Traficul de minori. Art.211 NCP. Decizia nr. 128/2015. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 128/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 20-02-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 128/Ap DOSAR NR._

Ședința publică din data de 20 februarie 2015

Instanța constituită din:

Completul de judecată CATM1:

Președinte: A. M. – judecător

Judecător: A. D.

Grefier: D. C.

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – procuror R. V. – din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - S. Teritorial B.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea apelurilor declarate de către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - S. Teritorial B. și inculpații C. E. și P. I. V. împotriva sentinței penale nr.73/S pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B. la data de 28 aprilie 2014 în dosarul nr._ .

Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 20 ianuarie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru datele de 4 februarie 2015, 18 februarie 2015 și 20 februarie 2015, când,

CURTEA

Asupra apelurilor penale de față, constată:

Prin sentința penală nr. 73/S/28.04.2014, pronunțată în dosar nr._, Tribunalul pentru Minori și Familie B. a dispus condamnarea inculpaților, după cum urmează:

I.C. E., fiul lui R. și R., născut la data de 13.12.1966 în Turcia, pașaport nr._, eliberat în Turcia la data de 17.01.2012, posesor al permisului de ședere temporară pe teritoriul României nr._, CNP_, cu reședința în C., ., .. B, ., fără forme legale în București, ..2, ..5, .>

- pedeapsa principală de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 al.1 lit. a,b,f Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a fi tutore sau curator) pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate, pentru comiterea infracțiunii de viol (parte vătămată I. I. R.), prevăzută de art.218 al.1 și al.3 lit. c Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal;

- pedeapsa principală de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 al.1 lit. a,b,f Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a fi tutore sau curator) pe o perioadă de 2(doi) ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate, pentru comiterea infracțiunii de viol(parte vătămată D. A.), prevăzută de art.218 al.1 Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal;

- pedeapsa principală de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 al.1 lit. a teza II, b, e din Codul penal din 1969 (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a fi tutore sau curator) pe o perioadă de 3(trei) ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, ori după prescripția executării pedepsei, pentru comiterea infracțiunii de viol (parte vătămată M. M.), prevăzută de art.197 al.1 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art.5 Cod penal;

- pedeapsa principală de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 al. 1 lit. a,b,f Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a fi tutore sau curator) pe o perioadă de 2(doi) ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate, pentru comiterea infracțiunii de act sexual cu un minor (parte vătămată G. J.-S.), prevăzută de art.220 al.3 Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal.

În baza art.33 lit. a, art.34 lit. b din Codul penal din 1969 și art. 35 al.3 din același Cod a contopit pedepsele aplicate mai sus, inculpatul C. E. urmând a executa în final pedeapsa principală cea mai grea, respectiv 6 ani închisoare, sporită cu 2 ani închisoare, în final 8 ani închisoare, precum și pedeapsa complementară cea mai grea, respectiv interzicerea drepturilor prevăzute de art.66 al.1 lit. a, b, f Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a fi tutore sau curator) pe o perioadă de 4 (patru) ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În temeiul art.65 Cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.66 al.1 lit. a, b, f Cod penal, pe durata executării pedepsei principale sau până la momentul la care aceasta se consideră executată.

Din durata pedepsei rezultante s-a scăzut timpul reținerii și arestării preventive, de la 20.02.2013 la zi.

În baza art.399 al.1 Cod procedură penală a constatat legalitatea și temeinicia și a menținut arestarea preventivă a inculpatului C. E. (mandat de arestare preventivă nr.9/20.02.2013, emis de Tribunalul pentru Minori și Familie B.).

În baza art.396 al.5, cu aplicarea art.16 lit. b Cod procedură penală, cu aplicarea art.4 și art.5 Cod penal, inculpatul a fost achitat:

- pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de act sexual cu un minor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 198 al. 3 din Codul penal din 1969 (parte vătămată T. A.-L.);

- pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de act sexual cu un minor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 198 al.3 din Codul penal din 1969 (parte vătămată T. M.),

- pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de act sexual cu un minor, prevăzută de art. 20 raportat la art.198 al.3 din Codul penal din 1969 (parte vătămată A. C. C.);

- pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de act sexual cu un minor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 198 al.3 din Codul penal din 1969 (parte vătămată M. A.).

În baza art.7 din Legea nr.67/2008, a dispus prelevarea de la inculpatul C. E. de probe biologice în vederea stabilirii profilului genetic, pentru includerea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

II. P. I.-V., fiul lui I.-C. și M.-A., născut la 27.06.1993 în mun. B., cu domiciliul în B., ., ., posesor CI . nr._, eliberată de SPCLEP B., CNP_, la: pedeapsa de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 al.1 lit. a, b, f Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a fi tutore sau curator) pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate, pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art.211 al.1,2 Cod penal raportat la art.210 al.1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art.41 al.2 din Codul penal din 1969 (9 acte materiale) și art. 37 lit. a din Codul penal din 1969, precum și cu aplicarea art. 5 Cod penal.

În temeiul art.65 Cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 al.1 lit. a, b, f Cod penal, pe durata executării pedepsei principale sau până la momentul la care aceasta se consideră executată.

În temeiul art.396 al.5 Cod procedură penală, cu aplicarea art.16 al.1 lit. c Cod procedură penală a achitat pe inculpatul P. I.-V. sub aspectul comiterii infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 al.1 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art.37 lit. a din Codul penal din 1969 și art. 5 Cod penal (parte vătămată M. A.).

În baza art.85 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art.5 Cod penal, a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2008/06.11.2012 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr. 278/R/15.03.2013 a Curții de Apel B..

În baza art. 86 ind.5 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art.5 Cod penal, a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.1965/31.10.2012 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare la 20.11.2012.

În baza art.33 lit. a, art.34 lit. b din Codul penal din 1969 a contopit pedepsele de 2 ani închisoare și de 4 ani închisoare menționate mai sus, rezultând o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare.

În baza art.39 din Codul penal din 1969 a contopit pedeapsa rezultantă de mai sus, de 4 ani închisoare, cu pedeapsa stabilită prin prezenta sentință, inculpatul P. I.-V. urmând a executa pedeapsa cea mai grea, respectiv 7 ani închisoare, sporită cu 1 an, respectiv, în final, 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b, f Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a fi tutore sau curator) pe o perioadă de 4(patru) ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

Din durata pedepsei rezultante s-a scăzut timpul reținerii și arestării preventive, respectiv 08.12.2011 (dosar nr._/197/2012 al Judecătoriei B., sentința penală nr.2008/06.11.2012 a Judecătoriei B.) și 29.06._12 (dosar nr._/197/2012 al Judecătoriei B., sentința penală nr.1965/31.10.2012), precum și cea din prezenta cauză, respectiv de la 06.02.2013 la zi.

În baza art.399 al.1 Cod procedură penală a constatat legalitatea și temeinicia și a menținut arestarea preventivă a inculpatului P. I.-V. (mandat de arestare preventivă nr.7/07.02.2013, emis de Tribunalul pentru Minori și Familie B.).

În temeiul art. 7 din Legea nr.76/2008, cu aplicarea art.5 Cod penal, a respins cererea de prelevare de probe biologice în vederea includerii profilului genetic al inculpatului P. I.-V. în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

III. A admis în parte acțiunea civilă formulată în numele părții civile I. I. R., CNP_, cu domiciliul în B., ., ., jud.B., ocrotitori legali I. F. și I. V., cu același domiciliu și a obligat inculpatul C. E. la plata sumei de 4000 euro, în echivalent lei la data plății, către această parte civilă cu titlu de daune morale.

A obligat inculpatul P. I.-V. la plata sumei de 2000 euro, în echivalent lei la data plății, către partea civilă I. I. R., asistată de ocrotitori legali, cu titlu de daune morale, respingând în rest pretențiile.

A admis în parte acțiunea civilă formulată în numele părții civile D. A., CNP_, cu domiciliul în B., ., nr.6, ., ., asistată de ocrotitor legale D. G., cu același domiciliu și a obligat inculpatul C. E. la plata sumei de 4000 euro, în echivalent lei la data plății, către aceasta cu titlu de daune morale.

A obligat inculpatul P. I.-V. la plata sumei de 4000 euro, în echivalent lei la data plății, către partea civilă D. A., asistată de ocrotitor legal, cu titlu de daune morale, respingând în rest pretențiile.

A admis în parte acțiunea civilă formulată în numele părții civile M. M. M., CNP_, cu domiciliul în ..45, jud. B., asistată de ocrotitori legali M. I. și M. M.-E., cu același domiciliu și a obligat inculpatul C. E. la plata sumei de 4000 euro, în echivalent lei la data plății, către aceasta cu titlu de daune morale.

A respins acțiunea civilă a acestei părți civile în contradictoriu cu inculpatul P. I. V., precum și restul pretențiilor civile.

A admis în parte acțiunea civilă formulată în numele părții civile G. J. S., CNP_, cu domiciliul în B., ..30, ., asistată de ocrotitori legali G. M. și G. C. și a obligat inculpatul C. E. la plata sumei de 2000 euro, în echivalent lei la data plății, către partea civilă G. J. S., asistată de ocrotitori legali, cu titlu de daune morale.

A respins acțiunea civilă a acestei părți civile în contradictoriu cu inculpatul P. I. V., precum și restul pretențiilor civile.

În temeiul art.25 al.5 Cod procedură penală, a lăsat nesoluționate acțiunile civile formulate în numele părților civile T. A.-L., cu domiciliul în B., ., ., ., asistată de ocrotitori legali T. F. și Mărgineam M., cu același domiciliu, T. M., cu domiciliul în S., ..27, ., ., asistată de ocrotitor legal T. D., cu același domiciliu, A. C.-C., CNP_, cu domiciliul în B., .. 8, ., jud. B., asistată de ocrotitori legali A. V. și A. N., cu același domiciliu și M. A., cu domiciliul în B., ., nr.13, ., ., asistată de ocrotitori legali M. I. și M. M., în contradictoriu cu inculpatul C. E..

A admis în parte acțiunea civilă formulată pentru partea civilă T. A.-L. în contradictoriu cu inculpatul P. I. V. și a obligat inculpatul la plata către partea civilă, asistată de ocrotitori legali, a sumei de 1000 euro, în echivalent lei la data plății, cu titlu de daune morale, respingând în rest pretențiile civile.

A admis în parte acțiunea civilă formulată pentru partea civilă T. M. în contradictoriu cu inculpatul P. I. V. și a obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 1000 euro, în echivalent lei la data plății, cu titlu de daune morale, respingând în rest pretențiile.

A admis în parte acțiunea civilă formulată pentru partea civilă A. C.-C. în contradictoriu cu inculpatul P. I. V. și a obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 1000 euro, în echivalent lei la data plății, cu titlu de daune morale, respingând în rest pretențiile.

A admis în parte acțiunea civilă formulată pentru partea civilă M. A. în contradictoriu cu inculpatul P. I. V. și a obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 1000 euro, în echivalent lei la data plății, cu titlu de daune morale, aferente săvârșirii infracțiunii de trafic de minori, respingând în rest pretențiile civile.. A respins ca nefondată acțiunea civilă în ceea ce privește comiterea infracțiunii de viol.

A admis în parte acțiunea civilă formulată în numele părții civile G. N., CNP_, cu domiciliul în B., ..5, ., ., ocrotitori legali G. G. și G. M., cu același domiciliu și a obligat inculpatul P. I. V. la plata sumei de 2000 euro către partea civilă, în echivalent lei la data plății, cu titlu de daune morale, respingând în rest pretențiile civile în contradictoriu cu inculpatul P. I. V., precum și acțiunea civilă în contradictoriu cu inculpatul C. E..

A admis în parte acțiunea civilă formulată în numele părții civile T. M.-A., CNP_, cu domiciliul în ., ..45, jud. B., asistată de ocrotitori legali T. F. și M. M., cu domiciliul în B., ., . și a obligat inculpatul P. I. V. la plata sumei de 1000 euro, în echivalent lei la data plății, către partea civilă, cu titlu de daune morale.

A respins în rest pretențiile civile în contradictoriu cu inculpatul P. I. V., precum și acțiunea civilă în contradictoriu cu inculpatul C. E..

A admis în parte acțiunea civilă formulată în numele părții civile C. M.-T., CNP_, cu domiciliul în B., ., ., ., asistată de ocrotitori legali C. F. și C. L., cu același domiciliu și a obligat inculpatul P. I. V. la plata sumei de 1000 euro, în echivalent lei la data plății, către partea civilă, cu titlu de daune morale.

A respins în rest pretențiile civile în contradictoriu cu inculpatul P. I. V., precum și acțiunea civilă în contradictoriu cu inculpatul C. E..

V. A menținut măsura asigurătorie a sechestrului, instituită prin ordonanța D. – S. Teritorial B. din data de 21.02.2013 (fila 281 dosar de urmărire penală) asupra sumei de 1350 lei, ridicată de la inculpatul C. E., până la momentul la care se face dovada achitării despăgubirilor cuvenite părților civile.

VI. În temeiul art.112 al.1 lit. e Cod penal a respins cererea de confiscare specială a sumei totale de 5700 lei de la inculpatul P. I. - V., aceasta servind la despăgubirea părților civile.

VII. În temeiul art.274 Cod procedură penală a obligat inculpatul C. E. la plata către stat a sumei de 7200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de acesta în faza de urmărire penală și de judecată.

În baza art.274 Cod procedură penală a obligat inculpatul P. I.-V. la plata către stat a sumei de 7200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de acesta în faza de urmărire penală și de judecată.

Conform art.275 al.6 Cod procedură penală cheltuielile pentru plata interpreților desemnați, pe parcursul procesului, pentru inculpatul C. E. au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

În vara anului 2012, inculpatul P. I.-V. l-a cunoscut pe inculpatul C. E. prin intermediul martorei V. L. G., prietenă din copilărie cu inculpatul P., martora informându-l în prealabil pe acesta din urmă că inculpatul C. este o persoană cu o situație financiară foarte bună și că vrea să cunoască fete pentru a întreține relații sexuale, iar dacă îi va duce fete va primi de la inculpatul C. foloase materiale (declarația martorei -vol.III, fila 57). Ulterior, inculpatul C. și inculpatul P. au dezvoltat o relație de prietenie, aceasta având însă la bază acțiunea conjugată a celor doi inculpați în sensul ca inculpatul P. să-i prezinte omului de afaceri turc persoane de sex feminin, în marea lor majoritate minore, pentru companie și pentru ca inculpatul C. să întrețină cu acestea relații sexuale, inculpatul P. primind în schimb de la inculpatul C. diverse sume de bani, cele documentate totalizând conform rechizitoriului aproximativ 1500 lei, deși este de presupus, date fiind circumstanțele cauzei, că de fapt inculpatul P. a obținut foloase materiale mai însemnate din partea coinculpatului.

Urmare a înțelegerii avute, în intervalul august 2012 – februarie 2013, cei doi inculpați au acționat într-o modalitate extrem de bine pusă la punct, aproape în fiecare week-end inculpatul P. ocupându-se de recrutarea a 2-3 fete, cu vârste cuprinse între 14-17 ani, pe care le transporta apoi în locațiile asigurate de către inculpatul C. E. (în principal la pensiuni aflate pe raza localităților B. și Râșnov, dar și la hoteluri din municipiul București, oraș în care se afla locuința stabilă a inculpatului C.), unde acesta din urmă le punea la dispoziție băuturi alcoolice și substanțe cu efect psihoactiv, după care, profitând de rezistența redusă a victimelor, cauzate de către substanțele ingerate, încerca să le convingă să întrețină cu el relații sexuale sau, în unele cazuri, profita de imposibilitatea acestora de a se apăra pentru a-și realiza același scop.

Cunoscând predilecția inculpatului C. pentru fete foarte tinere, inculpatul P. s-a orientat către persoane de sex feminin din cercul său de prieteni sau cunoștințe ale unor persoane din anturajul său, profitând de situația de vulnerabilitate a acestora, cauzată de vârstă, situația familială și/sau materială a victimelor. Inculpații acționau într-o manieră insidioasă, inculpatul P. asigurându-le pe fetele respective că vor primi sume modice de bani sau vor putea face consumație în localurile unde erau invitate pentru a se întâlni cu inculpatul C. E. doar în schimbul companiei pe care i-o vor asigura omului de afaceri turc. Relatările victimelor și martorelor audiate în cauză sunt însă unanime în sensul că așa-zisele ieșiri în club sau la cafea organizate de inculpații P. și C. se sfârșeau invariabil în camere de hotel sau la diferite pensiuni, asigurate de cetățeanul turc, unde victimele erau îndemnate de către inculpați să consume băuturi alcoolice și anumite substanțe cu efect psihoactiv (natura exactă a acestora neputând fi determinată), după care li se cerea să întrețină relații sexuale cu inculpatul C. E.. În marea majoritate a cazurilor, acesta nu se manifesta într-o manieră violentă față de victime, preferând să încerce să le convingă prin oferirea de avantaje materiale. De asemenea, în unele cazuri, când era refuzat, inculpatul C. renunța la insistențele sale și le oferea chiar fetelor în cauză sume modice de bani, creându-le astfel o anumită dependență economică față de el și asigurându-și încrederea lor, după care le contacta insistent telefonic, asigurându-și întâlniri viitoare.

În această modalitate inculpații au acționat asupra minorelor G. N. (16 ani), D. A. (17 ani), I. I.-R. (14 ani), T. A.-L. (16 ani), T. M. A. (15 ani), M. M. M. (15 ani), A. C. C. (16 ani), C. M. T. (16 ani), M. A. (15 ani), T. M. (15 ani) și G. J.-S. (15 ani), tribunalul reținând că declarațiile acestora sunt concordante și se coroborează reciproc, sub aspectele esențiale, în ceea ce privește modalitatea de operare a inculpaților și asupra împrejurării că inculpatul P. primea întotdeauna de la inculpatul C. sume modice de bani după ce le convingea pe fete să participe la întâlniri cu acesta, cuantumul acestor sume variind în funcție de „disponibilitatea” manifestată de fetele în cauză față de avansurile omului de afaceri turc.

1.În acest context, în luna august 2012, inculpatul P. I.-V. le-a solicitat minorelor I. I. R. (14 ani), G. N. (16 ani) și D. A. (17 ani) să-l însoțească la o întâlnire cu inculpatul C. E., sub pretextul faptului că urmau să se distreze și să facă consumație în contul cetățeanului turc, întâlnire care a avut loc în B., la restaurantul McDonald’s din zona magazinului Kaufland. Ulterior, sub pretextul unei plimbări cu autoturismul cetățeanului turc, inculpații le-au transportat pe cele 3 minore la o pensiune de pe raza localității B., unde minorelor le-au fost puse la dispoziție substanțe halucinogene și băuturi alcoolice, D. A. și I. I.-R. cedând la insistențele inculpatului C. și consumând astfel de substanțe. Profitând de starea de vulnerabilitate a celor două minore, pe fondul efectelor alcoolului și a celorlalte substanțe consumate și alternând promisiunea unor foloase materiale cu amenințări cu violența, inculpatul C. le-a obligat apoi pe ambele victime sus-menționate să întrețină cu el relații sexuale orale, la plecare remițându-le acestora suma de 100 lei, cu care urmau să se deplaseze acasă cu taxiul. Cu aceeași ocazie, pentru „serviciul” prestat, inculpatul P. a primit de la inculpatul C. suma de 300 de lei. Starea de fapt reținută a rezultat din coroborarea declarațiilor date în faza de urmărire penală și în fața instanței de către părțile vătămate în cauză. Astfel, conform declarației date în cadrul urmăririi penale de către G. N. (fila 27, dosar de urmărire penală), niciuna dintre fete nu a cunoscut de la început faptul că urmau să fie duse într-o cameră de pensiune și că urma să li se solicite să întrețină relații sexuale. De asemenea, când celelalte două fete au refuzat inițial să consume alcool și substanțele psihotrope puse la dispoziție de inculpatul C., inculpatul P. a devenit agresiv, începând să țipe la cele două fete ca să le determine să accepte să se drogheze și spunându-le că „el nu dorește să piardă banii”, ceea ce demonstrează conivența existentă între cei doi inculpați. Din aceeași declarație a reieșit că atât D. A., cât și I. I. R. au întreținut relații sexuale orale cu inculpatul C. E., partea vătămată G. N. confirmând că acestea erau amețite în urma substanțelor consumate și speriate de cetățeanul turc. În fața instanței, partea vătămată G. N. și-a nuanțat declarația (volum II, fila 114), furnizând o variantă mult mai favorabilă inculpaților – susține că a fost chemată la Mc Donalds de către I. I., că fetele nu au fost agresate și că nu a auzit amenințări, însă tribunalul nu a putut avea în vedere această modificare a declarației, în condițiile în care declarația dată la parchet era mult mai apropiată în timp de momentul petrecerii faptelor, partea vătămată în cauză nu a oferit o motivație plauzibilă pentru modificarea declarației și, mai mult, aceasta a manifestat o puternică inconstanță în fața instanței (spre exemplu, a încercat inițial să afirme că nu a văzut nimic din ce li s-a întâmplat celorlalte două fete în seara respectivă, revenind însă imediat și arătând că le-a văzut pe acestea întreținând relații sexuale orale cu inculpatul C. prin ușa întredeschisă dintre cele două camere ale apartamentului închiriat).

Partea vătămată I. I.-R. a relatat în declarația dată în fața instanței modalitatea în care au acționat inculpații și faptul că inculpatul C., pentru a întreține cu ea și D. A. relații sexuale a profitat de imposibilitatea celor două fete de a se apăra, cauzată de efectul substanțelor ingerate și le-a amenințat că le omoară și intră peste ele în casă, atât pentru a le determina să accepte să întrețină relații sexuale, cât și pentru a se asigura că părțile vătămate nu vor mai relata și altor persoane cele întâmplate (volum II, fila 65). Partea vătămată D. A. nu a făcut vorbire în fața instanței despre amenințările proferate de inculpatul C. E. (volum II, fila 116), însă această împrejurare a fost cauzată cel mai probabil de starea de semiconștiență cauzată de alcool și celelalte substanțe furnizate de inculpatul C., victima arătând că la momentul la care inculpatul C. a întreținut cu ea relații sexuale orale era prea amețită pentru a se opune, aceasta neputând nici măcar preciza dacă inculpatul a făcut acest lucru și cu partea vătămată I. I.-R., aspect confirmat însă de numita G. N.. În declarația dată la parchet (volum I dosar de urmărire penală, filele 63-67), partea vătămată D. a confirmat că întâlnirea respectivă a fost organizată de inculpatul P., iar nu de partea vătămată I., că acesta dorea să obțină bani de la inculpatul C. și că a devenit agresiv verbal când a fost confruntat cu refuzul inițial al fetelor de a consuma substanțe psihotrope.

De altfel, în declarația dată la parchet, inculpatul P. a recunoscut că s-a întâlnit cu inculpatul C., un alt cetățean turc, prieten al acestuia și cele trei fete și că s-au deplasat la pensiunea din B., unde nu a avut cunoștință de cele ce s-au întâmplat, aflându-se în altă cameră, afirmând însă că respectiva întâlnire ar fi fost organizată de I. I.-R., însă susținerile sale sunt infirmate de către partea vătămată G. N., care nu avut o implicare directă în faptele respective și care a precizat în declarația de la parchet și că inculpatul P. a primit o sumă de bani, respectiv 300 de lei, de la inculpatul C. în noaptea respectivă.

2. În cursul lunii ianuarie 2013, partea vătămată M. M. M., la acel moment în vârstă de 15 ani, a aflat de la verișoara sa T. M. A. că aceasta păstrează legătura telefonic cu inculpatul C. E., acesta oferindu-i sume de bani și posibilitatea de a se distra. La insistențele martorei M. M., partea vătămată M. a acceptat să meargă la București pentru a-l însoți pe inculpatul C. într-un club, la efectuarea deplasării fiind însoțită de martorul T. M. Antoine, partea vătămată T. M. A. și martora M. M., însă după întâlnirea cu inculpatul C. și deplasarea într-un restaurant McDonald’s acesta le-a spus că nu mai dorește să meargă în club, ci că urmează să meargă la un hotel din zona Ferentari. Inculpatul a indus-o în eroare pe partea vătămată asupra adevăratelor sale intenții, spunându-i că în camera de hotel urmează numai să vorbească. În camera de hotel inculpatul C. le-a cerut persoanelor venite de la B. să consume băuturi alcoolice, condiționându-le că în caz contrar nu le va da sumele de bani necesare pentru întoarcerea la B. și că el va pleca, iar, ulterior, profitând de efectele alcoolului asupra acestor persoane, inculpatul le-a cerut lui T. M. A., M. M. și T. M. Antoine să meargă în baia camerei și, rămas singur cu partea vătămată M., s-a manifestat brutal față de aceasta și a început să o dezbrace și, în pofida opunerii părții vătămate, a întreținut un raport sexual normal cu aceasta, deși minora i-a spus că este virgină. Ulterior, inculpatul a întreținut relații sexuale și cu M. M., la plecare remițându-le celor patru o sumă de bani pentru ca aceștia să poată reveni în mun. B..

Aceste împrejurări au rezultat din declarația părții vătămate M. M. M. (volum II, fila 118), care a arătat că nu numai că s-a opus avansurilor inculpatului, dar a început să și țipe la acesta s-o lase în pace, determinând intervenția verișoarei sale, care a ieșit din baie pentru a vedea ce se întâmplă, inculpatul țipând la aceasta să se întoarcă în baia camerei pentru că nu s-a întâmplat nimic. Partea vătămată a arătat că inculpatul a întreținut cu ea relații sexuale normale, deși ea s-a opus, dar pentru că pe victimă o durea prea tare, inculpatul s-a întrerupt și i-a cerut martorei M. să întrețină cu el un raport sexual „în locul” părții vătămate”. Inculpatul i-a spus părții vătămate că dacă va zice cuiva ce s-a întâmplat o să aibă de-a face cu el, iar partea vătămată nu le-a spus părinților și nu s-a adresat poliției de frică. Totodată, partea vătămată știe de la verișoara sa că aceasta i-a zis inculpatului câți ani avea partea vătămată, la momentul respectiv. Inculpatul a continuat să o contacteze pe partea vătămată și după acest moment, pe de o parte amenințând-o să nu zică la nimeni, pentru că o va găsi oricând, iar pe de altă parte cerându-i să se reîntâlnească și trimițându-i mesaje cu tentă sexuală. Împrejurarea că partea vătămată a primit ulterior de la inculpat o mică sumă de bani (50 lei) sau credit pe telefon nu are nicio înrâurire asupra desfășurării faptelor în modalitatea descrisă mai sus, declarația părții vătămate, care este plauzibilă și credibilă, fiind susținută și de declarația părții vătămate T. M. A., care a arătat că atunci când partea vătămată M. a intrat în baia camerei de hotel, după ce rămăsese singură cu inculpatul, aceasta plângea, precum și atitudinea amenințătoare a inculpatului cu privire la „amicii” săi mult mai tineri în unele situații, acesta amenințându-l pe T. M. Antoine și spunându-i că are un pistol. În declarația dată la parchet, plasată în timp mult mai aproape de momentul desfășurării faptelor, partea vătămată T. a arătat că i-a spus inculpatului C. ce vârstă au, atât ea, cât și partea vătămată M., cele două fiind de o seamă. În declarația dată la parchet, martorul T. a confirmat la rândul său că, după ce rămăsese singură cu inculpatul, partea vătămată M. a venit în baia camerei de hotel dezbrăcată și plângând, iar pe drumul înapoi partea vătămată a plâns încontinuu. Martora M. a relatat în primele declarații date la organele de urmărire penală aspecte care nu s-au coroborat cu celelalte elemente de fapt reținute în cauză (susținând spre exemplu că ea și partea vătămată M. au întreținut în același timp relații sexuale cu inculpatul C.), la data de 11.02.2013 aceasta revenind asupra aspectelor declarate anterior și arătând de fapt că ea și A. ar fi întreținut relații sexuale cu inculpatul de bunăvoie, în timp ce partea vătămată M. era tulburată pe drumul de întoarcere la B. și că a doua zi martora a aflat de la verișoara acesteia că de fapt partea vătămată M. fusese violată.

Este adevărat că partea vătămată M., ca de altfel și celelalte părți vătămate, nu au sesizat imediat organelor de poliție și părinților împrejurarea că au fost violate de către inculpat, însă, spre deosebire de apărare, tribunalul nu a apreciat că această împrejurare prin ea însăși ar dovedi lipsa de realitate a susținerilor acestora, cu atât mai mult cu cât, astfel cum s-a arătat mai sus, declarațiile părților vătămate sunt susținute în aspectele esențiale și prin alte mijloace de probă. S-a remarcat vârsta foarte fragedă a părților vătămate, părțile vătămate I. și M. spre exemplu aflându-se aproape de vârsta copilăriei, iar minorii reacționează în mod diferit față de adulți atunci când sunt confruntați cu o traumă, mai ales de natură sexuală.

3. În luna decembrie 2012, inculpatul P. I.-V., profitând de dependența emoțională față de el a părții vătămate T. M., cu care avusese anterior o relație de natură sentimentală și ca urmare a solicitării inculpatului C. de a-i furniza persoane tinere, de preferință minore, pentru a întreține relații sexuale, a invitat-o să se întâlnească cu el pe respectiva parte vătămată, aceasta fiind însoțită de C. M. T. (16 ani) și H. A., însă, în fapt, i-a prezentat fetele lui C. E., inculpații invitându-le la masă la un restaurant din cadrul Unirea Shopping Center. La aceeași întâlnire, inculpatul C. E. a invitat-o pe partea vătămată G. J. - S. (15 ani), pe care inculpații o cunoscuseră încă din vara acelui an, prin rețeaua de socializare Facebook. Ulterior, inculpații le-au transportat pe fete la Pensiunea Rosenau din Râșnov, unde inculpatul C. le-a oferit minorelor băuturi alcoolice și substanțe halucinogene, ulterior încercând să aibă cu acestea relații sexuale, oferindu-le diverse foloase materiale, fiind susținut în aceste insistențe de către coinculpatul P. I.-V.. T. M., C. M. T. și H. A. au refuzat acest lucru. În acest context și profitând de starea de vulnerabilitate a victimei, precum și de autoritatea conferită de vârsta și situația sa financiară și, este adevărat, și de interesul manifestat de către minoră de a obține de la inculpat anumite avantaje de natură financiară, inculpatul C. a întreținut un raport sexual oral consimțit cu partea vătămată G. J.-S..

Pentru reținerea acestei situații de fapt, tribunalul a avut în vedere declarațiile date la urmărire penală de către părțile vătămate C. M. T. și T. M., ambele relatând desfășurarea faptelor într-o manieră similară celei în care o face și partea vătămată G. J. S. și ambele observând direct că inculpatul a întreținut relații sexuale cu partea vătămată G. J. S., deși în declarațiile din cursul urmăririi penale (volum I, filele 132-133 dosar de urmărire penală), aceasta susține că inculpatul a încercat să întrețină relații sexuale orale cu toate cele 3 fete, fiind însă refuzat de toate trei.

În declarația dată în fața instanței (volum II, fila 117), partea vătămată G. J. S. a susținut că inculpatul a avut cu ea la data respectivă un raport sexual normal forțat, partea vătămată având dureri, iar inculpatul refuzând în prima fază să se oprească, însă tribunalul nu a reținut caracterul forțat al acestui raport sexual, aceste aspecte necorespunzând nici declarațiilor anterioare ale părții vătămate și nefiind susținute prin niciun alt mijloc de probă. Mai mult, în fața instanței partea vătămată a recunoscut că întreținuse și anterior cu inculpatul relații sexuale, de bună voie.

În schimb, tribunalul a reținut că este cert faptul că inculpatul s-a folosit de autoritatea sa pentru a întreține relații sexuale cu partea vătămată, pe de o parte spunându-i că nu o va duce acasă dacă nu îi îndeplinește dorințele și momind-o cu promisiunea unui Ipad, profitând în acest sens și de teribilismul și dorința de a obține foloase financiare a părții vătămate, care recunoaște de altfel că s-a dus la hotel părându-i-se o oportunitate bună să facă bani și că primise bani și când întreținuse relații sexuale cu inculpatul într-o altă ocazie din trecut. Aceste aspecte nu scuză însă conduita inculpatului, în condițiile în care acesta cunoștea vârsta părții vătămate, pe care o cunoștea mai demult. Mai mult, partea vătămată i-a comunicat inculpatului ce vârstă are chiar în seara respectivă, la masa din complexul Unirea Shopping Center, iar partea vătămată T. M. a confirmat că inclusiv la pensiune s-a discutat despre vârsta fetelor care îl însoțeau pe inculpat.

4. În numeroase alte ocazii și în baza înțelegerii existente între cei doi inculpați, inculpatul P. I.-V. i-a prezentat inculpatului C. persoane minore din anturajul său, folosind față de acestea diferite pretexte și în general asigurându-le că pot obține sume modice de bani de pe urma acestuia sau că urmau să se distreze și să facă consumație în diferite localuri, fără ca în schimb să trebuiască să facă ceva cu acesta. De fapt însă, așa cum tribunalul a mai arătat, inculpații aveau un mod de operare bine pus la punct, aceste întâlniri sfârșind invariabil în camere de hotel în care victimelor li se puneau la dispoziție băuturi alcoolice și substanțe psihotrope, după care inculpatul C., susținut în numeroase ocazii și de inculpatul P., începea să le facă avansuri sexuale. Inculpatul P. primea în schimbul acestui „serviciu” anumite sume de bani de la inculpatul C.. Totodată, acesta se orienta spre persoane minore, cu o situație familială sau materială complicată, profitând de naivitatea și teribilismul victimelor și de dorința unora dintre acestea de a obține de la inculpatul C. diferite foloase materiale.

Astfel, pe lângă elementele de fapt, descrise mai sus, s-a reținut că în luna septembrie 2012, inculpatul P. a profitat de relația sa de prietenie cu T. A.-L. (16 ani) și de încrederea acesteia și a mamei sale în inculpat pentru a organiza o întâlnire cu inculpatul C. (și partea vătămată G. J.-S.), în final inculpații transportând fetele la un hotel de pe raza orașului Râșnov, unde ambii inculpați au încercat s-o convingă pe partea vătămată să întrețină relații sexuale cu inculpatul C. E. (inculpatul P. motivând chiar că în acest fel va obține de la cetățeanul turc banii necesari pentru a a-și asigura apărarea într-un alt dosar penal), lovindu-se însă de refuzul categoric al acesteia și de faptul că mama minorei insista ca aceasta să se întoarcă acasă.

Ulterior, în octombrie 2012 și sub pretextul că dorește ca minora să îl însoțească la o petrecere, inculpatul P. i-a adus-o din nou inculpatului C. pe aceeași parte vătămată, cerându-i chiar acesteia să vină însoțită de sora sa, T. M.-A., în vârstă de 15 ani. Pe baza înțelegerii cu inculpatul C., inculpatul P. le-a spus fetelor abia pe drum că destinația s-a schimbat, transportându-le în mun. București, unde s-au întâlnit cu inculpatul C. și au mers într-un club, iar apoi toți patru au mers la un hotel unde inculpații au continuat să facă presiuni asupra fetelor să întrețină relații sexuale, însă fără succes.

De asemenea, în luna următoare, inculpatul P. le-a contactat pe A. C. C. (16 ani) și M. A. (15 ani), transportându-le și pe acestea în mun. București pentru a se întâlni cu C. E., primei victime fiindu-i promis mincinos chiar sprijinul inculpatului C. pentru o intervenție de natură ginecologică, aceasta fiind însărcinată. La respectiva deplasare, a participat și martorul B. B., seara încheindu-se tot într-un hotel în care inculpatul C. a încercat să întrețină relații sexuale cu victimele, fără a reuși să le convingă, în ciuda promisiunilor de natură financiară, inculpatul P. primind totuși de la C. E. suma de 400 lei. Ulterior, inculpatul P., invocând față de ele problemele sale de natură financiară și foloasele pe care le pot obține, le-a convins pe minorele de mai sus și pe T. A.-L. să se deplaseze din nou la Râșnov pentru a-l întâlni pe C. E..

Așa cum s-a arătat mai sus, în decembrie 2012, inculpatul P. i-a furnizat inculpatului C. posibilitatea de a se întâlni cu minorele T. M. (15 ani), C. M. T. (16 ani), precum și cu numita H. A., la întâlnire participând și Gehorghe J. S., inculpatul C. încercând din nou, folosindu-se de promisiuni materiale și profitând de efectul băuturilor alcoolice ingerate de minore, să întrețină relații sexuale cu toate acestea, reușind însă, în pofida insistențelor sale și a sprijinului verbal al inculpatului P., să întrețină relații sexuale doar cu G. J.-S.. Totuși, din nou, P. I.-V. a primit suma de 300 lei în schimbul serviciului „prestat”.

La mijlocul lunii decembrie 2012, la solicitarea telefonică a inculpatului C., inculpatul P. a mijlocit o nouă întâlnire între inculpatul C., minora M. A. (15 ani) și martora M. G., seara, începută în mun. B., încheindu-se tot la Hotelul „Rosenau” din localitatea Râșnov, fetelor punându-li-se la dispoziție băuturi alcoolice și inculpații încercând să le convingă să întrețină relații sexuale, ceea ce inculpatul C. a și făcut cu martora M., prin actul de inculpare susținându-se că în aceeași ocazie, partea vătămată M. A. a fost violată de către inculpatul P. I.-V..

În reținerea aspectelor de fapt sus-menționate, tribunalul s-a bazat nu numai pe declarațiile persoanelor implicate, care au infirmat apărările ambilor inculpați, dar și pe declarația martorului B. B., care a relatat că inculpatul P. primea de la E. „bani și anumite substanțe de fumat, care erau etnobotanice pentru că mergea să se întâlnească cu E. și îi aducea fete”(volum II, fila 165), a martorei V. L.-G. (care i-a dat inculpatului P. numărul de telefon al inculpatului C., spunându-i că acesta dorește fete cu care să întrețină relații sexuale și că în situația în care îi va duce fete va primi de la acesta bani (volum I dosar de urmărire penală filele 169-170), declarația martorei I. A.-N. (care a arătat că inculpatul P. îl cunoștea pe E. și că îi ducea fete, pe care le păcălea într-un fel sau în altul să ajungă în compania lui E. – volum I dosar de urmărire penală, filele 171-172 – în declarația dată în instanță martora precizând chiar că era vorba despre A. C. C., T. A. L., T. M. A. – volum III, fila 59, declarația martorei R. R., lucrător la recepția Hotelului Rosenau, Râșnov, procesul-verbal întocmit la data de 14.02.2013, care a confirmat că în noaptea de 2/3.02.2014 P. I. V. s-a cazat în această locație însoțit de un cetățean turc și două tinere (volum I, dosar de urmărire penală, fila 187), declarațiile martorelor C. A.-C., angajată la aceeași unitate hotelieră.

De asemenea, cu privire la faptul că inculpații C. și P. aveau o înțelegere, chiar la nivel informal, în urma căreia inculpatul P. îi furniza primului fete pentru a întreține relații sexuale, obținând în schimb foloase materiale, stau mărturie și numeroase convorbiri și mesaje telefonice purtate între cei doi inculpați.

5. Distinct de activitățile infracționale în care cei doi inculpați au acționat de conivență, tribunalul a reținut din probatoriul administrat în cauză că, după întâlnirea dintre inculpatul C. E., P. I. V., I. I.-R. (14 ani), G. N. (16 ani) și D. A. (17 ani), profitând de starea de vulnerabilitate a victimelor (s-a remarcat că cel puțin victimele I. și D. trecuseră printr-o experiență traumatică, fiind violate de către inculpatul C. E.) și de faptul că în urma lipsei de acasă și a conflictelor cu familiile acestea considerau că nu se pot duce acasă, inculpatul P. le-a cazat pentru o noapte la o unitate hotelieră din B., după care le-a transportat la mare, unde le-a cazat într-o pensiune, obligându-le să întrețină relații sexuale contra cost cu diferiți bărbați. Astfel, în perioada 06-12 august 2012, P. I. V. le-a cazat pe D. A. și G. N. într-o pensiune de pe raza stațiunii Costinești (I. I.-R. reușind să fugă cu ajutorul unui bărbat pe care l-a cunoscut acolo și apoi să revină în B.), ulterior inculpatul recrutând clienți cu care ulterior le-a obligat prin violență și amenințare pe cele două minore să întrețină relații sexuale, obținând venituri totale estimate la suma de 4200 lei.

Pentru reținerea acestor elemente de fapt, tribunalul a avut în vedere în principal declarațiile părților vătămate implicate, dar și declarația martorului B. B., care i-a însoțit pe inculpat și pe cele trei părți vătămate la mare. Din declarația martorului a reieșit că inculpatul P. le-a propus să se prostitueze în folosul său celor 3 minore, singura care a acceptat fiind D. A.. Aceste aspecte au fost însă infirmate de declarațiile părților vătămate, D. A. arătând că a acceptat să se prostitueze atât din frică față de inculpatul P., care a țipat la ea și chiar a încercat să o lovească când partea vătămată i-a povestit unui „client” ce i se întâmplă, dar și ca urmare a faptului că inculpatul i-a spus că trebuie să se prostitueze pentru ca el să facă rost de bani, inculpatul însușindu-și în totalitate sumele obținute. Și partea vătămată G. N. a susținut în declarația dată în fața instanței că partea vătămată D. a acceptat să se prostitueze la propunerea inculpatului (ceea ce nu are de altfel relevanță, în cazul infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori consimțământul persoanei victimă a traficului neînlăturând răspunderea penală a autorului – art.210 al.3și art.211 al.3 Cod penal), însă aceste aspecte par a fi nesincere, în condițiile în care declarația dată de partea vătămată G. N. în fața instanței este mai favorabilă inculpatului decât cea dată în fața procurorului (în care partea vătămată a relatat spre exemplu că ea și partea vătămată D. au fost încuiate de către inculpat în cameră când acesta s-a dus s-o caute pe partea vătămată I., după ce aceasta a fugit din locația respectivă), fără ca pentru aceste modificări ale declarației să se fi furnizat o explicație rezonabilă. Mai mult, alte elemente favorabile inculpatului din declarația părții vătămate sunt infirmate de probe cu caracter obiectiv aflate la dosarul cauzei – spre exemplu, partea vătămată G. N. a susținut că numai D. A. s-a prostituat pentru inculpatul P., în timp ce ea a devenit iubita inculpatului și a întreținut relații sexuale cu un singur „client”, din proprie inițiativă. Interceptările telefonice existente la dosar au infirmat însă aceste aspecte evidențiind că ambele fete se aflau sub puterea inculpatului, care le exploata prin supunerea la practicarea prostituției – spre exemplu, convorbirea purtată de P. I. V. la 08.08.2012 (fila 60, volum II dosar de urmărire penală), convorbirea din 08.08.2012 ora 21.45 (fila 62 volum II dosar de urmărire penală), convorbirea dintre cei doi inculpați din 07.08.2012, ora 20.28 (fila 58 volum II, dosar de urmărire penală).

6. Conform actului de inculpare, în jurul datei de 14.12.2012, inculpatul P. a organizat o întâlnire între el, martora M. A.-G. și partea vătămată M. A. (16 ani) cu inculpatul C. E., cei patru deplasându-se din B. la Hotelul „Rosenau” din localitatea Râșnov, unde inculpatul C. avea închiriată o cameră, unde fetele au fost convinse să consume în exces băuturi alcoolice, după care inculpatul C. a întreținut relații sexuale cu martora, în timp ce inculpatul P. a profitat de imposibilitatea părții vătămate de a-și exprima voința și a întreținut cu ea un raport sexual normal neconsimțit. Anterior acestui moment și inculpatul C. E. urmărise să întrețină relații sexuale cu victima, confruntându-se însă cu refuzul acesteia.

Tribunalul a constatat că, deși întâlnirea dintre cei patru și faptul că partea vătămată a dormit cu inculpatul P. în același pat, ulterior existând suspiciuni ale acesteia că inculpatul a violat-o, sunt elemente documentate prin probele existente de la dosar, acestea nu sunt suficiente pentru a se reține că inculpatul P. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de viol.

Partea vătămată însăși nu este sigură că inculpatul a întreținut cu ea un raport sexual, deducând acest lucru numai din faptul că s-a trezit dezbrăcată și că pe salteaua patului a observat urme de sânge (volum II, filele 68-69). Mai mult, conform raportului de expertiză medico-legală nr.367/E/14.02.2013, la data examinării, partea vătămată era anatomic virgină. Este adevărat că s-a constatat prin același raport că aceasta prezintă himen elastic, care permite raporturi sexuale fără să se rupă, însă această împrejurare a atestat doar că ar fi fost poate posibil ca inculpatul să întrețină cu partea vătămată un raport sexual, nu că acest lucru s-a și întâmplat, iar partea vătămată nu a putut confirma cu certitudine existența unui astfel de raport sexual. Pe de altă parte, conform raportului de constatare tehnico-științifică nr._/11.03.2013 al Institutului Național de Criminalistică a rezultat în esență că profilul genetic al părții vătămate nu s-a regăsit în amestecul de profile genetice ridicat de pe salteaua patului unde se presupune că victima a fost violată. Or, față de toate acestea, a rezultat un dubiu covârșitor și care a profitat inculpatului P. cu privire la săvârșirea de către acesta a infracțiunii de viol în dauna părții vătămate. Singura probă directă care susține acuzația adusă inculpatului este declarația martorei M. A.-G. (volum I dosar de urmărire penală, filele 173-174), care susține că i-a auzit pe inculpatul P. și pe partea vătămată M. că se certau, pentru că inculpatul dorea să facă sex cu partea vătămată și că a văzut sub plapumă că aceștia se mișcau, erau agitați și astfel și-a dat seama că fac sex – tribunalul a arătat însă că atât declarația părții vătămate, cât și acuzația adusă prin actul de inculpare au ca premisă împrejurarea că partea vătămată a fost inconștientă la momentul presupusului raport sexual, condiții în care nu putea exista nicio ceartă cu inculpatul, astfel încât tribunalul a constatat că această declarație nu a înlăturat dubiul prezent în cauză sub acestor aspecte.

În drept, tribunalul a constatat succesiunea în timp a legilor penale, prin . data de 01.02.2014 a noului Cod penal, ceea ce a impus analiza, în cazul fiecărei infracțiuni imputate inculpaților în parte, a incidenței prevederilor art.4-5 din noul Cod penal, urmând a se determina în raport cu condițiile concrete de incriminare și cu pedeapsa prevăzută de lege care este legea penală mai favorabilă. Tribunalul, în raport cu opinia majoritară exprimată până la acest moment în doctrină și jurisprudență și luând act și de concluziile Ministerului Public, a constatat că se impune ca determinarea legii penale mai favorabile să se facă pe fiecare instituție de drept autonomă în parte.

În drept, fapta inculpatului C. E., care, la începutul lunii august 2012, în timp ce se afla la o pensiune din localitatea B., jud.B., împreună cu victima I. I.-R. (14 ani) a determinat-o pe aceasta să consume în exces alcool și substanțe halucinogene și, profitând de imposibilitatea victimei de a-și exprima voința, a întreținut cu aceasta raporturi sexuale orale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „viol”, prevăzută și pedepsită de art.218 al.1 și al.3 lit.c Cod penal (care constituie lege mai favorabilă în condițiile art.5 Cod penal în raport cu prevederile fostului art.197 al.1,3 din Codul penal din 1969, în vigoare la momentul săvârșirii faptei, în raport cu limitele de pedeapsă prevăzute de lege și condițiile concrete de incriminare), atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă, din ansamblul probator reieșind că a fost comisă cu vinovăție sub forma intenției(art.16 al.3 lit.a Cod penal).

În drept, fapta inculpatului C. E. care, în aceeași ocazie cu cea descrisă mai sus, respectiv în prima săptămână a lunii august 2012, în timp ce se afla la o pensiune de pe raza localității B. împreună cu victima D. A. (17 ani) a determinat-o pe aceasta să consume în exces alcool, precum și substanțe halucinogene și, profitând de imposibilitatea acesteia de a-și exprima voința, a întreținut cu minora raporturi sexuale orale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „viol”, prevăzută și pedepsită de art.218 al.1 Cod penal (care constituie lege mai favorabilă în condițiile art.5 Cod penal în raport cu prevederile fostului art.197 al.1 din Codul penal din 1969, în vigoare la momentul săvârșirii faptei, în raport cu limitele de pedeapsă prevăzute de lege și condițiile concrete de incriminare), atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă, din ansamblul probator reieșind că a fost comisă cu vinovăție sub forma intenției (art.16 al.3 lit. a Cod penal). În drept, fapta inculpatului C. E., care, în a doua jumătate a lunii ianuarie 2013, în timp ce se afla la un hotel din mun. București împreună cu victima M. M. M. (15 ani), prin constrângere fizică și psihică și profitând de situația vulnerabilă a victimei, a întreținut cu minora raporturi sexuale normale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „viol”, prevăzută și pedepsită de art.197 al.1 din Codul penal din 1969 (care constituie lege mai favorabilă în condițiile art.5 Cod penal în raport cu prevederile actualului art.218 al.1 și al.3 lit. c Cod penal, în raport cu limitele de pedeapsă prevăzute de lege și condițiile concrete de incriminare, față de vârsta victimei în cauză), atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă, din ansamblul probator reieșind că a fost comisă cu vinovăție sub forma intenției.

În drept, fapta inculpatului C. E., care, în cursul lunii decembrie 2012, în timp ce se afla într-una din camerele Hotelului „Rosenau” situat pe raza localității Râșnov, a determinat-o pe partea vătămată G. J. S. (15 ani) să întrețină cu el relații sexuale, abuzând de autoritatea conferită de vârsta și situația sa materială asupra minorei, căreia i-a promis și ulterior i-a oferit foloase materiale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „act sexual cu un minor”, prevăzută și pedepsită de art.220 al.3 Cod penal (care constituie lege mai favorabilă în condițiile art.5 Cod penal în raport cu prevederile fostului art.198 al.3 din Codul penal din 1969, în vigoare la momentul săvârșirii faptei, în raport cu limitele de pedeapsă prevăzute de lege și condițiile concrete de incriminare), atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă, din ansamblul probator reieșind că a fost comisă cu vinovăție sub forma intenției (art.16 al.3 lit. a Cod penal).

În baza textelor de lege menționate, tribunalul a dispus condamnarea inculpaților potrivit dispozitivului hotărârii.

Având în vedere că faptele de mai sus au fost săvârșite în concurs real, în condițiile art.33 lit. a din Codul penal din 1969, care constituie legea mai favorabilă sub aceste aspecte, s-a procedat la contopirea pedepselor aplicate inculpatului, potrivit regulilor prevăzută de art.34 lit. b și art. 35 al. 3 din Codul penal din 1969, inculpatul C. executând în final pedeapsa cea mai grea – 6 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 ani (ca urmare a multitudinii faptelor săvârșite și ca echivalent al pedepselor ce nu se mai execută) rezultând în final o pedeapsă rezultantă principală de 8 ani închisoare, precum și pedeapsa complementară cea mai grea (pedepsele complementare aplicate având un conținut similar), respectiv interzicerea pe o durată de 4 ani a drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a,b,f Cod penal, în raport cu durata pedepsei rezultante (principale) urmând a se determina și pedeapsa accesorie.

Față de numărul și gravitatea infracțiunilor imputate inculpatului, față de vârsta părților vătămate și în raport cu pedeapsa ce va fi aplicată în cauză, inculpatul fiind cetățean străin și existând astfel și un anumit risc al sustragerii acestuia de la procesul penal până la soluționarea căii de atac, în raport cu prevederile art.399 al.1 Cod procedură penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.

Prin rechizitoriul întocmit în cauză, inculpatul C. E. a fost trimis în judecată și sub aspectul săvârșirii a 4 infracțiuni de tentativă la infracțiunea de act sexual cu un minor, prevăzută de art.20 din Codul penal din 1969 raportat la art.198 al.3 din Codul penal din 1969.

Deși din analiza ansamblului probator a rezultat într-adevăr, astfel cum s-a reținut în analiza stării de fapt, că, în diferite ocazii inculpatul a încercat să determine părțile vătămate T. A.-L., la acel moment în vârstă de 16 ani, T. M., la acel moment în vârstă de 15 ani, A. C. C., la acel moment în vârstă de 16 ani, respectiv M. A., la acel moment în vârstă de 15 ani, să întrețină cu el relații sexuale, în special prin promisiunea sau remiterea unor foloase materiale, rezoluția inculpatului de a întreține relații sexuale cu victimele nu s-a concretizat, faptele în cauză rămânând în stadiul tentativei.

Or, în timp ce în cazul fostului art.198 din Codul penal din 1969 tentativa era incriminată, actualul art.220 Cod penal incriminează numai actul sexual cu un minor săvârșit în formă consumată.

În consecință, intervenind dezincriminarea celor 4 fapte penale imputate inculpatului în raport cu legea penală nouă și ținând seama de prevederile art.4,5 Cod penal, tribunalul a pronunțat achitarea inculpatului pentru aceste patru infracțiuni reținute prin actul de acuzare, în raport cu prevederile art.396 al.5 și art.16 lit.b Cod procedură penală, respectivele fapte nemaifiind prevăzute de legea penală.

În raport cu prevederile art.7 din Legea nr.67/2008, dat fiind că s-a pronunțat condamnarea inculpatului C. E. pentru mai multe infracțiuni de viol, infracțiune care se regăsește în lista anexă la actul normativ indicat, tribunalul a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea stabilirii profilului genetic și includerii acestuia în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

II. În drept, fapta inculpatului P. I.-V. care, în intervalul iulie 2012 - februarie 2013, în baza aceleiași rezoluții infracționale, le-a recrutat prin inducere în eroare pe minorele G. N. (16 ani), D. A. (17 ani), I. I. R. (14 ani), pe care ulterior prin amenințare, violență și profitând de starea de vulnerabilitate a acestora le-a exploatat condiționându-le să întrețină relații sexuale cu cetățeanul turc C. E., precum și cu diferiți clienți de pe raza localității Costinești, în schimbul obținerii de către inculpat a unor foloase materiale, și de asemenea le-a recrutat prin inducere în eroare pe minorele T. A.-L. (16 ani), T. M.-A. (15 ani), A. C. C. (16 ani), C. M. T. (16 ani), M. A. (15 ani), T. M. (15 ani), profitând de starea de vulnerabilitate creată de vârsta, situația familială și materială a părților vătămate și în scopul exploatării lor prin întreținerea de relații sexuale cu cetățeanul turc C. E., modalități în care inculpatul P. a obținut sume modice de bani de la inculpatul C. (100-400 lei per victimă) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, prevăzută și pedepsită de art. 211 al.1,2 Cod penal raportat la art.210 al.1 lit.a Cod penal (care constituie lege mai favorabilă în condițiile art.5 Cod penal în raport cu prevederile fostului art.13 al.1 și 2 din Legea nr.678/2001, în vigoare la momentul săvârșirii faptei, în raport cu limitele de pedeapsă prevăzute de lege și condițiile concrete de incriminare), cu aplicarea art.41 al.2 din Codul penal din 1969(în condițiile în care, sub aspectul respectivei instituții autonome, respectiv infracțiunea continuată, prevederile legii penale vechi sunt mai favorabile pentru inculpat, conducând la reținerea în sarcina inculpatului a unei singure infracțiuni, iar nu a unui număr de infracțiuni egal cu numărul victimelor) atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă, din ansamblul probator reieșind că a fost comisă cu vinovăție sub forma intenției (art.16 al.3 lit.a Cod penal). De asemenea, față de antecedentele penale ale inculpatului s-a reținut în sarcina inculpatului că faptele care fac obiectul prezentei cauze au fost săvârșite în starea de recidivă mare postcondamnatorie, prevăzută de prevederile fostului art.37 lit. a din Codul penal din 1969 (care constituie sub acest aspect legea mai favorabilă inculpatului, dat fiind tratamentul sancționator), în raport cu faptele care fac obiectul prezentei cauze și care au fost comise în termenul de încercare stabilit în urma a condamnării definitive a inculpatului la o pedeapsă de 4 ani închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, suferită de inculpat prin sentința penală nr.1965/31.10.2012 a Judecătoriei B..

În consecință, s-a pronunțat condamnarea inculpatului conform dispozitivului hotărârii

În ceea ce privește infracțiunea de viol imputată aceluiași inculpat, în dauna părții vătămate M. A., astfel cum s-a arătat, tribunalul a constatat că nu există suficiente probe care să conducă la condamnarea inculpatului sub acest aspect, subzistând un dubiu covârșitor cu privire la faptul că inculpatul ar fi întreținut un raport sexual neconsimțit cu partea vătămată, profitând de neputința acesteia de a se apăra, astfel încât sub acest aspect instanța a pronunțat achitarea, în raport cu prevederile art.396 al.5 Cod procedură penală, cu aplicarea art.16 al.1 lit. c Cod procedură penală.

Analizând fișa de cazier judiciar a inculpatului și copiile sentințelor de condamnare a inculpatului, atașate la dosar, tribunalul a constatat că inculpatul a fost anterior condamnat definitiv prin sentințele penale nr.1965/31.10.2012 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare la 20.11.2012 (4 ani închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei), respectiv prin sentința penală nr.2008/06.11.2012 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr.278/R/15.03.2013 a Curții de Apel B. (2 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei). Infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul în prezenta cauză a fost săvârșită în termenul de încercare al primei condamnări definitive și este concurentă celei care a făcut obiectul celei de-a doua condamnări aplicate anterior inculpatului. Ca urmare, în raport cu principiile stabilite de către Înalta Curte de Casație și Justiție pe calea recursului în interesul legii (a se vedea decizia nr.42/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite), tribunalul a constatat că sunt aplicabile exclusiv dispozițiile privind anularea suspendării condiționate, respectiv a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei. În consecință, în temeiul art.85, respectiv art.86 ind.5 din Codul penal din 1969 s-au anulat suspendările anterior acordate, iar cele două pedepse aplicate anterior inculpatului au fost contopite după regula prevăzută de art.34 lit. b din Codul penal din 1969, pedeapsa astfel rezultată urmând a fi contopită cu pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta sentință, după regulile prevăzute de art.39 din Codul penal din 1969, rezultând o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare, care va fi sporită cu 1 an, ca echivalent al pedepselor care nu se mai execută și față de multitudinea infracțiunilor săvârșite de inculpat, rezultând în final 8 ani închisoare, la care s-a alăturat pedeapsa complementară aplicată de această instanță.

Având în vedere că inculpatul a fost achitat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de viol și constatând că infracțiunea de trafic de minori a fost inclusă în lista anexă la Legea nr.76/2008 numai de la data intrării în vigoare a noului Cod penal, la data săvârșirii faptei imputate inculpatului neexistând posibilitatea dispunerii prelevării probelor biologice, în temeiul acestui act normativ pentru infracțiunea respectivă, apreciind că principiul aplicării legii penale mai favorabile privește orice consecințe ce pot decurge din săvârșirea unor fapte penale, tribunalul a respins cererea parchetului de a se dispune prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea includerii în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, cerere întemeiată pe prevederile art.7 din actul normativ indicat.

III. Pe latura civilă a cauzei s-au constatat următoarele:

Partea vătămată I. I. R. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1500 lei, reprezentând daune morale.

Partea vătămată T. A. L. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1500 lei, reprezentând daune morale.

Partea vătămată T. M. A. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1500 lei, reprezentând daune morale.

Partea vătămată M. M. M. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de_ lei, reprezentând daune morale.

Partea vătămată C. M. T. a arătat că nu se constituie parte civilă în cauză.

Partea vătămată M. A. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1500 lei, reprezentând daune morale.

Partea vătămată A. C. C. a arătat că nu se constituie parte civilă în cauză.

Partea vătămată T. M. a arătat că se constituie parte civilă în cauză pentru suma de 1500 lei, reprezentând daune morale.

Partea vătămată G. N. a arătat că se constituie parte civilă în cauză pentru suma de 1500 lei, reprezentând daune morale.

Partea vătămată D. A. a arătat că se constituie parte civilă în cauză pentru suma de 1500 lei, reprezentând daune morale.

Partea vătămată G. J. S. a arătat că se constituie parte civilă în cauză pentru suma de 1500 lei reprezentând daune morale.

La termenul din 04.06.2013, reprezentanta Ministerului Public a exercitat din oficiu acțiunea civilă în numele părților vătămate C. M. T. și A. C. C. pentru suma de_ euro, daune morale și a suplimentat solicitările de daune morale pentru celelalte părți vătămate până la concurența sumei de_ euro pentru fiecare parte vătămată, în condițiile art.17 din Codul de procedură penală din 1968. În consecință, având în vedere principiul exercitării chiar din oficiu a acțiunii civile în cazul minorilor, tribunalul a analizat pretențiile părților civile, astfel cum au fost majorate în numele acestora de către Ministerul Public, cu excepția părții civile M. M., pentru care s-au solicitat daune morale mai însemnate (respectiv_ lei).

Prin concluziile de fond, Ministerul Public a precizat că faptele imputate inculpaților în raport cu părțile vătămate, deși conexe, sunt distincte, astfel încât s-a precizat acțiunea civilă pentru toate părțile civile, în sensul că s-a solicitat suma de 5000 euro în mod distinct, de la fiecare dintre inculpați.

În ceea ce o privește pe partea civilă I. I. R., tribunalul a constatat că au fost îndeplinite cerințele angajării răspunderii civile delictuale a ambilor inculpați, astfel cum sunt reglementate prin prevederile art.1357 și urm. Cod Civil, care reiau prevederile art.998,999 din fostul Cod Civil, respectiv existența unui prejudiciu (fiind indubitabil că atât prin exploatarea sa de către inculpatul P., cât și prin supunerea sa la un raport sexual neconsimțit de către inculpatul C. s-au creat părții vătămate prejudicii morale, fapte de această natură fiind susceptibile să influențeze grav chiar dezvoltarea ulterioară a părții civile și să creeze consecințe negative pe termen lung, sub aspect psihologic și al integrării sociale, în raport cu vârsta și starea vulnerabilă a părții civile), faptele ilicite ale celor doi inculpați, astfel cum au fost descrise în cele ce preced, legătura de cauzalitate între acestea din urmă și prejudiciul cauzat părții vătămate, precum și vinovăția autorilor faptelor ilicite, ambii acționând cu intenție directă. Totuși, sub aspectul cuantumul reparațiilor morale acordate părții civile, tribunalul a avut în vedere și propria conduită a părții civile, care nu a fost ireproșabilă, precum și împrejurările că, pe de o parte, în sistemul de drept român daunele civile au numai caracter reparatoriu, iar nu și natură sancționatorie, iar, pe de altă parte, un prejudiciu de natură morală nu se repară exclusiv prin mijloace de natură patrimonială, dar și prin mijloace nepatrimoniale, însăși hotărârea judecătorească de condamnare a inculpaților pentru faptele săvârșite fiind de natură a repara în parte prejudiciul pricinuit părții vătămate.

Față de toate acestea, ținând seama de circumstanțele concrete ale cauzei, astfel cum au fost reținute în analiza situației de fapt și apreciind în echitate, tribunalul a constatat că se impune acordarea către partea civilă a sumei de 4000 euro cu titlu de despăgubiri morale din partea inculpatului C. E. și suma de 2000 euro cu titlu de despăgubiri morale din partea inculpatului P. I. V., urmând a se respinge în rest pretențiile civile ale acestei părți civile, astfel că acțiunea civilă în cauză a fost admisă în parte.

În ceea ce o privește pe partea civilă D. A., tribunalul a constatat că au fost îndeplinite cerințele angajării răspunderii civile delictuale a ambilor inculpați, astfel cum sunt reglementate prin prevederile art. 1357 și urm. Cod Civil, care reiau prevederile art.998,999 din fostul Cod Civil, respectiv existența unui prejudiciu (fiind indubitabil că atât prin exploatarea sa de către inculpatul P., în special în perioada în care partea vătămată a fost cazată de către inculpat în stațiunea Costinești și a fost obligată să întrețină relații sexuale cu mai mulți clienți în fiecare zi, în folosul material al inculpatului, cât și prin supunerea sa la un raport sexual neconsimțit de către inculpatul C. s-au creat părții vătămate prejudicii morale, fapte de această natură fiind susceptibile să influențeze grav chiar dezvoltarea ulterioară a părții civile și să creeze consecințe negative pe termen lung, sub aspect psihologic și al integrării sociale, în raport cu vârsta și starea vulnerabilă a părții civile), faptele ilicite ale celor doi inculpați, astfel cum au fost descrise în cele ce preced, legătura de cauzalitate între acestea din urmă și prejudiciul cauzat părții vătămate, precum și vinovăția autorilor faptelor ilicite, ambii acționând cu intenție directă. Totuși, sub aspectul cuantumul reparațiilor morale acordate părții civile, tribunalul a avut în vedere și propria conduită a părții civile, care nu a fost ireproșabilă, precum și împrejurările că, pe de o parte, în sistemul de drept român daunele civile au numai caracter reparatoriu, iar nu și natură sancționatorie, iar, pe de altă parte, un prejudiciu de natură morală nu se repară exclusiv prin mijloace de natură patrimonială, dar și prin mijloace nepatrimoniale, însăși hotărârea judecătorească de condamnare a inculpaților pentru faptele săvârșite fiind de natură a repara în parte prejudiciul pricinuit părții vătămate.

Față de toate acestea, ținând seama de circumstanțele concrete ale cauzei, astfel cum au fost reținute în analiza stării de fapt și apreciind în echitate, tribunalul a constatat că s-a impus acordarea către partea civilă a sumei de 4000 euro cu titlu de despăgubiri morale din partea inculpatului C. E. și suma de 4000 euro cu titlu de despăgubiri morale din partea inculpatului P. I. V., urmând a se respinge în rest pretențiile civile ale acestei părți civile.

În ceea ce o privește pe partea civilă M. M. M., tribunalul a constatat că au fost îndeplinite cerințele angajării răspunderii civile delictuale numai în ceea ce-l privește pe inculpatul C. E. (infracțiunea imputată în cauză inculpatului P. nereferindu-se la respectiva parte civilă), astfel cum sunt reglementate prin prevederile art.1357 și urm. Cod Civil, care reiau prevederile art.998,999 din fostul Cod Civil, respectiv existența unui prejudiciu (fiind indubitabil că prin supunerea sa la un raport sexual neconsimțit de către inculpatul C. s-a creat părții vătămate un prejudiciu de natură morală, fapte de această natură fiind susceptibile să influențeze grav chiar dezvoltarea ulterioară a părții civile și să creeze consecințe negative pe termen lung, sub aspect psihologic și al integrării sociale, în raport cu vârsta și starea vulnerabilă a părții civile), fapta ilicită a inculpatului C., astfel cum a fost descrisă în cele ce preced, legătura de cauzalitate între aceasta din urmă și prejudiciul cauzat părții vătămate, precum și vinovăția autorului faptei ilicite, inculpatul acționând cu intenție directă. Totuși, sub aspectul cuantumul reparațiilor morale ce vor fi acordate părții civile, tribunalul va avea în vedere și propria conduită a părții civile, care nu a fost ireproșabilă, precum și împrejurările că, pe de o parte, în sistemul de drept român daunele civile au numai caracter reparatoriu, iar nu și natură sancționatorie, iar, pe de altă parte, un prejudiciu de natură morală nu se repară exclusiv prin mijloace de natură patrimonială, dar și prin mijloace nepatrimoniale, însăși hotărârea judecătorească de condamnare a inculpaților pentru faptele săvârșite fiind de natură a repara în parte prejudiciul pricinuit părții vătămate.

În ceea ce o privește pe partea civilă G. J. S., tribunalul a constatat că sunt îndeplinite cerințele angajării răspunderii civile delictuale numai în ceea ce-l privește pe inculpatul C. E. (infracțiunea imputată în cauză inculpatului P. nereferindu-se la respectiva parte civilă), astfel cum sunt reglementate prin prevederile art.1357 și urm. Cod Civil, care reiau prevederile art.998,999 din fostul Cod Civil, respectiv existența unui prejudiciu (fiind indubitabil că prin supunerea sa la un raport sexual, chiar și consimțit de către inculpatul C., însă profitându-se de vârsta și teribilismul părții civile, s-a creat acesteia un prejudiciu de natură morală), fapta ilicită a inculpatului C., astfel cum a fost descrisă în cele ce preced, legătura de cauzalitate între aceasta din urmă și prejudiciul cauzat părții vătămate, precum și vinovăția autorului faptei ilicite, inculpatul acționând cu intenție directă. Totuși, sub aspectul cuantumul reparațiilor morale ce vor fi acordate părții civile, tribunalul va avea în vedere și propria conduită a părții civile, care nu a fost ireproșabilă, aceasta arătând ea însăși că încă de la început a fost atrasă de posibilitatea de a obține de pe urma inculpatului anumite avantaje materiale, precum și împrejurările că, pe de o parte, în sistemul de drept român daunele civile au numai caracter reparatoriu, iar nu și natură sancționatorie, iar, pe de altă parte, un prejudiciu de natură morală nu se repară exclusiv prin mijloace de natură patrimonială, dar și prin mijloace nepatrimoniale, însăși hotărârea judecătorească de condamnare a inculpaților pentru faptele săvârșite fiind de natură a repara în parte prejudiciul pricinuit părții vătămate.

Față de soluția pronunțată pe latura penală a cauzei, în raport cu cele patru infracțiuni de tentativă la act sexual cu un minor imputate inculpatului C. E. și în raport cu prevederile art.25 al.5 C.p.p. tribunalul a lăsat nesoluționate acțiunile civile îndreptate împotriva acestui inculpat în numele părților civile T. A. L., T. M., A. C. C. și M. A., părțile civile în cauză având posibilitatea de a se adresa, pentru repararea eventualelor prejudicii suferite, instanței civile, pe calea unei acțiuni în răspundere civilă delictuală de drept comun.

În ceea ce privește acțiunile civile îndreptate în numele respectivelor părți civile împotriva inculpatului P. I.-V., tribunalul a constatat că au fost îndeplinite cerințele angajării răspunderii civile delictuale a acestui inculpat, respectiv existența unui prejudiciu (fiind indubitabil prin exploatarea lor de către inculpatul P., prin inducere în eroare și specularea situației vulnerabile a victimelor și chiar în condițiile în care nu s-a ajuns la consumarea relațiilor sexuale dorite de inculpatul C., s-au adus acestora prejudicii morale, fapte de această natură fiind susceptibile să influențeze grav chiar dezvoltarea ulterioară a acestor părți civile și să creeze consecințe negative pe termen lung, sub aspect psihologic și al integrării sociale, în raport cu vârsta și starea vulnerabilă a părților civile), fapta ilicită a inculpatului P., astfel cum a fost descrisî în cele ce preced, legătura de cauzalitate între acestea din urmă și prejudiciul cauzat părții vătămate, precum și vinovăția autorului faptei ilicite, acesta acționând cu intenție directă. Totuși, sub aspectul cuantumul reparațiilor morale ce vor fi acordate părților civile, tribunalul va avea în vedere, astfel cum a mai arătat, și propria conduită a părților civile, care nu a fost ireproșabilă, precum și împrejurările că, pe de o parte, în sistemul de drept român daunele civile au numai caracter reparatoriu, iar nu și natură sancționatorie, iar, pe de altă parte, un prejudiciu de natură morală nu se repară exclusiv prin mijloace de natură patrimonială, dar și prin mijloace nepatrimoniale, însăși hotărârea judecătorească de condamnare a inculpaților pentru faptele săvârșite fiind de natură a repara în parte prejudiciul pricinuit părții vătămate.

Față de toate acestea, ținând seama de circumstanțele concrete ale cauzei, astfel cum au fost reținute în analiza situației de fapt și apreciind în echitate, tribunalul a constatat că s-a impus acordarea către fiecare dintre părțile civile sus-menționate a sumei de 1000 euro cu titlu de despăgubiri morale din partea inculpatului P. I.-V., urmând a fi respinse în rest pretențiile civile ale acestor părți civile, astfel că acțiunea civilă în cauză a fost admisă în parte în ceea ce le privește pe părțile civile T. A.-L., T. M., A. C.-C. și M. A., aceste despăgubiri fiind aferente săvârșirii de către inculpatul P. a infracțiunii de trafic de minori în dauna părților civile.

Referitor la partea civilă M. A., tribunalul a constatat că inculpatul P. nu a putut fi obligat către aceasta și la plata despăgubirilor aferente pretinsului prejudiciu moral cauzat acestei părți civile prin infracțiunea de viol imputată inculpatului, față de considerentele ce au impus și achitarea inculpatului sub acest aspect pe latura penală a cauzei.

De asemenea, în ceea ce le privește pe părțile civile G. N., T. M.-A. și C. M.-T., tribunalul a constatat că au fost îndeplinite cerințele angajării răspunderii civile delictuale a acestui inculpat, respectiv existența unui prejudiciu (fiind indubitabil că prin exploatarea lor de către inculpatul P., prin inducere în eroare și specularea situației vulnerabile a victimelor s-au adus acestora prejudicii morale, fapte de această natură fiind susceptibile să influențeze grav chiar dezvoltarea ulterioară a acestor părți civile și să creeze consecințe negative pe termen lung, sub aspect psihologic și al integrării sociale, în raport cu vârsta și starea vulnerabilă a părților civile), fapta ilicită a inculpatului P., astfel cum a fost descrisă în cele ce preced, legătura de cauzalitate între aceasta din urmă și prejudiciul cauzat părții vătămate, precum și vinovăția autorului faptei ilicite, acesta acționând cu intenție directă. Totuși, sub aspectul cuantumul reparațiilor morale acordate părților civile, tribunalul a avut în vedere, astfel cum a mai arătat, și propria conduită a părților civile, care nu a fost ireproșabilă, precum și împrejurările că, pe de o parte, în sistemul de drept român daunele civile au numai caracter reparatoriu, iar nu și natură sancționatorie, iar, pe de altă parte, un prejudiciu de natură morală nu se repară exclusiv prin mijloace de natură patrimonială, dar și prin mijloace nepatrimoniale, însăși hotărârea judecătorească de condamnare a inculpaților pentru faptele săvârșite fiind de natură a repara în parte prejudiciul pricinuit părții vătămate.

Față de toate acestea, ținând seama de circumstanțele concrete ale cauzei, astfel cum au fost reținute în analiza situației de fapt și apreciind în echitate, tribunalul a constatat că s-a impus acordarea către partea civilă G. N. a sumei de 2000 euro cu titlu de despăgubiri morale, iar către celelalte două părți civile sus-menționate a sumei de câte 1000 euro cu titlu de despăgubiri morale (această diferență de tratament, sub aspectul despăgubirilor, fiind justificată în condițiile în care partea vătămată G. N. a fost expusă la practicarea prostituției de către inculpat și cu ocazia deplasării la mare, în stațiunea Costinești) din partea inculpatului P. I.-V., urmând a fi respinse în rest pretențiile civile ale acestor părți civile.

IV. Analizând actele dosarului de urmărire penală, tribunalul a constatat că prin ordonanța D. - S. Teritorial B. din data de 21.02.2013 s-a instituit măsura asiguratorie a sechestrului asupra sumei de 1350 lei ridicată de la inculpatul C. E.. Cum inculpatul în cauză a fost obligat la despăgubiri civile către o . părți civile, măsura asiguratorie în cauză a fost menținută.

V. Prin actul de trimitere în judecată s-a solicitat confiscarea specială a sumei totale de 5700 lei de la inculpatul P. I.-V., estimată a fi fost obținută de inculpatul P. din activitățile de traficare a părților vătămate, cel puțin la nivelul care a putut fi documentat în cauză. Cum inculpatul în cauză a fost obligat la despăgubiri civile către o . părți civile, cuantumul total al acestora depășind cu mult suma de bani respectivă, astfel încât suma cu privire la care s-a solicitat confiscarea specială va servi în final la dezdăunarea părților civile, cererea de confiscare specială formulată de către parchet a fost respinsă, în raport cu prevederile art.112 al.1 lit. e Cod penal.

Împotriva hotărârii menționate au declarat apel P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - S. Teritorial B. și inculpații C. E. și P. I. - V., hotărâre criticată pentru nelegalitate și netemeinicie.

Reprezentanta Ministerului Public a pus concluzii de admitere a apelului declarat împotriva sentinței penale nr.73/S pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B. la data de 28 aprilie 2014 în dosarul nr._ și care au vizat două aspecte de nelegalitate și două aspecte de netemeinicie. În urma deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014 coroborat cu decizia 5 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a apreciat că aceste decizii vizează aplicarea legii penale mai favorabile în mod global cu privire la aceeași infracțiune. Primul motiv de nelegalitate a fost invocat pentru că, instanța de fond nu a aplicat dispozițiile art. 39 și 45 din Noul Cod penal cu privire la soluționarea concursului de infracțiuni în ceea ce privește pe inculpatul C. E.. Pornind de la dispozițiile art. 10 din Legea nr. 187/2012 care își are aplicabilitate în cauză, legea penală mai favorabilă este cea nouă. A solicitat instanței să stabilească pedeapsa în cazul inculpatului C. în conformitate cu prevederile art. 39 și 45 Cod penal. În ceea ce privește pe inculpatul P. I. V., procurorul a apreciat că, legea penală mai favorabilă este cea veche pentru infracțiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. 1 și 2 din Legea nr. 678/2001 cu aplicare art. 41 alin. 2 Cod penal, cu 9 acte materiale, și cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal. Primul motiv de netemeinicie îl vizează pe inculpatul C. E. în ceea ce privește cuantumul redus al pedepselor aplicate pentru infracțiunea pentru care a fost condamnat. În ceea ce privește persoana vătămată M. M. M., s-a stabilit o pedeapsă de 5 ani închisoare orientată spre minimul special de 3 ani, instanța a ținut cont de modalitatea de comitere a faptei, comportamentul inculpatului față de persoana vătămată care, s-a manifestat brutal și care a obligat-o pe aceasta să întrețină raporturi sexuale prin constrângere. În ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de viol față de persoanele vătămate I. I. și D. A., procurorul a considerat că pedeapsa de 6 ani închisoare, nu este îndestulătoare, având în vedere vârsta fragedă a persoanelor vătămate 14 ani și 16 ani, faptul că acestea au fost determinate anterior să consume substanțe halucinogene și băuturi alcoolice, fiind aduse într-o stare de amețeală pentru a putea întreține cu acestea relații sexuale. În ceea ce privește infracțiunea de „act sexual cu un minor” față de persoana vătămată G. J. S., a rezultat că anterior întreținerii raportului sexual, inculpatul C. i-a dat să consume băuturi alcoolice și substanțe halucinogene provocându-i o stare avansată de ebrietate, stare care a fost speculată de către inculpat. Având în vedere gradul de pericol al infracțiunilor săvârșite și împrejurările în care au fost săvârșite, procurorul apreciază că se impune majorarea pedepselor aplicate inculpatului C. E.. Un ultim motiv de netemeinicie vizează achitarea inculpatului P. I. V. pentru săvârșirea infracțiunii de viol reținută în sarcina acestuia. A se avea în vedere declarația dată de persoana vătămată M. A., care se află la dosarul cauzei coroborat cu declarația martorei M. G., care confirmă susținerile acesteia și cu declarația martorei M. A. C.. Toate aceste declarații s-au impus a fi coroborate și cu raportul de expertiză medico – legal aflat la dosarul cauzei din care a rezultat că, inculpatul a întreținut raporturi sexuale cu M. A. profitând de imposibilitatea acesteia de a-și exprima consimțământul, situație care a fost generată pe fondul consumului de băuturi alcoolice și de substanțe stupefiante. Astfel, toate declarațiile coroborate cu raportul de expertiză medico –legală aflat la dosarul cauzei conduc la concluzia că sunt întrunite condițiile de existență ale infracțiunii și se impune tragerea la răspundere a inculpatului. Pentru aceste considerente, solicită admiterea apelului declarat.

Apărătorul ales al inculpatului P. I. V. a solicitat în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 396 alin. 5 Cod procedură penală și art. 16 lit. a Cod procedură penală, achitarea inculpatului întrucât fapta nu există. Concluzia la care instanța de judecată a ajuns, reexaminând declarațiile persoanelor vătămate, este că acestea au fost date în mod deliberat cu discernământ pentru a crea o altă stare de fapt. Inculpatul a arătat că fapta trebuie analizată prin prisma art. 211 Cod penal sau prin raportare la art. 13 alin. 1 și 2 din Legea nr. 678/2001 cu privire la infracțiunea de trafic de persoană în corelare silogistică cu probele administrate în acest moment. Pentru a da o anumite veridicitate probelor, instanța de control judiciar trebuie să se aplece și pe declarațiile pe care aceste persoane vătămate le-au dat în faza de urmărire penală, în instanța de fond a cărei soluție o critică și în instanța de apel, declarațiile fiind de fiecare dată modificate. Inculpatul a precizat că, este greu de analizat în amănunt tot ceea ce au săvârșit, însă a stabili o vinovăție unilaterală doar către apelanți, este o viziune greșită, astfel ar trebui privită printr-o corelare cu atitudinea, conduita fetelor, întrucât nu se poate pune pe seama lipsei de discernământ sau a discernământului redus tot ceea ce s-a întâmplat. Declarațiile persoanei vătămate, se poate observa că declarațiile acestora au fost de natură să creeze confuzie și să genereze o transferare a vinei către inculpat. Apărătorul arată că, inculpatul a săvârșit două fapte de tâlhărie, însă nu este un infractor perpetuu, genetic. A săvârșit această faptă într-un anume context. Toate persoanele vătămate, în mod conștient, au știut că merg cu inculpatul C. cunoscut prin persoana vătămată I. R., ajungând în acele condiții și de a merge cu alte fete în ideea de a se distra, însă reflectarea realității fetelor a fost în orice moment aceeași, respectiv să meargă la distracție, neavând viziunea a ceea ce va urma, consecințele faptelor lor. Prin raportare la textul de lege trebuie să se gândească dacă recrutarea, transportarea, adăpostirea a fost doar cu intenție directă, a fost un element pe care numai și numai inculpatul l-a săvârșit urmând un scop patrimonial. A solicitat a fi avută în vedere declarația persoanei vătămate G. N. din faza de judecată, când aceasta a afirmat faptul că „M-am dus cu inculpatul C. în scopul de a-l face de bani.”Nu dorește să îl disculpe pe inculpat în sensul că, s-a întâlnit cu fetele și s-a dus cu C., însă inculpatul P. nu a cerut bani de la persoanele vătămate, ci persoanele vătămate au primit bani. Chiar dacă se raportează la vechiul text de lege, prevăzut de art. 13 din Legea nr. 678/2011, chiar dacă se raportează la noul text de lege prevăzut de art. 211 Cod penal, menționează că nu a existat nici inducere în eroare, nici adăpostire, nici transportare, deci o intenție exclusiv directă a inculpatului, ci a fost un cumul de factori a unor fete care aveau o anumită viață socială, nefiind controlate de părinți, verificate sau educate în sensul de a nu intra în relații cu niște adulți. În subsidiar, dacă instanța de control judiciar va aprecia o anumită vinovăție din partea inculpatului, apărătorul a solicitat în circumstanțele persoanelor vătămate, în principal și a altor probe de la dosar, să reducă pedeapsa la minim.

Inculpatul C. E., prin avocat ales, a solicitat admiterea apelului, și, pe cale de consecință, instanța de control judiciar, să dispună achitarea pentru toate infracțiunile care sunt reținute în sarcina sa. În subsidiar, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor de viol reținute în sarcina acestuia în infracțiunea de act sexual cu o minoră și să se dispună în consecință. Inculpatul a arătat că a fost condamnat de către instanța de fond pentru o infracțiune de viol săvârșită față de persoana vătămată I. I. la o pedeapsă de 6 ani, în condițiile în care această persoană vătămată, în fața instanței, a susținut că nu a întreținut relații sexuale cu inculpatul. De asemenea, în aceeași declarație a spus că „Nu am consumat droguri.”, a primit bani de la inculpat, iar pentru a avea o imagine exactă asupra psihologiei acestei persoane „Am pretenții de la C. întrucât consider că îmi este dator pentru că a întreținut relații sexuale cu mine la București”. Aceasta reflectă o viziune alterată asupra vieții și asupra a cum trebuie să ne câștigăm veniturile, pe de altă parte persoana vătămată I. I. susține că, a întreținut relații sexuale cu inculpatul într-un alt context la București, faptă pentru care inculpatul nu este trimis în judecată, ci este trimis în judecată pentru o faptă ulterioară pentru care persoana vătămată nu are niciun fel de pretenții, nu a întreținut relații sexuale. Un alt aspect care privește persoanele vătămate I. I. și D. A., respectiv se susține prin actul de sesizare al instanței că inculpatul ar fi abuzat de imposibilitatea acestora de a-și exprima voința prin aceea că le-ar fi dus în stare de ebrietate, le-ar fi dat să consume băuturi alcoolice și le-ar fi dat substanțe halucinogene, în condițiile în care solicită a se avea în vedere că, însuși actul de sesizare al instanței nu reține în sarcina inculpaților vreun trafic de substanțe halucinogene sau alte infracțiuni asociate acestei infracțiuni sau acestui gen de activități. Pe de altă parte, existența acestor substanțe halucinogene este incertă întrucât, există posibilitatea ca praful alb despre care făcea vorbire persoana vătămată I. I. să fi fost zahăr pudră. De asemenea, persoana vătămată D. A. a menționat că „mi-am dat seama de ceea ce fac”, respectiv de relațiile sexuale orale pe care le-a avut cu inculpatul. Apărătorul a solicitat a se avea în vedere în continuare declarația persoanei vătămate D. A., respectiv că, „în același pat, în același timp erau și P. și I.”. Dacă inculpatul P. și persoana vătămată I., în timp ce persoana vătămată D. A. era violată, erau în același pat cu ei, cel puțin o complicitate morală din partea lui P. și I. ar fi trebuit să se rețină în sarcina acestora, iar simpla prezență a persoanelor sus menționate nu au nicio conotație penală. Ori, din moment ce persoana vătămată susține acestea, actul de sesizare al instanței prezintă o anumită desfășurare a evenimentelor, fiind evident că nu există elemente de constrângere pentru a se putea contura ideea de viol. De asemenea, apărătorul inculpatului a citat din declarațiile date de persoana vătămată D. A. „E. nu ne-a amenințat nici pe mine nici vreuna dintre fete, nu le-a ținut cu forța.”, „În B. atmosfera era destinsă”, „E. mi-a propus să facem sex normal, după ce făcusem sex oral, însă eu nu am fost de acord, inculpatul nu a țipat și nu m-a amenințat în momentul în care i-am spus că nu sunt de acord”. Astfel cum a reieșit și din declarația martorei T. A., inculpatul C. E. în absolut toate situațiile a respectat punctele de vedere ale presupuselor persoane vătămate. În ceea ce o privește pe persoana vătămată D., aceasta a declarat că „nu m-am opus când acesta m-a dezbrăcat, iar ușa de la cameră era descuiată”. Toate aceste sunt elemente în funcție de care se poate determina încadrarea juridică a faptelor respective și se poate analiza dacă într-adevăr persoanele respectiv aveau sau nu posibilitatea să realizeze ce fac ele, care este scopul prezenței acestora sau dacă într-adevăr erau într-o imposibilitate de a-și exprima voința sau consimțământul. De asemenea, apărătorul inculpatului a solicitat a se avea în vedere că persoanele vătămate D., I. și M., cu greu s-au prezentat în fața instanței de judecată pentru a afla adevărul, nu au manifestat niciun interes față de această cauză, astfel un asemenea comportament nu caracterizează o persoană care a fost afectată sau care vrea să se facă lumină în cauză, existând o vădită indiferență, o lipsă de interes pentru această cauză. În ceea ce privește fapta săvârșită asupra persoanei vătămate M. M., apărătorul inculpatului a precizat că audierea de la acest termen de judecată a demonstrat că cele mai importante elemente din declarația acesteia sunt infirmate de martora T. A., prezentă la momentul săvârșirii faptei și care a declarat că nu s-a pus problema de constrângere, nu au existat țipete, nu au existat elemente din care să se desprindă o imposibilitate de a interveni alte persoane. Martora T. A. a înțeles care este motivul pentru fetele s-au deplasat la București, care este motivul pentru care au intrat în cameră de hotel. În opinia sa, nu se poate pune totul pe seama vârstei persoanelor vătămate, întrucât datele concrete erau suficiente de natură ca să demonstreze care este scopul prezenței persoanelor și care este optica acestor persoane asupra modalității în care înțeleg să –și câștige principalele mijloace de existență. Față de toate aceste elemente, a considerat că, singura soluție justă de natură să răspundă tuturor exigențelor prin raportare la materialul probator administrat în cauză, este achitarea pentru toate infracțiunile reținute. A precizat că, rămâne în picioare aspectul privind actul sexual cu un minor, pe care inculpatul C. E. și-o asumă ca atare, respectiv cea săvârșită în dauna persoanei vătămate G. J. S.. Solicită a se avea în vedere, declarația dată de persoana vătămată G. N. care relatează aspectele de la hotelul din B.: „E. nu a exercitat niciun fel de acte de violență, nu a pus presiune pe fete pentru a întreține relații sexuale”, „Nu ne-a obligat să consumăm băuturi alcoolice și droguri. Ele de bună voie au consumat băuturi alcoolice”, „C. a fost cel care le-a dat bani fetelor după relațiile întreținute; fiecare a primit câte o sumă de bani”. Astfel, a se avea în vedere faptul că niște fete au întreținut relații sexuale cu o persoană în schimbul unor avantaje patrimoniale. De asemenea, apărătorul inculpatului C. a precizat că menține subsidiarul cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile ca fiind vechiul Cod penal.

Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, curtea reține următoarele:

Inculpații C. E. și P. I. V. au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T, S. Teritorial B. din 10.04.2013 între altele pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- trafic de minori, prevăzut de art. 13 alin.1 și 2 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal - 9 acte materiale și art. 37 lit. a Cod penal;

- viol, prevăzut de art. 197 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, infracțiuni reținute în sarcina inculpatului P. I. V.;

- viol, prevăzut de art. 197 alin. 1 și 3 Cod penal;

- viol, prevăzut de art. 197 alin. 1 Cod penal – 2 fapte;

- tentativă la infracțiunea de act sexual cu un minor, prevăzut de art. 20 Cod penal raportat la art. 198 alin. 3 Cod penal – 4 fapte;

- act sexual cu un minor, prevăzut de art. 198 alin. 3 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, infracțiuni reținute în sarcina inculpatului C. E..

I.1. Astfel, inculpatul C. E., la începutul lunii august 2012, în timp ce se afla la o pensiune din localitatea B., jud. B., împreună cu victimele I. I.-R. (14 ani) și D. A. (17 ani) le-a determinat pe acestea să consume în exces alcool și substanțe halucinogene și, profitând de imposibilitatea victimelor de a-și exprima voința, a întreținut cu ele raporturi sexuale orale, fapte în cadrate în drept în art. 197 alin. 1,3 Vechiul Cod penal/ art. 218 alin. 1,3 Noul Cod penal-victima I. I.-R., respectiv în art. 197 alin. 1 Vechiul Cod penal/ art. 218 alin. a Noul Cod penal-victima D. A..

Pe victimele I. I.-R. și D. A., inculpatul C. le-a întâlnit prin intermediul lui P. I.-V. inițial la restaurantul McDonald’s din zona magazinului Kaufland, după care le-au transportat la o pensiune de pe raza localității B., unde minorelor le-au fost puse la dispoziție substanțe halucinogene și băuturi alcoolice. Împreună cu cele două victime, se afla și minora G. N. de 16 ani, însă din probele administrate în cauză rezultă că D. A. și I. I.-R. au cedat la insistențele inculpatului C. E. întreținând cu acesta raporturi sexuale orale. Inculpatul a întreținut raporturile sexuale orale cu cele două victime, încălcând libertatea și inviolabilitatea sexuală a acestora, profitând de neputința lor de a se apăra sau de a-și exprima voința. În atare împrejurări, raporturile sexuale au avut loc fără consimțământul persoanelor de sex feminin, victimele fiind în neputință de a se apăra tocmai datorită ingerării de substanțe halucinogene și băuturi alcoolice. Prin urmare, nu pot fi primite apărările apelantului-inculpat în sensul că actele sexuale au fost liber consimțite de către părțile vătămate, în deplină cunoștință de cauză. Pentru existența infracțiunii nu au relevanță întâlnirile anterioare avute cu partea vătămată I. I.-R. în cadrul cărora i-ar fi propus acesteia să întrețină relații sexuale, iar în momentul în care ar fi refuzat, inculpatul C. E. nu a recurs la amenințări sau constrângeri.

Despre imposibilitatea victimelor de a se apăra sau exprima voința fac vorbire acestea. Astfel, partea vătămată I. I.-R. „ în timp ce ne aflam la pensiunea de la B., E. împreună cu Țiți ( P. I. V.) au insistat să consumăm băuturi alcoolice și droguri…deoarece am refuzat să consumăm substanțe stupefiante, E. s-a enervat spunând că vrea să plece, iar Țiți a început să ne certe, spunându-ne că nu se va întâmpla nimic…atât eu, cât și A. am cedat și pe fondul consumului de alcool am început să ne drogăm…Țiți ne-a asigurat încă o dată că nu se va întâmpla nimic…E. a început să ne dezbrace, nu am dorit să facem acest lucru, dar ne-a amenințat E. că ne omoară, ne calcă în picioare și ne lasă acolo…Țiți ne-a dat droguri, eu personal nu am mai fost conștientă, am simțit o amețeală și totul se învârtea în jurul meu…(declarațiile părții vătămate din faza de urmărire penală din 13.02.2013 și 1.04.2013), poziție menținută și în fața instanțelor de judecată-fila 65 verso-volumul II dosar tribunal, fila 141- volumul III dosar curte de apel.

Partea vătămată D. A. descrie împrejurările în care s-a drogat împreună cu I. I.-R. și Țiți, „ E. a scos un pliculeț cu pulbere de culoare albă, cocaină și au consumat și băuturi alcoolice „- fila 35 dosar urmărire penală, despre aceleași împrejurări face vorbire și cu prilejul audierii de către tribunalul specializat-fila 116, volumul II „ E. a scos și un plic cu praf alb, eu nu am vrut să consum droguri, P. tot insista, abia mai știam ce făceam.” Chiar dacă în faza de cercetare judecătorească nu a făcut vorbire despre amenințările inculpatului C., partea vătămată a relatat că a întreținut relații sexuale orale cu acesta, „fiind prea amețită ca să se opună”. Audiată fiind de către curtea de apel, partea vătămată și-a menținut poziția procesuală în sensul că a consumat băuturi alcoolice și un praf de culoare albă la insistențele inculpatului P., care a și amenințat-o, după care inculpatul C. i-a propus să întrețină relații sexuale cu el, a insistat, a țipat la ea, „aspect care a speriat-o și a făcut-o să se simtă obligată să întrețină acele relații sexuale”- fila 137 verso volumul III dosar curte.

La pensiunea de la B. a fost prezentă și partea vătămată G. N., care în declarațiile date a arătat că D. A. și I. I.-R. au întreținut acte sexuale orale cu inculpatul C. E., acestea fiind amețite în urma substanțelor consumate și speriate de cetățeanul turc. În fața curții de apel aceasta a făcut referire la atmosfera din camera de la B. „ care nu era una tocmai bună, simpla prezență a lui E. îi provoca teamă, o neliniște.”Această parte vătămată nu a consumat băuturi alcoolice și nici energizante, „ a avut noroc cu P. I. V., care a motivat că este mică și i se face rău.”- fila 83 volumul II dosar curte de apel.

În declarațiile date în fază de urmărire penală, pe care a precizat că le menține în totalitate, partea vătămată a prezentat mai multe detalii cu privire la atmosfera din camera respectivă, în sensul că „ E. le-a dat celor două fete substanțe stupefiante, insistând ca acestea să consume droguri și alcool…după ce au consumat alcool și s-au drogat, am văzut cum E. a întreținut mai întâi raport sexual oral cu A. și mai apoi cu I.….acestea datorită faptului că erau drogate, mi-au creat impresia că erau și mai tare speriate de E. și de aceea au făcut sex oral cu el.”( fil 25-29, volumul I dosar urmărire penală). Chiar dacă la tribunal partea vătămată și-a nuanțat declarația și a prezentat o variantă mai favorabilă inculpatului, curtea constată că aceasta nu se coroborează cu celelalte declarații despre care am făcut vorbire și care se coroborează cu cele declarate de victime, împrejurări în care urmează a fi înlăturată. Chiar și inculpatul P. I. V. a făcut vorbire despre consumul de băuturi alcoolice și prafuri aduse de către cetățeanul turc-f 213-214 volumul II dosar urmărire penală.

În atare împrejurări, susținerile inculpatului C. cum că părțile vătămate erau conștiente și în măsură să-și exprime consimțământul în mod valabil sunt nefondate. Încălcarea libertății și inviolabilității sexuale a părților vătămate s-a realizat fără consimțământul lor, inculpatul a profitat de imposibilitatea acestora de a se apăra sau de a-și exprima voința, dar aceasta nu înseamnă că părțile vătămate au consimțit la actele sexuale orale la care au fost supuse.

Prin urmare, faptele astfel cum au fost descrise anterior întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor reținute de către prima instanță, nefiind fondată cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de către inculpatul C. E., respectiv act sexual cu un minor. În speță, actele sexuale orale cu cele două minore s-au realizat împotriva voinței acestora, fiind puse în imposibilitatea de a se apăra sau a-și exprima voința prin ingerarea substanțelor halucinogene și a băuturilor alcoolice în condițiile prezentate, astfel că este exclusă existența consimțământului victimelor pentru actele sexuale respective.

2. În ceea ce privește vârsta victimelor și necunoașterea acesteia de către inculpatul C., curtea are în vedere împrejurările în care le-a cunoscut, prin prisma probelor administrate în cauză.

Astfel, din declarațiile martorelor V. L. și I. A. N. rezultă că inculpatul C. E. este un cetățean turc, cu situație financiară bună și interesat de fete pentru a întreține acte sexuale, manifestându-se în acest sens atât față de martore care erau minore, cât și față de numitele A. și S., tot minore. Inculpatul P. I. V. l-a cunoscut pe C. prin intermediul martorei V. L.. care i-a povestit despre mesajele primite de la cetățeanul turc „ care are bani și nu are ce face cu ei, că acesta dorește fete cu care să întrețină relații sexuale și în situația în care îi va duce fete va primi bani …mi-a cerut numărul de telefon și l-a sunat… „avea tot soiul de fantezii, își dorea ca fetele pe care i le ducea P. să fie minore”- filele 169-172 dosar urmărire penală. Din declarația victimei I. I. R. rezultă că l-a cunoscut pe inculpatul C. E. cu 2 ani în urmă, prilej cu care acesta a aflat că fata avea doar 14 ani, abia terminase școala generală, el prezentându-se de 28 de ani, venit din Turcia și stabilit cu afacerile în România, fila 65 volumul I, dosar urmărire penală. Din convorbirile telefonice interceptate rezultă că inculpații P. I. V. și C. E. purtau discuții despre fetele ce urmau să-i însoțească prin restaurante, pensiuni și hoteluri, predilecția acestuia din urmă fiind pentru persoane foarte tinere, astfel că îi erau aduse de către inculpatul P. din cercul său de prieteni persoane cunoscute minore, vulnerabile, cu situație materială și emoțională specială, în schimbul diferitelor sume de bani. În declarația dată la tribunal, chiar inculpatul C. E. a arătat că „ din câte știe, toate fetele erau prietenele lui P. cu care el se înțelegea foarte bine.”- fila 148, volumul IV dosar tribunal, iar martorei Szekely A. „ când îi cerea să ia o prietenă cu ea, inculpatul C. îi spunea expres ca aceasta să fie minoră, să nu aibă mai mult de 18 ani - fila 179 volumul III, dosar tribunal. La un moment dat, inculpatul C. a refuzat să se întâlnească cu persoanele de sex feminin la C. pentru că „e foarte periculos”, face remarca „fetele e minor… distrus de viață”- convorbirea telefonică din data de 7.08.2012, ora 20:28:14 purtată cu inculpatul P.. Partea vătămată T. M. (15 ani ) a fost întrebată de către inculpat ce vârstă are și unde merge la școală, după care le - a pus pe fetele prezente la pensiune să bea câte un pahar de vin, recompensându-le cu câte 50 lei pentru că l-au băut – fila 70, volumul II dosar tribunal. Din cele dezvoltate mai sus, se constată că inculpatul C. E. s-a întâlnit doar cu persoane de sex feminin minore, a căror vârsta a cunoscut-o și a solicitat-o celorlalți.

Despre preferințele inculpatului C. E. face vorbire și T. A. L.” …știa că sora mea este minoră, chiar eu spunându-i câți ani are., cu aceiași ocazie l-am auzit povestind că-i plac minorele nu femeile cu vârsta peste 20 de ani, spunând că noi minorele suntem mai frumoase, mai elegante și că arătăm mult mai bine. (fila 72 volumul I, dosar urmărire penală)

Inculpatul C. i-a cerut și martorului B. B. să-i aducă fete tinere pentru a întreține relații sexuale, martorul știind că vrea prospături - fila 165 volumul II, dosar tribunal. Prin urmare, chiar dacă cererea de schimbare a încadrării juridice solicitată de către inculpat în sensul reținerii infracțiunilor de act sexual cu un minor ar fi fost admisă, soluția de achitare formulată prin motivele de apel de către apelantul C. eate exclusă, inculpatul cunoscând vârsta victimelor, răspunderea penală putând fi înlăturată doar dacă ar fi fost în eroare cu privire la această împrejurare, ceea ce nu este cazul în speță.

3. În a doua jumătate a lunii ianuarie 2013, în timp ce se afla la un hotel din municipiul București împreună cu T. A., M. M. G., T. M. Antoine și victima M. M. M. (15 ani), prin constrângere fizică și psihică și profitând de situația vulnerabilă a victimei, inculpatul C. E. a întreținut cu minora un raport sexual normal, faptă încadrată în art. 197 alin 1 Vechiul Cod penal/art. 218 alin. 1,3 Noul Cod penal, stare de fapt dedusă din probele administrate în cauză.

Din declarațiile părții vătămate M. M. M. rezultă că inculpatul a tras de ea, până la urmă a cedat constrângerilor lui pentru că nu avea forța necesară să se opună și au întreținut un raport sexual normal, deși i-a adus la cunoștință că este virgină-f.88 volumul I, dosar urmărire penală. Acest aspect a fost relatat de către partea vătămată și în fața judecătorului fondului „… E. i-a trimis pe ceilalți în baie și a rămas în cameră doar cu mine, eu i-am spus că nu-l cunosc, că mi-e frică de el, el mi-a spus că nu se întâmplă nimic, însă a început să mă dezbrace și să tragă de mine, deși eu i-am spus că nu vreau, el tot insista”- fila 118, volumul II, dosar tribunal. Pe lângă declarațiile părții vătămate, curtea are în vedere declarațiile verișoarei sale T. M. A., care a constatat că în momentul în care M. M. a intrat în baie ( unde se aflau ceilalți) aceasta plângea-fila 166 volumul II, dosar tribunal, despre starea acesteia făcând vorbire și T. M. Antoine „…la un moment dat, a intrat în baie dezbrăcată și plângea, iar pe drumul până la B. a plâns încontinuu, spunând că îi miroase pielea a turc și nici hainele nu le mai suportă. Ulterior martorul nu a aflat ce s-a întâmplat, însă era de domeniul evidenței că „cei doi întreținuseră relații sexuale „–filele 188-189 dosar urmărire penală.

Despre starea psihică a părții vătămate, T. M. A. a făcut vorbire și în declarația dată în fața curții de apel în sensul că pe drumul de întoarcere „aceasta a plâns și a spus că a fost amenințată și violată de către inculpat – fila 14, volumul III.

Probele administrate în cauză dovedesc că raportul sexual întreținut de inculpat cu această parte vătămată a avut loc în camera de hotel, celelalte persoane prezente sus menționate au fost trimise de către inculpat în baie, de unde erau chemate după bunul său plac, fără a avea relevanță în dovedirea faptei dacă ușa era închisă cu cheia sau nu, ori momentul în care partea vătămată a formulat plângere penală-8.02.2013, fila 83 dosar urmărire penală.

Împrejurarea că partea vătămată nu a reclamat organelor de poliție fapta săvârșită de către inculpat asupra sa sau că nici părinților săi nu le-a făcut-o cunoscută nu constituie o condiție în dovedirea acesteia. Împărtășim punctul de vedere al tribunalului în senul că minorii reacționează diferit în situații limită față de majori nu numai imediat după momentul săvârșirii, dar chiar și ulterior când au primit bani de la inculpat și au acceptat să comunice telefonic cu acesta. Potrivit art. 381 Cod procedură penală, dacă audierea vreunuia dintre martori nu mai este posibilă, iar în faza de urmărire penală acesta a dat declarații în fața organelor de urmărire penală, instanța dispune citirea depoziției date de acesta în cursul urmăririi penale și ține seama de ea la judecarea cauzei.

Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, curtea constată că martorii B. B. și T. M. au fost citați cu mandate de aducere, din procesele-verbale întocmite constatându-se că sunt plecați din țară.

În atare împrejurări, cum acești martori au dat declarații în faza de urmărire penală, iar primul și în fața tribunalului – fila 165 volumul II dosar tribunal, având în vedere și dispozițiile legale menționate, instanței îi este permis să țină seama de acestea în soluționarea cauzei fără a fi încălcat principiul nemijlocirii.

De subliniat, atitudinea părții vătămate de a pleca din sala de judecată după audiere, fără a participa la soluționarea pe fond a apelului, nu spune nimic despre ceea ce s-a întâmplat în camera de hotel, starea de fapt stabilindu-se pe baza probelor administrate, iar soluționarea unei cauze nu presupune prezența obligatorie a victimei, aceasta cu atât mai mult cu cât documentele medicale depuse reflectă starea de sănătate a acesteia, care nu este tocmai bună ( fila 119 volumul II tribunal, filele 89-98 dosar urmărire penală).

Prin urmare, curtea nu poate împărtăși punctul de vedere al inculpatului exprimat în concluziile scrise cu privire la acest aspect.

4. Inculpatul C. E., în cursul lunii decembrie 2012, în timp ce se afla într-una din camerele Hotelului „Rosenau” situat pe raza localității Râșnov, a determinat-o pe partea vătămată G. J. S. - 15 ani să întrețină cu el relații sexuale, abuzând de autoritatea conferită de vârsta și situația sa materială asupra minorei, căreia i-a promis și ulterior i-a oferit foloase materiale, faptă încadrată în drept în art. 198 al. 3 Vechiul Cod penal/ art.220 al. 3 Noul Cod penal, stare de fapt reținută pe baza probelor administrate.

În acord cu opinia instanței de fond, curtea constată că inculpatul a abuzat de autoritatea conferită de vârstă și de situația sa materială și astfel a întreținut relații sexuale cu victima G. J. S., în vârstă de 15 ani. Din declarațiile părții vătămate T. M. A. rezultă că P. a mai convins și alte minore să întrețină relații sexuale cu E.” pentru bani, singurul nume de care și-a adus aminte a fost cel de Juliet.

Inculpații C. E. și P. I. V. cunoșteau vârsta părții vătămate, din declarația acesteia dată la tribunal rezultă că „…una dintre fete a întrebat-o câți ani are”, și chiar C. s-a interesat în ce clasă „intră”- fila 117 volumul II dosar tribunal, în același sens fiind și declarația lui T. M. „…la Râșnov, la pensiune, C. a început să ne povestească de firmele lui din București, întrebându-ne în ce clasă suntem, cum merge cu școala și câți ani avem”- fila 125 dosar urmărire penală.

Partea vătămată a întreținut un raport sexual cu inculpatul pentru care a primit 300 lei, inculpatul s-a folosit de autoritatea sa pentru a întreține relațiile sexuale, oferindu-se să-i cumpere haine, ea preferând un IPad.

Deși cunoștea vârsta părții vătămate, inculpatul a profitat de autoritatea sa dată de vârstă și starea materială, în condițiile în care aceasta a fost animată de dorința de a face bani, pe care de altfel i-a primit și prima dată când s-au întâlnit și au întreținut relații sexuale de bună voie.

În considerarea celor dezvoltate mai sus, curtea constată că infracțiunile de viol (2 fapte), viol (o faptă) și act sexual cu un minor au fost săvârșite de către inculpat C. E., vinovăția acestuia reieșind din probele administrate despre care a făcut vorbire și instanța de fond, astfel că nu pot fi primite concluziile apărării în sensul schimbării încadrării juridice și achitării pentru infracțiunea de act sexual cu un minor. Inculpatul C. E. urmează a răspunde penal pentru infracțiunile menționate în actul de sesizare, infracțiune pentru care a fost condamnat și în primă instanță.

5. La data de 01.02.2014 au intrat în vigoare Noul Cod penal și Noul Cod procedură penală, precum și legile de punere în aplicare, respectiv nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal și nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penal.

Potrivit art.5 Noul Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea penală mai favorabilă în mod global în acord cu dispozițiile deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale.

Cu privire la inculpatul C. E., criteriul determinant în alegerea legii penale mai favorabilă este sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea de viol când victima are vârsta de 14 ani.

Potrivit art. 197 alin 1,3 Vechiul Cod penal actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-și exprima voința, dacă victima nu a împlinit vârsta de 15 ani, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

Potrivit art. 218 alin.1,3 lit. c Noul Cod penal raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoană, săvârșită prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra ori de a-și exprima voința sau profitând de această stare, când victima nu a împlinit vârsta de 16 ani se pedepsește cu închisoare de la 5 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.

Cum victima I. I. R. a avut vârsta de 14 ani la momentul comiterii infracțiunii de viol de către inculpatul C. E., sancțiunea prevăzută de legea nouă este favorabilă inculpatului în aplicarea art. 5 Noul Cod penal, limitele de pedeapsă principală fiind de la 5 la 12 ani închisoare prin comparație cu legea veche de la 10 la 25 de ani închisoare.

În atare împrejurări, în aplicarea legii penale mai favorabile în mod global, motiv de apel invocat de către procuror în mod legal și temeinic, încadrarea juridică a infracțiunilor săvârșite de către apelantul-inculpat C. E., așa cum au fost mai sus prezentate, este:

- viol, prevăzut de art. 218 alin. 1 și 3 lit. c Noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal-parte vătămată I. I. R.;

- viol, prevăzut de art. 218 al.1 Noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal - parte vătămată D. A.;

- viol, prevăzut de art. 218 al.1,3 lit. c Noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal - parte vătămată M. M. M.;

- act sexual cu un minor, prevăzut de art. 220 al.3 Noul Cod penal, cu aplicarea art.5 Noul Cod penal - parte vătămată G. J.-S..

La stabilirea și aplicarea pedepselor curtea are în vedere prevederile art. 74 Noul Cod penal referitoare la criteriile generale de individualizare, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs, motivul săvârșirii și scopul urmărit, antecedența penală, conduita după săvârșirea infracțiunilor și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Se constată că victimele infracțiunilor comise de către inculpatul C. E. sunt persoane tinere din anturajul inculpatului P. I. V. și din rândul elevelor ce frecventau cursurile gimnaziale, persoane de sex feminin care provin din familii destrămate, cu probleme financiare și cu vârste cuprinse între 14 și 17 ani, în perioada de referință fiindu-i aduse aproape în fiecare week-end, două sau trei minore la pensiuni situate în B. și Râșnov sau la hoteluri amplasate pe raza municipiului București. Inculpatul C. E., fie aborda victimele din punct de vedere sexual, fie stabilea cu acestea întâlniri ulterioare, atunci când constata că disponibilitatea lor nu este favorabilă intențiilor sale.

Inculpatul C. E. rareori recurgea la amenințări fizice sau verbale, preferând aducerea victimelor în imposibilitatea de a-și exprima voința prin determinarea acestora să consume cantități mari de băuturi alcoolice și substanțe halucinogene, după care trecea la realizarea actelor sexuale profitând de neputința acestora de a se apăra sau de a-și exprima voința, încălcând astfel libertatea sexuală a victimelor. În situațiile în care C. E. constata că vulnerabilitatea victimelor permite determinarea întreținerii actelor sexuale prin oferirea unor sume de bani, inculpatul se limita la a face astfel de promisiuni, pe care la finalul întâlnirilor și le onora, generând astfel dependența victimelor de întâlnirile cu el.

Din probele administrate în cauză rezultă că părțile vătămate erau persoane foarte tinere, unele lipsite de controlul părintesc, interesate de distracții și dornice de a avea bani.

Din procesul-verbal datat 10.08.2012 întocmit de Poliția Sector 4 București rezultă că părțile vătămate D. A. și G. N. figurau ca urmărite, conform numărului de sesizare_/10.08.2012 emis de IPJ B., fiind plecate voluntar de la domiciliu în data de 4.08.2012 – fila 8 dosar urmărire penală.

Partea vătămată T. A. L. a arătat împrejurările în care l-a cunoscut pe inculpatul C. E., „ acesta a închiriat un apartament cu două camere, ademenindu-ne cu mâncare, băutură și cu posibilitatea de a ne distra…”- fila 73 dosar urmărire penală, „M. M. după ce a aflat de la sora mea cam cu ce se ocupă E., că este un om cu bani, s-a arătat dispusă să stea în compania acestuia…”.

Inițial, partea vătămată M. M. M., așa cum a arătat cu prilejul audierilor, s-a deplasat la București pentru a merge într-un club și a se distra, în același fel a ajuns și I. I. R. în compania inculpatului C. E., „ acesta a propus să facă o plimbare cu mașina și în cele din urmă au ajuns la B..” Partea vătămată a arătat că atunci când s-au întors de la B. nu s-au dus acasă „ noi fetele pentru că nu fusesem noaptea acasă ne- a fost teamă să mergem acasă și am rămas cu inculpatul P. la un hotel de pe Calea București…între timp noi aflasem că suntem căutate de poliție pentru că eram dispărute de acasă, atunci de la hotelul de pe Calea București ne-am mutat la un alt hotel din zona Tractoru”- filele 65-66 volumul II, dosar tribunal.

În atare împrejurări, curtea reține că părțile vătămate, persoane foarte tinere, minore, fără supraveghere părintească, au înlesnit, prin atitudinea și vulnerabilitatea lor, activitatea infracțională a inculpatului C. E., elemente ce diminuează periculozitatea acestuia, astfel că în favoarea sa vor fi reținute prevederile art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal referitoare la circumstanțele atenuante și efectele asupra limitelor speciale ale pedepselor prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite, prevăzute de art. 76 alin. 1 Cod penal, motiv de apel invocat în mod temeinic de către inculpat.

În considerarea acestor argumente, motivul de apel invocat de procuror referitor la majorarea cuantumului pedepselor aplicate inculpatului C. E. nu poate fi primit.

6. Potrivit art. 12 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Cod penal în cazul succesiunii de legi intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.

Cum față de inculpatul C. E. a fost identificată ca lege penală mai favorabilă legea nouă, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit acestei legi.

Prin urmare, în baza art. 421 alin. 1 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, se vor admite apelurile declarate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – S. Teritorial B. și inculpatul C. E. împotriva sentinței penale nr. 73/S pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie pe care o va desființa în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, individualizarea judiciară a pedepselor și textul de lege referitor la pedepsele accesorii.

Rejudecând, în aceste limite, va descontopi pedeapsa aplicată inculpatului C. E. de 8 ani închisoare și pedeapsa complementară privind interzicerea drepturilor prevăzute de art.66 al.1 lit. a, b, f Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a fi tutore sau curator) pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate, în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor și înlătură sporul de 2 ani închisoare, după cum urmează:

-6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 al.1 lit. a, b, f Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a fi tutore sau curator) pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate, pentru comiterea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 218 alin. 1 și 3 lit. c Noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal - parte vătămată I. I. R.;

-4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 al.1 lit. a, b, f Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a fi tutore sau curator) pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate, pentru comiterea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 218 al.1 Noul Cod penal, cu aplicarea art.5 Noul Cod penal - parte vătămată D. A.;

-5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 al.1 lit. a teza II, b, e din Codul penal din 1969(dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a fi tutore sau curator) pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, ori după prescripția executării pedepsei, pentru comiterea infracțiunii de viol, prevăzută de art.197 al.1 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art.5 Noul Cod penal - parte vătămată M. M. M.;

-2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 al.1 lit. a, b, f Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a fi tutore sau curator) pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate, pentru comiterea infracțiunii de act sexual cu un minor, prevăzută de art. 220 al.3 Noul Cod penal, cu aplicarea art.5 Noul Cod penal - parte vătămată G. J. -S..

Reținând prevederile art. 75 alin. 2 lit. b, art. 76 alin. 1 Noul Cod penal, va reduce pedeapsa principală de la 6 ani închisoare la 4 ani și 2 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 218 alin. 1 și 3 lit. c Noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal - parte vătămată I. I. R.;

Reținând prevederile art. 75 alin. 2 lit. b, art. 76 alin. 1 Noul Cod penal, va reduce pedeapsa principală de la 4 ani închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 218 al.1 Noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal - parte vătămată D. A.;

Va reține art. 218 alin. 1, 3 lit. c Noul Cod penal, art. 75 alin. 2 lit. b, art. 76 alin. 1 Noul Cod penal cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal în loc de art. 197 alin. 1 Vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal și va reduce de la 5 ani la 4 ani și 2 luni închisoare pedeapsa principală aplicată pentru comiterea infracțiunii de viol - parte vătămată M. M. M. și va aplica pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 al.1 lit. a, b, f Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a fi tutore sau curator) pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate, în loc de art.64 al.1 lit. a teza II,b,e din Codul penal din 1969 (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a fi tutore sau curator) pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, ori după prescripția executării pedepsei.

Reținând prevederile art. 75 alin. 2 lit. b, art. 76 alin. 1 Noul Cod penal, va reduce pedeapsa principală de la 2 ani închisoare la 1 an și 4 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de act sexual cu un minor, prevăzută de art. 220 al.3 Noul Cod penal, cu aplicarea art.5 Noul Cod penal - parte vătămată G. J.-S..

În baza art.39 lit. b Noul Cod penal, art. 45 alin 3 lit. a Noul Cod penal va contopi pedepsele principale de mai sus, inculpatul C. E. urmând a executa în final pedeapsa principală cea mai grea, respectiv 4 ani și 2 luni închisoare, sporită cu 2 ani și 8 luni închisoare, în final 6 ani și 10 luni închisoare, menținând pedeapsa complementară privind interzicerea drepturilor prevăzute de art.66 al.1 lit. a, b, f Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a fi tutore sau curator) pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

Prin motivele de apel invocate, inculpatul C. E. a solicitat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Art. 91 Noul Cod penal arată care sunt condițiile suspendării executării pedepsei sub supraveghere între care, pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracțiuni este închisoarea de cel mult 3 ani. (art. 91 alin. 1 lit. a Noul Cod penal)

În speță, inculpatului C. E. i s-a aplicat pedeapsa de 6 ani și 10 luni închisoare, pedeapsă ce urmează a fi executată prin privare de libertate, modalitatea solicitată de apelant fiind exclusă.

Va deduce, în continuare, din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 29.04.2014 la 2.12.2014 și a arestului la domiciliu de la 2.12.2014 la zi.

II. 1. Cu referire la inculpatul P. I. V., instanța de fond a reținut că acesta, în intervalul iulie 2012 - februarie 2013, în baza aceleiași rezoluții infracționale, le-a recrutat prin inducere în eroare pe minorele G. N. (16 ani), D. A. (17 ani), I. I. R. (14 ani), pe care ulterior prin amenințare, violență și profitând de starea de vulnerabilitate a acestora le-a exploatat condiționându-le să întrețină relații sexuale cu cetățeanul turc C. E., precum și cu diferiți clienți de pe raza localității Costinești, în schimbul obținerii de către inculpat a unor foloase materiale, și de asemenea le-a recrutat prin inducere în eroare pe minorele T. A.-L. (16 ani), T. M.-A. (15 ani), A. C. C. (16 ani), C. M. T. (16 ani), M. A. (15 ani), T. M. (15 ani), profitând de starea de vulnerabilitate creată de vârsta, situația familială și materială a părților vătămate și în scopul exploatării lor prin întreținerea de relații sexuale cu cetățeanul turc C. E., modalități în care inculpatul P. a obținut sume modice de bani de la inculpatul C. (100-400 lei per victimă) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, prevăzută și pedepsită de art.211 al.1,2 Cod penal raportat la art.210 al.1 lit. a Cod penal/art.13 al.1 și 2 din Legea nr.678/2001, infracțiune săvârșită în formă continuată, în stare de recidivă postcondamnatorie - 9 acte materiale.

La data de 6.02.2013, inculpatul P. I. V. a declarat în fața procurorului că le cunoaște pe minorele I. I. R., G. N. și D. A. de mai mulți ani, s-a întâlnit cu acestea la inițiativa primei la restaurantul Mc Donald s, unde l-a cunoscut pe cetățeanul turc C. E., după care s-au deplasat la B., la pensiune. Nu a putut relata ce s-a întâmplat în camera unde erau fetele deoarece a stat în camera alăturată. În acea noapte au revenit la B., cetățeanul turc la București. Împreună cu fetele s-au cazat la hotel T., ulterior la hotel C.. A venit și martorul B. B.. Pentru că voiau să meargă la mare, „fetele au spus că vin cu ei, că pleacă de acasă, iar R. va vorbi cu E. să le dea bani de mare”. s-au cazat la Costinești la o casă particulară, unde au stat o săptămână și s-au distrat, fără a le obliga la a întreține relații sexuale cu diferiți bărbați. Inculpatul a mai precizat că nu a primit nicio sumă de bani de la inculpatul C., de altfel atunci l-a cunoscut – filele 213-214 dosar urmărire penală. La data de 12.08.2013, audiat de către judecător, inculpatul a arătat că l-a cunoscut pe cetățeanul turc prin intermediul părții vătămate I. I. R. prin luna iunie sau iulie 2012, nu s-au cazat niciodată la hotel sau pensiune împreună cu minorele, excepție făcând seara dinaintea plecării la mare când toți cinci au înnoptat la hotelul T., între C. și fete era o simplă prietenie, iar la mare s-au distrat, fiind dorința victimelor de a-l însoți –filele 18-19 volumul II dosar tribunal.

Declarațiile părților vătămate coroborate cu declarațiile martorilor infirmă cele susținute de către inculpatul P. I. V..

Astfel, părțile vătămate I. I. R., D. A. și G. N. fac vorbire despre despre modul în care au fost recrutate de către inculpatul P. I. V. și exploatate în vederea întreținerii de relații sexuale cu C. E..”În timp ce ne aflam în pensiunea de la B., E. împreună cu Țiți (P. I. V.) au insistat să consumăm băuturi alcoolice și droguri…când E. a vrut să plece, Țiți a început să ne certe, spunându-ne totodată că nu se va întâmpla nimic și dacă nu o făceam nu ne mai dădea bani…Țiți a continuat să ne dea droguri - filele 13-15 dosar urmărire penală, declarație I. I. R., „E. le-a dat celor două fete și lui Țiți substanțe stupefiante, insistând să consume drogurile și alcool,,a afirmat că pleacă, moment în care Țiți a devenit agresiv la nivel verbal, susținând că el nu dorește să piardă banii și începând să țipe la A. și la I. să accepte să se drogheze…I. și A. au primit de la E. câte 50 lei, iar Țiți este posibil să fi primit 300 lei” filele 25-29, 43-46 dosar urmărire penală, „I. I. și D. A. mi-au propus să mergem în club, când am văzut că ieșim din B., m-am panicat, pe drum m-a cuprins frica, P. m-a liniștit că nu se va întâmpla nimic rău, că vom merge la un hotel și vom bea și atât…”

Despre faptul că inculpatul primea bani de la C. E. face vorbire și martorul B. B., care confirmă susținerile părților vătămate „cunosc că la sfârșitul lunii iunie 2012, P. I. V. a început să caute pentru cetățeanul turc E., despre care știu că locuiește în București, minore și toate acestea în schimbul unor sume de bani sau al drogurilor…P. era cel care vorbea la telefon sau prin intermediul rețelelor de socializare și le oferea gratis să se distreze, fără a le spune nimic din ce urmau să facă. De fiecare dată minorele aflau că vor întreține relații sexuale cu E. doar atunci când se întâlneau…ajunși la o pensiune din B., E. a închiriat un apartament, după care așa cum o făcea de fiecare dată, cetățeanul turc i-a dat lui P. suma de 300 lei, ne-a oferit tuturor de băut… pot spune cu siguranță că P. I. V. avea o sumă fixă pe care o primea de la E., respectiv 300 lei pentru fiecare fată, a numărat nu o dată banii în fața mea…banii cu care ne-am deplasat la Costinești erau tot ai lui P., care îi primise de la E. pentru fete… dacă ar fi să-l caracterizez pe P., este o persoană dispusă să obțină bani prin orice mijloace, iar căutarea minorelor pentru cetățeanul turc era pentru el o sursă ușoară de a obține sume mari de bani, filele 157-161, volumul I, dosar urmărire penală.

În perioada 6-12.08.2012 Inculpatul P. I. V. le-a cazat pe D. A. și G. N. într-o pensiune din stațiunea Costinești, inclusiv pe I. I. R. care a reușit să fugă și să revină în B., a recrutat clienți cu care le-a obligat prin violență și amenințare să întrețină relații sexuale, sumele de bani intrând în posesia inculpatului, aspecte ce rezultă din coroborarea declarațiilor părților vătămate cu cele ale martorului B. B..

„ Nu pot estima câți bărbați au fost, pe aceștia îi găsea P., în sensul că îi suna și ei veneau la casa respectivă…în seara respectivă am întreținut relații sexuale cu acel om și știu că banii i-a dat lui P.…P. i-a propus și Ioanei să se prostitueze la Costinești, dar I. a fugit înainte de a se întâmpla acest lucru” declarația părții vătămate G. N., filele 114-115 volumul II dosar tribunal.

D. A. face vorbire despre frica pe care inculpatul P. i-a creat-o prin comportamentul său agresiv,pentru a întreține relații sexuale cu diferiți bărbați, aspecte care sunt relatate și de către partea vătămată G. N. în faza de urmărire penală. Clienții respectivi erau aduși de către inculpatul P. I. V., acesta din urmă fiind cel ce încasa banii.

Din convorbirile telefonice interceptate se constată preocuparea inculpatului P. I. V. în găsirea de clienți pentru fete. Astfel, în data de 8.08.2012, orele 20:35:28 a fost contactat de un domn care se interesa dacă le mai are pe fete și cât costă ora 50? Filele 60, 62 volumul II dosar urmărire penală, pentru ca la convorbirea din 9.08.2012, ora 118:19:08, același domn precizând că va aduce și alți clienți.

În data de 23.08.2012 inculpatul a fost contactat de un domn, care i-a solicitat două fete pentru toată noaptea, urmând să se înțeleagă și la preț, fila 76 volumul II dosar urmărire penală. În discuțiile purtate se remarcă folosirea unui limbaj codificat, minorelor le spunea telefoane, astfel că, prin mesajul expediat la data de 9.08.2012, aducea la cunoștința unui domn că ”tot dădea telefoane să scape de telefoanele astea 2”, fila 73 volumul II dosar urmărire penală.

Din declarația martorului B. B. datată 4.10.2013 și aflată la filele 165-166, volumul II, dosar tribunal rezultă că „P. așa își asigura existența în sensul că îi duce lui E. fete și că așa nu o să-l prindă”.

În atare împrejurări, inculpatul P. I. V. le-a recrutat pe minorele T. A. L. (16 ani), T. M. A. (15 ani), A. C. (16 ani), C. M. (16 ani), M. A. (15 ani), T. M. (15 ani) a profitat de vulnerabilitatea acestora, le-a adus într-o stare de dependență materială oferindu-le posibilitatea de a se distra și a obține avantaje materiale în urma întreținerii de relații sexuale cu cetățeanul turc.

Din declarațiile persoanelor vătămate rezultă că pentru „activitatea prestată” inculpatul P. I. V. primea bani.

„Este adevărat că inculpatul C. E. îi dădea inculpatului P. suma de bani, dacă acesta îi făcea cunoștință cu fetele dar numai în funcție de faptul dacă acestea acceptau să întrețină relații sexuale” – declarație C. M. T. – fila 67, volum II, dosar tribunal.

„Toate acestea le făcea pentru bani și chiar eu l-am auzit spunând că are nevoie de diferite sume pentru a-și plăti avocatul, care-l apără într-un proces penal...dacă P. îi ducea fete lui E. primea diferite sume de bani, însă nu pot preciza exact (declarație C. M. T. – filele 108 – 111, volumul I, dosar de urmărire penală)”.

„P. mi-a spus să mă culc cu E. ca să îmi dea bani pentru că el are un proces și trebuie să plătească avocatul și nu vrea să meargă la pușcărie, iar eu să îl ajut în această modalitate … după ce am ajuns acasă am avut discuții și certuri cu P. că nu am vrut să îl ajut, acesta făcându-mă nesimțită și nenorocită”. (declarație T. A. L. – filele 161-162, volum II, dosar tribunal, filele 69-73, volum I, dosar de urmărire penală)

„Cunosc că P. a mai convins și pe alte minore să întrețină relații sexuale cu E. pentru bani, nu știu cu câți bani îl plătea E. pe P.” – declarația T. M. A., filele 76-80, volum I, dosar de urmărire penală…”pe drum P. îl tot suna pe C. și îi spunea să trimită bani” – fila 163, volum II, dosar tribunal.

„P. îi furniza fete minore cetățeanului turc pentru foloase materiale, cunosc acest lucru pentru că le cunosc pe fete” – declarația A. C. C., fila 164, volum II, dosar tribunal.

Conform art. 13 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 constituie infracțiunea de trafic de persoane minore recrutarea, transportarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia.

A.. 2 al aceluiași articol prevede o variantă agravată a faptei de la alin. 1, în cazul în care a fost săvârșită prin amenințare, violență sau alte forme de constrângere prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea minorului de a se apăra ori de a-și exprima voința sau prin oferirea, darea, acceptarea ori primirea de bani sau alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra minorului (art. 211 alin. 1, 2 Noul Cod penal raportat la art. 210 alin. 1 lit. a Noul Cod penal)

Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul P. I. V. a comis dintre acțiunile prevăzute ca modalități alternative ale infracțiunii de trafic de persoane minore, acțiuni specifice recrutării, transportării persoanelor vătămate în scopul exploatării acestora, acțiuni săvârșite prin constrângere, prin amenințare sau alte forme de constrângere, inducere în eroare, profitând de imposibilitatea minorului de a se apăra sau de a-și exprima voința.

Victimele erau recrutate de către inculpat și aduse într-o situație de vulnerabilitate și dependență, prin oferirea posibilității de a se distra și de a avea avantaje materiale pe care nu le puteau obține în mediul familial, din anturajul său și în rândul elevelor care să provină din familii destrămate, cu probleme financiare și cu vârsta cuprinsă între 14 și 17 ani.

Părțile vătămate au fost atrase prin promisiuni neadevărate cu privire la întâlnirile cu inculpatul C. E., fiind constrânse să se supună voinței inculpaților și să întrețină relații sexuale, elocvente în acest sens fiind declarațiile persoanelor vătămate.

„Eu inițial nu am vrut să mă întâlnesc cu inculpatul C. E., dar apoi am vorbit și cu inculpatul P. și acesta m-a sfătuit să accept spunându-mi că nu se va întâmpla nimic și că E. doar vrea să mă cunoască”. (declarație, I. I. R. – fila 65, volum II, dosar tribunal)

„În timp ce mă plimbam prin Steagu cu T. M. pe aceasta a sunat-o inculpatul P., să ne întâlnim cu el și cu un prieten… În Unirea P. i-a trimis Melindei un mesaj, spunându-i să comandăm tot ce vrem că C. are bani…inculpatul P. ne-a luat deoparte și ne-a propus să mergem undeva „ca să jucăm cărți și să bem ceva”…”noi am acceptat să ne distrăm convinse fiind că nu va fi nimic mai mult” – declarație C. M. T. – fila 67, volum II, dosar tribunal, filele 108-111, volum I, dosar de urmărire penală)

„Inculpatul P. mi-a propus să ne întâlnim. La Unirea P. mi-a trimis un mesaj prin care îmi spunea că E. are foarte mulți bani și noi să comandăm tot ce vrem…inculpatul P. ne-a luat pe toate deoparte și ne-a spus dacă vrem să mergem cu ei într-un loc să jucăm cărți și să bem ceva și că nu vom sta foarte mult și că ne vor aduce înapoi…inculpatul P. mi-a spus că atunci când ne-a propus să mergem cu ei că dacă îi vom ține companie cetățeanului turc vom primi chiar și bani” – declarație T. M., fila 70, volum II, dosar tribunal.”T. a continuat să ne asigure că nu se va întâmpla absolut nimic”.- filele 121-124, volum I, dosar de urmărire penală

„Pe drum m-a cuprins frica, am plâns pentru că nu știam unde merg. P. I. V. m-a liniștit că nu se va întâmpla nimic rău, că vom merge la un C. unde vom bea și atât” – declarație G. N., filele 82-83, dosar curte, în același sens fiind și declarațiile persoanelor vătămate.

„Eu nu mi-am sunat părinții să mă ia acasă în perioada respectivă pentru că într-o noapte P. s-a îmbătat foarte tare și a spart telefoanele, pe al meu și al Nadiei…nu am mers la poliție pentru că ne era prea frică, iar proprietarul casei știa ce face P.”. – declarație D. A., fila 117, dosar curte.

„Am plecat la o pensiune pentru că P. I. V. a spus că C. urma să doarmă puțin, iar apoi urma să ne ducă acasă” – declarație T. A. L., fila 161, dosar tribunal, volum II.

„P. m-a sunat spunându-mi să vin la un chef la B., eu nu am vrut, el a tot insistat, a venit în B. să mă ia cu sora mea și cu un prieten care lucra pe taxi, când am ajuns la Bușteni, P. a spus că nu mai mergem în B., ci la București”. – declarație T. M. A. – fila 163, dosar tribunal, volum II

Față de probele administrate, în mod legal și temeinic, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului P. I. V. în ceea ce privește infracțiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. 1, 2 din Legea nr. 678/2001, în formă continuată art. 210, 211 alin. 1 lit. a, b Noul Cod penal, împrejurări în care nu pot fi primite concluziile apărării în sensul achitării.

2. Prin rechizitoriul procurorului emis în dosarul penal nr. 126D/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – S. Teritorial B., s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P. I. V. pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. 1 Cod penal, dat fiind faptul că la mijlocul lunii decembrie 2012, în timp ce se afla într-o cameră din hotelul Rosenau din localitatea Râșnov, a profitat de imposibilitatea victimei M. A. (15 ani) de a-și exprima voința datorită consumului excesiv de alcool și a întreținut un act sexual normal.

În dezacord cu opinia instanței de fond, Curtea apreciază că inculpatul P. I. V. a comis această faptă, astfel că urmează a răspunde penal.

Din declarația persoanei vătămate M. A. rezultă că în data de 14.12.2012, după ce a consumat băuturi alcoolice a adormit, iar când s-a trezit a constatat că se afla în pat dezbrăcată alături de inculpatul P. I. V. și a constatat că lenjeria era pătată de sânge moment în care i-a reproșat acestuia că a întreținut raporturi sexuale fără acordul ei. – filele 69-69, volum II, dosar tribunal, martora M. A. G. era prezentă când inculpatul P. I. V. și M. A. se certau deoarece primul dorea să „facă sex cu ea”, aceștia având trasă plapuma peste ei, se mișcau, erau agitați și mi-am dat seama că făceau sex”. S. persoanei vătămate, M. I. C. face vorbire despre relatările Andreei privind evenimentele din 14.12.2012 cu referire la inculpatul P. I. V., precizând că nu a simțit nimic pentru că era amețită, aspecte relatate și persoanei vătămate C. M. T..

Potrivit raportului de expertiză medico – legală nr. 367/E din 14.02.2013 întocmit de S. Județean de Medicină Legală B. numita M. A. nu prezintă leziuni traumatice, fiind anatomic virgină, însă prezintă un himen elastic care permite raporturi sexuale fără să se rupă. (fila 229, volum I, dosar de urmărire penală)

În atare împrejurări, prin coroborarea declarațiilor persoanei vătămate cu ale martorelor M. A. G. și M. I. C., dar și ale persoanei vătămate C. M. T. și concluziile raportului menționat, curtea apreciază că inculpatul P. I. V. a întreținut un raport sexual cu M. A. profitând de imposibilitatea acesteia de a-și exprima consimțământul, urmând a fi condamnat pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. 1 Cod penal/art. 218 alin. 1 Noul Cod penal, motivul de apel invocat de procuror fiind fondat.

3. La data de 01.02.2014 au intrat în vigoare Noul Cod penal și Noul Cod procedură penală, precum și legile de punere în aplicare, respectiv nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal și nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penal.

Definitorii în stabilirea legii penale mai favorabile privitoare la inculpatul P. I. V. sunt dispozițiile referitoare la concursul de infracțiuni și la recidiva postcondamnatorie.

Potrivit art. 39 alin. 1 lit. b Noul Cod penal, în caz de concurs de infracțiuni, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Conform art. 34 lit. b Vechiul Cod penal, în caz de concurs de infracțiuni când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim este neîndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.

Ca atare, cum aplicarea sporului de pedeapsă este obligatorie conform legii noi, favorabile inculpatului sunt dispozițiile art. 34 lit. b Vechiul Cod penal, aplicarea unui spor de pedeapsă fiind facultativă.

Există recidivă pentru persoana fizică când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracțiune este închisoarea mai mare de un an, pedeapsa pentru infracțiunea săvârșită ulterior și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea anterioară se contopesc potrivit dispozițiilor art. 34, 35.

În noul Cod penal, art. 43 alin. 1 arată că dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru acesta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată și la restul rămas neexecutat din aceasta.

În atare împrejurări, favorabile inculpatului sunt dispozițiile vechiului Cod penal, potrivit cărora pedeapsa pentru infracțiunea săvârșită ulterior și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea anterioară se contopesc aplicând legea penală mai favorabilă în mod global, inculpatului P. I. V. se vor reține infracțiunile de trafic de minori, prevăzut de art. 13 alin. 1, 2 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Vechiul Cod penal, art. 37 lit. a Cod penal și viol, prevăzut de art. 197 alin. 1 Vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Vechiul Cod penal.

4. La stabilirea și aplicarea pedepsei pentru inculpatul P. I. V. sunt avute în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv dispozițiile părții generale ale codului, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Sub acest din urmă aspect, la fel ca și în cazul inculpatului C. E., se constată că persoanele vătămate, persoane foarte tinere minore, fără supraveghere părintească, au înlesnit prin atitudinea și vulnerabilitatea lor activitatea infracțională a inculpatului P. I. V., elemente ce diminuează periculozitatea acestuia, astfel că vor fi reținute prevederile art.74 alin. 2 Vechiul Cod penal, cu consecința reducerii cuantumului pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

În atare împrejurări, motivul de apel invocat de procuror referitor la majorarea cuantumului pedepselor aplicate inculpatului P. I. V. nu poate fi primit.

Față de fișa de cazier judiciar a inculpatului și de copiile hotărârilor penale de condamnare, curtea își însușește punctul de vedere al instanței de fond în sensul că sunt aplicabile dispozițiile privind anularea suspendării condiționate, respectiv a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, sancțiuni penale aplicate prin sentințele penale menționate și în raport de care au fost reținute prevederile art. 37 lit. a Vechiul Cod penal.

Referitor la conduita procesuală a inculpatului se constată că acesta nu a recunoscut comiterea faptelor de care este acuzat.

Elocvente sunt concluziile consilierului din cadrul Serviciului de Probațiune B. inserate în raportul de evaluare în conformitate cu care conduita generală a inculpatului P. I. V. este influențată în sensul menținerii unui comportament dezirabil de factori protectivi experiența desfășurării unor activități lucrative (chiar două sporadice), motivația pentru integrarea în activități școlare și identificarea unui loc de muncă ceea ce pot limita timpul liber al tânărului, factori cu impact minim în economia decizională din situațiile de risc infracțional.

Un factor ce poate influența pozitiv traseul viitor al inculpatului poate fi constituit de impactul mediului privativ de libertate asupra tânărului cu aportul suportului afectiv și material aferent de familie. (volum II, dosar tribunal)

În raport de cele dezvoltate mai sus, inculpatul P. I. V. va fi condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare potrivit art. 197 alin. 1 Vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Vechiul Cod penal art. 74 alin. 2, art.76 lit. c Vechiul Cod penal și art. 5 Noul Cod penal și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 al.1 lit. a teza II,b,e Vechiul Cod penal - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a fi tutore sau curator - pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, ori după prescripția executării pedepsei.

În ceea ce privește infracțiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. 1, 2 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Vechiul Cod penal, art. 37 lit. a Vechiul Cod penal, art. 74 alin. 2, art. 76 lit. b Vechiul Cod penal și art. 5 Noul Cod penal se va reduce pedeapsa principală de la 7 ani închisoare la 6 ani închisoare și se va aplica și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 al.1 lit. a teza II,b,e Vechiul Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a fi tutore sau curator) pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, ori după prescripția executării pedepsei în loc de art.66 al.1 lit. a, b, f Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a fi tutore sau curator) pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate, pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori.

În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b, art. 35 alin. 2, 3 Vechiul Cod penal se va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 al.1 lit. a teza II,b,e Vechiul Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a fi tutore sau curator) pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, ori după prescripția executării pedepsei.

În baza art.39 Vechiul Cod penal se va contopi pedeapsa rezultantă de mai sus, de 4 ani închisoare, cu pedeapsa stabilită prin prezenta sentință, inculpatul P. I.-V. urmând a executa pedeapsa cea mai grea, respectiv 6 ani închisoare, pe care o va spori cu 6 luni închisoare, în final executând pedeapsa principală de 6 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 al.1 lit. a teza II,b,e Vechiul Cod penal - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a fi tutore sau curator - pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, ori după prescripția executării pedepsei.

Sporul de 6 luni închisoare se impune a fi aplicat, dat fiind numărul infracțiunilor comise de către inculpat.

În prealabil va opera o descontopire a pedepsei principale de 8 ani închisoare aplicată inculpatului P. I. V. în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor și va înlătură sporul de 1 an închisoare, după cum urmează:

-7 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 211 al.1,2 Noul Cod penal raportat la art.210 al.1 lit. a Noul Cod penal, cu aplicarea art.41 al.2 Vechiul Cod penal (9 acte materiale) și art.37 lit. a din Vechiul Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal,

- pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.

5. Cum inculpatul P. I. V. va fi condamnat pentru infracțiunea de viol, iar această infracțiune se regăsește în lista anexă a Legii nr. 76/2008, în baza art. 7 din acest act normativ urmează a se preleva probe biologice de la inculpat în vederea stabilirii profilului genetic și închiderii acestuia în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

6. Persoana vătămată M. A. s-a constituit parte civilă cu suma de 1500 lei cu titlu de daune morale.

Ministerul Public, prin reprezentant, a exercitat din oficiu acțiunea civilă a majorat solicitarea de daune morale pentru persoana vătămată M. A. până la concurența sumei de 10.000 de euro, câte 5000 euro de la fiecare inculpat.

Părții civile M. A. i s-au acordat daune morale doar pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori săvârșită de către inculpatul P. I. V..

Însă în calea de atac a apelului, instanța a dispus condamnarea acestui inculpat și pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. 1 Cod penal, comisă asupra acestei părți civile.

Întreținerea de relații sexuale cu M. A. de 15 ani profitând de neputința acesteia de a-și exprima voința constituie forma cea mai brutală de încălcare a libertății ei sexuale și jignirea cea mai profundă ce i se poate aduce de către inculpatul P. I. V., autorul infracțiunii de viol.

Față de vârsta victimei, o astfel de faptă poate atrage și alte consecințe de mare gravitate, cu implicații în viața de familie și în societate, chiar cu repercusiuni asupra dezvoltării ulterioare, astfel că se impune a fi acordate daune morale în cuantum majorat. (art. 1357 și următoarele Cod civil)

7. În considerarea celor dezvoltate mai sus, în baza art. 421 alin. 2 pct. 1 lit. a Cod procedură penală, se vor admite apelurile declarate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T.- S. Teritorial B. și de inculpații C. E. și P. I. V. împotriva sentinței penale nr. 73/S/28.04.2014 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., pe care o va desființa în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile inculpaților, individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, greșita achitare a inculpatului P. I. V. pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. 1 Vechiul Cod penal, textul de lege referitor la pedepsele accesorii, neaplicarea art. 7 din Legea nr. 76/2008 față de inculpatul P. I. V. și cuantumul daunelor morale acordate părții civile M. A., cu menținerea celorlalte dispoziții ale hotărârii apelate.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare către stat vor rămâne în sarcina acestuia.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE

Admite apelurile declarate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T.- S. Teritorial B. și de inculpații C. E. și P. I. V. împotriva sentinței penale nr. 73/S/28.04.2014 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., pe care o desființează în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile inculpaților, individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, greșita achitare a inculpatului P. I. V. pentru infracțiunea de viol, prev. de art. 197 alin. 1 Vechiul Cod penal, textul de lege referitor la pedepsele accesorii, neaplicarea art. 7 din Legea nr. 76/2008 față de inculpatul P. I. V. și cuantumul daunelor morale acordate părții civile M. A..

Rejudecând, în aceste limite, descontopește pedeapsa aplicată inculpatului C. E. de 8 ani închisoare și pedeapsa complementară privind interzicerea drepturilor prevăzute de art.66 al.1 lit. a, b, f Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a fi tutore sau curator) pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate, în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor și înlătură sporul de 2 ani închisoare, după cum urmează:

-6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 al.1 lit. a, b, f Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a fi tutore sau curator) pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate, pentru comiterea infracțiunii de viol, prev. de art. 218 alin. 1 și 3 lit. c Noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal-parte vătămată I. I. R.;

-4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 al.1 lit. a, b, f Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a fi tutore sau curator) pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate, pentru comiterea infracțiunii de viol, prev. de art. 218 al.1 Noul Cod penal, cu aplicarea art.5 Noul Cod penal- parte vătămată D. A.;

-5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 al.1 lit. a teza II, b, e din Codul penal din 1969(dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a fi tutore sau curator) pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, ori după prescripția executării pedepsei, pentru comiterea infracțiunii de viol, prev. de art.197 al.1 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art.5 Noul Cod penal -parte vătămată M. M. M.;

-2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 al.1 lit. a, b, f Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a fi tutore sau curator) pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate, pentru comiterea infracțiunii de act sexual cu un minor, prev. de art. 220 al.3 Noul Cod penal, cu aplicarea art.5 Noul Cod penal -parte vătămată G. J.-S..

Reținând prevederile art. 75 alin. 2 lit. b, art. 76 alin. 1 Noul Cod penal, reduce pedeapsa principală de la 6 ani închisoare la 4 ani și 2 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de viol, prev. de art. 218 alin. 1 și 3 lit. c Noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal-parte vătămată I. I. R.;

Reținând prevederile art. 75 alin. 2 lit. b, art. 76 alin. 1 Noul Cod penal, reduce pedeapsa principală de la 4 ani închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de viol, prev. de art. 218 al.1 Noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal- parte vătămată D. A.;

Reține art. 218 alin. 1, 3 lit. c Noul Cod penal, art. 75 alin. 2 lit. b, art. 76 alin. 1 Noul Cod penal cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal în loc de art. 197 alin. 1 Vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal și reduce de la 5 ani la 4 ani și 2 luni închisoare pedeapsa principală aplicată pentru comiterea infracțiunii de viol- parte vătămată M. M. M. și aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 al.1 lit. a, b, f Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a fi tutore sau curator) pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate, în loc de art.64 al.1 lit. a teza II,b,e din Codul penal din 1969 (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a fi tutore sau curator) pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, ori după prescripția executării pedepsei.

Reținând prevederile art. 75 alin. 2 lit. b, art. 76 alin. 1 Noul Cod penal, reduce pedeapsa principală de la 2 ani închisoare la 1 an și 4 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de act sexual cu un minor, prev. de art. 220 al.3 Noul Cod penal, cu aplicarea art.5 Noul Cod penal -parte vătămată G. J.-S..

În baza art.39 lit. b Noul Cod penal, art. 45 alin 3 lit. a Noul Cod penal contopește pedepsele principale de mai sus, inculpatul C. E. urmând a executa în final pedeapsa principală cea mai grea, respectiv 4 ani și 2 luni închisoare, sporită cu 2 ani și 8 luni închisoare, în final 6 ani și 10 luni închisoare, menținând pedeapsa complementară privind interzicerea drepturilor prevăzute de art.66 al.1 lit. a, b, f Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a fi tutore sau curator) pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

Deduce, în continuare, din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 29.04.2014 la 2.12.2014 și a arestului la domiciliu de la 2.12.2014 la zi.

Descontopește pedeapsa principală de 8 ani închisoare aplicată inculpatului P. I. V. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor și înlătură sporul de 1 an închisoare, după cum urmează:

-7 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori, prev. de art. 211 al.1,2 Noul Cod penal raportat la art.210 al.1 lit. a Noul Cod penal, cu aplicarea art.41 al.2 Vechiul Cod penal (9 acte materiale) și art.37 lit. a din Vechiul Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal,

-pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.

Reține art. 13 alin. 1, 2 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Vechiul Cod penal, art. 37 lit. a Vechiul Cod penal, art. 74 alin. 2, art.76 lit. b Vechiul Cod penal și art. 5 Noul Cod penal în loc de. 211 al.1,2 Cod penal raportat la art.210 al.1 lit. a Noul Cod penal, cu aplicarea art.41 al.2 Vechiul Cod penal- 9 acte materiale și art. 37 lit. a din Vechiul Cod penal și art.5 Noul Cod penal cu privire la inculpatul P. I. V. și reduce pedeapsa principală de la 7 ani închisoare la 6 ani închisoare și aplică și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 al.1 lit. a teza II,b,e Vechiul Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a fi tutore sau curator) pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, ori după prescripția executării pedepsei în loc de art.66 al.1 lit. a, b, f Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a fi tutore sau curator) pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate, pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori.

În baza art. 197 alin. 1 Vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Vechiul Cod penal art. 74 alin. 2, art.76 lit. c Vechiul Cod penal și art. 5 Noul Cod penal condamnă pe inculpatul P. I. V. la pedeapsa principală de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 al.1 lit. a teza II,b,e Vechiul Cod penal -dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a fi tutore sau curator- pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, ori după prescripția executării pedepsei.

În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b, art. 35 alin. 2, 3 Vechiul Cod penal aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 al.1 lit. a teza II,b,e Vechiul Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a fi tutore sau curator) pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, ori după prescripția executării pedepsei.

În baza art.39 Vechiul Cod penal contopește pedeapsa rezultantă de mai sus, de 4 ani închisoare, cu pedeapsa stabilită prin prezenta sentință, inculpatul P. I.-V. urmând a executa pedeapsa cea mai grea, respectiv 6 ani închisoare, pe care o sporește cu 6 luni închisoare, în final executând pedeapsa principală de 6 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 al.1 lit. a teza II,b,e Vechiul Cod penal -dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a fi tutore sau curator- pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, ori după prescripția executării pedepsei.

Deduce, în continuare, din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 29.04.2014 la 2.12.2014 și a arestului la domiciliu de la 2.12.2014 la zi.

Privează pe inculpat de exercițiul drepturilor prev. de art. 64 al.1 lit. a teza II, b, e Vechiul Cod penal în condițiile art. 71 Vechiul Cod penal.

În baza art.7 din Legea nr.76/2008, dispune prelevarea de la inculpatul P. I. V. de probe biologice în vederea stabilirii profilului genetic, pentru includerea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

Majorează cuantumul daunelor morale acordate părții civile M. A. de la 1000 euro la 2000 euro sau contravaloarea în lei la data executării și obligă pe inculpatul P. I. V. la plata acestora, daune morale acordate pentru infracțiunile de trafic de persoane și viol.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Onorariul apărătorilor din oficiu, în cuantum de 1500 lei, câte 150 lei pentru fiecare parte civilă/persoană vătămată, se suportă din fondurile Misterului Justiției în favoarea Baroului de Avocați B. și se include în cheltuielile judiciare.

Onorariul interpretului de limbă turcă pentru termenele de judecată din 2.12.2014 și 20.01.2015, în cuantum de 546,32 lei, respectiv 535,27 lei, se suportă din fondurile Ministerului Justiției, conform facturilor fiscale nr.200/5.12.2014 și nr.214/30.01.2015 emise de . Interpretare SRL, cu sediul în B., Calea G. km 5, Construcția C2, Biroul nr. 3, jud. B..

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 20.02.2015.

Președinte, Judecător,

A. MunteanuAdina D.

Grefier,

D. C.

Red. A.M./23.03.2015

Dact.D.C./26.03.2015/37 exemplare

Jud.fond.A.I.

← Spălare de bani. Legea 656/2002 art. 23. Decizia nr. 779/2015....		Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 150/2015. Curtea... →

Traficul de minori. Art.211 NCP. Decizia nr. 128/2015. Curtea de Apel BRAŞOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Traficul de minori. Art.211 NCP. Decizia nr. 128/2015. Curtea de Apel BRAŞOV