Omor (art.188 NCP). Decizia nr. 44/2015. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 44/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 27-01-2015 în dosarul nr. 909/62/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 44/Ap DOSAR NR._

Ședința publică din data de 27 ianuarie 2015

Instanța constituită din:

Completul de judecată CAT1:

Președinte: A. M. – judecător

Judecător: A. D.

Grefier: D. C.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror A. C. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea apelurilor formulate de către P. DE PE L. TRIBUNALUL B. și partea civilă P. S. împotriva sentinței penale nr.278/S pronunțată de Tribunalul B. la data de 09 octombrie 2014 în dosarul penal nr._ .

Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 20 ianuarie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 27 ianuarie 2015, când,

CURTEA:

Asupra apelurilor penale de față, constată:

Prin sentința penală nr.278/S/9.10.2014, pronunțată în dosar nr._, Tribunalul B., în baza art.386 Cod procedură penală a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei, din infracțiunea omor în forma tentativei prevăzută de art.32 alin.1 Cod penal raportat la art.188 Cod penal cu aplicarea art.5 Cod penal în infracțiunea de loviri sau alte violențe prevăzută de art.180 alin 2 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal.

A condamnat pe inculpatul S. A. D. (fiul lui I. și L., născut. la data de 20.10.1982 în Zărnești, domiciliat în orașul Zărnești . . jud. B., CNP_4), după cum urmează:

- în baza art.180 alin. 2 Cod penal 1968, cu aplicarea art. 37 lit. b) Cod penal 1968 și art. 5 Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe la pedeapsa de 1 an închisoare;

- în baza art. 217 alin 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal 1968 și art. 5 Cod penal la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere;

- în baza art. 321 alin 1 Cod penal, cu aplicarea 37 lit. b Cod penal 1968 și art. 5 Cod penal la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.

În baza art. 71 alin 1 Cod penal 1968, cu aplicarea art. 5 Cod penal a aplicat inculpatului alături de fiecare pedeapsă cu închisoarea, pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin 1 lit. a teza a II a și lit.b Cod procedură penală 1968 pe durata executării pedepsei.

A constatat că prezentele infracțiuni sunt concurente cu infracțiunile pentru care inculpatului i-au fost aplicate următoarele pedepse:

- 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.33/09.02.2013 a Judecătoriei Zărnești rămasă definitivă prin decizia penală nr. 88/R/ 05.02.2013 a Curții de Apel B. în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 44/6.02.2013;

- 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.227/07.09.2012 a Judecătoriei Sf. G., rămasă definitivă prin decizia penală nr.206/R/07.03.2013 a Curții de Apel B. în baza căreia s-a emis mandatul de executare al pedepsei închisorii nr.353/2012 din data de 12.03.2013;

- 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 alin 1 lit a),b) și f) Cod penal pe durata a 3 ani aplicată prin sentința penală nr.289/05.12.2013 a Tribunalului B. rămasă definitivă la data de 21.02.2014 a Curții de Apel B. în baza căreia s-a emis mandatul de executare al pedepsei închisorii nr.770/2013 din data de 24.02.2014;

- 1 an închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin 1 lit. a, b și m Cod penal pe durata unui an aplicată prin sentința penală nr.43/12.03.2014 a Judecătoriei Zărnești modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 354/. a Curții de Apel B. în baza căreia s-a emis mandatul de executare al pedepsei închisorii nr. 44/04.07.2014.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.33/09.02.2013 a Judecătoriei Zărnești rămasă definitivă prin decizia penală nr. 88/R/ 05.02.2013 a Curții de Apel B. și a repus în individualitatea lor pedepsele componente respectiv două pedepse de 2 ani închisoare și a înlăturat temporar sporul de pedeapsă de 6 luni închisoare.

A descontopit pedeapsa rezultantă 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.227/07.09.2012 a Judecătoriei Sf. G., rămasă definitivă prin decizia penală nr.206/R/07.03.2013 a Curții de Apel B. și a repus în individualitatea lor pedepsele componente respectiv 1 an închisoare, 3 luni închisoare, 3 pedepse de câte 3 ani închisoare și 2 pedepse de câte 1 an și 4 luni închisoare.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin 1 lit. a, b și f Cod penal pe durata a 3 ani aplicată prin sentința penală nr.289/05.12.2013 a Tribunalului B. rămasă definitivă la data de 21.02.2014 a Curții de Apel B. în pedepsele componente respectiv 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin 1 lit. a), b) și f) Cod penal pe durata a 3 ani, 6 luni închisoare și 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și b) Cod penal 1968, art. 34 lit. b) Cod penal 1968, art. 35 Cod penal 1968 a contopit pedepsele de mai sus cu pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre, astfel că a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare la care a adăugat sporul de pedeapsă de 6 luni închisoare aplicat prin sentința penală nr.33/09.02.2013 a Judecătoriei Zărnești rămasă definitivă prin decizia penală nr. 88/R/ 05.02.2013 a Curții de Apel B. și un spor de 6 luni închisoare, astfel încât a rezultat în final pedeapsa de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 alin 1 lit. a), b) f) și m) Cod penal pe durata a 3 ani după executarea pedepsei, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a fi tutore sau curator și dreptul de a e afla în discoteci,baruri și cluburi de noapte.

În baza art. 71 alin 1 Cod penal 1968 cu aplicarea art. 5 Cod penal a aplicat inculpatului alături de fiecare pedeapsă cu închisoarea, pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin 1 lit. a teza a II a și lit. b Cod procedură penală 1968 pe durata executării pedepsei, cu corespondent în legea nouă în art. 66 alin 1 lit. a), b) Cod penal.

A dedus din pedeapsa aplicată perioada prevenției inculpatului 26.09._14 (dosar penal nr._/62/2012 al Tribunalului B. în care s-a pronunțat sentința penală nr.289/05.12.2013 a Tribunalului B. rămasă definitivă la data de 21.02.2014 a Curții de Apel B. în baza căreia s-a emis mandatul de executare al pedepsei închisorii nr.770/2013 din data de 24.02.2014 ) și perioada efectiv executată din data de 21.02.2014 la zi.

A dispus anularea vechilor mandate de executare și emiterea unui nou mandat.

A obligat inculpatul să plătească părții civile P. S. suma de 5.000 de lei cu titlu de daune morale și a respins celelalte pretenții ale părții civile.

În baza art. 274 alin 1 Cod procedură penală a obligat inculpatul să plătească statului suma de 1300 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr.1136/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zǎrnești instanța a fost sesizată cu judecarea, între altele, a unei fapte de natură penală presupus a fi fost săvârșită de inculpatul S. A. D., faptă încadrată juridic de procuror în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.180 alin.2 Cod penal din 1969.

Pentru a se stabili această încadrare juridică, în urma unei analize detaliate a probatoriului administrat în faza de urmărire penală, procurorul a reținut că, în data de 21/22.05.2011, în jurul orei 02.00, pe fondul unui conflict anterior, inculpatul a lovit-o pe partea civilă P. S., cu pumnii și cu picioarele, în zona capului, iar după ce partea civilă a căzut la pământ, a lovit-o în cap cu o sticlă, de mai multe ori, până când sticla s-a spart, apoi a aruncat în zona capului părții civile cu mai multe pahare din sticlă, a tăiat-o pe partea civilă pe față, pe partea dorsală și pe picioare, cu un ciob din sticlă și, în cele din urmă a aruncat cu o masă în partea dorsală a părții civile căzută la pământ, cauzându-i părții civile leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 12-14 zile de îngrijiri medicale.

Instanța a constatat că P. de pe lângă Judecătoria Zǎrnești, sesizând că există elemente de natură să conducă la încadrarea presupusei fapte în infracțiunea de omor calificat în forma tentativei, prevăzută de art.20 raportat la art.174 alin.1, art.175 alin.1 lit. i Cod penal, a declinat cauza procurorului competent.

P. de pe lângă Tribunalul B., apreciind că inculpatul S. A. D. este cel care i-ar fi aplicat în cursul incidentului, cu corpuri contondente, loviturile persoanei vătămate P. S., însă fără ca acesta să aibă intenția de a-i suprima viața celui vătămat, ci doar de a-i aplica o „corecție”, prin ordonanța din 08.08.2012 a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă de omor și totodată declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărnești în vederea continuării cercetărilor față de S. A. D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.180 alin.2 Cod penal din 1969 (filele 12-13 dosar urmărire penală).

Din situația de fapt expusă în cele două acte emise de procurori în dosarul de urmărire penală, ordonanța din 08.08.2012 și rechizitoriul cu care a fost sesizată instanța, s-a observat că acestea descriu în mod identic presupusa faptă a inculpatului S. A. D., reținând, în esență, că acesta ar fi lovit-o pe partea civilă P. S., cu pumnii și cu picioarele, în zona capului, iar după ce partea civilă a căzut la pământ, a lovit-o în cap cu o sticlă, de mai multe ori, până când sticla s-a spart, apoi a aruncat în zona capului părții civile cu mai multe pahare din sticlă, a tăiat-o pe partea civilă pe față, pe partea dorsală și pe picioare, cu un ciob din sticlă și, în cele din urmă a aruncat cu o masă în partea dorsală a părții civile căzută la pământ, cauzându-i părții vătămate leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 12-14 zile de îngrijiri medicale.

Instanța a constatat că procurorul care a emis ordonanța din 08.08.2012 a procedat în mod greșit atunci când a pronunțat o soluție pe fond asupra presupusei fapte, anume soluția de neîncepere a urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor calificat în forma tentativei, prevăzută de art.20 raportat la art.174 alin.1, art.175 alin.1 lit. i Cod penal și în același timp a disjuns cauza și a declinat competența în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărnești pentru efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii aceleiași fapte, dar sub o altă încadrare juridică, anume infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.180 alin.2 Cod penal din 1969.

S-a reținut că modalitatea în care a procedat P. de pe lângă Tribunalul B., pronunțând mai multe soluții cu privire la aceeași faptă, este în afara dispozițiilor procesual penale (niciun articol din cele prevăzute de titlul I, partea specială, cap. I - VIII din Codul de procedură penală nu prevede o atare rezolvare a situației procedurale ivite).

Instanța a constatat că motivarea ordonanței din 08.08.2012 nu a justificat pronunțarea unei soluții de neîncepere a urmăririi penale pentru că, în realitate, procurorul a constatat că fapta cu care a fost sesizat nu poate fi încadrată în dispozițiile art.20 raportat la art.174 alin.1, art.175 alin.1 lit. i Cod penal, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat în forma tentativei, dat fiind inexistența intenției.

Instanța a constatat că în procesul penal soluțiile pronunțate de procuror sunt corespunzătoare celor pronunțate de instanța de judecată cu ocazia soluționării fondului cauzei.

Judecătoria a reținut, cu mențiunea că nu intra în analiza fondului și nu înlătura prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpatul, că starea de fapt cu a cărei judecată a fost investită prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zǎrnești, astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare și având la bază întreg probatoriul administrat în faza de urmărire penală, întrunește formal elementele constitutive ale infracțiunii de omor în forma tentativei, prevăzută de art.32 alin.1 raportat la art.188 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.5 alin.1 Cod penal.

Astfel, instanța a constatat că, dacă ar fi dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă, acțiunea unei persoane de lovire a unei alte persoane cu pumnii în zona capului, fapt care să determine căderea la pământ a persoanei vătămate, apoi lovirea persoanei vătămate, de mai multe ori, în zona capului, cu piciorul și cu o sticlă, obiect care din cauza intensității și multitudinii loviturilor, în cele din urmă să se spargă de calota craniană a victimei, în urma acestor lovituri persoana vătămată rămânând în stare de inconștiență, urmată de noi lovituri cu pahare din sticlă în zona capului și cu o masă aruncată peste corpul inert al victimei, cu consecința unor leziuni corporale care să necesite pentru vindecare un număr de 12-14 zile de îngrijiri medicale, aceasta ar constitui infracțiunea de omor în forma tentativei, iar nu infracțiunea de lovire sau alte violențe, deoarece într-o atare situație numai datorită întâmplării rezultatul letal sau periculos pentru viață nu s-a produs.

Judecătoria Zărnești, având în vedere natura obiectelor folosite în agresiune – pumni, picioare, o sticlă, mai multe pahare din sticlă și o masă din lemn, zona corporală vizată – zona capului, zonă vitală, precum și față de multitudinea și intensitatea loviturilor care au produs leziunile corporale, lovituri aplicate inclusiv după rămânerea în stare de inconștiență a victimei, a concluzionat că subiectul care a acționat a prevăzut posibilitatea producerii decesului persoanei vătămate, rezultat pe care cel puțin l-a acceptat și care a fost evitat numai datorită întâmplării.

De asemenea, instanța a constatat că inculpatul a fost trimis în judecată pentru trei infracțiuni, aflate în concurs formal, întrucât rezultatele au fost consecința unei singure presupuse acțiuni a inculpatului, aceea de lovire ci a constatat existența unei situații de indivizibilitate potrivit art.44 alin.1 cod procedură penală.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul B. sub numărul_ /21.02.2014.

Probele culese în cursul urmăririi penale nu au fost contestate, solicitând-se doar vizionarea imaginilor fixate pe suportul optic existent la dosar și care au surprins conflictul dintre inculpat și partea vătămată în noaptea de 21/22.05.2011, reprezentând o copie a imaginilor surprinse de camera de supraveghere montată în local.

Partea civilă a solicitat, prin avocatul său ales, efectuarea unui raport de expertiză medico-legală care să stabilească dacă leziunile traumatice suferite i-au pus viața în primejdie și dacă vreuna dintre leziuni a avut ca urmare sluțirea părții vătămate.

Inculpatul, prin avocatul său ales, a solicitat audierea a patru martori pentru a dovedi pe de o parte starea de provocare în care a acționat, iar pe de altă parte modalitatea în care s-au desfășurat evenimentele.

Martorii propuși de inculpat au declarat că acesta a fost sunat de partea vătămată P. S. care a insistat să stabilească o întâlnire, că anterior întâlnirii cu S., P. a consumat cantități destul de mari de alcool (vin) împreună cu martorul D. I. M. în casa acestuia din urmă și, deși nu au arătat explicit, au sugerat faptul că P. S. dorea ca cei doi, D. I. M. și B. I. M., să îl însoțească pentru a-i aplica o corecție unei persoane, invocând un eveniment mai vechi neclar. Martorii au mai arătat că ajunși în fața localului și aflând că este vorba de inculpat nu au dat curs solicitării lui P. S. și au plecat către casele lor. Martorii au menționat că cei doi au intrat împreună în local.

Instanța a reținut că probele nu au fost de natură a contura o altă stare de fapt decât cea descrisă în rechizitoriu.

Niciuna dintre probele administrate nu confirmă existența vreunei acțiuni a părții vătămate anterioară atacului care să fie de natură a-i provoca inculpatului o stare de puternică tulburare sau emoție, stare în care acesta să fi acționat în modalitatea descrisă.

Imaginile surprinse de camera de supraveghere montată în Clubul East Village au fost lămuritoare pentru modalitatea în care au decurs evenimentele și nu surprind niciun gest violent al părții vătămate îndreptat către inculpat. S-a observat faptul că cei doi au consumat împreună, probabil băuturi alcoolice, gestica lor demonstrând fie o relație de prietenie mai veche, fie un comportament specific persoanelor aflate sub influența alcoolului. Declarația martorului B. în sensul că cei doi se cunosc de mult și sunt prieteni vine să confirme prima ipoteză. Camera de supraveghere nu a surprins decât imagini, nu și sunet, astfel că, este posibil ca P. să i se fi adresat la un moment dat într-un mod de natură a-l surescita nervos pe inculpat, care l-a și lovit cu pumnul pe partea vătămată ( se observă cum cei doi comunică la un moment anterior lovirii cu pumnul, destul de agresiv ambii gesticulând). Atitudinea violentă a inculpatului este relevată de imaginile menționate. Astfel, după ce a lovit partea vătămată cu pumnul și acesta a căzut, inculpatul a continuat să lovească folosind picioarele, o sticlă pe care a spart-o în capul victimei, apoi cu ciobul rămas în mână l-a tăiat pe partea vătămată cu consecința provocării leziunilor descrise în certificatul medico-legal, dar și distrugerii obiectelor de îmbrăcăminte. Inculpatul a aruncat spre capul părții vătămate cu două obiecte posibil pahare și apoi a ridicat o masă pe care a aruncat-o apoi în spatele părții vătămate aflată la pământ. Incidentul s-a produs rapid, a durat aproximativ două minute (ora 02,11 - 02,13)

Inculpatul a părăsit localul imediat, este posibil să fi cerut DJ –lui să cheme salvarea așa cum susține, pe imagini observându-se cum toți clienții părăsesc localul, iar partea vătămată sprijinită de un bărbat, de asemenea.

Raportul de expertiză medico-legală nr.1092/E din 11.08.2014, efectuat în cauză la solicitarea părții vătămate a urmărit a stabili dacă leziunile traumatice suferite de partea vătămată i-au pus acestuia în primejdie viața și dacă vreuna dintre leziuni a avut ca urmare sluțirea victimei.

În urma examinării actelor medicale și a părții vătămate s-a menționat de către medicul legist că partea vătămată prezintă la data examenului medical din data de 04.07.2014, trei cicatrici sidefii liniare craniene de 6 cm occipital dreapta, de 5 cm dispusă oblic zigomatic drept și de 5 cm suprasprâncenos stâng, cicatrici sidefii pe fețele dorsale ale degetelor 2,3,4 stângi și deget 2 drept articulațiile interfalangiene, afirmativ cu scăderea forței musculare la mâna stângă, cicatrice sidefie liniară de 7 cm lungime fața dorsală gamba dreaptă treimea distală, trei cicatrici sidefii liniare între 5 cm și 10 cm lungime fața dorsală a toracelui.

Concluziile raportului medico-legal sunt în sensul că partea vătămată P. S. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure și corpuri tăietoare, pentru a căror vindecare a necesitat 12-14 zile de îngrijiri medicale și care nu i-au pus viața în primejdie nu au cauzat infirmități, dar care au creat acestuia un prejudiciu estetic minor.

Relevante pentru caracterizarea juridică a unei fapte ca tentativă de omor sau vătămare corporală sunt împrejurările în care aceasta a fost comisă, natura obiectului vulnerant cu care a fost lovită victima, intensitatea loviturii, regiunea corpului în care au fost aplicate loviturile și consecințele cauzate.

Astfel, instanța a avut în vedere faptul că lovirea părții vătămate a avut loc într-un local, în condițiile în care atât partea vătămată cât și inculpatul consumaseră împreună alcool, pe fondul unor discuții aprinse, loviturile aplicate de inculpat cu pumnii și picioarele și apoi cu obiectele de sticlă nu au fost de intensitate mare și nu au creat părții vătămate leziuni care să conducă la concluzia că în realitate intenția chiar indirectă a inculpatului a fost aceea de a suprima viața părții vătămate.

Fapta inculpatului S. A. D. de a lovi pe partea vătămată P. S., în modalitatea mai sus descrisă, având drept consecință producerea de leziuni care au necesitat pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale și dar și distrugerea hainelor cu care era îmbrăcată partea vătămată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin 2 Cod penal 1968 și distrugere prevăzută de art. 217 alin. 1 Cod penal 1968

Fapta inculpatului S. A. D. de a lovi și tăia cu un ciob de sticlă partea vătămată în prezența mai multor clienți ai clubului care s-au speriat și au părăsit localul întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri prevăzută de art. 321 alin 1 Cod penal 1968 (cu corespondent în prezent în art. 371 Cod penal)

În baza textelor de lege menționate inculpatul a fost condamnat potrivit dispozitivului hotărârii.

Din actele dosarului rezultă că inculpatul este cunoscut în zonă nu numai de clienții obișnuiți ai localului, ci și chiar de patronul localului martorul C. C. G. care a avut la rândul său un conflict cu inculpatul. Renumele inculpatului de persoană violentă era cunoscut evident de toate persoanele din club care deși au văzut desfășurarea evenimentelor au refuzat să colaboreze cu organele de anchetă, iar faptul că acțiunea inculpatului a creat nemulțumire și revoltă în rândurile celor prezenți este confirmat de un martor, care a fost de acord să dea o declarație doar după atribuirea unei alte identități, respectiv “M. M.” și care a arătat că a văzut întregul scandal dintre ei până când a fost prins între persoanele care fugeau către ieșirea din club, fiind foarte speriate, iar după terminarea conflictului, cei mai mulți dintre clienți și-au luat lucrurile și au părăsit clubul. Același martor afirmă de asemenea că nimeni nu a putut interveni din cauza renumelui de individ extrem de violent al inculpatului S. A.-D., a faptului că era sub influența băuturilor alcoolice cât și a constituției sale, considerându-se că oricine intervenea, putea ajunge victimă.

Administratorul Clubului East Village, martorul C. C. G. a declarat că nu a văzut conflictul dintre cei doi, că i-a văzut așezați împreună la o masă, iar apoi a observat că lumea ieșea în grabă din local și a formulat plângere penală pentru bunurile distruse din bar.

Față de aceste considerente, instanța, în baza art. 386 Cod procedură penală a schimbat încadrarea juridică dată faptei din infracțiunea de omor în forma tentativei prevăzută de art. 32 alin Cod penal raportat la art. 188 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal în infracțiunea de loviri sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin 2 Cod penal.

Potrivit art. 5 Cod penal în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Ca urmare principiul legii penale mai favorabile trebuie aplicat atât cu ocazia stabilirii pedepsei pentru fiecare infracțiune în parte, cât și cu prilejul aplicării pedepsei rezultante pentru concursul de infracțiuni.

În cazul concursului de infracțiuni . noului cod penal poate aduce două categorii de modificări: modificarea limitelor de pedeapsă aplicabile pentru fiecare infracțiune în parte, respectiv modificarea tratamentului sancționator prevăzut de lege pentru concurs,noul cod instituind obligativitatea aplicării la pedeapsa de bază a unui spor egal cu 1/3 din suma celorlalte pedepse, în cazul închisorii, respectiv amenzii.

Cum între momentul nașterii pluralității și cel al aplicării tratamentului sancționator, a intervenit o lege penală nouă, realizând evaluarea criteriilor prevăzute de lege instanța a concluzionat că, petentului condamnat, în ansamblu îi este mai favorabilă legea veche.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului pentru infracțiunile săvârșite, instanța a ținut seama de dispozițiile art. 74 Cod penal 1968.

Inculpatul S. A. D. este în vârstă de 32 de ani căsătorit, cunoscut cu multiple antecedente penale. Astfel, din fișa de cazier judiciar rezultă că inculpatul a săvârșit prezentele fapte în stare de recidivă postexecutorie, acestea fiind concurente cu infracțiunile pentru care inculpatului i-au fost aplicate următoarele pedepse:

- 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.227/07.09.2012 a Judecătoriei Sf G., rămasă definitivă prin decizia penală nr.206/R/07.03.2013 a Curții de Apel B. în baza căreia s-a emis mandatul de executare al pedepsei închisorii nr.353/2012 din data de 12.03.2013

- 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.289/05.12.2013 a Tribunalului B. rămasă definitivă la data de 21.02.2014 a Curții de Apel B. în baza căreia s-a emis mandatul de executare al pedepsei închisorii nr.770/2013 din data de 24.02.2014

- 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.43/12.03.2014 a Judecătoriei Zărnești modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 354/. a Curții de Apel B. în baza căreia s-a emis mandatul de executare al pedepsei închisorii nr. 44/04.07.2014

Instanța a făcut aplicarea art. 33 lit. a,b, art. 34 lit. b, art. 35 Cod penal 1968, art. 5 Cod penal și a contopit pedepsele,inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea la care s-a adăugat un spor de pedeapsă de 6 luni închisoare, justificat de predispoziția inculpatului spre acte de violență și încălcarea normelor de conviețuire socială.

Partea vătămată P. S. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 100.000 de lei reprezentând daune morale cuvenite pentru prejudiciul estetic suferit, suferința psihică cauzată de săvârșirea faptei.

În dovedirea pretențiilor sale partea vătămată a propus administrarea probei cu martorul T. M. care a declarat în esență faptul că partea vătămată era abătut după incidentul avut cu inculpatul, că nu s-a putut ocupa de activitatea societății comerciale, că a suferit atât psihic cât și fizic.

Instanța a constatat că răspunderea civilă a inculpatului poate fi angajată în cadrul prezentului proces penal, că prejudiciul suferit de partea vătămată, prejudiciu actual și cert a fost creat prin infracțiunea săvârșită, că există raport de cauzalitate dintre fapta penală și prejudiciul suferit, raport analizat din perspectivă obiectivă, ținând seama de latura subiectivă, a vinovăției, mai precis, atitudinea psihică a persoanei care a săvârșit infracțiunea, aspecte de ordin subiectiv ce influențează stabilirea întinderii răspunderii, a admis acțiunea civilă alăturată procesului penal și a obligat inculpatul a despăgubi partea civilă pentru prejudiciul estetic suferit cu suma de 5.000 de lei.

Împotriva hotărârii menționate au declarat apel P. de pe lângă Tribunalul B. și partea civilă P. S., hotărâre criticată pentru nelegalitate și netemeinicie.

Reprezentantul Ministerului Public a arătat că, după rămânerea în pronunțare, instanța de fond a administrat probe cu privire la antecedența penală a inculpatului, respectiv hotărâri judecătorești de care ulterior a ținut seama la contopirea pedepselor. A apreciat că, instanța de fond trebuia să repună cauza pe rol, să administreze aceste probe în regim de contradictorialitate și să acorde posibilitatea tuturor părților din prezenta cauză să pună concluzii. Un alt aspect de nelegalitate îl constituie și modalitatea în care instanța de fond a contopit pedepsele concurente. Astfel, când prima instanță a procedat la contopirea pedepselor din prezenta cauză cu cele în care inculpatul fusese condamnat prin sentința penală nr. 43/2014, trebuia să facă aplicarea dispozițiilor noului cod penal, ținând seama că prin sentința sus menționată, inculpatul fusese condamnat potrivit noului Cod penal. În acest sens, a apreciat că au fost încălcate dispozițiile deciziei 265/2014 al Curții Constituționale privind aplicarea legii penale mai favorabile. Totodată, a arătat că și în procedeul de contopire a pedepselor s-a constatat o nelegalitate, în sensul că instanța de fond a aplicat la pedeapsa rezultantă a sporului înlăturat temporar, a încă unui spor în cuantum de 6 luni, procedeul corect fiind cel al aplicării unui singur spor care să îl înglobeze pe cel intrat în autoritatea de lucru judecat.

Partea civilă P. S. a criticat hotărârea instanței de fond atât pe latură penală, cât și pe latură civilă.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, partea civilă a arătat că se impune reținerea infracțiunii de tentativă la omor, dat fiind faptul că incidentul a avut loc într-un local public, ceea ce relevă periculozitatea inculpatului, că loviturile cu pumnii și picioarele au fost puternice, că zona vizată a fost una vitală-capul victimei .

Încadrarea juridică a faptei reținute prin rechizitoriu s-a bazat exclusiv pe numărul de îngrijiri medicale, astfel că nu a fost analizată intenția inculpatului din momentul săvârșirii faptei.

Partea civilă a arătat că se impune o majorare a pedepsei până la maximul ei special, ce trebuie sporit conform art. 39 Vechiul Cod penal.

Pe latură civilă, P. S. a arătat că se impune acordarea de despăgubiri civile în cuantum de 100.000 lei, așa cum prevede art.1391, art. 253 Cod civil.

Martorul audiat în fața Judecătoriei Zărnești, sub aspectul dovedirii laturii civile, a arătat că partea civilă a suferit un prejudiciu moral, o traumă care l-a marcat grav și iremediabil, astfel că pretențiile civile solicitate sunt dovedite.

Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, curtea reține următoarele:

Instanța de fond a interpretat corespunzător probele administrate în cauză, astfel că faptele inculpatului S. A. D., care în noaptea de 21/22.03.2011, în timp ce se afla în interiorul clubului East Village din . lovit pe P. S. cu pumnii și picioarele pe tot corpul, l-a tăiat cu cioburile unei sticle sparte pe față, pe picioare și pe spate cauzându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale, totodată, i-a distrus îmbrăcămintea, i-a tăiat cămașa cu cioburile sticlei cu care l-a rănit, împrejurări în care clienții barului au părăsit în grabă localul, creându-se o stare de temere și supus oprobiului public din partea acestora întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.180 alin.2 Cod penal, distrugere, prevăzută de art.217 alin.1 Cod penal și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art.321 alin.1 Cod penal.

Relevante pentru caracterizarea juridică a unei fapte ca tentativă de omor sau ca loviri sau alte violențe sunt împrejurările în care aceasta a fost comisă, natura obiectului vulnerant cu care a fost lovită victima, intensitatea loviturii și regiunea corpului unde a fost aplicată.

În speță, din coroborarea probelor administrate în cauză, nu rezultă intenția inculpatului S. A. D. de a suprima viața părții vătămate, ci doar intenția de a îi aplica o corecție, loviturile aplicate cu corpurile contondente, precum și tăieturile executate cu cioburi de sticlă nu au avut intensitatea care să ducă la acest rezultat. Din certificatul medico-legal nr. 1314/E/23.05.2011 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală B. rezultă că numitul P. S. a prezentat leziuni traumatice ce s-au putut produce prin lovire cu corp dur, necesitând 12-14 zile îngrijiri medicale de la data producerii, dacă nu survin complicații.( fila 26 dosar urmărire penală).

Prin adresa nr. 1314/E din 23.05.2011 s-a precizat că leziunile traumatice descrise în certificatul medico - legal nu i-au pus viața în primejdie persoanei vătămate ( fila 29 dosar urmărire penală), raportul de expertiză medico – legală nr. 1092/E/8.05.2014 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală B., confirmând aceste aspecte, completate în sensul că i-a creat un prejudiciu estetic minor-acest raport a fost administrat la solicitarea părții vătămate. În acest raport s-a constatat că partea vătămată a prezentat la data examenului medical din 04.07.2014, trei cicatrici sidefii liniare craniene de 6 cm occipital dreapta, de 5 cm dispusă oblic zigomatic drept și de 5 cm suprasprâncenos stâng, cicatrici sidefii pe fețele dorsale ale degetelor 2,3,4 stângi și deget 2 drept articulațiile interfalangiene, afirmativ cu scăderea forței musculare la mâna stângă, cicatrice sidefie liniară de 7 cm lungime fața dorsală gamba dreaptă treimea distală, trei cicatrici sidefii liniare între 5 cm și 10 cm lungime fața dorsală a toracelui.

Audiat fiind, inculpatul a declarat că faptele s-au petrecut în modalitatea arătată în rechizitoriu, cu precizarea că partea civilă l-a provocat, în același sens fiind și declarațiile martorilor propuși de acesta.

Inculpatul și partea civilă au consumat împreună probabil băuturi alcoolice, din imaginile înregistrate de camera de luat vederi, cei doi se aflau la aceeași masă, gesturile demonstrând că fie se cunoșteau de mai mult timp, fie erau sub influența băuturilor alcoolice. Anterior primelor lovituri, se observă o comunicare mai agresivă între cele două părți, după care inculpatul l-a lovit pe interlocutorul său. Despre loviturile aplicate părții vătămate au făcut vorbire martorii audiați în cauză. Din declarațiile părții vătămate reiese că l-a sunat pe inculpat și i-a spus că este căutat de poliție, acesta l-a chemat în clubul East Village din B. pentru a sta de vorbă, s-au așezat la masă, stând de vorbă prietenește., după care a fost lovit cu pumnul în zona feței, apoi cu pumnii și picioarele, lovituri care l-au doborât la pământ, unde a fost în continuare lovit, spărgându-i-se o sticlă în cap, iar cu cioburile fiind tăiat pe față, pe spate și pe picioare, luând apoi o masă, pe care i-a aruncat-o pe spate, acesta pierzându-și cunoștința.

Despre împrejurările comiterii faptelor, au făcut vorbire martorii audiați în cauză, inclusiv martorul cu identitate protejată M. M. „ în urma loviturilor primite, P. S. a căzut cu fața la podea, după care S. A. D. a început să-l lovească cu picioarele în zona capului, cu sticlă spartă în cap, până ce s-a spart sticla, iar cu ciobul l-a tăiat la picioare” – fila 15 dosar urmărire penală.

Despre stare de provocare face vorbire martora P. D. G. „a venit la masa noastră P. S. care evident era în stare de ebrietate, l-am văzut pe acesta îmbrâncindu-l pe verișorul meu „- fila 51 dosar tribunal.

Această acțiune nu poate fi interpretată ca și stare de provocare, textul de lege prevăzut de art. 73 lit. b Cod penal, cerând o puternică tulburare sau emoție, determinată de persoana vătămată, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.

Prin urmare, eventuala îmbrânceală despre care face vorbire martora P. D. G. nu justifică material sau subiectiv o stare psihică tulburată, care să fi dăinuit până în momentul în care inculpatul a părăsit localul.

Însă din declarațiile acesteia din urmă coroborate cu cele ale martorilor D. I. M. și B. I. M. întâlnirea cu inculpatul a avut loc la inițiativa părții civile.

Cum loviturile aplicate părții civile nu au avut o intensitate mare, iar tăieturile cu ciobul pe corp de asemenea, față de împrejurările în care au fost săvârșite faptele,în mod legal și temeinic, instanța de fond a reținut că inculpatul S. A. D. a urmărit vătămarea corporală a victimei și nicidecum uciderea ei.

Față de cele arătate mai sus, curtea nu poate primi motivul de apel invocat de partea civilă P. S. privind schimbarea încadrării juridice a faptei comisă de inculpat din infracțiunea de loviri sau alte violențe, prevăzută de art.180 alin.2 Cod penal în infracțiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art.174, art. 175 lit. i Cod penal.

Din imaginile video surprinse de camera de luat vederi coroborate cu declarațiile martorilor și ale părții civile, inculpatul i-a distrus acesteia din urmă și obiectele de îmbrăcăminte cu ajutorul ciobului de sticlă, săvârșind infracțiunea de distrugere, prevăzută de art.217 alin.1 Cod penal, prin acțiunea inculpatului aceste bunuri fiind aduse în stare de neîntrebuințare.

D. fiind comportamentul inculpatului în clubul respectiv, martorul cu identitate protejată M. M. a fost „ luată pe sus de persoanele care ieșeau buluc din local, toată lumea fiind foarte speriată, stare de temere creată tuturor clienților aflați în local de acțiunile de violență ale lui S. A. D. „- filele 15-16 dosar urmărire penală…după ce conflictul s-a încheiat, o mare parte din clienții clubului și-au luat în grabă lucrurile și au plecat. Patronul clubului C. C. G. nu a văzut ce s-a întâmplat, însă cum lumea ieșea din local pe ușă în grabă, a chemat agenții de la firma de pază.

În atare împrejurări, fapta inculpatului S. A. D., care prin comportamentul arătat a tulburat atmosfera din club, inducând o stare de teamă în rândul celorlalți clienți, care au fost nevoiți să părăsească încăperea întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art.321 alin.1 Cod penal, manifestările agresive la adresa părții civile au creat o stare de pericol pentru relațiile de conviețuire socială, legătura de cauzalitate între acțiunea încriminată și urmarea imediată rezultând din însăși săvârșirea faptei.

Vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită, astfel că instanța de fond a procedat la o corectă individualizare a pedepselor, în raport de criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal. Astfel, au fost avute în vedere atât circumstanțele reale ale comiterii faptelor, împrejurările concrete în care inculpatul a agresat partea civilă, leziunile produse acesteia, dar și circumstanțele privitoare la persoana inculpatului.

Cu referire la acest din urmă aspect, curtea reține că inculpatul S. A. D., în vârstă de 32 de ani la momentul comiterii faptelor, a avut o conduită procesuală corespunzătoare, prezentându-se în fața instanțelor de judecată și recunoscând săvârșirea faptelor, fără însă a solicita aplicarea dispozițiilor referitoare la judecata în cazul recunoașterii vinovăției, fiind administrate probe în apărare.

În raport de fișa de cazier judiciar a inculpatului, dar și gravitatea faptelor comise, curtea apreciază că pedeapsa aplicată în cuantumul stabilit răspunde exigențelor art. 52 Cod penal, nefiind necesară majorarea acesteia așa cum a solicitat partea civilă prin motivele de apel formulate în scris.

De precizat, partea civilă a criticat, în mod nefondat, hotărârea instanței de fond și pe latură civilă, în sensul că daunele morale stabilite în cuantum de 5000 lei nu reprezintă o reparație a suferințelor fizice și psihice la care a fost supusă prin acțiunea culpabilă a inculpatului.

Fiind stabilită existența faptei ilicite a inculpatului, care a produs victimei leziunile corporale descrise în înscrisurile emise de către medicul legist, este evidențiată existența durerilor fizice și psihice ale părții civile, astfel că, raportat și la caracterul reversibil al acestora, instanța de fond a cuantificat temeinic daunele morale, prin urmare nu se impune majorarea lor în sensul solicitat.

La data de 1 februarie 2014 au intrat în vigoare Noul Cod penal și Noul Cod de procedură penală, precum și Legile nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal și nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificare și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale.

Potrivit art.5 Noul Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă în mod global, în conformitate cu dispozițiile deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale..

În acord cu opinia instanței de fond, și curtea apreciază că legea penală mai favorabilă este legea veche prin raportare la dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni.

Potrivit art.34 alin.1 lit.a Vechiul Cod penal raportat la art.33 lit.a, b din același act normativ, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar dacă acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.

Art.39 alin.1 lit.b Noul Cod penal prevede adăugarea unui spor de o treime din totalul celorlalte pedepse la pedeapsa cu închisoarea cea mai grea. Ca atare, dacă vechiul cod prevede aplicarea unui spor de pedeapsă facultativ la concursul de infracțiuni, în Noul Cod dispozițiile sunt imperative. În atare împrejurări, cum inculpatul S. A. D. a comis atât faptele deduse judecății în stare de concurs de infracțiuni, cât și acestea în stare de concurs cu altele pentru care s-au pronunțat hotărâri definitive, se aplică dispozițiile care prevăd facultativ și nu imperativ aplicarea unui spor, respectiv Vechiul Cod penal.

La dosarul cauzei există cazierul judiciar al inculpatului și, în raport de condamnările înscrise în acesta, tribunalul, după rămânerea în pronunțare a atașat hotărârile respective și a procedat la contopirea pedepselor.

Pentru aceasta, procurorul apreciază că sentința pronunțată este nelegală întrucât s-a încălcat principiul contradictorialității.

Curtea nu împărtășește acest punct de vedere.

Învinuirea și apărarea se combat în fața instanței de judecată de pe poziții contradictorii, fiecare parte are dreptul să-și pună părerea cu privire la orice chestiune de care depinde soluționarea cauzei.

În speță, asupra cererii de contopire nu și-a spus cuvântul nici procurorul și nici inculpatul, fiind o chestiune de drept ce poate fi soluționată de către instanța de fond și din oficiu, nu numai la cererea unei părți. Prin urmare, efectuând contopirea pedepselor privitoare la inculpatul S. A. D. pe baza condamnărilor înscrise în cazierul judiciar după rămânerea în pronunțare, tribunalul a rezolvat o situație legală judiciară a acestuia din oficiu, fără a se aduce atingere vreunui principiu al desfășurării procesului penal.

Tribunalul B. a procedat la contopirea potrivit dispozițiilor Vechiului Cod penal a pedepselor aplicate pentru infracțiunile deduse judecății cu pedepsele concurente aplicate prin hotărâri penale definitive, respectiv nr. 33/2013 a Judecătoriei Zărnești, nr. 227/2012 a Judecătoriei Sf. G., nr. 289/2013 a Tribunalului B. și nr. 43/2014 a Judecătoriei Zărnești în baza art. 33 lit. a Vechiul Cod penal, art. 34 lit. b Vechiul Cod penal.

Curtea, în acord cu instanța de fond, apreciază că legea penală mai favorabilă este Vechiul Cod penal, alegere determinată tocmai de prevederile legale referitoare la concursul de infracțiuni, atât în ceea ce privește forma în care au fost comise faptele deduse judecății, cât și prin raportare la condamnările anterioare.

În atare împrejurări, tribunalul a dat eficiență prevederilor art.5 Noul Cod penal, astfel că art.33 lit. a, b, art.34 lit. b Vechiul Cod penal sunt aplicabil în loc de art.38 alin.1 și 2, art.40 alin.1 raportat la art.39 alin.1 lit. b Noul Cod penal, cum s-a solicitat de către procuror prin motivele de apel.

Cu referire la sporul de pedeapsă, instanța de fond a aplicat atât sporul intrat în autoritatea de lucru judecat, cât și un spor de 6 luni, dată fiind perseverența infracțională a inculpatului, astfel că a pronunțat o hotărâre nu numai legală, dar și temeinică, modul de concepere al dispozitivului fiind înafara oricărei critici.

În considerarea celor dezvoltate mai sus, în baza art. 421 alin 1 pct. 1 lit b Cod procedură penală, va respinge apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul B. și partea civilă P. S. împotriva sentinței penale nr. 278/S/9.10.2014 a Tribunalului B., pronunțată în dosar nr._, pe care o va menține.

În temeiul art.275 alin.2 Cod procedură penală, partea civilă va fi obligată la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat, restul cheltuielilor urmând a rămâne în sarcina statului.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE:

Respinge apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul B. și partea civilă P. S. împotriva sentinței penale nr. 278/S/9.10.2014 a Tribunalului B., pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.

Obligă partea civilă la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat, restul cheltuielilor rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 27.01.2015.

PREȘEDINTEJUDECĂTOR

A. M. A. D.

GREFIER

D. C.

Red.A.M/24.02.2015

Dact.A.I.P/03.03.2015/5 exemplare

Red.jud.fond A.C.T./10.10.2014

← Tâlhărie (art.233 NCP). Decizia nr. 32/2015. Curtea de Apel...		Abandonul de familie (art.378 NCP). Decizia nr. 38/2015. Curtea... →

Omor (art.188 NCP). Decizia nr. 44/2015. Curtea de Apel BRAŞOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Omor (art.188 NCP). Decizia nr. 44/2015. Curtea de Apel BRAŞOV