Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 419/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 419/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 02-10-2014
ROMÂNIA
C. DE A. B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 419/Ap. DOSAR NR._
Ședința publică din data de 2 octombrie 2014
Instanța constituită din:
-Completul de judecată CAJ4:
Președinte - S. F. - judecător
Judecător - M. Ș.
- Grefier- A. O.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror L. T. - din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de inculpata N. C. împotriva sentinței penale nr. 1592 din data de 17 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 369 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 8 septembrie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsa de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 12 septembrie 2014, apoi, pentru aceleași motive a amânat pronunțarea pentru data de 1 octombrie 2014, iar, apoi, pentru data de astăzi, 2 octombrie 2014, când
C.,
Asupra apelului penal de față,
Constată că prin sentința penală nr. 1592/17.06.2014 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._ , cu aplicarea art. 5 Noul Cod Penal, în baza art. 228 al. 1 Noul Cod Penal cu aplicarea art. 396 al. 10 Noul Cod de procedură penală, a fost condamnată inculpata N. C. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt. În baza art. 83 Cod penal cu aplicarea art. 15 al. 2 din Legea 187/2012, a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1288/2012 a Judecătoriei Miercurea C., definitivă la data de 30.10.2012 prin nerecurare, pedeapsă care se execută alăturat celei stabilite prin prezenta, în final inculpata executând 1 an închisoare. S-a constatat că persoana vătămată . s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 274 al. 1 Noul Cod de procedură penală, a fost obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 520 lei, suma de 200 lei onorariu apărător desemnat din oficiu precum și onorariul interpretului rămânând în sarcina statului conform art. 274 al. 1 teza finală Noul Cod de procedură penală.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin rechizitoriul nr._/P/2012 din data de 12.11.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B., înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 19.11.2013 sub număr de dosar_ s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei N. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. e Cod penal.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut ca situație de fapt că în data de 16.11.2012 inculpata N. C. s-a deplasat din localitatea de domiciliu, Sf. G., în localitatea B.. În jurul orei 16.30 aceasta a pătruns în magazinul aparținând . de pe . să sustragă produse. Astfel, inculpata a încărcat într-un coș o caserolă cu mici și câteva portocale iar în geantă a introdus mai multe bunuri alimentare și nealimentare (iaurturi, săpun, deo spray, piept de pui, gel de duș, unt etc.), în valoare totală de 167,10 lei, cu intenția de a le sustrage. Acțiunea inculpatei a fost observată pe camerele de supraveghere de martorul Matara P., agent de pază, care a urmărit-o pe inculpată, așteptând-o la casă. Inculpata a achitat doar produsele din coș, fără a le plăti și pe cele aflate în geanta sa, reușind să treacă de linia caselor de plată unde a fost oprită de martor. Acesta a verificat geanta inculpatei, constatând prezența produselor în discuție, inculpata recunoscând intenția sustragerii acestora.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante în conformitate cu care agenții din cadrul Secției 4 poliție au fost sesizați în legătură cu reținerea unei persoane de personalul de pază din cadrul Kaufland. Deplasându-se la fața locului au identificat persoana în discuție, constatând că este vorba de inculpata N. C., asupra căreia au fost găsite mai multe produse (enumerate în cuprinsul procesului verbal), în valoare totală de 167,1 lei. Constatările din cuprinsul acestui înscris se coroborează cu declarațiile martorului Matara P., agent de pază în cadrul Kaufland, care a relatat că a observat-o pe camerele de supraveghere pe inculpată introducând produse în geantă, astfel că a urmărit-o, constatând că a trecut de case fără a achita acele produse. Martorul a procedat la oprirea acesteia, la verificare fiind descoperite și produsele care au fost inventariate conform bonului anexat (fila 10 dosar urmărire penală), valoarea totală a acestora ridicându-se la suma de 167,10 lei.
Inculpata a recunoscut săvârșirea faptei, în cuprinsul declarației oferite în faza de urmărire penală relatând că, aflându-se întâmplător în B., a hotărât să sustragă bunuri din magazinul Kaufland astfel că a încărcat câteva produse în coș iar altele le-a introdus în geantă. La casă a plătit doar contravaloarea bunurilor din coș fiind ulterior oprită de agenții de pază care, verificându-i conținutul genții, au constatat prezența produselor sustrase.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatei care, în ziua de 16.11.2012, ora 16.30, a pătruns în magazinul Kaufland din B., de unde a sustras mai multe bunuri alimentare și nealimentare (iaurturi, săpun, deo spray, piept de pui, gel de duș, unt etc.), în valoare totală de 167,10 lei, pe care le-a introdus în geantă, trecând apoi de linia caselor fără a achita contravaloarea acestora întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. e Cod penal, în prezent infracțiunea de furt prevăzută de art. 228 al. 1 Noul Cod Penal.
S-a constatat că de la data comiterii faptei și până la momentul soluționării prezentei a existat o succesiune de legi penale însă în ambele variante infracțiunea de furt este reglementată, sub aspectul conținutului său, într-o modalitate identică. Astfel, sub aspectul laturii obiective, există în fiecare caz o acțiune de luare a unor bunuri din detenția posesorului legal, fără consimțământul acestuia, producându-se rezultatul prevăzut de lege, respectiv o micșorare a patrimoniului persoanei vătămate, între acțiune și urmarea socialmente periculoasă existând un raport de cauzalitate directă. Sub aspectul laturii subiective, inculpata a acționat cu intenție directă, urmărind producerea rezultatului păgubitor, existând și scopul însușirii pe nedrept a bunurilor sustrase.
Instanța a avut vedere și faptul că în vechiul Cod penal fapta reprezenta infracțiunea de furt calificat, fiind săvârșită într-un loc public, fiind incident art. 209 al.1 lit. e Cod penal, în timp ce în noul Cod penal comiterea infracțiunii într-un loc public nu mai constituie o circumstanță care să califice infracțiunea de furt.
Pentru alegerea legii penale mai favorabile în privința inculpatei instanța a dat eficiență limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, constatând că sub imperiul vechii reglementări pedeapsa era închisoarea între 3 și 15 ani în timp ce art. 228 Noul Cod Penal prevede o pedeapsă cu închisoarea între 6 luni și 3 ani, alternativ cu amenda. Pe cale de consecință, s-a constatat că legea penală mai favorabilă o constituie Noul Cod penal.
Astfel, la individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatei pentru infracțiunea reținută în sarcina sa instanța a avut în vedere dispozițiile art. 74 Noul Cod Penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după comiterea infracțiunii și elementele de natură a caracteriza persoana inculpatului.
În raport de acestea, instanța a reținut că inculpata a sustras în special produse alimentare, de mică valoare, pe fondul dificultăților financiare ale familiei din care face parte, toate acestea demonstrând un grad de periculozitate mai redus. Pe de altă parte nu se poate ignora că aceasta a fost sancționată administrativ de un număr impresionant de ori pentru fapte similare și chiar a fost condamnată definitiv pentru infracțiunea de furt, fără ca acest lucru să ducă la modificarea comportamentului său. În raport de repetabilitatea activității infracționale a inculpatei, instanța a ales dintre sancțiunile alternative prevăzute de lege pedeapsa închisorii într-un cuantum ușor mai ridicat decât minimul special, astfel cum a fost stabilit ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 396 al. 10 Noul Cod de procedură penală.
În același timp instanța a avut în vedere că din fișa de cazier a rezultat că inculpata a fost condamnată anterior la pedeapsa de 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 1288/2012 a Judecătoriei Miercurea C., definitivă la data de 30.10.2012, executarea acestei pedepse fiind suspendată condiționat pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
Inculpata a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune în interiorul acestui termen de încercare și, raportat la cuantumul pedepsei aplicate inițial, nu sunt îndeplinite condițiile pentru reținerea stării de recidivă postcondamnatorie conform art. 43 al. 1 Noul Cod Penal, fiind însă incidente dispozițiile privind pluralitatea intermediară conform art. 44 al. 1 Noul Cod Penal.
În ceea ce privește regimul sancționator, urmează a se da eficiență dispozițiilor speciale care guvernează instituția suspendării condiționate, constatându-se că, în conformitate cu prevederile art. 15 al. 2 din Legea 187/2012 regimul suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute la alineatul 1, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969.
Prin urmare, raportat la dispozițiile din acest Cod penal, și reținând că noua infracțiune este una intenționată și a fost săvârșită în interiorul termenului de încercare, instanța, în baza art. 83 Cod penal a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1288/2012 a Judecătoriei Miercurea C., pedeapsă care se va executa alăturat celei aplicate prin prezenta.
Raportat la art. 12 din Legea 187/2012, instanța a constatat că pedeapsa complementară și cea accesorie trebuie aplicate conform legii în baza căreia s-a făcut și aplicarea pedepsei principale, în speță noul Cod penal. În raport cu acesta a constatat că nu este obligatorie aplicarea unei pedepse complementare și, de asemenea, a apreciat că nu se impune aplicarea unei astfel de pedepse raportat la gradul de pericol social mai redus al faptei deduce judecății. Pe cale de consecință, nefiind aplicate pedepse complementare, nu se pot aplica nici pedepse accesorii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul legal, la inculpata N. C., invocând faptul că a săvârșit fapta datorită bolilor grave psihice de care suferă, invocând decizia medicală asupra capacității de muncă, care atestă faptul că această capacitate este pierdută. Se solicită aplicarea unei pedepse pe care să nu ar trebui să o execute datorită bolilor grave de care suferă.
În apel au fost depuse înscrisuri de către inculpată: copia cărții de identitate, copia deciziei medicale asupra capacității de muncă, precum și copii ale unor acte medicale ale fiicei inculpatei, iar inculpata N. C. la termenul de judecată din 8 septembrie 2014 nu a dorit să dea o nouă declarație în fața instanței de apel în condițiile art. 83 lit. a din Codul de procedură penală.
În motivarea orală a apelului inculpatei N. C. la termenul de judecată din 8 septembrie 2014, s-a solicitat să se dispună ca modalitate de executare suspendarea sub supraveghere, arătându-se că inculpata nu a săvârșit prezenta faptă în stare de recidivă, are grave tulburări emoționale și mintale și a săvârșit fapta din cauza sărăciei.
Examinând cauza potrivit art. 420 din Codul de procedură penală, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, se constată că apelul formulat este nefondat pentru următoarele considerente :
Raportat la incidența legii penale mai favorabile se constată că instanța de fond a stabilit în mod corect că fapta inculpatei N. C., care, în ziua de 16.11.2012, ora 16.30, a pătruns în magazinul Kaufland din B., de unde a sustras mai multe bunuri alimentare și nealimentare (iaurturi, săpun, deo spray, piept de pui, gel de duș, unt etc.), în valoare totală de 167,10 lei, pe care le-a introdus în geantă, trecând apoi de linia caselor fără a achita contravaloarea acestora întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. e Cod penal, în prezent infracțiunea de furt prevăzută de art. 228 al. 1 Noul Cod Penal.
În speță legea penală mai favorabilă este legea nouă, limitele speciale ale pedepsei fiind cuprinse între 6 luni și 3 ani sau amendă, în timp ce pentru infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin din Codul penal din 1969, pedeapsa era închisoarea de la unu la 5 ani, circumstanța agravantă prevăzută de art. 209 alin. 1 lit. e din Codul penal din 1969 fiind dezincriminată.
Pedeapsa aplicată inculpatei N. C. se situează între limitele de pedeapsă stabilite prin noul Cod penal, raportat și la dispozițiile art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, incidente în cauză, fiind corect individualizată în raport de dispozițiile art. 74 din noul Cod penal, în raport de împrejurările comiterii infracțiunii, starea de pericol creată și datele care caracterizează persoana acesteia, inculpata săvârșind prezenta faptă la data de 16.11.2012 în timpul termenului de încercare al suspendării condiționate a unei pedepse de 6 luni închisoare, aplicată printr-o sentință rămasă definitivă la data de 30.10.2012, deci la mai puțin de o lună de la începerea termenului de încercare, pedeapsa închisorii aplicată anterior în regim de suspendare condiționată neatingându-și scopul prevenirii de săvârșire de noi infracțiuni.
În plus, la fel ca și instanța de fond, se remarcă în apel că inculpatei N. C. i-au fost aplicate anterior 15 amenzi administrative pentru săvârșirea unor fapte de furt, ceea ce denotă perseverenta infracțională a acestei inculpate în săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni.
Instanța de fond a făcut în mod corect aplicarea dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 187/24.10.2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, regimul suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969 menținându-se și după . Codului penal.
Astfel dispozițiile revocării suspendării condiționate prevăzute de art. 83 din Codul penal din 1969 sunt obligatorii, iar urmare revocării, se dispune executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
Potrivit deciziei nr. 1/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 83 alin. 1 din Codul penal stabilește că: 1. Suspendarea condiționata a executării pedepsei nu poate fi dispusă pentru pedeapsa stabilită în cazul săvârșirii în cursul termenului de încercare a unei infracțiuni intenționate sau praeterintenționate, pedeapsa la care a fost cumulată o altă pedeapsă, ca urmare a revocării suspendării condiționate a executării acestei din urma pedepse, chiar și în cazul îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 81 din Codul penal. 2. Suspendarea condiționată a executării nu poate fi dispusă nici în ceea ce privește pedeapsa rezultantă, obținută prin aplicarea mecanismului prevăzut de art. 83 alin. 1 din Codul penal.”
Astfel pentru pedeapsa rezultantă singura modalitate de executare este cea a detenției, neputându-se dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate.
Din actele medicale depuse nu rezultă care este boala de care suferă inculpata N. C., neexistând vreo dovadă care să conducă instanța la concluzia că ar fi incidentă cauza de neimputabilitate a iresponsabilității în condițiile art. 28 din Codul penal, inculpata având doar pierdută la cel puțin jumătate capacitatea de muncă.
În aceste condiții, raportat la dispozițiile art. 421 pct. 1 lit. b din Codul de procedură penală, urmează a fi respins ca nefondat apelul declarat de inculpata N. C., împotriva sentinței penale nr. 1592/17.06.2014 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, pe care o va menține.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga inculpata N. C. la plata sumei de 100 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare. Suma de 150 de lei, reprezentând onorariul interpretului, se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive,
În numele legii
Decide:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpata N. C., împotriva sentinței penale nr. 1592/17.06.2014 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, avocat C. L., care se plătește Baroului B.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă inculpata N. C. la plata sumei de 100 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare. Suma de 150 de lei, reprezentând onorariul interpretului, se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 2 octombrie 2014.
Președinte, Judecător,
S. F. M. Ș.
GREFIER,
A. O.
Red. M.Ș./22.01. 2015
Tehnoredact. A.O./22.01.2015/4 ex.
Jud. fond C. M.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 396/2014. Curtea... → |
|---|
