Tâlhărie (art.233 NCP). Decizia nr. 519/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 519/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 02-07-2015 în dosarul nr. 5086/226/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 519/.._
Ședința publică din data de 02 iulie 2015
Instanța constituită din:
Completul de judecată A5:
Președinte: M. Ș. – judecător
Judecător: A. C. M.
Grefier: A. O.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror șef secție A. P. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea apelului declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA F. împotriva sentinței penale nr. 41 din 24 martie 2015, pronunțată de Judecătoria F. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 369 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 24 iunie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 02 iulie 2015, când,
CURTEA:
Asupra apelului penal de față,
Constată că prin sentința penală nr.41/24.03.2015 a Judecătoriei F., pronunțată în dosarul nr._, în baza art. 233 Cod penal cu aplicarea art. 375 alin.1 raportat la art.396 alin.10 Cod procedură penală, a fost condamnat D. I. S. la o pedeapsă de 1(un) an și 4(patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de 233 Cod penal cu aplicarea art. 375 alin.1 raportat la art.396 alin.10 Cod procedură penală. În baza art. 67 Cod penal interzice, i-a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a și lit. b Cod penal din momentul în care hotărârea de condamnare rămâne definitivă și până la terminarea executării pedepsei sau considerată ca executată a acesteia. A fost constatat ca recuperat prejudiciul cauzat persoanei vătămate Vonțiu R. M.. În baza art. 274 al.1 și 2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului 400 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în fapt, la data de 29.05.2014, partea vătămată Vonția R. M., a sesizat prin plângere că în cursul aceleiași zi, în jurul orelor 11,00 în timp ce se afla în Parcul 1 Mai din mun. F. a fost deposedat prin violență de telefonul mobil marca Samsung de către o persoană pe care nu o cunoaște. Din cercetările efectuate în cauză s-a reținut că în noaptea de 28/29.05.2014, inculpatul D. I. S. a consumat băuturi alcoolice împreună cu mai mulți prieteni la domiciliul numitului Ciuta I.. În jurul orelor 07.00 fiind băut a plecat de la domiciliul acestuia împreună cu martorul N. I. A. (zis A.) spre domiciliu, deplasându-se spre . de a ajunge în cartierul Combinat. La trecerea de cale ferată au întâlnit un tânăr pe care nu îl cunoștea solicitându-i să-i spună cât este ora. Tânărul, persoana vătămată Vonția R. M., a scos din buzunar un telefon mobil și le-a comunicat cât este ora, ocazie cu care inculpatul D. I. S., i-a solicitat telefonul pentru a se uita la el. Constatând că este vorba de un telefon marca Samsung Galaxy, inculpatul D. I. S., i-a propus persoanei vătămate să facă un schimb de telefoane, însă acesta a refuzat. Inculpatul împreună cu persoana vătămată și martorul N. I. A., au continuat să se deplaseze prin Parcul 1 Mai până la podul metalic ce traversează râul Berivoi, timp în care persoana vătămată i-a cerut să-i restituie telefonul. Inculpatul D. I. S. a scos din telefonul persoanei vătămate cartela S. pe care i-a înmânat-o acestuia și la insistențele de restituire a telefonului a refuzat, lovind-o pe persoana vătămată Vonția R. M. cu palmele peste față provocându-i leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 3-4 zile de îngrijire medicale. În urma agresiunii persoana vătămată a suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 3-4 zile de îngrijiri medicale după care s-a speriat și a fugit spre oraș, anunțând organele de poliție. Ulterior lucrătorii poliției s-au deplasat la locuința inculpatului D. I. S., și au recuperat telefonul mobil al persoanei vătămate Vonția R. M..
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului D. I. S. care în ziua de 29.05.2014 în jurul orei 11.00 după ce a deposedat-o pe persoana vătămată Vonția R. M. în timp ce se afla în Parcul 1 Mai, din mun. F. de telefonul mobil marca Samsung Galaxy, iar pentru a-și păstra bunul furat a exercitat asupra acestuia acte de violență, provocându-i leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 3-4 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută de 233 Cod penal.
Întrucât inculpatul și-a recunoscut învinuirea conform art. 374 alin.4 Cod procedură penală, acesta a beneficiat de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei amenzii, pentru infracțiunile săvârșite, astfel că instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art.396 alin.10 Cod procedură penală.
Din întreg materialul probator administrat în cauză atât în timpul urmăririi penale, care a fost descris mai sus, cât și din cursul judecății, respectiv declarația inculpatului, prin care acesta, prevalându-se de prevederile art. 374 alin.4 Cod procedură penală, recunoaște săvârșirea faptei și solicită judecarea cauzei pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, rezultă că starea de fapt expusă mai sus a fost dovedită. Declarația inculpatului se coroborează cu declarațiile martorilor și cu toate celelalte probe administrate.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a ținut seama de criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 Cod penal, de limitele de pedeapsă stabilite prin art. 233 Cod penal cu aplicarea art. 375 alin.1 raportat la art.396 alin.10 Cod procedură penală și de gravitatea faptei comise. S-a avut în vedere și faptul că partea vătămată nu are nici un fel de pretenții de la inculpat.
Instanța, având în vedere împrejurările săvârșirii faptei și persoana inculpatului, care a avut o comportare sinceră în cursul procesului, recunoscând și regretând fapta săvârșită, a aplicat acestuia o pedeapsă cu închisoarea pentru fapta săvârșită, pedeapsă orientată spre minimul special, rezultat în urma aplicării dispozițiilor art. 396 al.10 cod procedură penală, și care va fi executată în regim de detenție. Inculpatul are vârsta de 19 de ani, este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat în timpul minorității pentru fapte săvârșite contra patrimoniului, astfel că, pedeapsa aplicată de 1(un) an și 4(patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, urmează a se executa pedeapsa în regim de detenție.
În baza art. 67 Cod penal, i-a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a și lit. b Cod penal din momentul în care hotărârea de condamnare rămâne definitivă și până la terminarea executării pedepsei sau considerată ca executată a acesteia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul legal P. de pe lângă Judecătoria F..
Apelul parchetului privește netemeinicia hotărârii în sensul că instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă prea blândă în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșită, de împrejurările concrete în care a fost săvârșită și de circumstanțele personale ale inculpatului, neasigurând scopul preventiv și educativ al acestuia. Se arată că instanța nu a dat eficiență criteriilor generale de individualizare, în special a celui prevăzut de art. 74 al. l lit. „e” Cod penal, respectiv natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedentele penale ale inculpatului. Așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar, inculpatul D. I. S. a fost condamnat în timpul minorității pentru numeroase fapte săvârșite contra patrimoniului și dovedește perseverență infracțională, fiind trimis în prezent în judecată prin Rechizitoriile nr. 59/P/2015 din lata de 07.04.2015 și nr. 1046/P/2014 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria F.. Majorarea cuantumului pedepsei ar fi de natură a-l responsabiliza pe inculpat și a-l descuraja să repete pe viitor comiterea de infracțiuni de acest gen.
Se mai arată că instanța a omis a dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul D. I. S. în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J. întrucât infracțiunea de tâlhărie se numără printre cele cuprinse în Anexa nr. 1 a Legii nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare.
Prin motivele de apel susținute oral la termenul de judecată din data de 24 iunie 2015, se arată în mod suplimentar că în cauză s-a dispus o executare în regim privativ de libertate, însă s-au aplicat pedepse complementare cu regim de pedeapsă suspendată sub supraveghere pentru că s-a dispus ca aceste pedepse complementare să fie executare după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri. În aceste condiții, există o neconcordanță în ceea ce privește pedepsele accesorii și complementare, sens în care solicita să se schimbe această prevedere.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Examinând cauza potrivit art.420 din Codul de procedură penală, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, se constată că apelul formulat este fondat pentru următoarele considerente :
Starea de fapt a fost reținută în mod corect de către prima instanță. Din analiza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, coroborate cu recunoașterea învinuirii de către inculpatul D. I. S. la termenul de judecată din data de 10 martie 2015, instanța de apel constată că prima instanță a avut în vedere la stabilirea stării de fapt toate probele administrate, stabilind în mod corect vinovăția inculpatului la săvârșirea faptei.
Inculpatul D. I. S. este cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie prevăzută de 233 Cod penal, deoarece în ziua de 29.05.2014 în jurul orei 11.00 după ce a deposedat-o pe persoana vătămată Vonția R. M. în timp ce se afla în Parcul 1 Mai, din mun. F. de telefonul mobil marca Samsung Galaxy, pentru a-și păstra bunul furat a exercitat asupra acestuia acte de violență, provocându-i leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 3-4 zile de îngrijiri medicale, pentru care pedeapsa prevăzută de lege este de la 2 la 7 ani închisoare.
Urmare reținerii dispozițiilor art.396 alin.10 din Codul de procedură penală și a reducerii limitelor de pedeapsă prevăzute de lege cu o treime, minimul special al închisorii care se poate aplica inculpatului este de 1 an și 4 luni.
În ceea ce privește critica adusă de către parchet individualizării pedepsei aplicate, se constată că instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 74 din Cod penal, orientându-se în a aplica o pedeapsă egale cu minimul special prevăzut de lege, în condițiile în care acesta nu este recidivist, ci a fost cercetat și condamnat pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de furt calificat, infracțiuni săvârșite în timpul minorității, acesta fiind eliberat la data de 02.04. 2014.
Pedeapsa aplicată inculpată inculpatului D. I. S. pentru fapta de tâlhărie săvârșită la vârsta de 18 ani și 2 luni se situează deci între limitele de pedeapsă stabilite de Codul penal, raportat și la dispozițiile art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, incidente în cauză, fiind corect individualizată în raport de persoana inculpatului, care devenise minor în urmă cu două luni, starea de pericol creată și datele care caracterizează persoana acestuia.
Modalitatea de executare aleasă în ceea ce îl privește pe inculpatul D. I. S., cea a detenției, este de natură să conducă la atingerea scopului executării pedepsei, conform art. 3 din Legea nr. 254 din 19 iulie 2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, acela al prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni. Prin executarea pedepselor și a măsurilor educative privative de libertate se urmărește formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept, față de regulile de conviețuire socială și față de muncă, în vederea reintegrării în societate a deținuților sau persoanelor internate.
Instanța de fond, aplicând pedeapsa închisorii în regim de detenție, dintr-o eroare, a indicat dispozițiile art. 67 Cod penal, aplicarea pedepsei complementare, când în realitate a intenționat aplicarea pedepsei accesorii, prevăzută de art. 65 din Codul penal, prin faptul că i-a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a și lit. b Cod penal din momentul în care hotărârea de condamnare rămâne definitivă și până la terminarea executării pedepsei sau considerată ca executată a acesteia, dispoziții care se regăsesc în cuprinsul art. 65 alin. 3 din Codul penal.
În aceste condiții, instanța de apel urmează a-i aplica inculpatului D. I. S. atât pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b din Codul penal, pe o perioadă de un an, potrivit art. 67 din Codul penal, cât și pedeapsa accesorie în temeiul art. 65 din Codul penal, în loc de art. 67 din Codul penal.
Potrivit art. 3 din Legea nr. 76 din 8 aprilie 2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, infracțiunile pentru care pot fi prelevate probe biologice în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J. sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege. În cuprinsul Anexei 1 privind infracțiunile pentru care pot fi prelevate probe biologice, în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J., figurează la punctul 18 și infracțiunea de tâlhărie, prevăzută la art. 211 din Codul penal. Astfel încât urmează a se face aplicarea și a dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76 din 8 aprilie 2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare.
Având în vedere toate acestea, raportat la dispozițiile art.421 pct. 2 lit. a din Codul de procedură penală, urmează a fi admis ca fondat apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria F., împotriva sentinței penale nr. 41/24.03.2015 a Judecătoriei F., pronunțată în dosarul nr._, pe care o va desființa în ceea ce privește omisiunea aplicării pedepsei complementare, temeiul juridic al pedepsei accesorii și omisiunea aplicării dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 și rejudecând, în baza art. 67 din Codul penal, va aplica inculpatului D. I. S. și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b din Codul penal, pe o perioadă de un an, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, va aplica inculpatului D. I. S. pedeapsa accesorie în temeiul art. 65 din Codul penal, în loc de art. 67 din Codul penal și, în baza art. 7 din Legea nr. 76 din 8 aprilie 2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, va dispune prelevarea în condițiile legii a probelor biologice de la persoana condamnată definitiv D. I. S., în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J..
Va menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate și va face aplicarea dispozițiilor art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria F., împotriva sentinței penale nr. 41/24.03.2015 a Judecătoriei F., pronunțată în dosarul nr._, pe care o desființează în ceea ce privește omisiunea aplicării pedepsei complementare, temeiul juridic al pedepsei accesorii și omisiunea aplicării dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 și rejudecând:
În baza art.67 din Codul penal, aplică inculpatului D. I. S. și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b din Codul penal, pe o perioadă de un an, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
Aplică inculpatului D. I. S. pedeapsa accesorie în temeiul art. 65 din Codul penal, în loc de art. 67 din Codul penal.
În baza art. 7 din Legea nr. 76 din 8 aprilie 2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, dispune prelevarea în condițiile legii a probelor biologice de la persoana condamnată definitiv D. I. S., în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J..
În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia. Suma de 200 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 2 iulie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. Ș. pentru A. C. M.
aflată în concediu de odihnă, semnează
președintele completului – M. Ș.
GREFIER
pentru A. O.
aflată în concediu de odihnă, semnează
grefierul desemnat de Președintele instanței –
L. G.
Red. M.Ș/26.08.2015
Dact. A.I.P/27.08.2015/4 exemplare
Jud.fond: C.G.M./10.04.2015
| ← Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... | Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Decizia nr.... → |
|---|
