Omor (art.188 NCP). Decizia nr. 173/2015. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 173/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 1598/62/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 173/Ap DOSAR NR._

Ședința publică din data de 04 martie 2015

Instanța constituită din:

- Completul de judecată A6

- Președinte - C. E. - judecător

- Judecător- N. H.

- Grefier- C. G.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – C. A. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. DE PE L. TRIBUNALUL B. și inculpatul G. J. B. împotriva sentinței penale nr. 309/S din data de 07 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul B., în dosarul penal nr._ .

Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 25 februarie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul dispozițiilor art. 391 Cod procedură penală, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 04 martie 2015, când,

C U RT E A,

Asupra apelurilor penale de față:

I. Prin sentința penală nr.309/S/07.11.2014, Tribunalul B. a hotărât următoarele :

În baza art. 386 Cod procedură penală, dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă de omor prevăzută de art. 32 al. 1 raportat la art. 188 Cod penal, cu aplicarea art. 199 al. 1 Cod penal pentru care a fost trimis în judecată inculpatul G. J. B. în infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 al. 2 Cod penal raportat la art. 199 al. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 199 al. 1 Cod penal.

În baza art. 193 al. 2 Cod penal raportat la art. 199 al. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 199 al. 1 Cod penal, condamnă pe inculpatul G. J. B. fiul lui Arnold și al Emiliei, ns. la data de 18.09.1973, dom. în B., ., ., CNP_, la pedeapsa de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b, f Cod penal pe o durată de 2ani .

În baza art. 65 al. 1 raportat la art. 66 lit. a, b, f, Cod penal aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a fi tutore sau curator.

În baza art. 72 Cod penal deduce din pedeapsă o zi de reținere – din data de 17.02.2014.

În baza art. 404 al. 4 lit. b Cod de procedură penală menține măsura preventivă a controlului judiciar.

În baza art. 7 din L 76/2008 dispune prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

Constată că partea vătămată G. L. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 274 Cod procedură penală:

Onorariul parțial de 100 lei pentru apărătorul desemnat din oficiu A. D. se avansează din fondurile Ministerului Justiției și se include în cheltuielile judiciare și obligă pe inculpat să plătească statului suma de 740 lei reprezentând cheltuieli judiciare la urmărirea penală și instanța de fond, restul cheltuielilor judiciare ( onorariu avocat oficiu ) rămân în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut ca stare de fapt că, la data de 02 februarie 2014, pe fondul discuțiilor avute cu soția sa – persoana vătămată G. L. în ceea ce privește iminența divorțului, inculpatul a exercitat asupra acesteia violențe prin comprimarea gâtului cu mâinile în timp ce părțile se aflau în baia domiciliului conjugal situat în mun. B., ., .. Tribunalul B. a apreciat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, faptă prevăzută de art.193 alin.2 Cod penal raportat la art.199 alin.2 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice în baza art.386 Cod procedură penală, din infracțiunea de tentativă de omor, prevăzută de art.32 alin.1 raportat la art.188 Cod penal, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul.

Tribunalul a reținut această stare de fapt prin coroborarea declarațiilor părții vătămate ce a susținut că stătea pe marginea vanei umplută cu apa pregătită pentru baia Katharinei I. când, pe fondul nervos datorat discuției menționate:

- inculpatul a agresat-o fizic și a încercat s-o înece în cada de la baie – astfel cum se consemnează în procesul verbal de sesizare din oficiu întocmit de agent Lighici N. – f. 17 d.u.p., în același act menționându-se în continuare că la sosirea acesteia la ușă prezenta urme vizibile de agresiune la nivelul feței și la nivelul gâtului ;

- potrivit primei declarații date în cauză de partea vătămată: „ stăteam pe marginea venei care era umplută cu apă pentru baia copilului meu și soțul meu, pe fond nervos, mi-a pus ambele mâini în gât încercând să mă împingă pe spate pentru a-mi scufunda capul în apă. Eu m-am apărat și am reușit să mă ridic în picioare și atunci soțul meu m-a ridicat în brațe și m-a aruncat în cada cu apă, eu l-am împins și am reușit să ies afară din baie, mi-am luat poșeta și am fugit din locuință …” f. 19 d.u.p

- aceeași variantă este prezentată de partea vătămată și în declarația din 27.03.2014- f. 21/2 d.u.p și instanței – f. 94: „ În 02.02., în jur de 07,.30 -08,00, când am pregătit cada copilului împreună, cada a fost aproape plină, până la nivelul de sub supapa de scurgere, înainte de acest moment am strâns rufele împreună de deasupra căzii pentru că nu facem baie cu rufele deasupra. Eu sunt înaltă și nu e nevoie să mă urc pe cadă să strâng rufele. Înainte să vină copilul, când ștergeam pe jos și chiuveta și stăteam șezut pe cadă lângă chiuvetă și ștergeam. În tot acest timp inculpatul era lângă mine în baie, mă amenința că nu sunt în stare de nimic, că dacă el ar fi vrut să introducă divorț ar fi făcut-o până atunci, dacă voi face eu acest lucru o să aibă grijă să nu apuc sentința și deodată, din senin a devenit extrem de violent. Nu cred că eu îi spuneam ceva. S-a repezit cu ambele mâini în jurul gâtului meu, a încercat să mă împingă în apă, pe spate. Nu știu cum am reușit să scap din mâinile lui. Am plâns și am strigat ajutor, cu tărie. Copilul era în sufragerie. Nu a fost suficient ce făcuse și în timp ce eu plângeam m-a luat în brațe de picioare și de brațe și m-a băgat în cadă, am ajuns în poziția aproape în picioare,dar m-am udat până la fund. Sigur am intrat într-o stare de șoc și nu mai știu ce a făcut el, dar îmi amintesc că am fugit, copilul l-am văzut în sufragerie, cred că m-a strigat. Am smuls geanta de pe fotoliul din hol, am apelat 112., dar nu am reușit să spun nici măcar cum m ă cheamă. Am, coborât la vecina de sub mine, vorbind incoerent, i-am înmânat telefonul vecinei. Fără ca eu să apuc să-i spun ceva, aceasta a auzit țipetele mele și a vorbit cu dispecerul.”

Așadar, partea vătămată G. L. s-a zbătut, a strigat după ajutor și a reușit să scape fugind din apartament.

Strigătele părții vătămate au fost auzite de către martora minoră G. I. Katharina care a declarat procurorului „la un moment dat am auzit-o pe mama țipând „Ajutor”. Eu mă uitam la televizor și nu am vrut să văd ce se întâmplă.” – f. 28 verso d.u.p). Același aspect l-a declarat și instanței: f.164 „ …la un moment dat eu eram în living și deodată s-au auzit pocnituri și mami striga ajutor. Nu am mers în baie să văd ce se întâmplă, de ce se întâmplă, de ce strigă mami ajutor pentru că îmi era teamă. Am văzut că mami când a ieșit din baie era udă pe pantaloni. „

După ce a ieșit din apartament, G. L. a apelat serviciul de urgență 112 dar, din cauza șocului, nu a reușit să finalizeze discuția cu operatoarea, martora P. L. preluând discuția și solicitând intervenția organelor de poliție.

Discuțiile telefonice menționate sunt cuprinse pe CD – ul trimis instanței de către Serviciul de Telecomunicații Speciale – f. 130.

La fața locului au ajuns și organele de poliție (martorii Lighici N. și S. A.) care au observat că partea vătămată era udă pe pantaloni, pe gât observându-se urme de compresiune (f. 31 și 32 verso d.u.p. ; instanța reține că în același sens sunt și declarațiile din instanță ale acestor martori f. 168 și 182 chiar dacă martorii nu-și mai amintesc cu exactitate la momentul declarațiilor ce au fost furnizate instanței detalii privind leziunile ce au fost constatate la data de 02.02.2014 pe corpul părții vătămate aceștia au oferit o explicație plauzibilă arătând că participă zilnic la un număr ridicat de evenimente, momentul declarațiilor furnizate procurorului se situează mult mai aproape de incidentul relatat, declarațiile acestora din cursul urmăririi penale sunt cele complete, ele coroborându-se atât cu procesul verbal anterior menționat, cu actele medico-legale aflate la dosarul cauzei și nu în ultimul rând cu declarația martorei P. L. care a arătat instanței: „Când a venit unul din polițiști la mine, a observat că avea urme pe gât de mână și era roșie.” - f. 166).

Cei doi polițiști au însoțit victima la apartamentul acesteia, între etaje, partea vătămată G. L. leșinând.

Minuta medicală eliberată după intervenția ulterioară a personalului medical confirmă leziunile traumatice produse la nivelul gâtului părții vătămate prin comprimare cu mâinile (f. 68 d.u.p.), în același sens fiind și certificatul medico – legal nr. 192/E din data de 03 februarie 2014 (f. 69 d. u. p ) și raportul de expertiză medico-legală – f. 70 d.u.p.

Raportul de expertiză medico-legală concluzionează următoarele:

- partea vătămată a prezentat leziuni traumatice ce pot data din 02.02.2014 care au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure(gamba stângă) și prin comprimare cu mâinile(la nivelul gâtului ),

- a necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale,

- comprimarea de la nivelul gâtului a fost de intensitate ușoară/medie,

- nu se poate stabili cu exactitate poziția victimei față de agresor în lipsa datelor de anchetă, comprimarea la nivelul gâtului poate fi făcută din diverse poziții ale agresorului față de victimă

- leziunile menționate la examinarea din 03.02.2014 s-au vindecat fără complicații, în prezent nu mai prezintă semne de violență sau urmări ale acestora,

- leziunile traumatice nu au pus în primejdie viața victimei.

Inculpatul a negat integral acuzația adusă de partea vătămată asupra sa de la prima declarație oferită în cauză și până la ultimul cuvânt avut cu ocazia dezbaterilor .

În cursul urmăririi penale inculpatul a arătat: „…m-am întors înapoi în baie și am început să strâng rufele de pe sfoară iar soția mea mi-a spus că nu sunt toate uscate, am luat o parte dintre ele iar soția mea s-a urcat pe marginea căzii ca să răsfire lucrurile, alunecând și căzând în vană. Soția mea a căzut în momentul în care a căzut și după aceea m-a lovit cu palma în cap deoarece eu am început să zâmbesc vis-a-vis de situația creată…..am apucat-o pe soția mea de mâna dreaptă și am tras-o afară din vană iar ea a ieșit afară din baie udă pe șosete și pe pantalon, plecând de bună-voie din apartament Când am apucat-o pe soția mea de mână și am tras-o afară din cadă, ea a țipat ( nu cred că a țipat „ajutor”)” Întrebat fiind de procuror cum își explică urmele de pe gâtul soției sale inculpatul a declarat: „ Nu mi le explic nicicum . Soția mea prezenta urme la nivelul pieptului datorate faptului că se scarpină în momentele de stres.”

Audiat de instanță, inculpatul a declarat următoarele:

„ În 02.02.2014, pentru că nu ne mai gospodăream, împreună am hotărât ca ea să meargă la film cu fata și să facă și ceva cumpărături de la Auchan. Când a venit acasă, eu am plecat, pe la 16.30, până la ora 18,00. Când m-am întors la ora 18,00, era la calculator și fata era în sufragerie, la ora 18,30 eu am pregătit baia fetiței, partea vătămată a venit în baie, mi-a cerut să opresc apa, că ea vrea să curețe în baie. Am oprit apa. Când am oprit apa în cadă erau cca.10-11 cm . de apă. A făcut curat. Pe sârmele de deasupra vănii aveam haine la uscat. Le-am strâns pe cele de la ușă. Mi-a zis să nu le strâng pe toate că nu sunt încă uscate. Le-am luat doar pe cele uscate și am ieșit afară din baie. I-am spus fetei să se dezbrace să vină să facă baie. Am intrat în baie, partea vătămată se afla deasupra vănii ca să ajungă la sârme, a alunecat și a căzut în vană în picioare. Era udă pe șosete și pe pantaloni. Am schițat un zâmbet din situația creată, a întins mâna să îmi tragă una peste cap. Am luat-o de mână și am scos-o afară din baie și în același moment am luat copilul și l-am băgat la baie și am mai dat drumul la apă. Când am luat-o soția mea a țipat. Nu-mi aduc aminte să fi zis ajutor…. Nu îmi explic leziunile care mi se citesc din certificatul medico-legal privind comprimarea cu mâinile de la nivelul gâtului…” – f. 90.

Probatoriul analizat nu susține varianta expusă de inculpat în declarațiile date în cauză – aceea a producerii urmelor de compresie la nivelul gâtului părții vătămate în condiții neelucidate, dimpotrivă faptul că aceste urme au fost vizualizate de martori imediat după incidentul dintre părți și constatate medico-legal demonstrează atitudinea nesinceră a inculpatului care a arătat organelor judiciare că nu își explică urmele de compresie de pe gâtul soției sale, neasumându-și în nici un fel responsabilitatea față de cele întâmplate.

Probatoriul analizat nu susține modul și circumstanțele faptei penale astfel cum aceasta a fost descrisă de partea vătămată, mod de derulare a stării de fapt preluat și în rechizitoriu ca o încercare de suprimare a vieții părții vătămate prin comprimarea gâtului cu mâinile și înecarea victimei în cada situată în baia domiciliului conjugal. Instanța nu a identificat suficiente elemente pentru a conchide în sensul că leziunile produse în zona gâtului părții vătămate au urmat încercării inculpatului de a-și îneca soția în cada locuinței comune, cu privire la acest aspect variantele oferite de părți sunt total diferite, iar faptul că martorii audiați în cauză au văzut-o pe partea vătămată că avea pantalonii uzi de la brâu în jos este insuficient spre a concluziona astfel.

De asemenea, probatoriul nu confirmă nici poziția inculpatului care susține, pe de parte, că urmele de compresie la nivelul gâtului părții vătămate s-ar fi produs la o altă dată - anterioară datei de 02.20. 2014, o asemenea variantă fiind exclusă de constatările actelor medicale, și pe de altă parte, că urmele de compresie la nivelul gâtului părții vătămate s-ar fi putut produce prin încercări de resuscitare a victimei leșinate, în cauză rezultând indubitabil că martorii au perceput urmele fizice ale agresiunii de la nivelul gâtului înainte ca victima să leșine.

În procesul de individualizare judiciară a pedepsei, prima instanță a avut în vedere deopotrivă: împrejurările concrete mai sus expuse în care s-a derulat starea de fapt, natura infracțiunii - de violență îndreptată contra persoanei, infracțiune care în condițiile de viață conjugală în care s-a derulat, respectiv în prezența în locuință a fiicei minore a părților și prin rezultatul produs prezintă un pericol social ridicat, împrejurarea că inculpatul a prezentat primelor persoane cu care a intrat în contact o altă situație referitor la violențele constatate asupra părții vătămate, și apoi în fața organelor judiciare a susținut constant orice lipsă de violență asupra părții vătămate, poziția sa procesuală fiind însă infirmată de probe conform considerentelor de mai sus, instanța reținând așadar o atitudine a inculpatului de totală neasumare a răspunderii pentru cele întâmplate, de neconștientizare a gravității acuzației .

Cât privește persoana inculpatului, tribunalul s-a raportat și la cazierul judiciar al inculpatului din care rezultă că acesta nu se află la un prim impact cu legea penală, în anul 2011 a fost sancționat administrativ de organul de urmărire penală pentru un concurs de infracțiuni de fals.

În raport de toate circumstanțele reale și personale prezentate, s-a apreciat că este îndestulătoare pentru reeducarea inculpatului pedeapsa de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b, f Cod penal pe o durată de 2ani, pedeapsa complementară astfel cum a fost individualizată fiind necesară față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările evidențiate ale cauzei și persoana inculpatului .

În baza art. 65 al. 1 raportat la art. 66 lit. a, b, f, Cod penal, inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a fi tutore sau curator.

În privința modalității de individualizare judiciară a executării pedepsei închisorii ce a fost aplicată inculpatului, prima instanță a reține că, în cazul inculpatului Gusebth J. – B., nu sunt întrunite toate condițiile legale pentru a dispune amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, astfel cum acesta a solicitat în subsidiar, prima instanță apreciind, față de aspectul de atitudine procesuală a inculpatului pe larg descris în cele de mai sus, că inculpatul nu posedă reale posibilități de îndreptare – condiție impusă de art. 83 sau art. 91 Cod penal –, doar aplicarea pedepsei în cazul său nu este suficientă, fără executarea acesteia, neexistând suficiente garanții că inculpatul nu va mai comite alte infracțiuni.

În baza art.72 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă o zi de reținere – din data de 17.02.2014.

În baza art. 404 al. 4 lit. b Cod de procedură penală față de soluția pronunțată asupra laturii penale a cauzei, față de poziția procesuală a inculpatului, se va menține măsura preventivă a controlului judiciar, .

În baza art.7 din Legea nr.76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpată în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, s-a constatat că partea vătămată G. L. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

II. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel P. de pe lângă Tribunalul B. și inculpatul G. J. B..

P. de pe lângă Tribunalul B. a adus critici de netemeinicie și de nelegalitate. Sub aspect de netemeinicie, s-a apreciat că prima instanță a dispus, în mod greșit, schimbarea încadrării juridice, urmare a necoroborării tuturor elementelor probatorii din cauză.

Inculpatul G. J. B. a susținut că, în data de 02.02.2014, nu ar fi comis niciun act de agresiune fizică împotriva soției sale, urmele din zona gâtului sunt mai vechi datei de 02.02.2014, iar în privința intenției de a ucide, a solicitat a se observa că, deși persoana vătămată a declarat că apa din cadă măsura 50 cm, aspectele de fapt din cuprinsul procesului-verbal de cercetare la fața locului pun în evidență o adâncime a căzii de la baza ei și până la gaura de scurgere de numai 33 cm, când aceasta este plină. În condițiile în care inculpatul a declarat că vana era pe jumătate plină, în mod firesc, dacă un adult este aruncat în cadă, o parte din apă iese, fiind imposibil să o îneci. În subsidiar, inculpatul a apreciat că pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe este prea mare.

III. Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, în limitele efectului devolutiv, Curtea va admite apelurile declarate în cauză, însă sub alte aspecte, după cum urmează :

1. Astfel, având de analizat, în mod prioritar, criticile inculpatului sub aspectul inexistenței faptei de care este acuzat, acesta a susținut că, în data de 02.02.2014, nu ar fi comis niciun act de agresiune fizică împotriva soției sale – persoana vătămată din cauză –, Curtea reține că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

- nici inculpatul, nici persoana vătămată, nu au negat faptul că au existat discuții pe marginea divorțului dintre cei doi, acesta fiind un fapt necontestat, la fel fiind necontestate certurile dintre cei doi anterioare datei la care a avut loc conflictul de drept dedus judecății;

- pornind de la aceste fapte, pozițiile inculpatului și a persoanei vătămate diferă în ceea ce privește evenimentul petrecut în data de 02 februarie 2014, în grupul sanitar al apartamentului în care locuiau aceștia;

- în apărarea sa, inculpatul a criticat soluția primei instanțe care nu a avut în vedere neconcordanțele din declarațiile persoanei vătămate, pornind de la „episodul” din data de 30 septembrie în privința căruia persoana vătămată și-a retras plângerea și continuând cu „evenimentele” din 26 și 27 ianuarie, recunoscute de inculpat în sensul că unor altercații fizice ce au avut loc între el și persoana vătămată ;

- toate aceste elemente conduc, în opinia inculpatului, la o rea-credință din partea persoanei vătămate care a încercat să-și preconstituie prbe în procedura divorțului ;

- Curtea reține că, deși au fost aduse aceste critici, prima instanță a făcut o judicioasă analiză a materialului probator administrat în cauză, judecătorul fondului argumentând de ce nu se poate reține în sarcina inculpatului infracțiunea de omor sub forma tentativei, însă a reținut-o pe cea de lovire sau alte violențe ;

- este adevărat faptul că persoana vătămată a precizat, pe parcursul declarațiilor sale, anumite aspecte legate de timp și spațiu, adiacente comprimării, de către inculpat, a gâtului persoanei vătămate, însă ceea ce interesează în rezolvarea conflictului de drept dedus judecății este dacă inculpatul a strâns-o sau nu de gât pe aceasta ;

- or, aspectele de fapt ce se desprind din declarațiile persoanei vătămate – „… soțul meu, pe fond nervos, mi-a pus ambele mâini în gât …” (fila 19 verso d.u.p.), „… s-a repezit cu mâinile spre gâtul meu (ne aflam față în față) și, în timp ce mă strângea de gât, …” (fila 20 verso d.u.p.), „… S-a repezit cu ambele mâini în jurul gâtului meu …” (fila 94 dosar instanță) – se coroborează cu cele menționate de:

a) martorul P. L. care a menționat faptul că „… pe gât am observat urme ca și cum cineva ar fi strâns-o de gât” (fila 27 d.u.p.), „Când a venit unul dintre polițiști la mine, a observat că avea urme pe gât de mână și era roșie. … Toată zona gîtului era roșie și se vedeau urme de comprimare cu mâinile în zona din față” (fila 166 verso dosar instanță);

b) martorul Lighici N. care a declarat că „… am văzut-o pe doamna G. într-o stare de agitație extremă, prezentând urme de compresie la nivelul gâtului…” (fila 30 verso d.u.p.) ;

c) martorul S. A.-N. ce a menționat că „G. L. prezenta pe partea dreaptă a feței o urmă roșie, iar la nivelul gâtului am observat urme de copresie” (fila 32 verso d.u.p.) și „… nu mai știu ce urme de violență am văzut, dar îmi amintesc ceva roșu în zona gâtului. Parcă ceva pete roșii. Dar când am declarat la procuror, fiind mai aproape de evenimentul pe care l-am văzut, am dat detalii asupra leziunilor pe care le-am văzut” (fila 168 verso dosar instanță);

d) concluziile raportului de expertiză medico-legală nr.306/E din 12 februarie 2014 – „numita G. L. a prezentat leziuni traumatice ce pot data din 2 februarie 2014 și care au putut fi produse … prin comprimare cu mâinile (la nivelul gâtului)” (fila 70 verso d.u.p.),

astfel că este dincolo de orice îndoială faptul că inculpatul a exercitat acte de violență asupra persoanei vătămate cauzatoare de suferințe fizice a căror gravitate a fost evaluată la 2-3 zile de îngrijiri medicale, potrivit aceluiași raport de expertiză medico-legală.

2. În ceea ce privește apelul parchetului, din cuprinsul memoriului cu motivele de apel rezultă că, la schimbarea încadrării juridice a faptei de care a fost acuzat inculpatul, prima instanță nu a avut în vedere, pe de o parte, faptul că persoana vătămată prezenta leziuni de compresie la nivelul gâtului și avea hainele ude în zona membrelor inferioare, ceea ce se putea realiza numai în condițiile în care persoana vătămată ajungea în vană într-o poziție care să permită impregnarea cu apă până în partea superioară a piciorului, iar pe de altă parte, nu a fost avut în vedere raportul de forțe dintre inculpat și persoana vătămată. A susținut parchetul că nu se poate neglija faptul că persoana vătămată este o persoană înaltă, cu o constituție atletică și cu o bună condiție fizică, ceea ce a condus la o ripostă din partea acesteia care l-a împiedicat pe inculpat să-și atingă scopul urmărit, acela de a suprima viața persoanei vătămate.

În privința acestor critici, Curtea nu le îmbrățișează motivat de faptul că:

- în primul rând, în mod greșit se susține prin motivele de apel că prima instanță nu a avut în vedere faptul că persoana vătămată prezenta leziuni de compresie la nivelul gâtului și avea hainele ude în zona membrelor inferioare, aceste aspecte regăsindu-se în cuprinsul hotărârii apelate în procedura prevăzută de art.403 alin.1 lit.c Cod procedură penală ;

- în al doilea rând, cum în mod corect a dezvoltat tribunalul în considerentele sentinței apelate, probatoriul administrat este insuficient în a contura, din partea inculpatului, intenție de a ucide, parchetul preluând, fără a putea dovedi, susținerile persoanei vătămate ;

- este adevărat că, prin modalitatea de a acționa a inculpatului, se putea ajunge la suprimarea vieții persoanei vătămate, însă doar în modalitatea de compresie îndelungată la nivelul gâtului acesteia, nu și în varianta de a o îneca pe aceasta în cada din grupul sanitar al apartamentului în care locuiau cei doi la data faptei. Astfel, avem în vedere dimensiunea vanei (1,5 m lungime, 0,6 m lățime și 0,40 m adâncime, cu mențiunea că dispozitivul de protecție pentru evacuarea automată a apei sau „preaplinul”, cum mai este definit, se află la o înălțime de 0,73 m) și cantitatea de apă existentă în vană, cele două aspecte conducând la concluzia că, și în ideea în care am accepta că inculpatul ar fi urmărit, într-adevăr, să suprime viața persoanei vătămate, mijloacele folosite erau absolut improprii să producă rezultatul urmărit;

- doctrina și practica au statuat în mod constant faptul că, pentru justa calificare a faptei, inclusiv a celor rămase în stare de tentativă, este nevoie să se stabilească în mod exact care a fost infracțiunea pe care autorul hotărâse să o săvârșească, care a fost obiectul intenției sale atunci când a început executarea. Când obiectul intenției nu rezultă ex re, din materialitatea faptei, el va putea fi stabilit din orice alte împrejurări și cu orice mijloace de probă. Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr.306/E din 12 februarie 2014 – „… numita G. L. a prezentat leziuni traumatice ce pot data din 2 februarie 2014 și care au putut fi produse … prin comprimare cu mâinile (la nivelul gâtului) … a necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale” (fila 70 verso d.u.p.). Or, în probațiune, au fost administrate și alte înscrisuri ce conțin elemente de fapt atestate de medici specialiști din care rezultă că persoana vătămată a fost agresată de inculpat – fapt recunoscut chiar de acesta în declarațiile sale și în cuprinsul motivelor de apel – pentru care a necesitat mai mult de 2-3 zile de îngrijiri medicale (12-14 zile, 7-8 zile, respectiv 4-5 zile, potrivit certificatelor medico-legale de la filele 53-56 d.u.p.), iar modalitatea de producere a leziunilor care au determinat acest număr de îngrijiri medicale a fost aceeași („mandibular stâng tumefacție violacee”) pentru care nu s-a apreciat că se poate fundamenta o acuzație de încercare de suprimare a vieții persoanei vătămate. De asemenea, potrivit aceluiași raport, nu s-a putut stabili poziția agresor-victimă în raport de leziunile constatate, ceea ce, în contextul probațiunii, nu poate conduce decât la aplicarea principiului „in dubio pro reo”.

3. În ceea ce privește apelul inculpatului sub aspectul individualizării pedepsei, Curtea reține că acesta este fondat numai în ceea ce privește modalitatea de executare, sub aspectul cuantumului prima instanță făcând o judicioasă aplicare a criteriilor generale de individualizare prevăzută de art.74 Cod penal.

Într-adevăr, fapta comisă de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social, în contextul unor acte de violență ce s-au tot repetat între acesta și persoana vătămată, mai ales că acestea au fost exercitate în timp ce fiica celor doi se afla în apartament, un imobil de câțiva zeci de metri pătrați, ceea ce a determinat o separare emoțională a minorei față de climatul familial care nu mai era unul familiar decât atunci când „am auzit de mai multe ori când tatăl meu a bătut-o pe mama mea” (fila 28 verso d.u.p.).

Cu toate acestea, în ceea ce privește modalitatea de executare, se apreciază că, în raport de persoana inculpatului, integrat în societate, studii superioare, de conduita avută anterior comiterii infracțiunii și de posibilitățile sale de îndreptare, Curtea apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă chiar fără executarea acesteia, urmând a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale aplicate inculpatului G. J. B. pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit în condițiile art.92 alin.1 Cod penal.

În baza art.93 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere inculpatul G. J. B. se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul B. la datele fixate de acest serviciu ;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa ;

- să anunțe în prealabil serviciului indicat orice schimbare de locuința si orice deplasare care depășește 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă ;

- să comunice Serviciului de Probațiune B. informații și documente de natura a putea fi verificate mijloacele lui de existență.

În baza art.404 alin.2 Cod procedură penală, i se va atrage atenția inculpatului G. J. B. asupra dispozițiilor art.96 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere.

În baza art.93 alin.2 Cod penal, i se va impune inculpatului G. J. B. să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul B..

În baza art.93 alin.3 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere inculpatul G. J. B. va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, în modalitatea stabilită de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul B..

În ceea ce privește conținutului și duratei pedepsei complementare și, implicit, al conținutului pedepsei accesorii, Curtea reține, prin raportare la particularitățile prezentei cauze, că, pe lângă cele stabilite de prima instanță, în sfera de cuprindere a pedepsei complementare aplicate inculpatului G. J. B. urmează a se interzice și exercitarea următoarelor drepturi:

- dreptul de a comunica cu persoana vătămată G. L. sau cu membri de familie ai acesteia, inclusiv cu minora G. I. Katharina, ori de a se apropia de acestea la o distanță mai mică de 10 metri – art.66 alin.1 lit.n și alin.5 Cod penal;

- dreptul de a se apropia de locuința, locul de muncă sau alte locuri unde persoana vătămată G. L. desfășoară activități sociale, la o distanță mai mică de 10 metri – art.66 alin.1 lit.o și alin.5 Cod penal,

iar durata pedepsei complementare va fi stabilită la 4 ani.

Corelativ, urmează a se include în sfera de cuprindere a pedepsei accesorii aplicate inculpatului G. J. B. și interzicerea exercitării drepturilor prevăzută de art. art.66 alin.1 lit.n și o Cod penal.

4. Curtea reține că prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr.76/2008, dispunând prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

Soluția adoptată de tribunal sub acest aspect este una greșită, câtă vreme infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art.193 Cod penal nu se regăsește anexa Legii nr.76/2008, astfel că, urmează a fi înlăturată dispoziția de aplicare a art.7 din Legea nr.76/2008.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate, iar în baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în apel vor rămâne în sarcina statului.

Pentru aceste motive,

În numele legii

Decide :

În baza art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, admite apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul B. și inculpatul G. J. B. împotriva sentinței penale nr.309/S/07.11.2014 pronunțată de Tribunalul B., pe care o desființează sub următoarele aspecte:

- al conținutului și duratei pedepsei complementare ;

- al conținutului pedepsei accesorii

- al individualizării judiciare a executării pedepsei principale ;

- al aplicării dispozițiilor art.7 din Legea nr.76/2008.

A. Rejudecând în aceste limite,

1. Include în sfera de cuprindere a pedepsei complementare aplicate inculpatului G. J. B. și interzicerea exercitării următoarelor drepturi:

2. Stabilește durata pedepsei complementare la 4 ani.

3. Include în sfera de cuprindere a pedepsei accesorii aplicate inculpatului G. J. B. și interzicerea exercitării drepturilor prevăzută de art. art.66 alin.1 lit.n și o Cod penal.

4. În baza art.91 alin.1 Cod penal, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale aplicate inculpatului G. J. B. pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit în condițiile art.92 alin.1 Cod penal și, corelativ, suspendă executarea pedepsei accesorii.

În baza art.93 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere inculpatul G. J. B. trebuie sa se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul B. la datele fixate de acest serviciu ;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa ;

- să anunțe în prealabil serviciului indicat orice schimbare de locuința si orice deplasare care depășește 5 zile ;

- să comunice schimbarea locului de muncă ;

- să comunice Serviciului de Probațiune B. informații și documente de natura a putea fi verificate mijloacele lui de existență.

În baza art.404 alin.2 Cod procedură penală, atrage atenția inculpatului G. J. B. asupra dispozițiilor art.96 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere.

În baza art.93 alin.2 Cod penal, impune inculpatului G. J. B. să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul B..

5. Înlătură dispoziția de aplicare a art.7 din Legea nr.76/2008.

B. Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în apel rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 04.03.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

C. Epurept.N. H., aflată

în concediu de odihnă, semnează

PREȘEDINTE COMPLET

C. E.

GREFIER

C. G.

Red.CE/dact.BN

26.08.2015/ex.2

Jud.fond.M.D.

← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP)....		Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP).... →

Omor (art.188 NCP). Decizia nr. 173/2015. Curtea de Apel BRAŞOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Omor (art.188 NCP). Decizia nr. 173/2015. Curtea de Apel BRAŞOV