Punere în circulaţie / conducere autovehicul neînmatriculat. Art.334 NCP. Decizia nr. 156/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 156/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 24-02-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.156/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din 24 februarie 2015
Instanța constituită din:
- Complet de judecată A6:
Președinte – M. G. L. - judecător
Judecător – C. E.
- Grefier – C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror C. A. - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată apelului declarat de inculpatul C. I. împotriva sentinței penale nr.724/S din 3 aprilie 2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 28 ianuarie 2015 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 11 februarie 2015, iar apoi pentru data de astăzi, 24 februarie 2015, când,
CURTEA
Asupra apelului penal de față:
I. Prin sentința penală nr.724/03.04.2014, Judecătoria B. a hotărât:
În temeiul prevederilor art. 396 alin. (2) Cod procedură penală, condamnă pe inculpatul C. I. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, ce are corespondent în art. 335 alin. (1) Cod penal, la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare.
În baza art. 15 din Legea nr. 187/2012 coroborat cu prevederile art. 83 Cod penal din 1969, revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei dispusă prin sentința penală nr. 1.874/29.09.2011 a Judecătoriei B., rămasă definitivă prin nerecurare la data de 18.10.2011, fapta dedusă judecății fiind săvârșită în termenul de încercare de 4 ani stabilit pentru suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În baza art. 15 din Legea nr. 187/2012 coroborat cu prevederile art. 83 Cod penal din 1969, dispune executarea integrală a pedepsei rezultante suspendate prin S.p. nr. 1.874/29.09.2011, respectiv 2 ani închisoare, aceasta necontopindu-se cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune, inculpatul urmând a executa ambele pedepse aplicate, respectiv, 3 ani și 4 luni închisoare.
În temeiul prevederilor art. 396 alin. (2) Cod procedură penală, condamnă pe inculpatul C. I., cu datele personale menționate anterior, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, prevăzută de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, ce are corespondent în art. 334 alin. (1) Cod penal, la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare.
În baza art. 15 din Legea nr. 187/2012 coroborat cu prevederile art. 83 Cod penal din 1969, revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei dispusă prin sentința penală nr. 1.874/29.09.2011 a Judecătoriei B., rămasă definitivă prin nerecurare la data de 18.10.2011, fapta dedusă judecății fiind săvârșită în termenul de încercare de 4 ani stabilit pentru suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În baza art. 15 din Legea nr. 187/2012 coroborat cu prevederile art. 83 Cod penal din 1969, dispune executarea integrală a pedepsei rezultante suspendate prin sentința penală nr. 1.874/29.09.2011, respectiv 2 ani închisoare, aceasta necontopindu-se cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune, inculpatul urmând a executa ambele pedepse aplicate, respectiv, 3 ani și 2 luni închisoare.
În temeiul prevederilor art. 396 alin. (2) Cod procedură penală, condamnă pe inculpatul C. I., cu datele personale menționate anterior, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prevăzută de art. 87 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, ce are corespondent în art. 336 alin. (1) Cod penal, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 15 din Legea nr. 187/2012 coroborat cu prevederile art. 83 Cod penal din 1969, revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei dispusă prin sentința penală nr. 1.874/29.09.2011 a Judecătoriei B., rămasă definitivă prin nerecurare la data de 18.10.2011, fapta dedusă judecății fiind săvârșită în termenul de încercare de 4 ani stabilit pentru suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În baza art. 15 din Legea nr. 187/2012 coroborat cu prevederile art. 83 Cod penal din 1969, dispune executarea integrală a pedepsei rezultante suspendate prin sentința penală nr. 1.874/29.09.2011, respectiv 2 ani închisoare, aceasta necontopindu-se cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune, inculpatul urmând a executa ambele pedepse aplicate, respectiv, 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 33 alin. (1) lit. b) Cod penal din 1969, constată că faptele deduse judecății au fost comise în stare de concurs ideal între ele, astfel că în temeiul art. 34 alin. (1) lit. b) Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, contopește pedepsele stabilite pentru faptele deduse judecății în pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare la care adaugă un spor de 3 luni, inculpatului aplicându-i-se pedeapsa finală de 3 ani și 9 luni închisoare.
În baza art. 72 alin. (1) Cod penal, scade din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 ore din data de 26.02.2012.
Dispune emiterea mandatului de executare.
În temeiul art. 66 Cod penal, interzice ca pedeapsă complementară exercitarea pe o perioadă de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) Cod penal.
În temeiul art. 65 Cod penal, interzice ca pedeapsă accesorie exercitarea pe perioada executării pedepsei aplicate a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) Cod penal.
În temeiul art. 274 alin. (1) Cod procedură penală, obligă inculpatul să plătească statului suma de 1.000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În temeiul art. 274 alin. (1) teza finală Cod procedură penală, onorariul parțial al avocatului desemnat din oficiu în cuantum de 100 lei, acoperit în condițiile art. 272 Cod procedură penală, rămâne în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut ca stare de fapt că, în data de 26.02.2012, în jurul orei 02.00, inculpatul C. I. a condus autoturismul marca Daihatsu cu nr. înmatriculare BV-_, pe drumurile publice din mun. B., mai exact pe . alcoolemie peste limita 0,80 g/l alcool pur în sânge, fiind depistat în trafic la un control de rutină efectuat de un echipaj de poliție, ulterior constatându-se că acesta nu posedă permis de conducere, iar autoturismul condus nu era înmatriculat, înmatricularea provizorie fiind expirată.
Prima instanță a apreciat că probele administrate în cauză nu relevă o altă situație de fapt decât cea expusă în actul de sesizare, aceasta nefiind, de altfel, combătută în niciun fel de către inculpat, context în care s-a reținut aceeași stare de fapt expusă în rechizitoriu.
Inculpatul a avut în timpul urmăririi penale o atitudine sinceră, recunoscând săvârșirea faptelor.
În timpul judecății, inculpatul nu s-a prezentat la niciun termen de judecată, deși au fost efectuate acte de căutare, aflându-se în Germania, fiind luată telefonic legătura cu acesta, fără a se putea lua poziția acestuia.
Astfel, inculpatul a fost testat cu aparatul alcooltest, rezultatul fiind de 0,66 mg/l alcool în aerul expirat, apoi i-au fost recoltate probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, rezultatul fiind 1,30 g/l alcool pur în sânge la ora 03.20, respectiv, 1,30 g/l alcool pur în sânge la ora 04.20. Prin urmare, ținând cont de aceste probe, prima instanță a apreciat că alcoolemia inculpatului era de aproximativ 1,30 ‰, fiind deci peste limita minimă legală de la care fapta de a conduce sub influența băuturilor alcoolice devine infracțiune.
În ceea ce privește fapta de a conduce fără permis, adresa Instituției Prefectului județului B. – SPCRPCÎV B. a relevat că inculpatul nu posedă permis de conducere. De asemenea, din înscrisurile de la filele 46-49 dosar de urmărire penală, a rezultat că autoturismul ce era condus de petent nu era înmatriculat, plăcuțele cu număr de înmatriculare provizoriu fiind expirate.
Față de aceste mijloace de probă, judecătoria a reținut săvârșirea faptelor menționate în concurs ideal de infracțiuni, prevăzut de art. 33 lit. b Cod penal din 1968.
Din punct de vedere al individualizării pedepsei, raportat la faptele reținute în concurs ideal, la antecedentele acestuia, fiind recidivist, precum și la lipsa acestuia la faza de judecată, prima instanță a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.80 sau art.83 Cod penal din 2009, câtă vreme inculpatul a tergiversat soluționarea cauzei prin neprezentarea la termenele de judecată acordate, acesta refuzând să depună, cel puțin, un înscris autentic din Germania care să evidențieze poziția sa procesuală, eventual, de recunoaștere a vinovăției.
Judecătoria a apreciat că, față de numărul faptelor, de gravitatea acestora, față de conduita inculpatului, de antecedentele sale penale, acesta fiind recidivist, se impune condamnarea sa la o pedeapsă cu închisoarea cu executarea efectivă a acestei pedepse, după ce se vor aplica regulile concursului de infracțiuni.
Legea penală mai favorabilă a fost apreciată ca fiind Codul penal din 1968, întrucât regulile concursului de infracțiuni în sistemul actualului cod penal impun obligația de aplicare a unui spor de 1/3 din totalul pedepselor, cu excepția celei mai grele, iar în sistemul vechiului cod penal aplicarea unui spor de pedeapsă este facultativă.
II. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul.
Din conținutul declarației de apel (fila 2 dosar apel), rezultă că acesta a adus critici de nelegalitate și netemeinicie, acestea urmând a fi dezvoltate după redactarea sentinței. Ulterior, acesta a criticat sentința apelată sub următoarele aspecte:
- nelegalitate – motivarea face referire doar la probe administrate doar în cursul urmăririi penale, lipsind, practic, cercetarea judecătorească; nu a fost parcursă procedura de cameră preliminară;
- netemeinicie – greșita interpretare a probelor administrate în cursul urmăririi penale, cu consecința pronunțării unei greșite hotărâri de condamnare a acestuia.
În apel a fost audiat inculpatul (filele 27-28), acesta recunoscând comiterea faptelor de care a fost acuzat. De asemenea, a fost audiat martorul C. P. (fila 42).
III. Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, în limitele efectului devolutiv, Curtea va admite apelul declarat în cauză sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului.
A. În ceea ce privește criticile de nelegalitate, Curtea reține că acestea sunt nefondate.
În primul rând, în ceea ce privește neparcurgerea procedurii de cameră preliminară, Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art.6 alin.1 din Legea nr.255/2013 de punere în aplicare a Codului de procedură penală intrat în vigoare la data de 01.02.2014, „Cauzele aflate în curs de judecată în primă instanță la data intrării în vigoare a legii noi în care nu s-a început cercetarea judecătorească se soluționează de către instanța competentă conform legii noi, potrivit regulilor prevăzute de aceeași lege. În situația prevăzută la alin.1, instanța pe rolul căreia se află cauza o trimite judecătorului de cameră preliminară, pentru a proceda potrivit art.342-348 din Codul de procedură penală, ori, după caz, o declină în favoarea instanței competente”. Așadar, pentru a putea îmbrățișa punctul de vedere al inculpatului ar fi trebuit ca, la data de 01.02.2014, să nu se fi început cercetarea judecătorească. Or, la fila 59 dosar primă instanță se află încheierea din data de 21.01.2014 când, în baza art.300 Cod procedură penală 1968, s-a constatat regularitatea actului de sesizare, urmând apoi cercetarea judecătorească.
În al doilea rând, în ceea ce privește criticile care au vizat administrarea probatoriului, fiind vorba de un anumit gen infracțiuni de pericol, mijloacele de probă – prin care sunt puse în evidență elementele de fapt (probele) care servesc la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei și care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal – sunt, în cea mai mare parte, înscrisurile, rapoartele de expertiză sau constatare, procese-verbale, fotografii, mijloace materiale de probă. Or, în prezenta cauză, parchetul și-a întemeiat acuzarea pe procesul-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, proces-verbal de depistare, buletin de analiză toxicolegică-alcoolemie, proces-verbal de lăsare în custodie, planșă foto, adresă SPCRPC, contract d vânzare-cumpărare, copie certificat de înmatriculare și carte de identitate ale autoturismului marca Daihatsu, declarațiile inculpatului și martorului C. P. M..
În condițiile în care judecata în fața primei instanțe a avut loc fără participarea inculpatului – cu mențiunea că aceasta a fost voința inculpatului, fără a se reține vreo culpă a instanței, hotărârea apelată este la adăpost de orice critici și sub acest aspect de nelegalitate invocat de inculpat.
B. În ceea ce privește criticile de netemeinicie, Curtea le găsește întemeiate pe cele care privesc individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului.
Astfel, Curtea reține că prima instanță a stabilit în mod corect faptul că legea penală mai favorabilă este Codul penal 1968.
Potrivit dispozițiilor art.72 Cod penal 1968, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În raport de persoana inculpatului, tânăr de 26 de ani, angajat și bine integrat atât la data comiterii infracțiunilor, cât și în acest moment al procesului penal, nivelul ridicat al educației primite, recunoașterea, comportarea sinceră și regretul față de faptele comise și consecințele acestora, prezentarea în fața instanței de apel, Curtea va reține în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit. c și alin.2 Cod penal 1968 și efectele prevăzute de art.76 alin.1 lit. d Cod penal 1968.
În aceste condiții, Curtea va reduce cuantumul pedepsei principale stabilite pentru comiterea infracțiunii prevăzută. de art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, de la 1 an și 2 luni închisoare, la 4 luni închisoare.
În baza art.15 din Legea nr.187/2012 raportat la art.83 Cod penal 1968, revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei principale de 2 ani închisoare aplicată inculpatului C. I. prin sentința penală 1874/29.09.2011 a Judecătoriei B. și cumulează această pedeapsă cu pedeapsa principală stabilită mai sus, rezultând o pedeapsă principală de 2 ani și 4 luni închisoare.
De asemenea, va fi redus cuantumul pedepsei principale stabilite pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 85 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, de la 1 an și 4 luni închisoare, la 3 luni închisoare.
În baza art.15 din Legea nr.187/2012 raportat la art.83 Cod penal 1968, revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei principale de 2 ani închisoare aplicată inculpatului C. I. prin sentința penală 1874/29.09.2011 a Judecătoriei B. și cumulează această pedeapsă cu pedeapsa principală stabilită mai sus, rezultând o pedeapsă principală de 2 ani și 3 luni închisoare.
Va fi redus cuantumul pedepsei principale stabilite pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, de la 1 an și 6 luni închisoare, la 6 luni închisoare.
În baza art.15 din Legea nr.187/2012 raportat. la art.83 Cod penal 1968, revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei principale de 2 ani închisoare aplicată inculpatului C. I. prin sentința penală 1874/29.09.2011 a Judecătoriei B. și cumulează această pedeapsă cu pedeapsa principală stabilită mai sus, rezultând o pedeapsă principală de 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.33 alin.1 lit. b Cod penal 1968, art.34 lit. b Cod penal 1968, vor fi contopite pedepsele principale de mai sus și i se va aplica inculpatului C. I. pedeapsa principală cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Văzând și dispozițiile art.275 alin.3 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
În baza art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, admite apelul declarat de inculpatul C. I. împotriva sentinței penale nr.724/03.04.2014 pronunțată de Judecătoria B., pe care o desființează sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului.
A. Rejudecând cauza în aceste limite,
1. Reține în favoarea inculpatului C. I. circumstanțele atenuante prevăzută de art.74 alin.1 lit.c și alin.2 Cod penal 1968 și efectele prevăzute de art.76 alin.1 lit.d Cod penal 1968.
2. Reduce cuantumul pedepsei principale stabilite pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, de la 1 an și 2 luni închisoare, la 4 luni închisoare.
În baza art.15 din Legea nr.187/2012 raportat la art.83 Cod penal 1968, revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei principale de 2 ani închisoare aplicată inculpatului C. I. prin sentința penală 1874/29.09.2011 a Judecătoriei B. și cumulează această pedeapsă cu pedeapsa principală stabilită mai sus, rezultând o pedeapsă principală de 2 ani și 4 luni închisoare.
3. Reduce cuantumul pedepsei principale stabilite pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art.85 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, de la 1 an și 4 luni închisoare, la 3 luni închisoare.
În baza art.15 din Legea nr.187/2012 raportat la art.83 Cod penal 1968, revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei principale de 2 ani închisoare aplicată inculpatului C. I. prin sentința penală 1874/29.09.2011 a Judecătoriei B. și cumulează această pedeapsă cu pedeapsa principală stabilită mai sus, rezultând o pedeapsă principală de 2 ani și 3 luni închisoare.
4. Reduce cuantumul pedepsei principale stabilite pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, de la 1 an și 6 luni închisoare, la 6 luni închisoare.
În baza art.15 din Legea nr.187/2012 raportat la art.83 Cod penal 1968, revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei principale de 2 ani închisoare aplicată inculpatului C. I. prin sentința penală 1874/29.09.2011 a Judecătoriei B. și cumulează această pedeapsă cu pedeapsa principală stabilită mai sus, rezultând o pedeapsă principală de 2 ani și 6 luni închisoare.
5. În baza art.33 alin.1 lit.b Cod penal 1968, art. 34 lit. b Cod penal 1968, contopește pedepsele principale de mai sus și aplică inculpatului C. I. pedeapsa principală cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare.
B. Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. G. LițăConstantin E.
GREFIER
C. G.
Red.C.E./25.06.2015
Dact.C.G./26.06.2015/ex.2
Jud.fond.C.V. O.
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 154/2015. Curtea de... → |
|---|
