucât au fost emise pentru organizarea și efectuarea activităților de ridicare, transport și depozitare a vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă a drumurilor publice din municipiul B. pentru darea în administrare către R. B. a acestor activități.

Cum competența de soluționare a excepției invocate revine instanței de contencios administrativ potrivit art.4 alin.4 din Legea nr.554/2004, Legea contenciosului administrativ, curtea va respinge, ca inadmisibilă, o atare excepție de nelegalitate a Hotărârilor Consiliului L. al Municipiului B. nr.314/2010, nr.315/2010 și nr.545/2011.

În considerarea celor dezvoltate mai sus, în baza art.421 alin.1 pct.2 lit.a Cod procedură penală, va admite apelurile declarate de inculpații F. C. V., S. N., V. G. L. și C. C. S. împotriva sentinței penale nr.2528/19.12.2013 a Judecătoriei B., pronunțată în dosar nr._, pe care o va desființa în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile și individualizarea judiciară a pedepsei.

I.a. Rejudecând în aceste limite, va reduce pedeapsa aplicată inculpatului F. C. V. de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art.13/2 din Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție raportat la art. 297 alin.1 Cod penal, art.175 alin.1 lit. c Cod penal și art.5 Cod penal ( art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 Cod penal, art.248/1 Cod penal în vechea reglementare.)

În baza art.67 alin.2 Cod penal raportat la art.66 alin. 1 lit. a și b Cod penal va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 1 an de la data rămânerii definitive a prezentei.

În baza art. 65 alin.1 raportat la art.66 alin.1 lit.a și b Cod penal va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat de la rămânerea definitivă a prezentei și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art.91 Cod penal va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani.

În baza art.93 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va fi obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune B., la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile ;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor de existență.

În baza art. 93 alin. 2 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, va impune inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune B. sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. 3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile în cadrul Primăriei Municipiului B. sau în cadrul Fundației pentru promovarea sancțiunilor comunitare - Atelierul MFC B..

Va pune în vedere inculpatului prevederile art.96 Cod penal.

I.b. Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului S. N. de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art.13/2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție raportat la art.297 alin. 1 Cod penal, art. 175 alin. 1 lit. c Cod penal și art. 5 Cod penal ( art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 Cod penal, art. 248/1 Cod penal în vechea reglementare.)

În baza art. 67 alin. 2 Cod penal raportat la art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 1 an de la data rămânerii definitive a prezentei.

În baza art.65 alin. 1 raportat la art.66 alin.1 lit. a și b Cod penal va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat de la rămânerea definitivă a prezentei și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 91 Cod penal va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani.

În baza art. 93 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va fi obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune B., la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile ;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor de existență.

În baza art.93 alin.2 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, va impune inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune B. sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art.93 alin.3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile în cadrul Primăriei Municipiului B. sau în cadrul Fundației pentru promovarea sancțiunilor comunitare - Atelierul MFC B..

Va pune în vedere inculpatului prevederile art. 96 Cod penal.

I.c.Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului V. G. L. de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art.13/2 din Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție raportat la art.297 alin. 1 Cod penal, art. 175 alin. 1 lit. c Cod penal și art.5 Cod penal (art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 Cod penal, art.248/1 Cod penal în vechea reglementare.)

În baza art. 67 alin. 2 Cod penal raportat la art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 1 an de la data rămânerii definitive a prezentei.

În baza art. 65 alin. 1 raportat la art.66 alin.1 lit. a și b Cod penal va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat de la rămânerea definitivă a prezentei și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 91 Cod penal va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani.

În baza art. 93 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va fi obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune B., la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile ;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor de existență.

Va pune în vedere inculpatului prevederile art. 96 Cod penal.

I.d. Va reduce pedeapsa aplicată inculpatei C. C. S. de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art.13/2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție raportat la art.297 alin.1 Cod penal, art. 175 alin. 1 lit. c Cod penal și art. 5 Cod penal (art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 Cod penal, art.248/1 Cod penal în vechea reglementare.)

În baza art. 67 alin. 2 Cod penal raportat la art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal va aplica inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 1 an de la data rămânerii definitive a prezentei.

În baza art. 65 alin. 1 raportat la art.66 alin. 1 lit. a și b Cod penal va interzice inculpatei ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat de la rămânerea definitivă a prezentei și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 91 Cod penal va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani.

În baza art. 93 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpata va fi obligată să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune B., la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile ;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor de existență.

În baza art. 93 alin. 2 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, va impune inculpatei să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune B. sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. 3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile în cadrul Primăriei Municipiului B. sau în cadrul Fundației pentru promovarea sancțiunilor comunitare - Atelierul MFC B..

Va pune în vedere inculpatei prevederile art. 96 Cod penal.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței.

II. Va respinge apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria B., părțile civile R. Autonomă de Transport B. și M. B., prin primar împotriva sentinței penale menționate (art.421 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală).

În temeiul art.275 alin.2 Cod procedură penală va obliga părțile civile la câte 400 lei cheltuieli judiciare în apel, restul cheltuielilor judiciare urmând să rămână în sarcina statului.

În temeiul art.273 Cod procedură penală va obliga părțile civile la plata sumei de 3520 lei onorariu expert B. E. O. pentru expertiza contabilă efectuată în faza de judecată a apelului – raport nr._/2015, urmând ca o copie a prezentei decizii să fie comunicată Biroului local de expertize contabile și tehnice de pe lângă Tribunalul B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge excepția de nelegalitate invocată de către inculpatul S. N. cu privire la HCL B. nr. 314/2010, nr. 315/2010 și nr. 545/2011.

I. Admite apelurile declarate de inculpații F. C. V., S. N., V. G. L. și C. C. S. împotriva sentinței penale nr.2528/19.12.2013 a Judecătoriei B., pronunțată în dosar nr._, pe care o desființează în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile și individualizarea judiciară a pedepsei.

I.a. Rejudecând în aceste limite, reduce pedeapsa aplicată inculpatului F. C. V. de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art.13/2 din Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție raportat la art.297 alin.1 Cod penal, art.175 alin. 1 lit. c Cod penal și art.5 Cod penal ( art.13/2 din Legea nr.78/2000 raportat la art.248 Cod penal, art. 248/1 Cod penal în vechea reglementare.)

În baza art. 67 alin. 2 Cod penal raportat la art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 1 an de la data rămânerii definitive a prezentei.

În baza art.65 alin. 1 raportat la art.66 alin. 1 lit. a și b Cod penal interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat de la rămânerea definitivă a prezentei și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 91 Cod penal dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani.

În baza art. 93 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune B., la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile ;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor de existență.

În baza art.93 alin.2 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, impune inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune B. sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art.93 alin.3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul prestează o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile în cadrul Primăriei Municipiului B. sau în cadrul Fundației pentru promovarea sancțiunilor comunitare - Atelierul MFC B..

Pune în vedere inculpatului prevederile art. 96 Cod penal.

I.b. Reduce pedeapsa aplicată inculpatului S. N. de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art.13/2 din Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție raportat la art.297 alin. 1 Cod penal, art. 175 alin. 1 lit. c Cod penal și art. 5 Cod penal (art.13/2 din Legea nr.78/2000 raportat la art. 248 Cod penal, art. 248/1 Cod penal în vechea reglementare.)

În baza art. 91 Cod penal dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani.

În baza art.93 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune B., la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile ;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor de existență.

În baza art. 93 alin. 2 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, impune inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune B. sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. 3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul prestează o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile în cadrul Primăriei Municipiului B. sau în cadrul Fundației pentru promovarea sancțiunilor comunitare - Atelierul MFC B..

Pune în vedere inculpatului prevederile art.96 Cod penal.

I.c. Reduce pedeapsa aplicată inculpatului V. G. L. de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art.13/2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție raportat la art.297 alin. 1 Cod penal, art. 175 alin. 1 lit. c Cod penal și art.5 Cod penal (art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 Cod penal, art. 248/1 Cod penal în vechea reglementare.)

În baza art. 65 alin. 1 raportat la art.66 alin. 1 lit. a și b Cod penal interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat de la rămânerea definitivă a prezentei și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 91 Cod penal dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani.

În baza art. 93 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune B., la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile ;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor de existență.

În baza art. 93 alin. 2 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, impune inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune B. sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. 3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul prestează o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile în cadrul Primăriei Municipiului B. sau în cadrul Fundației pentru promovarea sancțiunilor comunitare - Atelierul MFC B..

Pune în vedere inculpatului prevederile art. 96 Cod penal.

I.d. Reduce pedeapsa aplicată inculpatei C. C. S. de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art.13/2 din Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție raportat la art.297 alin. 1 Cod penal, art.175 alin.1 lit. c Cod penal și art. 5 Cod penal (art. 13/2 din Legea nr.78/2000 raportat la art. 248 Cod penal, art.248/1 Cod penal în vechea reglementare.)

În baza art. 67 alin. 2 Cod penal raportat la art. 66 alin.1 lit. a și b Cod penal aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 1 an de la data rămânerii definitive a prezentei.

În baza art.65 alin.1 raportat la art.66 alin.1 lit. a și b Cod penal interzice inculpatei ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat de la rămânerea definitivă a prezentei și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 91 Cod penal dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani.

În baza art. 93 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpata trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune B., la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile ;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor de existență.

În baza art. 93 alin. 2 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, impune inculpatei să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune B. sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. 3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata prestează o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile în cadrul Primăriei Municipiului B. sau în cadrul Fundației pentru promovarea sancțiunilor comunitare - Atelierul MFC B..

Pune în vedere inculpatei prevederile art. 96 Cod penal.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

II. Respinge apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria B., părțile civile R. Autonomă de Transport B. și M. B., prin primar împotriva sentinței penale menționate.

Obligă părțile civile la câte 400 lei cheltuieli judiciare în apel.

Restul cheltuielilor judiciare rămân în sarcina statului.

Obligă părțile civile la plata sumei de 3520 lei onorariu expert B. E. O. pentru expertiza contabilă efectuată în faza de judecată a apelului – raport nr._/2015.

Se comunică o copie a deciziei penale Biroului local de expertize contabile și tehnice de pe lângă Tribunalul B..

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 8.07.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

A. D. A. M.

GREFIER

A. I. P.

Red.A.M/04.08.2015

Dact.A.I.P/11.08.2015/4 exemplare

Red.jud.fond C.G./25.02.2014

← Tâlhărie (art.233 NCP). Decizia nr. 519/2015. Curtea de Apel...		Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 531/2015. Curtea de... →

Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Decizia nr. 529/2015. Curtea de Apel BRAŞOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Decizia nr. 529/2015. Curtea de Apel BRAŞOV