Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 150/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 150/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 24-02-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.150/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din data de 24 februarie 2015
Instanța constituită din:
Completul de judecată A7:
Președinte: A. M. – judecător
Judecător: M. D.
Grefier: A. I. P.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror A. C. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea contestației în anulare formulată de către condamnatul F. I. împotriva sentinței penale nr.19 pronunțată de Tribunalul C. la data de 07 aprilie 2014 în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 17 februarie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 24 februarie 2015, când,
CURTEA:
Asupra contestație în anulare de față, constată.
1. La data de 16.10.2014, sub nr._, s-a înregistrat contestația în anulare formulată de condamnatul F. I. împotriva sentinței penale nr.19/07.04.2011 a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, definitivă prin decizia penală nr.1753/25.05.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În motivare, condamnatul a susținut că nu a fost legal citat în faza de judecată a procesului penal finalizat cu pronunțarea unei hotărâri de condamnare împotriva sa, nu s-ar fi prezentat în fața instanțelor de judecată și astfel nu ar fi avut cunoștință despre acel proces.
Totodată, a arătat că prin sentința penală nr.415/2013 a Tribunalului Capitalei Budapesta s-a anulat pedeapsa de 1 an și 4 luni aplicată de Tribunalul C. prin hotărârea menționată, pe care a considerat-o nelegală și netemeinică. Mai mult, condamnatul a precizat că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, pentru că nu a fost asistat de apărător ales pe parcursul judecății cauzei penale și a fost condamnat, deși există o cauză de încetare a procesului penal.
Totodată, a susținut că printr-o hotărâre de condamnare ulterioară în mod greșit s-a reținut că este recidivist, în condițiile în care o instanță străină a anulat sentința penală contestată.
În drept, au fost invocate prevederile art.426 lit.a, e, f Cod procedură penală.
La cerere s-au atașat decizia penală nr.415/2011 a Tribunalului Budapesta, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.165/2014 emis de Tribunalul Cluj în baza sentinței penale nr.141/16.04.2013 a aceleiași instanțe.
2.Inițial cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului C., iar prin sentința penală nr.7/CC/17.09.2014 instanța a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului C. și în baza art.50 Cod procedură penală raportat la art.429 Cod procedură penală a declinat competența de soluționare a contestației în anulare formulată de condamnatul F. I. în favoarea Curții de Apel B., cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul C. a apreciat că, deși sentința penală nr.19/2011 a rămas definitivă în recurs prin decizia nr.1753/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, având în vedere modificările legislative intervenite ulterior, în urma cărora recursul (recursul în casație) a devenit o cale extraordinară de atac, Curții de Apel B. îi revine competența de soluționare a contestației în anulare.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, curtea reține următoarele:
3.Prin sentința penală nr.19 din data de 07.04.2011, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., contestatorul F. I. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr.241/2005;
- deținere în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate, peste limita a 10.000 țigarete, prevăzută de art. 296/1 alin. 1 lit. l, raportat la art. 296/1 alin. 2 lit. a din Legea nr. 571/2003;
- transport și deținerea de steroizi anabolici sintetici fără drept, prevăzută de art.16 din Legea nr.104/2008;
- introducerea în țară de substanțe cuprinse în "lista interzisă", fără drept, prevăzută de art.17 alin.1 din Legea nr.104/2008;
- introducerea în țară de steroizi anabolici sintetici, prevăzută de art.17 alin.2 din Legea nr.104/2008.
În baza art. 81 Cod penal vechi, executarea pedepsei rezultante a fost suspendată condiționat pe o durată de 2 ani și 6 luni.
4.Prin decizia nr. 124/. 02.12.2011, Curtea de Apel B. a admis apelul declarat în cauză și rejudecând, a dispus achitarea contestatorului F. I. pentru săvârșirea infracțiunilor de transport și deținerea de steroizi anabolici sintetici fără drept, prevăzută de art.16 din Legea nr.104/2008, introducerea în țară de substanțe cuprinse în "lista interzisă", fără drept, prevăzută de art.17 alin.1 din Legea nr.104/2008 și introducerea în țară de steroizi anabolici sintetici, prevăzută de art. 17 alin.2 din Legea nr.104/2008.
De asemenea, s-a dispus majorarea pedepselor aplicate contestatorului pentru infracțiunile prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr.241/2005 și art. 296/1 alin. 1 lit. l, raportat la art.296/1 alin. 2 lit. a din Legea nr. 571/2003, astfel că în urma contopirii a rezultat pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare.
Modalitatea de executare a pedepsei rezultante a fost menținută, fiind majorat termenul de încercare la 3 ani și 4 luni, potrivit dispozițiilor art. 82 C.pen. vechi.
5.Prin decizia penală nr. 1753/25.05.2012, Înalta Curte de Casația și Justiție, fiind sesizată cu recursul declarat de partea civilă Autoritatea Națională a Vămilor, a casat hotărârea Curții de Apel B. numai sub aspectul laturii civile, fiind menținute restul dispozițiilor.
6.Ulterior, prin sentința penală nr. 141 din data de 16.04.2013 a Tribunalului Cluj, definitivă prin decizia penală nr. 674/25.02.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală contestată și s-a dispus executarea în întregime a acesteia alături de pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată în acea cauză.
Analizând contestația în anulare formulată de condamnatul F. I., se constată că aceasta este întemeiată pe cazurile reglementate de art. 426 lit. a, e și f Cod procedură penală:
a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate;
e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;
f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii.
În lumina acestor dispoziții, curtea constată:
7.Din actele și lucrările dosarului nr._ al Tribunalului C., în care s-a pronunțat sentința penală nr.19/07.04.2011, în prezent contestată, se reține că inculpatul a fost prezent la soluționarea cauzei în primă instanță, la data de 04.04.2011 a dat declarație, recunoscând comiterea faptelor astfel cum au fost reținute în actul de inculpare și a solicitat aplicarea dispozițiilor referitoare la judecata în cazul recunoașterii vinovăției prevăzute de art.320 Cod procedură penală (fila 128 dosar tribunal).
Inculpatul a fost asistat de apărătorul său ales. Sentința penală pronunțată nu a fost comunicată inculpatului nici în limba română și nici în limba maghiară, având în vedere dispozițiile art.360 alin.1 Cod procedură penală, potrivit cu care copii de pe dispozitivul hotărârii se comunică părților care au lipsit atât de la judecată, cât și la pronunțare, ori inculpatul a fost prezent la fiecare termen de judecată, inclusiv la termenul de judecată din 04.04.2011 când au avut loc dezbaterile.
8.Împotriva sentinței penale nr.19/2011 au formulat apel P. de pe lângă Tribunalul C. și partea responsabilă civilmente F. TSZKFT.
Atât partea responsabilă civilmente, cât și intimatul inculpat F. I. au fost reprezentați de către avocatul ales, care a depus împuternicire avocațială aflată la fila 103 dosar Curte de Apel B..
Potrivit art.291 alin.3 Vechiul Cod procedură penală, partea prezentă personal la un termen, prin reprezentant, prin avocat ales nu mai este citată pentru termenele ulterioare, chiar dacă ar lipsi la vreunul din aceste termene, cu excepția situațiilor în care prezența este obligatorie potrivit legii.
În respectarea acestor prevederi legale, la data de 11.10.2011 prezentându-se apărătorul ales al intimatului inculpat, pentru termenele următoare nu s-a mai dispus citarea acestuia, rămânând cu termen în cunoștință.
La data de 08.11.2011, dată la care s-au pus concluzii pe fondul cauzei în apel, inculpatul a fost prezent personal și asistat de apărătorul său ales.
Prin decizia nr. 124/. 02.12.2011, Curtea de Apel B. a admis apelul declarat în cauză și rejudecând, a dispus achitarea inculpatului F. I. pentru săvârșirea infracțiunilor de transport și deținerea de steroizi anabolici sintetici fără drept, prevăzută de art.16 din Legea nr.104/2008, introducerea în țară de substanțe cuprinse în "lista interzisă", fără drept, prevăzută de art.17 alin.1 din Legea nr.104/2008 și introducerea în țară de steroizi anabolici sintetici, prevăzută de art. 17 alin.2 din Legea nr.104/2008.
De asemenea, s-a dispus majorarea pedepselor aplicate inculpatului pentru infracțiunile prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr.241/2005 și art. 296/1 alin. 1 lit. l, raportat la art.296/1 alin. 2 lit. a din Legea nr. 571/2003, astfel că în urma contopirii a rezultat pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare.
Modalitatea de executare a pedepsei rezultante a fost menținută, fiind majorat termenul de încercare la 3 ani și 4 luni, potrivit dispozițiilor art. 82 Cod penal vechi.
9.La data de 20.12.2011 împotriva deciziei penale nr.124/02.12.2011 a Curții de Apel B. a declarat recurs Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Națională pentru Accize și Operațiuni Vamale B..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr._, cu prim termen de judecată la 27.04.2012.
Pentru acest termen inculpatul F. I. a fost citat prin scrisoare recomandată și a semnat personal confirmarea de primire (fila 17 dosar ICCJ).
La data de 27.04.2012 F. I., în calitate de intimat inculpat, nu s-a prezentat în fața instanței de judecată, însă a fost reprezentat de un apărător din oficiu.
10.Prin decizia penală nr.1753/25.05.2012 pronunțată în dosar nr._ ICCJ – Secția Penală a admis cererea de repunere în termenul de recurs formulată de recurenta parte civilă Autoritatea Națională a Vămilor pentru Direcția pentru Accize și Operațiuni Fiscale B., a admis recursul formulat de această parte civilă împotriva deciziei penale nr.124/2011 a Curții de Apel B. pe care a casat-o sub aspectul soluționării laturii civile și a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel B. – Secția penală și pentru cauze cu minori.
11.Cauza a fost înregistrată sub nr._ * pe rolul Curții de Apel B., cu prim termen de judecată la 11.09.2012, pentru când intimatul inculpat F. I. a fost citat cu scrisoare recomandată, semnând personal pe confirmarea de primire, după care, la termenele ulterioare a fost prezent, fiind asistat de apărătorul său ales.
Prin decizia penală nr.117/26.10.2012 pronunțată în dosar nr._ * Curtea de Apel B. a admis apelurile formulate de P. de pe lângă Tribunalul C. și partea responsabilă civilmente F. Tanacsadol Es Szolgaltato KFT împotriva sentinței penale nr.19/2011 a Tribunalului C. în dosar nr._ pe care a desființat-o în ceea ce privește modalitatea de soluționare a cauzei civile și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului C..
12.Cauza a fost înregistrată sub nr._ * pe rolul Tribunalului C., iar la data de 27.05.2013 când inculpatul a fost prezent personal și asistat de apărător din oficiu și interpret autorizat de limbă maghiară, s-a pronunțat sentința penală nr.26/04.06.2013, prin care s-a admis, între altele, acțiunea civilă formulată de Autoritatea Națională a Vămilor pentru Direcția pentru Accize și Operațiuni Fiscale B., F. I. fiind obligat la plata sumei de 66.324 lei despăgubiri civile la care s-au adăugat majorările de întârziere începând cu data de 20.01.2011 și până la data plății efective a debitului.
Așa cum rezultă din actele dosarului, această hotărâre tradusă în limba maghiară a fost comunicată lui F. I. la locul de detenție ( Penitenciarul G. - fila 93 dosar tribunal), comunicare primită la data de 13.06.2013.
Din adresa nr._/PGCJ/28.10.2013 emisă de Penitenciarul G. a rezultat că F. I. nu a declarat apel scris sau oral la comunicarea hotărârii.
13.Împotriva acestei hotărâri la data de 11.06.2013 a formulat apel partea civilă Autoritatea Națională a Vămilor pentru Direcția pentru Accize și Operațiuni Fiscale B., însă, la trei luni de la comunicarea dispozitivului, cu depășirea termenului de apel de 10 zile, F. I. a expediat prin poștă din Penitenciarul G. la 12.09.2013 un apel împotriva hotărârii menționate.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel B. sub nr._ ** cu termene de judecată la 08.10.2013 și 26.11.2013, la care F. I. a fost prezent personal și asistat inițial de apărător din oficiu, ulterior de apărătorul său ales.
Prin decizia penală nr.140/20.11.2013 a Curții de Apel B., pronunțată în dosarul menționat, s-a respins ca nefondat apelul formulat de ANAF – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice și ca tardiv apelul formulat de F. I., hotărâre comunicată la data de 12.12.2013, inculpatul semnând personal pe dovada de primire.
14.Împotriva deciziei penale nr.140/26.11.2013 a Curții de Apel B. – Secția penală și pentru cauze cu minori a formulat recurs partea civilă ANAF – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. la data de 11.12.2013.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Penală sub nr._ **, iar la data de 04.09.2014 s-a pronunțat decizia penală nr.2442/04.09.2014, prin care a fost respins recursul declarat de partea civilă.
Din actele și lucrările dosarului, inclusiv practicaua hotărârii judecătorești menționate, se constată că la data de 03.06.2014 prin fax a fost transmisă la dosar cererea lui F. I., prin care a arătat că nu dorește să fie prezentat la termenul de grefă fixat la data de 05 iunie 2014, iar la data de 11 iunie 2014 Penitenciarul Jilava a transmis cererea acestuia prin care a solicitat să fie judecat în lipsă pentru termenul din 04.09.2014.
Față de cele arătate, curtea constată că atât pentru judecata în apel, cât și în recurs F. I. a fost legal citat, a fost prezent și a fost asistat fie de apărătorul ales în faza de apel, fie reprezentat de către apărătorul din oficiu în faza de judecată a recursului, când a solicitat ca aceasta să aibă loc în lipsa sa.
În atare împrejurări, curtea constată că în speță nu există cazurile prevăzute la art.426 lit.a, e și f Cod procedură penală, ce au fost invocate de către condamnat prin contestația în anulare formulată împotriva sentinței penale nr.19/2011 pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului C., astfel cum a rămas definitivă, întrucât în toate dosarele și în toate căile de atac a fost legal citat și a fost asistat sau reprezentat de apărătorul ales sau din oficiu, prezent fiind și interpretul de limbă maghiară.
15.La dosar a fost depusă decizia Tribunalului Capitalei Budapesta nr.32.Bc.415/2013/11, prin care se arată că instanța nu recunoaște sentința penală nr.19/2011 a Tribunalului C., rămasă definitivă prin decizia penală nr.1753/25.05.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care contestatorul F. I. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării.
Faptul că autoritățile ungare nu au recunoscut hotărârea judecătorească pronunțată de autoritățile judiciare române nu înseamnă că această condamnare se șterge sau dispare și nici că s-ar fi pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă (caz de contestație în anulare prevăzut de art.426 lit.i Cod procedură penală).
Decizia Tribunalului Capitalei Budapesta nu vizează infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat definitiv ori vinovăția acestuia.
Din cuprinsul hotărârii pronunțate de autoritățile maghiare, curtea reține că Tribunalul nu a recunoscut sentința penală prin care F. I. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare și nicidecum că această autoritate s-ar fi pronunțat asupra faptei ce a format obiectul dosarului nr._ al Tribunalului C., astfel cum a rămas definitivă în căile de atac.
Așa fiind, este nefondată susținerea contestatorului referitoare la reținerea stării de recidivă într-o altă hotărâre judecătorească, respectiv sentința penală nr.141/2013 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr._/117/2012.
Deși o asemenea critică nu constituie un caz de contestație în anulare așa cum prevede art.426 Cod procedură penală, curtea precizează că starea de recidivă a fost determinată de condamnarea de 1 an și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.19/2011 a Tribunalului C., astfel cum a rămas definitivă, condamnare ce nu a fost și nici nu putea fi anulată de autoritățile ungare, cum susține nefondat contestatorul.
În considerarea celor dezvoltate mai sus, curtea constată că nu este incident niciunul dintre cazurile contestației în anulare menționate de către condamnat, dar nici alte cazuri, prin urmare în baza art.432 alin.4 Cod procedură penală, va respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de către contestatorul F. I. împotriva sentinței penale nr. 19 din data de 07.04.2011 a Tribunalului C., definitivă la data de 25.05.2012, prin decizia penală nr.1753/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În temeiul art.273 Cod procedură penală, onorariul în cuantum de 92,60 lei al interpretului de limbă maghiară Illyeș C. Karoly și onorariul în cuantum de 100 lei al interpretului de limbă maghiară Kilyen I. E. va rămâne în sarcina statului.
În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, contestatorul va fi obligat la plata sumei de 400 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, sumă, în care este inclus și onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 200 lei.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de către contestatorul F. I. împotriva sentinței penale nr. 19 din data de 07.04.2011 a Tribunalului C. definitivă la data de 25.05.2012, prin decizia penală nr. 1753/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În temeiul art.273 Cod procedură penală, onorariul în cuantum de 92,60 lei al interpretului de limbă maghiară Illyeș C. Karoly și onorariul în cuantum de 100 lei al interpretului de limbă maghiară Kilyen I. E. rămân în sarcina statului.
În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă contestatorul la plata sumei de 400 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, sumă, în care este inclus și onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 200 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24. 02.2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
A. M. M. D.
GREFIER
A. I. P.
Red.A.M/23.03.2015
Dact.A.I.P/25.03.2015/4 exemplare
Red.jud.fond M.D.C./18.09.2014
| ← Traficul de minori. Art.211 NCP. Decizia nr. 128/2015. Curtea de... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 152/2015. Curtea... → |
|---|
