Tâlhărie (art.233 NCP). Decizia nr. 32/2015. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 32/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 12076/197/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR.32/Ap DOSAR NR._

Ședința publică din data de 22 ianuarie 2015

Instanța constituită din:

Completul de judecată CAJ1:

Președinte: A. M. – judecător

Judecător: A. D.

Grefier: A. I. P.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror A. C. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea apelurilor declarate de P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA B. și inculpatul B. N. M. împotriva sentinței penale nr.1059 pronunțată de Judecătoria B. la data de 30 aprilie 2014 în dosarul penal nr._ .

Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 08 ianuarie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 22 ianuarie 2015, când,

CURTEA:

Asupra apelurilor penale de față, constată:

Prin sentința penală nr.1059/30.04.2014, pronunțată în dosar nr._, Judecătoria B., în baza art 180 alin 2 Cod penal din 1968 cu aplicarea art 75 lit a Cod penal din 1968, art 37 lit a Cod penal din 1968 și art 5 Noul Cod penal a condamnat pe inculpatul L. S. V., fiul lui S. și V., născut la data de 14.03.1984 în S., județ B., domiciliat în S., ., județ B., CNP_, recidivist, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe.

În baza art.39 alin 2 Cod penal din 1968 și art 5 Noul Cod penal a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta cu restul de 404 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.1264/22.06.2012 definitivă prin nerecurare la data de 11.07.2012, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 404 zile închisoare.

În baza art.71 alin 2 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art 64 lit a teza a II a, b Cod penal pe durata prevăzută de art 71 Cod penal.

A anulat mandatul de executare nr.1787/2012 emis în baza sentinței penale nr1264/22.06.2012 a Judecătirie B., definitivă prin nerecurare la data de 11.07.2012 și a dispus emiterea unui nou mandat de executare, conform prezentei sentințe.

II. În baza art 180 alin 2 Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal din 1968, art.5 Noul Cod penal și art.396 alin.10 Noul Cod procedură penală a condamnat pe inculpatul B. N. M., fiul lui N. și L., născut la data de 18.04.1991 în municipiul B., CNP_, recidivist, deținut în Penitenciarul C., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe.

În baza art. 83 Cod penal a revocat suspendarea executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.20/2011 a Judecătoriei B., definitivă prin neapelare la data de 19.01.2009, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art 71 alin 2 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art 64 lit a teza a II a, b Cod penal pe durata prevăzută de art 71 Cod penal.

A constatat că inculpatul se află în Penitenciarul C. în executarea pedepsei de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.549/2012 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr 883/R/24.10.2012 a Curții de Apel B..

III.În baza art.180 alin 2 Cod penal din 1968, cu aplicarea art.75 lit. a Cod penal din 1968, și art.5 Noul Cod penal a condamnat pe inculpatul L. S., fiul lui N. și L., născut la data de 18.04.1991 în loc B., CNP_, recidivist, deținut în Penitenciarul C., la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.2178 din 27.11.2012 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare la data de 22.01.2013 și a repus în individualitatea lor pedepsele componente, respectiv:

- 3 ani și 6 luni închisoare, 2 ani și 9 luni închisoare, 3 ani închisoare, 2 ani și 3 luni închisoare, 2 ani și 6 luni închisoare, 2 ani închisoare, 3 ani închisoare, 2 ani și 3 luni închisoare, dar și

- pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.773/2010 a Jud. B., devenită executabilă urmare anulării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei

- pedepsele de 3 ani închisoare și 3 ani închisoare, aplicate prin sentința penală nr.2408/2010 a Jud. B.

-a înlăturat temporar sporul de 1 an închisoare.

În baza art.36 al.1 Cod penal raportat la art.33 lit. a, 34 lit. b Cod penal a contopit pedepsele de mai sus, a aplicat pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani și 6 luni închisoare, la care a adăugat sporul de 1 an închisoare, temporar înlăturat, în final inculpatul executând 4 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 Cp a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a (teza a II-a), b Cod penal.

A dedus din durata pedepsei aplicate perioada executată, respectiv perioada 26.04._09 și de la 07.09.2010 la 11.04.2013.

A anulat mandatul de executare nr. 3032/2012 emis în baza sentinței penale nr.2178 din 27.11.2012 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare la data de 22.01.2013 și a dispus emiterea unui nou mandat de executare, conform prezentei sentințe.

În baza art.397 Noul Cod procedură penală prin raportare la art.23 Noul Cod procedură penală a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. L. D. și a obligat inculpatul B. N. M. să plătească suma de 10.000 lei cu titlu de despăgubiri; a admis acțiunea civilă formulată de Spitalul Clinic Județean de Urgență B. și a obligat inculpații L. S. V., B. N. M. și L. S. să plătească suma de 1048,36 lei și a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă T. I..

În baza art. 274 alin. 1,2 Cod procedură penală a obligat inculpații L. S. V., B. N. M. și L. S. la plata sumei de câte 800 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

În data de 02.09.2010, în jurul orei 17.20, după ce au consumat băuturi alcoolice într-un bar, fiind în stare de ebrietate, inculpații L. S. V., B. N. M. și L. S., însoțiți de martora I. M., în vârstă de 16 ani (prietena de la acea vreme a inculpatului L. S.), s-au deplasat pe .. B., trecând pe lângă imobilul cu nr.11 A de pe .. B., unde au observat parcată o motocicletă tip sport, de culoare verde, aparținând părții vătămate S. L. D.; cei trei inculpați s-au apropiat de motocicletă, au urcat pe aceasta, făcându-și fotografii unii altora, făcând gălăgie și fiind auziți de partea vătămată care se afla în parcarea din spatele imobilului și își schimba roțile de vară de la autoturism cu cele de iarnă; partea vătămată, având în mână cheia de roți pe care o folosea în acele momente, s-a apropiat de cei trei inculpați și le-a solicitat pe un ton imperativ să se îndepărteze de motocicleta sa; întâmpinând un răspuns negativ și o atitudine ostilă din partea acestora, partea vătămată și-a declinat calitatea de angajat al M.A.I., prezentându-le legitimația de lucrător al I.S.U. B., moment în care atitudinea celor trei persoane s-a transformat în agresivitate, astfel că, în continuare, inculpatul L. S. V. i-a smuls din mână cheia de roți părții vătămate și a început să o lovească cu ea, iar ceilalți doi inculpați au început și ei să lovească partea vătămată cu pumnii și cu picioarele; încercând să scape de agresori, partea vătămată s-a retras mai aproape de . care locuiește, scoțând din buzunar telefonul mobil marca Nokia 2330 Classic și încercând să sune la numărul unic de urgență 112, pentru a solicita ajutor, „fata din grupul agresorilor mi-a smuls telefonul”, conform celor afirmate de partea vătămată; agresiunile au încetat odată cu apariția martorului A. D. (care ieșise din blocul din apropiere și, observând altercația, a intervenit în apărarea părții vătămate, vecinul său) care a protejat victima și i-a determinat pe autori să părăsească locul comiterii faptei.

În urma agresiunii, partea vătămată a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 11-12 zile de îngrijiri medicale, potrivit concluziilor certificatului medico-legal nr.2636/E/07.09.2010 și a rămas internat în spital timp de 4 zile.

Cele de mai sus au fost stabilite pe baza probatoriului administrat în cauză; astfel, din declarația părții vătămate rezultă că acesta i-a observat pe cei trei inculpați cum se urcaseră pe motocicleta aflată în posesia sa, parcată lângă imobilul cu nr. 11A de pe .. B., făcându-și fotografii unii altora, iar în momentul în care le-a atras atenția să se îndepărteze, declinându-și calitatea de lucrător al I.S.U. B., în speranța că va fi mai convingător, inculpații au început să-l lovească cu pumnii și cu picioarele, unul dintre aceștia smulgându-i din mână cheia de roți cu care a început să-l lovească în zona capului; partea vătămată a declarat că a fost lovit în mod repetat, până la momentul în care a intervenit un vecin al său, martorul A. D., care a încercat să-l protejeze de lovituri și, cel mai probabil, a chemat ambulanța, întrucât a leșinat și s-a trezit la spital, unde a rămas internat timp de 4 zile; cu prilejul procedurii de recunoaștere de pe planșă fotografică, partea vătămată i-a recunoscut fără ezitare pe inculpații L. S. V. și L. S., precum și pe martora I. M., ca fiind trei dintre cele patru persoane care au participat la . asupra sa.

Martorul A. D. a prezentat, în esență, aceeași situație de fapt, cel care avea în mână cheia de roți era inculpatul L. S. V. și precizând că nu a văzut-o pe martora I. M. lovind partea vătămată sau luându-i telefonul mobil din mână, inculpatul fiind recunoscut după planșele fotografice.

Fiind audiată, martora I. M. a prezentat, în esență, aceeași situație de fapt, arătând că a fost împreună cu inculpații L. S. V., B. N. M. și L. S. la locul și momentul incidentului și relatând cu lux de amănunte maniera în care a pornit conflictul, precum și împrejurarea că toți inculpații au lovit cu pumnii și picioarele pe partea vătămată; în plus, a arătat că inculpatul L. S. V. este cel care a luat telefonul mobil părții vătămate.

Fiind audiați, inculpații B. N. M. și L. S. au recunoscut că au agresat partea vătămată, însă au motivat că au făcut acest lucru întrucât partea vătămată ar fi fost cea care i-a atacat prima, vorbindu-le într-un mod agresiv și amenințându-i cu cheia de roți, de asemenea arătând că ei se aflau și în stare de ebrietate, astfel încât nu și-au dat seama cât de grav l-au lovit pe acesta; de asemenea, au arătat că nu au sustras niciun bun de la partea vătămată, nefiind acesta scopul pentru care au agresat partea vătămată și că nu l-au văzut pe inculpatul L. S. V. luându-i părții vătămate vreun bun, dar ulterior acesta le-ar fi arătat un telefon mobil, identificat ulterior ca fiind al părții vătămate.

În faza de cercetare judecătorească, s-a luat act de faptul că partea vătămată S. L. D. s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 lei cu titlu de despăgubiri; Spitalul Clinic Județean de Urgență B. a solicitat obligarea inculpaților la plata sumei de 1048,36 lei, reprezentând contravaloarea prestațiilor medicale acordate părții vătămate, iar martorul T. I., din posesia căruia a fost ridicat telefonul mobil aparținând părții vătămate, a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 100 lei, reprezentând suma plătită pentru achiziționarea telefonului.

Audiat fiind, inculpatul B. N. M. a invocat dispozițiile art.320/1 Cod procedură penală, arătând că recunoaște cele reținute în sarcina sa prin actul de sesizare, în sensul agresării părții vătămate, iar inculpații L. S. și L. S. V. nu au putut fi audiați în cauză, în condițiile în care nu s-au prezentat la niciunul din termenele acordate în cauză, din actele de căutare efectuate rezultând că inculpatul L. S. este plecat din țară, iar inculpatul L. S. V. este dat în urmărire internațională, pe numele său fiind emis un mandat de executare a pedepsei închisorii și un mandat european de arestare, pentru o condamnare anterioară.

Totodată, s-a procedat atât la reaudierea părții vătămate S. L. D., care a reiterat agresiunile suferite și împrejurările indicate în faza de urmărire penală, reluând faptul că „fata” a sustras telefonul mobil, aceasta fiind identificată și în fața instanței ca fiind martora B. (fostă I.) M., cât și a acesteia din urmă, care a continuat să afirme că a văzut telefonul mobil asupra inculpatului L. S. V., fără să poată preciza cum a intrat acesta în posesia aparatului; iar martorul A. D. a precizat că vecinul său, partea vătămată S. L. D. era lovit de trei persoane, cu pumnii și picioarele, că personal nu a observat o persoană de sex feminin, dar vecinii i-au indicat faptul că la fața locului a fost observată și o fată, ca fiind împreună cu cei trei agresori.

Cu privire la martora I. M., cercetată pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.1 alin.2 lit. c, alin. 2¹ lit. a Cod penal, cu aplicarea art.99 și următoarele Cod penal, s-a apreciat ca fiind aplicabil principiului in dubio pro reo, în condițiile în care declarațiile persoanei vătămate cu privire la împrejurarea că ar fi fost lovit și de către martora I. M., care i-a sustras telefonul mobil, nu se coroborează cu alte probe administrate, sens în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, reținându-se incidența cazului de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzut de art. 10 alin. 1 lit. c Cod procedură penală.

Din fișele de cazier depuse la dosarul cauzei, instanța de fond a reținut că inculpații sunt cunoscuți cu antecedente penale; astfel, inculpatul L. S. V. a mai fost condamnat anterior la pedepse cu închisoare, având 8 condamnări definitive pentru fapte similare și prin raportare la sentința penală nr. 679/12.04.2010, definitivă la data de 01.06.2010, prin care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, se constată că infracțiunea din prezenta cauză este comisă în stare de recidivă postcondamnatorie,prevăzută de art.37 alin.1 lit.a Cod penal; inculpatul B. N. M. a mai fost condamnat anterior la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, respectiva hotărâre de condamnare rămânând definitivă în cursul anului 2009, anterior comiterii faptei din cauză, aceasta din urmă fiind comisă în termenul de încercare al suspendării condiționate, dar având în vedere împrejurarea că inculpatul a fost condamnat pentru o infracțiune săvârșită în timpul când era minor, nu s-au reținut în sarcina sa dispozițiile art.37 alin. 1 lit. a Cod penal, inculpatul L. S. a mai fost condamnat anterior la o pedeapsă cu închisoarea, având o condamnare definitivă la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru o infracțiune săvârșită în timpul minorității, pedeapsă care a fost executată până la data faptei din prezenta cauză, dar având în vedere împrejurarea că inculpatul a fost condamnat pentru o infracțiune săvârșită în timpul când era minor, nu s-au reținut în sarcina sa dispozițiile art.37 alin.1 lit.b Cod penal, privind starea de recidivă postexecutorie.

În drept, faptele inculpaților L. S. V., B. N. M. și L. S., care în ziua de 02.09.2010, în jurul orei 17.20, au agresat fizic partea vătămată S. L. D., cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 11-12 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.180 alin 2 Cod penal din 1968 cu aplicarea art 75 lit a Cod penal din 1968.

În aceste condiții, în lipsa unor dovezi suficiente și concrete din care să rezulte cu certitudine acțiunea de deposedare exercitată de inculpatul L. S. V., caracterizată de smulgerea telefonului mobil, în contextul în care însăși partea vătămată S. L. D. a declarat că deposedarea s-a realizat de o „fată”, care a și fost identificată în fața instanței ca fiind martora I. M., în sarcina acestui inculpat nu s-a reținut infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin 1, alin 2 lit c, alin 2/1 lit a Cod penal, motiv pentru care s-a și dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, reținându-se infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.180 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.75 alin.1 lit a Cod penal.

Având în vedere noile modificări survenite în legislația penală, prin raportare la legea penală mai favorabilă, instanța a constatat că, în ceea ce privește infracțiunea de loviri sau alte violențe, legea penală mai favorabilă este legea veche, aceasta prin raportare la regimul sancționator, fiind astfel aplicabile dispozițiile art.5 Noul Cod penal.

Pe baza materialului probator administrat în cauză, instanța a apreciat că atât comiterea faptelor, cât și vinovăția inculpaților au fost dovedite, în condițiile în care comportamentul acestora s-a circumscris elementului material specific infracțiunii de lovire sau alte violențe, exercitând violențe fizice repetate asupra părții vătămate, urmarea produsă fiind reprezentată de leziunile traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 11-12 zile de îngrijiri medicale; legătura de cauzalitate fiind evidentă, iar referitor la latura subiectivă, sunt incidente dispozițiile legale privind intenția indirectă.

La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere criteriile generale, prevăzute de art.72 Cod penal, natura și pericolul social al faptei, modul și împrejurările în care a fost comisă, urmările produce și poziția procesuală manifestată, dar și antecedentele penale ale inculpaților, care nu sunt la primul contact cu legea penală.

S-a dispus condamnarea inculpaților, potrivit dispozitivului hotărârii, și prin referire la antecedența penală a acestora

Cu privire la latura civilă a cauzei, în baza art.397 Noul Cod procedură penală prin raportare la art.23 Noul Cod procedură penală, instanța a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. L. D. și a obligat pe inculpatul B. N. M. să plătească suma de 10.000 lei cu titlu de despăgubiri, în condițiile în care acesta și-a arătat disponibilitatea să plătească prejudicial reclamat de acesta.

Totodată, s-a admis acțiunea civilă formulată de Spitalul Clinic Județean de Urgență B. și inculpații L. S. V., B. N. M. și L. S. au fost obligați să plătească suma de 1048,36 lei, reprezentând contravaloarea prestațiilor medicale acordate părții vătămate, condițiile răspunderii civile delictuale fiind îndeplinite. S-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă T. I., în condițiile în care acesta nu a probat în niciun fel pretențiile invocate.

Împotriva hotărârii menționate au declarat apel P. de pe lângă Judecătoria B. și inculpatul B. N. M., hotărâre criticată pentru nelegalitate și netemeinicie.

Cu privire la inculpatul B. N. M., reprezentantul Ministerului Public a considerat că hotărârea instanței de fond este nelegală, întrucât prima instanță a dispus revocarea suspendării condiționate aplicată prin sentința penală nr.20/2009 a Judecătoriei B.. Urmează a se constata că această pedeapsă a fost ulterior revocată și anulată prin sentințele penale nr.773/2010, nr.497/2011 și nr.1789/2011 ale Judecătoriei B.. Toate aceste pedepse au fost ulterior contopite prin sentința penală nr.549/2012 a Judecătoriei B..

În aceste condiții, având în vedere și faptul că procurorul de ședință a solicitat instanței de fond a constata că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost anterior condamnat prin sentințele penale nr.773/2010, nr.497/2011, nr.2408/2010 și nr.549/2012 ale Judecătoriei B. și în stare de pluralitate intermediară față de sentința penală nr.20/2009 a Judecătoriei B., prima instanță ar fi trebuit să dispună contopirea acestor pedepse și să deducă din perioada rezultantă perioadele în care inculpatul a fost reținut și arestat preventiv.

Cu privire la inculpatul L. S. V., reprezentantul Ministerului Public a considerat că hotărârea instanței de fond este nelegală sub aspectul schimbării încadrării juridice a faptei reținută în sarcina acestui inculpat prin rechizitoriu, respectiv din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de loviri sau alte violențe, cerere admisă de către instanța de fond, care însă nu a precizat încadrarea juridică a noii infracțiuni reținută în sarcina inculpatului, ci a făcut vorbire despre aceasta doar în minuta hotărârii.

Astfel, reprezentantul Ministerului Public a arătat că instanța de fond ar fi trebuit să se pronunțe cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice anterior pronunțării unei soluții, pentru a se putea aprecia asupra legii penale mai favorabile cu atât mai mult cu cât infracțiunea de loviri sau alte violențe îmbracă mai multe forme.

De asemenea, reprezentantul Ministerului Public a considerat netemeinică schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului L. S. V. din infracțiunea prevăzută de art.211 alin.1, alin.2 lit. c, alin.2¹ lit. a Vechiul Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.180 alin.2 Cod penal, având în vedere că fapta acestui inculpat, care a deposedat prin violență partea vătămată de bunuri, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, iar nu cele ale infracțiunii de loviri sau alte violențe.

Sub acest aspect urmează a se constata că, astfel cum rezultă din probele administrate în cauză, inculpatul a agresat partea civilă S. L. D., după care a deposedat-o pe aceasta de telefonul mobil.

Față de aceste considerente, reprezentantul Ministerului Public a precizat că este netemeinică pedeapsa aplicată inculpatului L. S. V. și că se impunea față de acesta aplicarea unei pedepse mai aspru individualizate pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În aceste condiții, reprezentantul Ministerului Public a solicitat instanței admiterea apelului formulat de către P. de pe lângă Judecătoria B..

Cu privire la apelul formulat de către inculpat, apărătorul din oficiu al apelantului inculpat B. N. M. a solicitat instanței admiterea apelului, apreciind că în raport de materialul probator administrat în cauză, împrejurările concrete de comitere a faptei și urmările produse, pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare este mult prea mare, astfel că se impune o reducere a acesteia.

Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.417 alin.2 Cod procedură penală, curtea reține următoarele:

La data de 2.09.2010, organele de poliție din cadrul Secției 3 Poliție B. s-au sesizat cu privire la . suferită în acea zi de către persoana vătămată S. L., din partea agresorilor B. N. M., L. S. V. și L. S., domiciliați în municipiul S., aceștia fiind însoțiți de martora I. M.. În acele împrejurări persoana vătămată S. L. a fost deposedată de un telefon mobil marca Nokia 2330 classic, aspecte cu care soția sa a sesizat aceleași organe de poliție. (filele 17, 19 dosar de urmărire penală).

Din probele administrate rezultă că inculpații L. S. V., B. N. M. și L. S., însoțiți de martora I. M. s-au deplasat pe bulevardul Victoriei din municipiul B. și s-au apropiat de motocicleta tip sport, de culoare verde parcată lângă imobilul nr.11A de pe . urcat pe ea și au făcut poze unii altora.

Motocicleta aparținea părții vătămate S. L., care se afla în parcarea din spatele blocului și care, auzind gălăgie, s-a apropiat de inculpați solicitându-li-se să se îndepărteze de motocicletă.

După ce partea vătămată și-a declinat identitatea de lucrător M.A.I, inculpatul L. S. V. a smuls din mâna acesteia cheia de roți și a început să o lovească cu ea, iar ceilalți doi au lovit-o cu pumnii și picioarele.

Urmare a agresiunilor suferite, partea vătămată a fost internată la Spitalul Clinic Județean de Urgență B. în perioada 2-6 septembrie 2010, iar leziunea traumatică s-a putut produce prin lovire cu corpuri dure, necesitând 11 – 12 zile de îngrijiri medicale (fila 26 dosar de urmărire penală).

1.Telefonul mobil marca Nokia 2330 Classic aparținând părții vătămate S. L. i-a fost smuls tocmai când aceasta încerca să solicite ajutor, după declarațiile proprii de către martora B. (fostă I.) M..

De altminteri, singura persoană care susține că aceasta ar fi partifcipat în mod activ la agresiune, lovind cu pumnii și picioarele și luându-i telefonul mobil părții vătămate este doar partea vătămată, din declarațiile inculpaților audiați în cauză coroborate cu cele ale martorului A. D. rezultă că I. M. a asistat la incident de la mică distanță „după ce l-au bătut, L. S. i-a luat telefonul proprietarului, telefon ce se afla pe jos lângă acesta ….după ce i-a luat telefonul, am mers în casa părăsită, L. S. a sunat de pe telefonul proprietarului pe un neam de al lui” (fila 105 dosar de urmărire penală), „telefonul pe care l-a luat L. S. a rămas la el, telefon pe care îl utiliza” (fila 107 dosar de urmărire penală) …mi-a spus că i l-a luat celui cu care avusese altercația în legătură cu motocicleta” (fila 127 dosar de urmărire penală) „… am observat la S. un telefon Nokia cu clapetă” (fila 133 dosar de urmărire penală), „la momentul incidentului eu personal nu am observat prezența vreunei persoane de sex feminin” (fila 137 dosarul judecătoriei), „inculpatul S. avea un telefon mobil” (fila 166 dosarul judecătoriei).

În atare împrejurări, susținerile instanței de fond, în sensul că telefonul mobil a fost sustras de către martora I. M. sunt nefondate.

De precizat, telefonul mobil a fost ridicat de către organele de poliție de la numitul T. I., care l-a cumpărat din piața de vechituri de la o persoană de sex masculin necunoscută.

Ca atare, din probele administrate se desprinde că în momentul agresiunii, inculpatul L. S. V. i-a sustras telefonul mobil părții civile, ceea ce înseamnă că a comis infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.2¹ lit.a Cod penal, cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a Cod penal.

Astfel, se va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului L. S. V. din infracțiunea de loviri sau alte violențe, prevăzută de art.180 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.75 alin.1 lit.a Cod penal și art.37 alin.1 lit.a Cod penal, motivul de apel privind greșita schimbare a încadrării juridice invocat de procuror fiind fondat.

2.Cu referire la modalitatea în care instanța de fond a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului L. S. V., procurorul a arătat că s-a admis cererea formulată de către apărătorul inculpatului L. S. V. și s-a dispus reținerea infracțiunii de loviri sau alte violențe, fără însă a se preciza și încadrarea juridică (textul de lege incriminator).

Noua încadrare juridică ce apare în minuta hotărârii pronunțate este corectă, însă instanța trebuia să se pronunțe integral asupra cererii de schimbare a încadrării juridice și să arate în mod explicit care este textul de lege aplicabil.

Instanța de judecată poate ajunge la concluzia că încadrarea juridică dată faptei în actul de sesizare nu este corectă și că ar trebui schimbată cu o altă încadrare juridică.

Prin încadrarea juridică a faptei se înțelege stabilirea denumirii infracțiunii și a dispoziției din Codul penal sau dintr-o lege penale care o prevede.

În speță, la termenul de judecată din 26.02.2014, apărătorul inculpatului L. S. V. a solicitat instanței schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art.233 Noul Cod penal în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.193 Noul Cod penal (fila 169 dosarul judecătoriei).

Instanța a amânat cauza la data de 9.04.2014 și s-a pronunțat asupra cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de către apărătorul inculpatului L. S. V., fără a arăta și textul de lege aplicabil, de acesta pentru prima dată face vorbire în dispozitivul hotărârii pronunțate. Noua încadrare juridică, așa cum apare în minută este corectă, ca atare, chiar dacă prima instanță s-a pronunțat doar asupra cererii de schimbare juridică fără a arăta în mod explicit care este textul de lege aplicabil, prin inserările din minuta hotărârii, această omisiune este complinită.

Prin urmare, acest motiv de nelegalitate invocat de către procuror este nefondat și urmează să fie respins.

3. Cu referire la inculpatul B. N. M., curtea constată că, în mod nelegal, a fost dispusă revocarea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 20/2009 a Judecătoriei B., rămasă definitivă prin neapelare, în condițiile în care această pedeapsă a fost ulterior revocată, respectiv anulată prin sentințele penale nr. 773/2010, nr. 497/2011 și nr. 1789/2011 ale Judecătoriei B., iar toate aceste pedepse au fost contopite în cadrul sentinței penale nr. 549/2012 a Judecătoriei B..

La termenul de judecată din data de 9.04.2014, procurorul de ședință a formulat cerere de contopire a pedepselor în ceea ce îl privește pe inculpatul B. N. M.. Astfel a solicitat să se constate că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost anterior condamnat prin sentințele penale nr. 773/2010, nr. 497/2011, nr. 2408/2010 și nr. 549/2012 ale Judecătoriei B. și în stare de pluralitate intermediară față de sentința penală nr. 20/2009 a Judecătoriei B..

Potrivit art.585 alin. 1 lit. a, c, Cod procedură penală, pedeapsa pronunțată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei, se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existența vreuneia dintre următoarele situații: concursul de infracțiuni și pluralitatea intermediară.

În consecință, prima instanță trebuia să descontopească pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 549/2012 a Judecătoriei B. în pedepsele componente, pe care să le repună în individualitatea lor și să înlăture sporul de 2 ani închisoare, după cum urmează:

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 alin.1, 4, art. 209 alin.1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art.74 alin. 2, art.76 lit. c Cod penal;

- 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 86 alin.1 din OUG nr. 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 74 alin. 2 Cod penal și art.76 lit. d Cod penal;

- 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.208, art. 209 alin.1 lit.a,e,g,i Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 și art.75 alin.1 lit.c Cod penal aplicată prin sentința penală nr.773/2010 a Judecătoriei B., pronunțată în dosar nr._, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 69/R/3.02.2011 a Curții de Apel B.;

- 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208, art. 209 alin.1 lit.a,e,g,i Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2, art.75 alin.1 lit. c Cod penal și art.78 Cod penal aplicată prin sentința penală nr.497/2011 a Judecătoriei B., pronunțată în dosar nr._, rămasă definitivă prin decizia penală nr.354/R/2011 a Curții de Apel B. (sentința penală nr.1789/2011 a Judecătoriei B.);

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208, art. 209 alin.1 lit.a,g,i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.192 alin.1, alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, pedepse aplicate prin sentința penală nr.2408/2010 a Judecătoriei B., pronunțată în dosar nr._/197/2010, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 490/R/2011 a Curții de Apel B.;

- 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208, art. 209 alin.1 lit. a,e,g,i Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 și art.99 Cod penal aplicată prin sentința penală nr.1789/2011 a Judecătoriei B., pronunțată în dosar nr._, rămasă definitivă la 14.10.2011;

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit. a,g,i Cod penal, cu aplicarea art.99 Cod penal aplicată prin sentința penală nr.1283/3.06.2011 a Judecătoriei B., pronunțată în dosar nr._/197/2010, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 649/R/2011 a Curții de Apel B..

Potrivit art. 40 Vechiul Cod penal, când după condamnarea definitivă, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, și nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă, pedeapsa se aplică potrivit regulilor pentru concursul de infracțiuni. În speță, trebuie contopită pedeapsa aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, urmând ca pedeapsa rezultantă să fie contopită cu pedepsele menționate. Sporul aplicat trebuie să fie de cel puțin 2 ani, spor intrat în puterea lucrului judecat, însă dată fiind perseverența infracțională a inculpatului B. N. M., curtea va aplica un spor de 2 ani și 4 luni închisoare. Perioadele de timp executate de către inculpat, respectiv la 5.07.2008, 15.07.2010, de la 26.04.2009 la 23.10.2009, de la 7.09.2010 la zi vor fi deduse din pedeapsa aplicată.

4.La stabilirea și aplicarea pedepselor instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art.72 Vechiul Cod penal. Inculpatul B. N. M. a recunoscut săvârșirea infracțiunii, astfel cum a fost reținută prin actul de inculpare, în favoarea lui fiind aplicate dispozițiile art. 396 alin.10 Cod procedură penală.

Infracțiunea de loviri sau alte violențe, prevăzută de art.180 alin.2 Vechiul Cod penal se pedepsește cu închisoare de la 1 la 2 ani sau cu amendă.

Prin reținerea dispozițiilor art.396 alin.10 Cod procedură penală, limitele pedepsei închisorii se reduc cu o treime (8 luni – 1 an și 4 luni închisoare).

Față de împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, aplicarea de lovituri persoanei vătămate, alături de alte persoane, cuantumul pedepsei aplicate de prima instanță, cuantum orientat spre maximul special, constituie expresia valorificării tuturor criteriilor generale de individualizare, astfel că nu se justifică nici majorarea acestuia, cum a solicitat procurorul, dar nici reducerea sub minimul special, cum a solicitat inculpatul, din aceste rațiuni, apelul formulat de către B. N. M. urmând a fi respins.

De remarcat sunt și cazierele judiciare ale inculpaților, fiecare fiind cunoscut cu multiple condamnări, toate acestea fiind evidențiate atât de către prima instanță, cât și prin prezenta, operându-se o descontopire a pedepselor rezultante în pedepsele componente și, bineînțeles, o contopire conform celor ce urmează.

Inculpatul L. S. V. urmează a răspunde penal pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.1, alin. 2lit. c alin. 2/1 lit a Vechiul Cod penal, așa cum s-a arătat anterior.

Însă, în raport de împrejurările concrete în care s-a comis fapta, dar și urmările produse, curtea apreciază că în favoarea acestuia se impun a fi reținute circumstanțele atenuante, prevăzute de art. 74 alin. 2 Vechiul Cod penal.

Fără a minimaliza împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, față de fișa de cazier judiciar a inculpatului L. S., dar și poziția procesuală manifestată pe parcursul derulării procesului penal – neprezentându-se în fața instanței de judecată -, curtea apreciază că se impune o majorarea a cuantumului pedepsei de la 1 an închisoare la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.180 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal. Ca atare, motivul de apel privind individualizarea judiciară a pedepsei invocat de procuror, cu referire la inculpații L. S. V. și L. S., este fondat.

La data de 1.02.2014 au intrat în vigoare Noul Cod penal, Noul Cod de procedură penală, precum și legile de punere în aplicare, respectiv nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.2864/2009 și nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale.

Potrivit art. 5 Noul Cod penal în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă în mod global conform deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale.

În speță, legea penală mai favorabilă este legea veche, aceasta prin raportare la aplicarea dispozițiilor privitoare la concursul de infracțiuni.

Potrivit art.34 lit.b Vechiul Cod penal, în caz de concurs de infracțiuni, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.

Conform art.39 lit.b Noul Cod penal, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse aplicate.

Cum aplicarea sporului de pedeapsă este facultativ, potrivit dispozițiilor Vechiului Cod penal, legea penală mai favorabilă este legea veche.

În considerarea celor dezvoltate mai sus, în baza art. 421 alin. 1 pct. 2 lit. a Cod procedură penală va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr.1059/30.04.2014 a Judecătoriei B., pronunțată în dosar nr._, pe care o va desființa în ceea ce privește greșita revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.20/2009 a Judecătoriei B. privind pe inculpatul B. N. M., încadrarea juridică a faptei comise de către inculpatul L. S. V., individualizarea judiciară a pedepsei aplicată fiecărui inculpat și nesoluționarea cererii de contopire a pedepselor cu referire la inculpatul B. N. M..

I. Rejudecând, va descontopi pedeapsa de 404 zile închisoare aplicată inculpatului L. S. V. în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor, după cum urmează:

-1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe, prevăzută de art.180 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art.37 alin.1 lit. a Cod penal, art.75 lit. a Cod penal, art. 5 Noul Cod penal;

- 404 zile închisoare, rest rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr 1264/22.06.2012 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare la data de 11.07.2012.

În baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 2/1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin.1 Cod penal, art. 5 Noul Cod penal, art.74 alin.2 Cod penal, art.76 lit b Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de loviri sau alte violențe, prevăzută de art.180 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a Cod penal, art.75 lit. a Cod penal și art. 5 Noul Cod penal, va condamna pe inculpatul L. S. V., fiul lui S. și V., născut la data de 14.03.1984 în loc S., județ B., domiciliat în S., ., jud. B., CNP_, recidivist, la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În baza art. 39 alin 2 Cod penal, cu aplicarea art.5 Noul Cod penal va contopi pedeapsa aplicată prin prezenta cu restul de 404 zile închisoare, rest rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr1264/22.06.2012 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare la data de 11.07.2012 și va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

În baza art. 71 alin 2 Cod penal va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a II a, b Cod penal pe durata prevăzută de art.71 Cod penal.

II. Va descontopi pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului B. N. M. în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor, după cum urmează:

-1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art 180 alin 2 Cod penal, cu aplicarea art 75 lit a Cod penal, art 5 Noul Cod penal și art 396 alin 10 Noul Cod procedură penală;

-1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.20/8.01.2009 a Judecătoriei B., pronunțată în dosar nr._/197/2008, definitivă prin neapelare la data de 19.01.2009.

Va descontopi pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.549/30.03.2012 a Judecătoriei B., pronunțată în dosar nr._, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 883/R//24.10.2012 a Curții de Apel B. în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor și va înlătura sporul de 2 ani închisoare, după cum urmează:

-2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. 1, 4, art.209 alin.1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art.74 alin.2, art. 76 lit. c Cod penal;

-8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată, cu aplicarea art.74 alin.2 Cod penal și art. 76 lit.d Cod penal;

- 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.208, art.209 alin.1 lit. a,e,g,i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 75 alin. 1 lit. c Cod penal aplicată prin sentința penală nr.773/2010 a Judecătoriei B., pronunțată în dosar nr._, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 69/R/3.02.2011 a Curții de Apel B.;

-4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208, art. 209 alin.1 lit. a,e,g,i Cp, cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 75 alin. 1lit. c Cp și art. 78 Cp aplicată prin sentința penală nr. 497/2011 a Judecătoriei B., pronunțată în dosar nr._, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 354/R/2011 a Curții de Apel B. (sentința penală nr. 1789/2011 a Judecătoriei B.);

-3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208, art. 209 alin.1 lit. a,g,i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;

-3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 192 alin.1, alin.2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, pedepse aplicate prin sentința penală nr.2408/2010 a Judecătoriei B., pronunțată în dosar nr._/197/2010, rămasă definitivă prin decizia penală nr.490/R/2011 a Curții de Apel B.;

- 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.208, art.209 alin.1 lit. a,e,g,i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 și art.99 Cod penal aplicată prin sentința penală nr.1789/2011 a Judecătoriei B., pronunțată în dosar nr._, rămasă definitivă la 14.10.2011;

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit. a,g,i Cod penal, cu aplicarea art.99 Cod penal aplicată prin sentința penală nr.1283/3.06.2011 a Judecătoriei B., pronunțată în dosar nr._/197/2010, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 649/R/2011 a Curții de Apel B..

Va menține pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art 180 alin 2 Cod penal, cu aplicarea art 75 lit a Cod penal, art 5 Noul Cod penal și art 396 alin 10 Noul Cod procedură penală, pe care o va contopi cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.20/2009 a Judecătoriei B., definitivă prin neapelare la data de 19.01.2009 și va aplica pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.

Va contopi pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare cu pedepsele sus menționate și va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, pe care o va spori cu 2 ani și 4 luni închisoare, urmând a executa pedeapsa de 6 ani și 4 luni închisoare.

În baza art 71 alin 2 Cod penal va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art64 lit a teza a II a, b Cod penal pe durata prevăzută de art 71 Cod penal.

Va anula mandatul de executare a pedepsei de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.549/2012 a Judecătoriei B., pronunțată în dosar nr._, definitivă prin decizia penală nr. 883/R/24.10.2012 a Curții de Apel B. și va dispune emiterea unui nou mandat conform prezentei.

Va deduce din pedeapsa aplicată perioadele executate de inculpat la 5.07.2008, 15.07.2010, de la 26.04.2009 la 23.10.2009, de la 7.09.2010 la zi.

III. Va descontopi pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului L. S. în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor și va înlătura sporul de 1 an închisoare, după cum urmează:

-1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal și art. 5 Noul Cod penal;

- pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală. nr. 773/2010 a Jud. B., pronunțată în dosar nr._, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 443/A/2010 a Tribunalului B.;

- pedepsele de 3 ani închisoare și 3 ani închisoare, aplicate prin sentința penală. nr.2408/2010 a Judecătoriei B. (sentința penală nr.2178 din 27.11.2012 a Judecătoriei B., pronunțată în dosar nr._/197/2012, definitivă prin nerecurare la data de 22.01.2013).

Va majora pedeapsa de la 1 an închisoare la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art.75 lit. a Cod penal și art. 5 Noul Cod penal.

În baza art. 36 al. 1 Cod penal raportat la art.33 lit.a, 34 lit.b Cod penal va contopi pedepsele de mai sus, va aplica pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani și 6 luni închisoare, la care va adăuga un spor de 1 an și 6 luni închisoare, în final inculpatul executând 5 ani închisoare.

În baza art 71 alin 2 Cod penal va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art64 lit a teza a II a, b Cod penal pe durata prevăzută de art 71 Cod penal.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru considerentele expuse la individualizarea judiciară a pedepsei, în baza art. 421 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge apelul declarat de inculpatul B. N. M. împotriva sentinței menționate.

În temeiul art.275 alin.2 Cod procedură penală, va obliga inculpatul B. N. M. la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, restul cheltuielilor rămân în sarcina statului, potrivit art.275 alin.3 Cod procedură penală.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE:

Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr.1059/30.04.2014 a Judecătoriei B., pronunțată în dosar nr._, pe care o desființează în ceea ce privește greșita revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 20/2009 a Judecătoriei B. privind pe inculpatul B. N. M., încadrarea juridică a faptei comise de către inculpatul L. S. V., individualizarea judiciară a pedepsei aplicată fiecărui inculpat și nesoluționarea cererii de contopire a pedepselor cu referire la inculpatul B. N. M..

I. Rejudecând, descontopește pedeapsa de 404 zile închisoare aplicată inculpatului L. S. V. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează:

-1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 Cp, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cp, art. 75 lit. a Cp, art. 5 Noul Cp;

-404 zile închisoare, rest rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr 1264/22.06.2012. a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare la data de 11.07.2012.

În baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 2/1 lit. a Cp, cu aplicarea art. 37 alin. 1 Cp, art. 5 NCp, art. 74 alin. 2 Cp, art. 76 lit b Cp, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de loviri sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 Cp, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cp, art. 75 lit. a Cp și art. 5 Noul Cp, condamnă pe inculpatul L. S. V., fiul lui S. și V., născut la data de 14.03.1984 în loc S., județ B., domiciliat în S., ., jud. B., CNP_, recidivist, la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În baza art. 39 alin 2 C.penal, cu aplicarea art 5 NCP contopește pedeapsa aplicată prin prezenta cu restul de 404 zile închisoare, rest rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr 1264/22.06.2012 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare la data de 11.07.2012 și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

În baza art. 71 alin 2 C.penal interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II a, b C.penal pe durata prev. de art. 71 C.penal.

II. Descontopește pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului B. N. M. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează:

-1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art 180 alin 2 C.penal, cu aplicarea art 75 lit a C.penal, art 5 NCP și art 396 alin 10 NCPP;

-1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 20/8.01.2009 a Judecătoriei B., pronunțată în dosar nr._/197/2008, definitivă prin neapelare la data de 19.01.2009.

Descontopește pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 549/30.03.2012 a Judecătoriei B., pronunțată în dosar nr._, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 883/R//24.10.2012 a Curții de Apel B. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor și înlătură sporul de 2 ani închisoare, după cum urmează:

-2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1, 4, art. 209 alin.1 lit. a Cp, cu aplicarea art. 74 alin. 2, art. 76 lit. c Cp;

-8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep, cu aplicarea art. 74 alin. 2 Cp și art. 76 lit. d Cp;

- 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208, art. 209 alin.1 lit. a,e,g,i Cp, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 75 alin. 1 lit. c Cp aplicată prin sentința penală nr. 773/2010 a Judecătoriei B., pronunțată în dosar nr._, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 69/R/3.02.2011 a Curții de Apel B.;

-4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208, art. 209 alin.1 lit. a,e,g,i Cp, cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 75 alin. 1lit. c Cp și art. 78 Cp aplicată prin sentința penală nr. 497/2011 a Judecătoriei B., pronunțată în dosar nr._, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 354/R/2011 a Curții de Apel B. (sentința penală nr. 1789/2011 a Judecătoriei B.);

-3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208, art. 209 alin.1 lit. a,g,i Cp, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp;

-3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 192 alin. 1, alin. 2 Cp, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp, pedepse aplicate prin sentința penală nr. 2408/2010 a Judecătoriei B., pronunțată în dosar nr._/197/2010, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 490/R/2011 a Curții de Apel B.;

-4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208, art. 209 alin.1 lit. a,e,g,i Cp, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 99 Cp aplicată prin sentința penală nr. 1789/2011 a Judecătoriei B., pronunțată în dosar nr._, rămasă definitivă la 14.10.2011;

-2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin.1 lit. a,g,i Cp, cu aplicarea art. 99 Cp aplicată prin sentința penală nr. 1283/3.06.2011 a Judecătoriei B., pronunțată în dosar nr._/197/2010, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 649/R/2011 a Curții de Apel B..

Menține pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art 180 alin 2 C.penal, cu aplicarea art 75 lit a C.penal, art 5 NCP și art 396 alin 10 NCPP, pe care o contopește cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 20/2009 a Judecătoriei B., definitivă prin neapelare la data de 19.01.2009 și aplică pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.

Contopește pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare cu pedepsele sus menționate și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, pe care o sporește cu 2 ani și 4 luni închisoare, urmând a executa pedeapsa de 6 ani și 4 luni închisoare.

În baza art 71 alin 2 C.penal interzice inculpatului drepturile prev. de art 64 lit a teza a II a, b C.penal pe durata prev de art 71 C.penal.

Anulează mandatul de executare a pedepsei de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 549/2012 a Judecătoriei B., pronunțată în dosar nr._, definitivă prin decizia penală nr. 883/R/24.10.2012 a Curții de Apel B. și dispune emiterea unui nou mandat conform prezentei.

Deduce din pedeapsa aplicată perioadele executate de inculpat la 5.07.2008, 15.07.2010, de la 26.04.2009 la 23.10.2009, de la 7.09.2010 la zi.

III. Descontopește pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului L. S. în pedepsele componente, pe care la repune în individualitatea lor și înlătură sporul de 1 an închisoare, după cum urmează:

-1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 Cp, cu aplicarea art. 75 lit. a Cp și art. 5 Ncp;

- pedepsele de 3 ani închisoare și 3 ani închisoare, aplicate prin sentința penală. nr. 2408/2010 a Jud. B.( sentința penală nr.2178 din 27.11.2012 a Judecătoriei B., pronunțată în dosar nr._/197/2012, definitivă prin nerecurare la data de 22.01.2013).

Majorează pedeapsa de la 1 an închisoare la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 Cp, cu aplicarea art. 75 lit. a Cp și art. 5 Ncp.

În baza art. 36 al. 1 Cp rap. la art. 33 lit. a, 34 lit. b Cp contopește pedepsele de mai sus, aplică pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani și 6 luni închisoare, la care adaugă un spor de 1 an și 6 luni închisoare, în final inculpatul executând 5 ani închisoare.

În baza art 71 alin 2 C.penal interzice inculpatului drepturile prev. de art 64 lit a teza a II a, b C.penal pe durata prev de art 71 C.penal.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Respinge apelul declarat de inculpatul B. N. M. împotriva sentinței menționate.

Onorariul apărătorilor din oficiu, în cuantum de 900 lei, câte 300 lei pentru fiecare, se suportă din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului de Avocați B..

Obligă pe inculpatul B. N. M. la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, restul cheltuielilor rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 22.01.2015.

PREȘEDINTEJUDECĂTOR

A. M. A. D.

GREFIER

A. I. P.

Red.A.M/16.02.2015

Dact.A.I.P/18.02.2015/6 exemplare

Red.jud.fond N.C./13.06.2014

← Traficul de persoane (art.210 NCP). Decizia nr. 49/2015. Curtea...		Omor (art.188 NCP). Decizia nr. 44/2015. Curtea de Apel BRAŞOV →

Tâlhărie (art.233 NCP). Decizia nr. 32/2015. Curtea de Apel BRAŞOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Tâlhărie (art.233 NCP). Decizia nr. 32/2015. Curtea de Apel BRAŞOV