Prelungire arestare preventivă. Art.234 NCPP. Decizia nr. 47/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 47/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 22-08-2014
ROMÂNIA
C. DE A. B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.47/U DOSAR NR._
Ședința publică din 22 august 2014
Instanța constituită din:
Complet de judecată CJDLV9:
judecător de drepturi și libertăți – N. H.
Grefier – A. O.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror C. A. – din cadrul Parchetului de pe lângă C. de apel B.
Pe rol fiind soluționarea contestațiilor formulate de inculpații R. S., T. V. și L. A. împotriva Încheierii Camerei de Consiliu nr. 77/UP din data de 19 august 2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, susținerile, întrebările și răspunsurile părților prezente, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul-inculpat R. S., în stare de arest preventiv, (reținut în Arestul IPJ B.) asistat de avocat Miniscloux A., apărător desemnat din oficiu, contestatorul-inculpat T. V., în stare de arest preventiv, (reținut în Arestul IPJ B.) asistat de avocat S. C. T. și contestatorul-inculpat L. A., în stare de arest preventiv, (reținut în Arestul IPJ B.) asistat de apărător ales, avocat B. A.-M. și de apărător desemnat din oficiu, avocat S. C..
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Avocat din oficiu S. C. pentru contestatorul-inculpat L. A. solicită instanței să constate încetată delegația din oficiu, urmare a prezentării apărătorului ales.
Instanța constată încetată de drept delegația doamnei avocat S. C. și potrivit art. 6 din Protocolul nr._/2008 privind plata onorariilor pentru avocații care acordă asistența juridică din oficiu în materie penală, acordă onorariul parțial în cuantum de 25 de lei, reprezentând 25% din suma care i s-ar fi cuvenit dacă prestația ar fi fost integral realizată.
Întrebații fiind, apărătorii arată că au luat legătura cu inculpații.
Instanța procedează la verificarea identității inculpaților R. S., Teorodescu V. și L. A., date ce corespund cu cele aflate la dosarul cauzei.
Totodată, instanța aduce la cunoștință inculpaților motivul pentru care sunt prezentați în fața Curții de A. B., respectiv pentru soluționarea contestațiilor pe care le-au formulat împotriva Încheierii Camerei de Consiliu din data de 19.08.2014 pronunțată de Tribunalul B. prin care s-a prelungit măsura arestării preventive a inculpaților R. S., T. V. și L. A. pe o perioadă de 30 de zile.
La întrebarea instanță dacă sunt cereri de formulat, atât apărătorii inculpaților, cât și reprezentantul parchetului, arată că nu au cereri de formulat.
Nefiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul în susținerea contestaților formulate.
Avocat din oficiu Miniscloux A. pentru contestatorul-inculpat R. S., având cuvântul, solicită admiterea contestației împotriva încheierii nr. 7/UP din 19.08.2014 pronunțată de Tribunalul B. și, pe cale de consecință, respingerea propunerii de prelungire a arestării preventive în baza art. 237 din Cod de procedură penală, pentru faptul că nu sunt îndeplinite niciuna dintre condițiile prevăzute de art. 233 din Cod de procedură penală. Solicită a se avea în vedere că inculpatul a colaborat cu organele de urmărire penală, nu s-a sustras în niciun fel de la urmărirea penală, a recunoscut săvârșirea faptei, iar la dosarul cauzei nu există probe că ar împieta în vreun fel cursul urmăririi penale. Totodată, solicită să se aibă în vedere și circumstanțele persoanele ale inculpatului, faptul că are un copil de 8 ani în întreținere, iar soția acestuia a suferit două intervenții chirurgicale care o împiedică să aibă grijă într-un mod corespunzător de acest copil minor.
Față de toate aceste considerente, solicită admiterea contestației și, rejudecând, respingerea propunerii de prelungire a arestării preventive. În subsidiar, în baza art. 237 al. 2 Cod procedură penală solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură mai ușoară, respectiv cea prevăzută la art. 202 alin. 4 lit. d din Codul de procedură penală, respectiv măsura arestării la domiciliu.
Avocat din oficiu S. C. T. pentru contestatorul-inculpat T. V., având cuvântul, susține faptul că, într-adevăr, acest inculpat nu a recunoscut fapta și acesta are o altă explicație. Însă, acest aspect urmează să se stabilească la fond și din ceea ce i-a relatat inculpatul, acesta urmează să propună spre audiere și alți martori. La acest moment se discută contestație formulată de către inculpat împotriva încheierii Tribunalului B. prin care s-a dispus prelungirea arestării preventive, măsură pe care o consideră excesivă. Nu se poate sacrifica libertatea individuală pentru o simplă supoziție, deoarece și celălalt coinculpat are aceeași poziție de nerecunoaștere a comiterii acestei infracțiuni. De asemenea, solicită să se aibă în vedere și faptul că inculpatul T. V. are două locuri de muncă, și anume, este angajat la ITC cu contract individual de muncă și la o societate Amco unde prestează servicii publicitare, pentru ambele muncii remunerate inculpatul i-a relatat că poate să prezinte contractele individuale de muncă. Mai mult, are în întreținere o fetiță minoră în vârstă de 14 ani, iar soția acestuia a decedat, astfel încât inculpatul este singurul susținător al acestui minor.
Totodată, solicită a se observa că până la acest moment nu există niciun indiciu din care să reiasă că inculpatul cercetat în stare de libertate ar influența vreun martor, ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului sau ar încerca să pună în pericol ordinea publică.
Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea contestației, desființarea încheierii atacate și, rejudecând cauza, să nu se mai prelungească măsura arestării preventive. În subsidiar, solicită schimbarea măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai ușoară, și anume, arestul la domiciliu sau liberarea pe cauțiune.
Avocat ales B. A.-M. pentru contestatorul-inculpat L. A., având cuvântul, solicită admiterea contestației, desființarea încheierii nr. 77 din 19.08.2014 a Tribunalului B. și cu ocazia rejudecării respingerea propunerii de prelungire a arestării preventive. În considerentele încheierii atacate se reține împrejurarea că toți cei trei inculpați prezintă pericol public pentru ordinea publică. Din actele de la dosar, din punctul său de vedere situația este total diferită a unuia față de celălalt. Inculpatul L. A. este cercetat pentru trei fapte penale în comparație cu celălalt coinculpat R. S. care este cercetat pentru peste zece fapte penale în acest dosar. În atare situație, consideră că nu se poate pune pe picior de egalitate pericolul și periculozitatea inculpaților la acest moment.
De asemenea, prin aceeași încheiere se arată că există suspiciuni rezonabile că cei trei inculpați ar fi putut săvârși infracțiunile care li se rețin în sarcină. A se observa faptul că nu există nicio probă certă din care să rezulte că inculpatul L. A. s-ar face vinovat de săvârșirea vreunei fapte de tentativă la înșelăciune, uz de fals și trafic de influență. Mai mult, din probatoriul administrat în dosar nu rezultă că inculpatul L. ar fi știut de acele contracte false. La dosarul cauzei există decât declarația coinculpatului R. S. prin care se spune că cei doi coinculpați știau de falsitatea și neveridicitatea contractelor. Această poziție este o simplă declarație care nu este susținută de nicio altă probă, cum ar fi convorbiri telefonice. Cei doi coinculpați T. V. și L. A. nu au fost prezenți nici la încheierea contractelor, nici la semnarea lor. Nici măcar denunțătorul A. Ș. nu confirmă ceea ce susține inculpatul R.. La momentul când inculpații R. și T. le-au perceput vizual, contractele erau deja semnate, se știa despre ele de către R. și A.. Mai mult, solicită să se aibă în vedere și de o circumstanță deosebită despre care a aflat la acest moment procesual, faptul că inculpatul are un copil minor de 2 ani în întreținere, sens în care depune la dosar certificatul de naștere al minorului și consideră că și pentru acest motiv bine întemeiat, inculpatul poate fi cercetat în stare de libertate. Acesta a relatat tot ce a știut în legătură cu faptele reținute, fapt confirmat și de declarația celuilalt coinculpat T..
Pentru toate aceste motive, solicită cercetarea inculpatului în continuare în stare de libertate și, în subsidiar, înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura controlului judiciar.
Reprezentantul Ministerului Public, consideră că încheierea nr. 77/UP din data de 19.08.2014 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului B. prin care s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul B. de prelungirea măsurii arestării preventivă față de cei trei inculpați R. S., T. V. și L. A. este legală și temeinică.
Inițial, cei trei inculpați au fost arestați preventiv pentru anumite fapte, însă pe parcursul urmăririi penale în decursul celor 30 de zile de la care s-a dispus arestarea preventivă au fost descoperite fapte noi săvârșite de cei trei inculpați și de alte persoane, astfel, s-a extins urmărirea penală și dosarul a devenit în opinia acuzării unul complex, iar cei trei inculpați sunt cercetați și pentru alte fapte. În atare situație, judecătorul de drepturi și libertăți a considerat că măsura preventivă dispusă inițial de instanță față de cei trei inculpați este oportună și în acest moment, analizând cu foarte mare atenție toate elementele și actele de la dosar și a considerat că această măsură se impune a fi prelungită, motiv pentru care a prelungit măsura arestării preventive. În atare situație, contestațiile formulate de către cei trei inculpați în opinia parchetului sunt neîntemeiate, motiv pentru care solicită respingerea lor.
Contestatorul-inculpat R. S., personal, având ultimul cuvânt, învederează faptul că și-a recunoscut faptele, a colaborat cu organele de urmărire penală, a pus la dispoziție toată documentația. A se avea în vedere că ceilalți coinculpați au declarat că el nu știa despre acele contracte și urmează ca pe parcursul procesului să se stabilească exact faptele fiecăruia și vinovăția lor. Solicită schimbarea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
Contestatorul-inculpat T. V., personal, având ultimul cuvânt, susține că din referatul parchetului se poate observa că are un sigur raport în legătură cu faptele ce îi sunt reținute în sarcină, și anume, faptul că a participat la această faptă. Solicită a se schimba măsura arestării preventive cu măsura controlului judiciar sau cu cea a arestului de domiciliu pentru a-și putea crește copilul pe care îl are în întreținere. Învederează că are două locuri de muncă din care își întreține familia și dacă rămâne în arest își pierde slujba. Soția sa a decedat, în prezent trăiește în concubinaj și concubina sa nu este obligată să-i crească copilul. A se avea în vedere faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale, acum 9 ani de zile a mai avut o faptă penală pentru care a fost condamnat la o pedeapsă de 6 luni cu suspendare. Totodată, solicită să se ia în considerare și faptul că este bolnav de inimă, copilul trebuie să înceapă școala și faptul că își poate pierde serviciul.
Contestatorul-inculpat L. A., personal, având ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii de schimbare a măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu sau măsura controlului judiciar. Învederează că o să-și demonstreze nevinovăția în instanță, pentru că nu se poate ca pe baza unei declarație să fie ce4rcetat în calitate de inculpat, atât el cât și T.. Extinderea cercetării penale privește doar acest dosar și consideră că acest lucru se putea constata încă de la început. Nu sunt implicați cu nimic altceva. Consideră că au fost atrași în această cursă. Învederează că are o situație familială destul de grea, are un tată bătrân în vârstă de 80 de ani, un copil în întreținere, a avut un serviciu stabil, nu a mai avut conflicte cu legea penală, s-a prezentat ori de câte ori a fost chemat în fața organelor de cercetare penală. Solicită a i se acorda o șansa pentru a se putea apăra în libertate, pentru că privat de libertate nu are posibilitatea de a lua legătura cu apărătorul său ales, deoarece nu mai primesc cartele telefonice, motiv pentru care nu și-a putut contacta avocatul la termenul când s-a discutat propunerea parchetului de prelungire a măsurii arestării preventive. Solicită admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura controlului judiciar.
Instanța rămâne în pronunțare.
JUDECĂTORUL DE DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI
Deliberând asupra contestațiilor penale de față:
Constată că prin încheierea nr. 77/UP/19.08.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal_ a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul B. și în baza dispozițiilor art. 234 și următoarele Cod procedură penală a prelungit măsura arestării preventive a inculpaților inculpații R. S., T. V. și L. A. pe o perioadă de 30 de zile pentru fiecare dintre inculpații indicați, respectiv începând cu data de 23.08.2014 și până la 21.09.2014 inclusiv.
Au fost respinse cererile inculpaților de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai blândă.
Pentru a pronunța această hotărâre Judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul B. a reținut că prin referatul din 18.08.2014 Ministerul Public, P. de pe lângă Tribunalul B. a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților R. S., T. V. și L. A. pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 23.08.2014 și până la 21.09.2014 inclusiv arătându-se în motivarea solicitării că la dosar există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și ulterior arestarea lor preventivă.
Suspiciunea rezonabilă în cauză privește infracțiuni de corupție și infracțiuni de fals, aflate în concurs real etiologic, și pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care provin inculpații, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoanele acestora, se constată că privarea lor de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică. Temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpaților și există temeiuri noi care justifică prelungirea măsurii, conform art. 234 alin. 1 Cod procedură penală.
Ca urmare a efectuării actelor de cercetare penală, în cauză au fost constatate fapte noi și alți participanți făptuitori, procurorul dispunând extinderea urmăririi penale în cauză, efectuarea în continuarea a urmăririi penale și punerea în mișcare a acțiunii penale, față de inculpatul R. S. (prin ordonanța din data de 11.08.2014, ora 08,00, pentru încă 12 fapte penale) și față de inculpații T. V. și L. A. (prin ordonanța din data de 18.08.2014, ora 08,00, pentru încă o faptă penală).
Au fost descoperite fapte noi în sarcina inculpaților și participarea altor persoane la săvârșirea infracțiunilor astfel reținute, prin ordonanțele procurorului din data de 11.08.2014, ora 08,00și din data de 18.08.2014, ora 08,00, dispunându-se în acest sens față de inculpatul R. S. reținerea a încă 12 fapte penale de înșelăciune (în formă agravantă) și fals iar față de inculpații T. V. și L. A. reținerea a încă unei complicități la înșelăciune în formă agravantă pentru fiecare.
Urmărirea penală este în desfășurare și urmează a fi stabilite împrejurările în care au fost săvârșite infracțiunile pentru care s-a dispus extinderea cercetărilor în cauză, precum și identificarea și tragerea la răspundere penală a altor participanți, precum suspectul H. B. V., pentru care procurorul a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale prin ordonanța din data de 13.08.2014, ora 08,00, sub aspectul participării la comiterea unor infracțiuni de înșelăciune și fals.
Analizând propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, formulată de către P. de pe lângă Tribunalul B., judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului B. a reținut următoarele:
Prin Încheierea nr. 68/UP pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului B. la data de 23.07.2014, în dosarul nr._, rămasă definitivă prin Decizia Penală nr. 41/U din data de 28.07.2014 a Curții de A. B. - s-a dispus admiterea propunerii formulate de P. de pe lângăTribunalul B. și, în consecință s-a dispus arestarea preventiva a inculpaților R. S., T. V. și L. A. relativ la aceștia emițându–se mandate de arestare preventivă pe o durată de 30 de zile, respectiv de la 24.07.2014 și până la data de 22.08.2014, inclusiv .
S-a reținut prin hotărârea de arestare, în mod definitiv, că există la acest moment în cauză „ suspiciunea rezonabilă” avută în vedere de art. 223 al 1 Cod procedură penală în sensul că inculpații R. S., T. V. și L. A., ar fi putut săvârși infracțiunile ce li se impută de către P. de pe lângăTribunalul B. dar și că apare ca incident temeiul procesual avut în vedere de art. 223 al 2 Cod procedură penală relativ la inculpații menționați.
Este vorba, bineînțeles, de o autoritate de lucru judecat „ provizorie” care nu poate fi ignorată însă în lipsa unor elemente probatorii care ar contura o altă situație decât cea reținută la pronunțarea încheierilor indicate.
În sensul celor arătate judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului B. a reținut următoarele:
În primul rând există în cauză „ probele” vizate de art. 202 al. 1 Noul Cod de procedură penală și de art. 223 al 1 Noul Cod de procedură penală din care rezultă suspiciunea rezonabilă în sensul că inculpații R. S., T. V. și L. A., ar fi putut săvârși infracțiunile ce li se impută de către P. de pe lângăTribunalul B..
În cauză nu au intervenit elemente probatorii esențialmente noi de natură a înlătura sau modifica incidența art. 223 al 1 Cod de procedură penalăîn favoarea inculpaților indicați, ci din contră au fost realizate extinderi ale urmăririi penale cu privire la alte fapte relativ la mai mulți dintre aceștia, în sarcina lor reținându-se și comiterea altor infracțiuni.
Judecătorul de drepturi și libertăți nu este ținut a analiza cu ocazia examinării fiecărei cereri sau propuneri formulate în cauză, în amănunt, probele existente la dosarul cauzei ci, în mod necesar, trebuie a examina în ce măsură – din perspectiva art. 202 al. 1 Noul Cod de procedură penală sau ale art. 223 al 1 Cod de procedură penală – subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților ori, așa cum s-a arătat, nu au intervenit nici un fel de elemente probatorii noi de natura a modifica sau a determina dispariția incidenței acestor texte procesuale .
Inculpații T. V. și L. A., prin susținerile lor, continuă să nege comiterea faptelor ce li se impută – ceea ce este dreptul lor procesual – însă, așa cum s-a arătat, esențial este actualmente că mai mulți judecători din cadrul Tribunalului B. sau Curții de A. B. – ce au analizat inițial propunerea de arestare a inculpatului dar și contestațiile exercitate de către inculpați împotriva încheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă sau cereri de înlocuire a măsurii arestării preventive, contestația împotriva acestei din urmă încheieri – au apreciat ca existentă în cauză “suspiciunea rezonabilă” vizată de actualmente de art. 202 al 1 Cod de procedură penală în sensul că toți inculpații ar fi putut comite infracțiunile ce li se impută de către P. de pe lângăTribunalul B..
O reiterare a acestei discuții – în lipsa unor elemente probatorii noi și a unor probe în apărare pe care au posibilitatea să le solicite inculpații, personal, prin avocați sau prin propriile declarații – apare în prezent ca inutilă și lipsită de fundament juridic.
Practica și literatura juridică în materie – atât cea internă dar și cea conturată de jurisprudența C.E.D.O – relevă constant faptul că probele (elementele probatorii) ce pot justifica detenția provizorie a unei persoane, sub forma arestului preventiv în cauza de față, nu echivalează – necesarmente – cu cele ce pot fundamenta condamnarea acesteia, așa cum par a aprecia unii dintre apărătorii inculpaților.
Interpretarea dată art. 5 par. 1 lit. c. din Convenția Europeană a Drepturilor Omului de către C. Europeană care a arătat că „existența unor motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală presupune fapte sau informații de natură a convinge un observator obiectiv că persoana în cauză a putut comite infracțiunea pentru care este arestată”(CEDH, 30 august 1990, Fox, Campbell .- Uni) a fost verificată, în repetate rânduri, în cauza de față privitor la fiecare dintre inculpații R. S., T. V. și L. A..
Fără a analiza în amănunt, probele existente la dosarul cauzei judecătorul de drepturi și libertăți s-a rezumat a observa că inculpatul R. S. a recunoscut faptele comise, precizând că inculpații T. V. și L. A. aveau cunoștință de caracterul nereal al documentelor prezentate și înmânate apoi denunțătorului, înțelegându-se între ei să apeleze la cunoștințele lor din domeniul respectiv și anume M. I., lider de sindicat, apropiat al lui L. A. și respectiv „domnul director M. de la Direcția de Linii din cadrul SNCFR infrastructură”, un apropiat al lui T. V., pentru sprijinirea denunțătorului în derularea unor afaceri de acest fel cu structuri CFR.
In al doilea rând judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat că subzistă și temeiul procesual anterior vizat de art. 223 al 2 Noul Cod de procedură penală privitor la inculpații R. S., T. V. și L. A..
Apărătorii inculpaților menționați au făcut referire la criteriile expres vizate de art. 223 al 2 Cod de procedură penală, or, tocmai prin prisma acestor criterii – ce bineînțeles trebuie examinate coroborat și nu în mod singular - judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului B. a reținut incidența actuală a textului procesual indicat relativ la fiecare dintre inculpații indicați.
Astfel „ gravitatea faptelor “ sau „ modul și circumstanțele de comitere a acestora” se constituie în criterii neechivoce, consacrate legislativ de Cod de procedură penală, de natură a justifica și actualmente privarea de libertate a acestor inculpați, văzând natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților și consecințele acestora, numărul mare de fapte penale cu privire la care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, precum și antecedența penală a fiecărui inculpat ce relevă perseverența infracționala a acestora.
Fapta de „trafic de influență” pentru care s-a dispus inițial arestarea preventivă este legată de afaceri comerciale cu unități comerciale de stat și are ca obiect plata unor valori deosebit de mari, peste 500.000 de euro,suma pretinsă pentru traficarea influenței fiind mascată în comisioane de alte sute de mii de euro aspect care ridică în mod deosebit pericolul social al faptei de corupție.
Măsura arestării preventive apare și actualmente ca proporțională cu gravitatea acuzației și ca necesară în scopul prevenirii săvârșirii unor alte infracțiuni dar și pentru buna desfășurare a procesului penal și apărarea ordinii publice, având în vedere că toți cei trei inculpați R. S., T. V. și L. A. sunt cunoscuți cu antecedente penale și administrative de același fel, privind infracțiuni de înșelăciune, delapidare sau evaziune fiscală.
Toate aceste aspecte relevă, în mod coroborat, că privarea de libertate a inculpaților R. S., T. V. și L. A., sub forma arestului preventiv, apare și actualmente ca necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Este evidentă reacția opiniei publice în cazul în care organele judiciare nu ar acționa suficient de ferm împotriva manifestărilor infracționale cu un accentuat pericol social ale persoanelor care înțeleg să obțină în mod facil sume mari de bani prin comiterea de infracțiuni de corupție legate de afaceri comerciale cu unități comerciale de stat.
„Opinia publică” respectivă – concept discutat deseori în literatura juridică penală, ce rezidă din altă noțiune, aceea de „ ordine publică” avută în vedere de art. 223 al 2 Cod de procedură penală – se constituie din persoanele ce înțeleg să obțină venituri în mod onest, prin prestarea unor activități licite și care au luat sau ar putea lua la cunoștință că persoane fără preocupări similare (corecte în raport cu legea penală ) obțin sau încearcă să obțină în mod facil sume mari de bani prin anumite activități de natură infracțională.
Este de observat și că ținerea inculpaților R. S., T. V. și L. A. la dispoziția organelor judiciare – sub forma arestului preventiv vizat de art. 202 al 4 lit. e Cod de procedură penală - este necesară pentru lămurirea stării de fapt și pentru atingerea scopurilor vizate de art. 202 al 1 din Noul Cod de procedură penală având în vedere și faptul că au fost realizate extinderi ale urmăririi penale cu privire la alte fapte relativ la mai mulți dintre inculpați, în sarcina lor reținându-se și comiterea altor infracțiuni.
Este de observat și perioada de timp sau numărul de persoane ce par a fi fost implicate în activitatea infracțională reținută de către P. de pe lângăTribunalul B., toateaceste persoane părând a înțelege să obțină facil venituri consistente urmare a acestei activității infracționale .
Aspectele subliniate de inculpați – situație familială, stare de sănătate, necesitatea „conservării” unui loc de muncă etc. – nu pot prevala în prezent, la mai puțin de o lună de la arestarea lor preventivă, în raport de cele arătate privitor la gradul de pericol social al faptelor ce li se impută acestora sau la antecedența lor penală.
Trecerea timpului este evident un factor de natură a modifica “intensitatea” temeiului procesual vizat de art. 223 al 2 Cod procedură penală însă gradul de pericol social al unor fapte penale grave, personalitatea unor inculpați, momentul procesual sunt și ele criterii neechivoce în stabilirea subzistenței sau nu a acestui temei.
Judecătorul de drepturi și libertăți a considerat că - pentru atingerea în bune condiții a scopurilor vizate de art. 202 al 1 din Noul Cod de procedură penală și prin examinarea coroborată a criteriilor prevăzute de art. 223 al 2 Noul Cod de procedură penală - o altă măsură preventivă, mai puțin severă, nu apare actualmente ca suficientă cum consideră apărătorii inculpaților R. S., T. V. și L. A..
Astfel, relativ la cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de către inculpații menționați, urmare a examinării criteriilor vizate de art. 223 al 2 Noul Cod de procedură penală respectiv „pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia”, judecătorul de drepturi și libertăți constată că privarea de libertate – sub forma arestului preventiv - a inculpaților apare și actualmente ca necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Împotriva acestei hotărâri au formulat contestație inculpații R. S., T. V. și L. A. criticând-o pentru netemeinicie și solicitând desființarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri legale și temeinice prin care să se respingă solicitarea parchetului de prelungire a măsurii arestării preventive iar în subsidiar să se înlocuiască această măsură cu o altă măsură preventivă mai blândă: arestul la domiciliu sau controlul judiciar.
În motivarea contestației formulate contestatorul-inculpat R. S. a arătat prin intermediul avocatului că nu sunt îndeplinite niciuna dintre condițiile prevăzute de art. 233 din Cod de procedură penală. Inculpatul a colaborat cu organele de urmărire penală, nu s-a sustras în niciun fel de la urmărirea penală, a recunoscut săvârșirea faptei, iar la dosarul cauzei nu există probe că ar împieta în vreun fel cursul urmăririi penale. Totodată, solicită să se aibă în vedere și circumstanțele persoanele ale inculpatului, faptul că are un copil de 8 ani în întreținere, iar soția acestuia a suferit două intervenții chirurgicale care o împiedică să aibă grijă într-un mod corespunzător de acest copil minor.
În subsidiar s-a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură mai ușoară, respectiv cea prevăzută la art. 202 alin. 4 lit. d din Codul de procedură penală, respectiv măsura arestării la domiciliu.
Contestatorul-inculpat T. V., a arătat în susținerea contestației formulate că, într-adevăr, nu a recunoscut fapta. Însă, acest aspect are legătură cu fondul cauzei, ocazie cu care va propune spre audiere și alți martori. Arestarea preventivă apare excesivă la acest moment în contextul materialului probator de la dosar care nu este în măsură să confirme că inculpatul s-ar face vinovat de comiterea infracțiunilor reținute în sarcina lor. Nu se poate sacrifica libertatea individuală pentru o simplă supoziție, deoarece și celălalt coinculpat are aceeași poziție de nerecunoaștere a comiterii acestei infracțiuni. De asemenea, s-a arătat că prima instanță nu a avut în vedere faptul că inculpatul T. V. are două locuri de muncă, și anume, este angajat la ITC cu contract individual de muncă și la o societate Amco unde prestează servicii publicitare, pentru ambele muncii remunerate inculpatul fiind în măsură să prezinte contractele individuale de muncă. Mai mult, are în întreținere o fetiță minoră în vârstă de 14 ani, iar soția acestuia a decedat, astfel încât inculpatul este singurul susținător al acestui minor.
Totodată, până la acest moment nu există niciun indiciu din care să reiasă că inculpatul cercetat în stare de libertate ar influența vreun martor, ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului sau ar încerca să pună în pericol ordinea publică.
În subsidiar, s-a solicitat schimbarea măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai ușoară, și anume, arestul la domiciliu sau liberarea sub control judiciar.
Inculpatul L. A. a arătat în motivarea contestației formulate că se impune rejudecarea cauzei și respingerea propunerii de prelungire a arestării preventive. În considerentele încheierii atacate se reține împrejurarea că toți cei trei inculpați prezintă pericol public pentru ordinea publică. Din actele de la dosar, din punctul său de vedere situația este total diferită a unuia față de celălalt. Inculpatul L. A. este cercetat pentru trei fapte penale în comparație cu celălalt coinculpat R. S. care este cercetat pentru peste zece fapte penale în acest dosar. În atare situație, consideră că nu se poate pune pe picior de egalitate pericolul și periculozitatea inculpaților la acest moment.
De asemenea, prin aceeași încheiere se arată că există suspiciuni rezonabile că cei trei inculpați ar fi putut săvârși infracțiunile care li se rețin în sarcină. Însă nu există nicio probă certă din care să rezulte că inculpatul L. A. s-ar face vinovat de săvârșirea vreunei fapte de tentativă la înșelăciune, uz de fals și trafic de influență. Mai mult, din probatoriul administrat în dosar nu rezultă că inculpatul L. ar fi știut de acele contracte false. La dosarul cauzei nu există decât declarația coinculpatului R. S. prin care se spune că cei doi coinculpați știau de falsitatea și neveridicitatea contractelor. Această poziție este o simplă declarație care nu este susținută de nicio altă probă, cum ar fi convorbiri telefonice. Cei doi coinculpați T. V. și L. A. nu au fost prezenți nici la încheierea contractelor, nici la semnarea lor. Nici măcar denunțătorul A. Ș. nu confirmă ceea ce susține inculpatul R.. La momentul când inculpații R. și T. le-au perceput vizual, contractele erau deja semnate, se știa despre ele de către R. și A..
Mai mult, circumstanțele personale deosebite ale inculpatului care are un copil minor de 2 ani în întreținere impun cercetarea inculpatului în stare de libertate. Acesta a relatat tot ce a știut în legătură cu faptele reținute, fapt confirmat și de declarația celuilalt coinculpat T..
Pentru toate aceste motive, se impune cercetarea inculpatului în continuare în stare de libertate iar, în subsidiar, înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura controlului judiciar.
Analizând în aplicarea dispozițiilor art. 204 Cod procedură penală raportat la art. 2451 Cod procedură penală hotărârea atacată și ținând seama de actele și lucrările dosarului, C. constată că sunt nefondate contestațiile formulate de inculpații R. S., T. V. și L. A. pentru următoarele considerente:
Potrivit art.5 din CEDO măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune când exista motive verosimile de a bănui că s-a săvârșit o infracțiune sau exista motive temeinice de a crede în posibilitatea săvârșirii de noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
În legislația națională, art. 223 alin.2 Cod procedură penală, prevede că măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Rezultă așadar că potrivit normelor procesuale interne care reglementează în materia arestării preventive, pentru a se putea dispune o astfel de măsură este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: persoana a cărei arestare preventivă se solicită să se găsească în vreuna dintre situațiile enumerate la art.223 alin.2 Cod procedură penalăși arestarea preventivă să fie necesară pentru atingerea scopului prevăzut de art.202 alin.1 Cod procedură penală.
Potrivit art. 234 Cod procedură penală arestarea preventivă a inculpatului poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpatului sau există temeiuri noi care justifică prelungirea măsurii.
Verificând la acest moment procesual necesitatea prelungirii arestării preventive a inculpaților R. S., T. V. și L. A. pe baza actelor și lucrărilor dosarului, C. reține că în mod temeinic a apreciat judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul B. că temeiurile care au determinat arestarea inițială a celor trei inculpați subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, existând totodată probe referitoare la alte fapte penale care pot fi reținute în sarcina inculpaților de natură a justifica prelungirea măsurii.
Astfel, C. reține că inculpații R. S., T. V. și L. A. au fost arestați preventiv prin Încheierea nr. 68/UP/23.07.2014 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului B. în dosarul nr._, pe o durată de 30 de zile, respectiv de la 24.07.2014 și până la data de 22.08.2014, inclusiv.
S-a reținut prin încheierea menționată că la dosar există probe (menționate și analizate minuțios) care conturează suspiciunea rezonabilă că inculpatul R. S. a comis infracțiunea de trafic de influență, prev. de art. 291 alin. 1 Cod penal raportat. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 constând în esență în aceea că la data de 22.07.2014, în jurul orelor 10,00 – 12,00, a primit de la martorul denunțător A. Ș. suma de 5.000 de lei (cinci mii) de lei, susținând că are influență asupra unor funcționari din cadrul Societății Naționale de Transport Feroviar de Marfă „CFR-MARFĂ” S.A. și Companiei Naționale de Căi Ferate „CFR”-S.A. (CFR Infrastructură) și promițând că îi va determina pe aceștia să îndeplinească un act ce intră în îndatoririle lor de serviciu, înmânându-i totodată pentru întărirea convingerii asupra influenței pe care o are asupra funcționarilor un contractul de vânzare cumpărare nr. CZ1/C.34/19.06.2014, aparent încheiat între Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă „CFR-MARFĂ” S.A. și S.C. Zemtrum Prime S.R.L., cu Anexa 1 – Lista mijloacelor fixe supuse valorificării (3 file) și factura cu ., nr. 3247 toate înscrisurile fiind false.
S-a reținut de asemenea că materialul probator de la dosar confirmă suspiciunea rezonabilă că inculpații T. V. și L. A. au comis infracțiunile de complicitate la infracțiunea de trafic de influență, prev. de art. 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 291 alin. 1 Cod penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, constând în esență în aceea că l-au sprijinit pe suspectul R. S. să primească de la martorul denunțător A. Ș. suma de 5.000 de lei (cinci mii) de lei, din care ulterior fiecare a primit suma de 1.600 de lei, întărind convingerea cumpărătorului de influență că atât R. S. cât și ei, au influență asupra unor funcționari din cadrul Societății Naționale de Transport Feroviar de Marfă „CFR-MARFĂ” S.A. și Companiei Naționale de Căi Ferate „CFR”-S.A. (CFR Infrastructură) pe care îi vor determina să îndeplinească acte ce intră în îndatoririle lor de serviciu; cei doi inculpați i-au acordat și sprijin sus-numitului R. S. să folosească contractul de vânzare-cumpărare nr. CZ1/C.34/19.06.2014, ce apare încheiat între Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă „CFR-MARFĂ” S.A. și S.C. Zemtrum Prime S.R.L., cu Anexa 1 – Lista mijloacelor fixe supuse valorificării (3 file) și factura cu ., nr. 3247, din 19.06.2014, între cele două societăți, cunoscând că este fals, în vederea producerea unor consecințe juridice, prin predarea lui martorului denunțător A. Ș..
Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală judecătorul de drepturi și libertăți de la C. de A. B. constată că în mod judicios a apreciat judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul B., pe baza actelor și lucrărilor dosarului de urmărire penală că există în continuare la dosar probe care conformă suspiciunea rezonabilă că inculpații pot fi autorii infracțiunilor pentru care s-a început inițial împotriva lor urmărirea penală, s-a pus în mișcare acțiunea penală și s-a dispus arestarea lor.
Fără a intra în analiza acestor probe, C. reține doar că înscrisurile falsificate predate martorului denunțător A. Ș. (atât de inculpatul R. S. cât și de inculpații T. V. și L. A. prin intermediul inculpatului R. S.), declarațiile inculpatului R. S., ale suspectului T. Elemer și ale martorului denunțător A. Ș., conținutul proceselor verbale de din data de 22.07.2014 privind descoperirea în flagrant a inculpaților R. S., T. V. și L. A., având asupra lor bani din cei dați de denunțător pentru cumpărarea de influență, a procesele-verbale din data de 22.07.2014 privind efectuarea perchezițiilor domiciliare la locuințele inculpatului R. S. și suspectului T. Elemer se coroborează cu conținutul convorbirilor telefonice și comunicărilor ambientale ale inculpaților R. S., T. V. și L. A., precum și ale suspectului T. Elemer despre martorul A. Ș. respectiv cu acesta din urmă și reprezintă tot atâtea mijloace de probă menite să contureze bănuiala rezonabilă că cei trei inculpați pot fi autorii infracțiunilor de infracțiunea de trafic de influență, prev. de art. 291 alin. 1 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și uz de fals, prev. de art. 323 teza I Cod penal în ceea ce-l privește pe inculpatul R. S., complicitate la infracțiunea de trafic de influență, prev. de art. 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 291 alin. 1 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și complicitate la infracțiunea de uz de fals, prev. de art. 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 323 teza I Cod penal în ceea ce-l privește pe inculpatul T. V. și complicitate la infracțiunea de trafic de influență, prev. de art. 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 291 alin. 1 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și complicitate la infracțiunea de uz de fals, prev. de art. 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 323 teza I Cod penal în ceea ce-l privește pe inculpatul L. A.
Cu toate că nici inculpatul T. V. și nici L. A. nu recunosc implicarea lor în traficul de influență, sau uzul de fals, arătând în esență că s-au aflat cu totul întâmplător în localul Wolf unde a avut loc la data de 22.07.2014 întâlnirea dintre martorul denunțător A. Ș. și inculpatul R. S., fiind chemați acolo de inculpatul R. S. pentru a-i acorda cu titlu de împrumut o sumă de bani inculpatului T. V. și că nu cunoșteau absolut nimic despre „afacerile” inculpatului R. S. C. reține similar primei instanțe că aceste susțineri sunt infirmate de materialul probator de la dosar, administrat până la acest moment; astfel, pe de o parte coinculpatul R. S. a recunoscut în cadrul declarațiilor date, cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale că inculpații T. V. și L. A. au participat de bună voie și în cunoștință de cauză la întâlnirea care a avut loc la data de 22.07.2014 în localul Wolf din B.; anterior acestei întâlniri a avut loc o altă întâlnire între cei trei inculpați la un local de lângă Casa de pensii din B. în cadrul căreia inculpatul R. S. le-a spus celorlalți doi inculpați despre oportunitatea de a derula „afaceri” cu firma Zemtrum de la Cluj; le-a spus de asemenea despre posibilitatea de a încasa sume mai de bani din această „afacere” sub forma unor „comisioane”, existând deja încheiat un contract de comision pe numele suspectului T. Elemer cu firma Zentrum, comision care se ridica la 193 de mii de euro; această sumă urma să fie împărțită între coinculpați dacă inculpații T. V. și L. A. l-ar sprijini pe inculpatul R. S. să acceadă la factori de conducere din CFR Marfă, pentru a livra câteva vagoane spre firma martorului denunțător, urând bineînțeles ca o parte din bani să ajungă și la directorii din cadrul CFR B. sau București care ar fi sprijinit derularea „afacerii”. S-a stabilit de asemenea cu acea ocazie ca fiecare dintre inculpați să se folosească de relațiile pe care le au cu funcționari din CFR (exemplu L. A. cu M. I. fost mare sindicalist CFR, iar T. V. cu directorul M. de la Direcția de Linii din cadrul SNCFR infrastructură pe care îl cunoștea). Cu aceeași ocazie inculpatul R. S. a înmânat inculpatului T. V. numărul de telefon ale martorului denunțător A. S..
Inculpatul R. S. mai susține în declarația sa că a spus celorlalți coinculpați că deține un contract încheiat între CFR Marfă și S.C. Zemtrum Prime S.R.L. care este fals dar în baza căruia speră ca CFR Marfă să livreze totuși, cu sprijinul unor funcționari din SNCFR marfa înscrisă în contract; tocmai pentru identificarea unor astfel de funcționari, care să pună în executare contractul avea nevoie de sprijinul coinculpaților T. V. și L. A..
Această declarație a inculpatului R. S. nu este singurul mijloc de probă care relevă implicare inculpaților T. V. și L. A. în traficul de influență exercitat de inculpatul R. S.; conținutul declarației inculpatului R. se coroborează atât cu declarațiile martorului denunțător A. Ș. care a arătat că din toată atitudinea inculpaților T. V. și L. A. de la localul Wolf din data de 22.07.2014 a înțeles că îl vor sprijini pentru punerea în executare a contractului pe care i-l prezentase inculpatul R. S. în acea zi întrucât și ei au cunoștințe la CFR;
Pe altă parte, din interceptările convorbirilor ambientale de la acea dată rezultă că inculpații T. V. și L. A. s-au implicat activ în discuțiile purtate despre contractul de vânzare cumpărare prezentat cu aceeași ocazie de inculpatul R. S.; la data de 21.07.2014 inculpatul T. V., l-a apelat telefonic pe denunțător căruia i-a spus, că este „de la CFR!!!” cu toate că recunoaște în declarațiile date că nu avea nici o calitate la CFR. Inculpatul T. V. a preluat chiar contractul de vânzare cumpărare fals prezentat martorului denunțător odată cu plecarea de la local, după care, la solicitarea inculpatului R. S. s-a întors, împreună cu inculpatul L. A. și l-au predat inculpatului R. S. primind de la acesta 16 bancnote de câte 200 de lei (despre care știau că provin de la martorul denunțător) pentru a le împărți în mod egal.
În condițiile în care inculpatul T. V. s-ar fi deplasat la localul Wolf din B. la data de 22.07.2014 doar pentru a primi niște bani împrumut, așa cum susține acesta și dacă nu ar fi fost la curent cu „afacerea” discutată, nu se explică gestul acestuia de a-l suna cu o zi înainte pe martorul denunțător spunând că este „de la CFR” și nici acela de a lua la plecarea din local contractul fals prezentat martorului denunțător A. Ș. ca fiind real de către inculpatul R. S..
De asemenea, dacă inculpatul L. A. l-ar fi însoțit pe inculpatul T. V. pentru a lua acesta din urmă împrumut, fără a avea vre-o legătură cu „afacerea” pusă la cale de R., nu există nici o explicație pentru care l-ar fi sunat – în prezența martorului denunțător A. Ș. – pe fostul lider de sindicat M. pentru a-i spune că a doua zi se va deplasa la București cu o cunoștință din Cluj pentru a rezolva o problemă, urmând să se întâlnească a doua zi; de asemenea nu există nici o justificare pentru primirea unei părți egale cu cea a inculpatului T. V. din banii pe care inculpatul L. A. pretinde că i-a primit cu titlu de împrumut.
În acest context, C. reține, similar primei instanțe și contrar celor susținute de inculpații L. A. și T. V. că materialul probator de la dosar confirmă suspiciunea că inculpații L. A. și T. V. i-au acordat ajutor inculpatului R. S. pentru a trafica influența unor funcționari din cadrul SNCFR cumpărătorului de influență A. Ș.. Atât inculpatul T. V. cât și inculpatul L. A. l-au sprijinit pe suspectul R. S. să primească de la martorul denunțător A. Ș. suma de 5.000 de lei (cinci mii) de lei, din care ulterior fiecare a primit suma de 1.600 de lei, întărind convingerea cumpărătorului de influență că atât R. S. cât și ei, au influență asupra unor funcționari din cadrul Societății Naționale de Transport Feroviar de Marfă „CFR-MARFĂ” S.A. și Companiei Naționale de Căi Ferate „CFR”-S.A. (CFR Infrastructură) pe care îi vor determina să îndeplinească acte ce intră în îndatoririle lor de serviciu; cei doi inculpați i-au acordat și sprijin sus-numitului R. S. să folosească contractul de vânzare-cumpărare nr. CZ1/C.34/19.06.2014, ce apare încheiat între Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă „CFR-MARFĂ” S.A. și S.C. Zemtrum Prime S.R.L., cu Anexa 1 – Lista mijloacelor fixe supuse valorificării (3 file) și factura cu ., nr. 3247, din 19.06.2014, între cele două societăți, cunoscând că este fals, în vederea producerea unor consecințe juridice, prin predarea lui martorului denunțător A. Ș..
Apărările actuale ale inculpaților L. A. și T. V. precum și motivele acestora susținute în contestațiile formulate, sunt axate pe lipsa lor de vinovăție în ceea ce privește infracțiunile de uz de fals prev. de art. 323 teza I Cod penal reținute în sarcina lor – întrucât potrivit propriilor susțineri nu ar fi cunoscut că înscrisurile prezentate de inculpatul R. S. martorului denunțător sunt false - însă C. constată, pe de o parte că aceste infracțiuni nu au determinat arestarea preventivă a lor, arestarea dispunându-se doar pentru infracțiunile de complicitate la trafic de influență prev. de art. 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 291 alin. 1 Cod penal și la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (astfel încât cu privire la aceste infracțiuni starea de fapt va fi lămurită pe parcursul procesului penal prin probele ce se vor administra) iar pe altă parte că aceste înscrisuri constatate a fi false, prezentate denunțătorului reprezintă doar una dintre modalitățile prin care i s-a inoculat convingerea că toți inculpații au cunoștințe în diverse structuri ale SNCFR –ului și își vor exercita influențele pentru a pune în executare contractul de vânzare-cumpărare nr. CZ1/C.34/19.06.2014, aparent încheiat între Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă „CFR-MARFĂ” S.A. și S.C. Zemtrum Prime S.R.L și a încheia alte contracte similare.
Din ansamblul probelor administrate până în prezent se poate deduce deci că există o bănuială rezonabilă în ceea ce privește infracțiunile pentru care inculpații au fost inițial cercetați penal, bănuială care nu trebuie să se sprijine pe probe cu aceeași greutate cu probele pe care se sprijină o hotărâre pe fondul cauzei; probele la care face referire textul de la art. 223Cod procedură penală nu presupun și nu au același nivel de certitudine cu cele pe care se poate întemeia o soluție de condamnare.
În acest context, constatarea Judecătorului de drepturi și libertăți de la Tribunalul B., în sensul că materialul probator existent până în prezent la dosar conduce la concluzia că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpat nu au dispărut și nici nu s-au modificat ci acestea subzistă în continuare, este corectă.
Pe altă parte, pe lângă infracțiunile care au fost avute în vedere la arestarea preventivă a inculpaților, au mai fost identificate, după arestarea preventivă a acestora și alte infracțiuni pentru care s-a extins urmărirea penală și s-a pus în mișcare acțiunea penală.
Prin ordonanța din data de 11.08.2014, ora 08,00, a fost extinsă urmărirea penală și s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului R. S. pentru încă 12 fapte penale: 4 infracțiuni de înșelăciune în forma tentativei prev. de art. 32 alin. 1 Cod penal raportat la art. 244 alin. 1 și 2 Cod penal, 3 infracțiuni de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 320 alin. 1 Cod penal, 3 infracțiuni de uz de fals prev. de art. 323 teza I Cod penal, o infracțiune de instigare la la infracțiunea de falsificare de instrumente oficiale în formă continuată prev. de art. 47 Cod penal raportat la art. 317 alin. 1 Cod penal cu aplic art. 35 alin. 1 Cod penal și o infracțiune de folosire de instrumente false prev. de art. 318 Cod penal).
Prin ordonanțele din data de 18.08.2014, ora 08,00 a fost extinsă urmărirea penală și s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpaților T. V. și L. A. pentru încă o faptă penală, respectiv complicitate la tentativă la infracțiunea de înșelăciune în formă agravantă prev. de art. 48 alin. 1 Cod penal și art. 32 alin. 1 Cod penal raportat la art. 244 alin. 1 și 2 Cod penal.
Dacă infracțiunile de trafic de influență reținute în sarcina inculpaților, fie în forma autoratului fie a complicității, au vocație la arestare preventivă, fiind menționate în mod expres în dispozițiile art. 223 alin. 2 Cod procedură penală ca infracțiuni de corupție iar cele de înșelăciune în forma tentativei prev. de art. 32 alin. 1 Cod penal raportat la art. 244 alin. 1 și 2 Cod penal pot fi încadrate în dispozițiile art. 223 alin. 2 teza ultimă din Cod procedură penală, infracțiunile de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 320 alin. 1 Cod penal, și uz de fals prev. de art. 323 teza I din Codul penal pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpaților nu au vocație la arestare preventivă nici potrivit tezei I din art. 223 alin. 2 și nici potrivit tezei a II-a din același aliniat.
Cu toate acestea, infracțiunile care nu au vocație la arestare preventivă reținute în sarcina inculpaților și pentru care există într-adevăr suspiciunea rezonabilă că au fost săvârșite de inculpați, conturează amploarea activității infracționale a fiecăruia dintre inculpați, perseverența infracțională și multitudinea normelor penale încălcate.
Infracțiunile pe care sunt băniți că le-au comis inculpații și pentru care au fost arestați preventiv sunt foarte grave; gravitatea acestora rezultă pe de o parte din natura relațiilor sociale lezate cât și din modalitatea concretă în care aceștia au acționat: și-au unit eforturile pentru a convinge cumpărătorul de influență de faptul că au o influență reală asupra unor funcționari din cadrul SNCFR, i-au pus la dispoziție și acte false, care purtau aparent însemnele Societății Naționale de Transport Feroviar de Marfă „CFR-MARFĂ” S.A. și Companiei Naționale de Căi Ferate „CFR”-S.A. (CFR Infrastructură), au purtat convorbiri telefonice cu unii dintre funcționarii la care au pretins că aveau trecere tocmai pentru a întării convingerea cumpărătorului de influență că influența lor este reală, au pretins prin disimulare sume foarte mai de bani pentru serviciile oferite și au primit o parte din acești bani.
În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpaților s-a reținut corect de către judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul B. că nici unul dintre inculpați nu se află la primul contact cu legea penală. Din fișele de cazier judiciar existente la dosar rezultă că inculpatul R. S. a suferit până în prezent două condamnări pentru infracțiuni de înșelăciune; acesta este cercetat în prezent în dosarele nr. 12.225/P/2013, 6585/P/2014 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria B., cu privire la fapte de înșelăciune și fals. După arestarea preventivă a acestui inculpat a mai fost identificat dosarul nr. 1939/P/2013, aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. și în prezent declinat la P. de pe lângă judecătoria Sector 2 București, privind pe inculpatul R. S., având ca obiect același fel de fapte de înșelăciune, cu o pagubă de 170.000 de lei, produsă față de persoana vătămată S.C. Euro Tools Best S.R.L. București.
Inculpatul L. A. a suferit o condamnare la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea unei infracțiuni de evaziune fiscală și a mai fost sancționat administrativ încă de două ori pentru fapte de înșelăciune, fapte de încălcare a legislației contabilității și evaziune fiscală, iar inculpatul T. V. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare în anul 2000 pentru comiterea infracțiunilor de delapidare și fals, în prezent fiind pusă în mișcare acțiunea penală împotriva sa într-un alt dosar al Parchetului de pe lângă C. de A. B. pentru infracțiuni la legea circulației pe drumurile publice și vătămare corporală din culpă.
Este adevărat că inculpații au întemeiate familii, locuri de muncă și domicilii stabile iar unii dintre ei au situații familiale dificile având în întreținere copii minori. Cu toate acestea judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul B. a sesizat corect că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă în continuare, la mai puțin de 30 de zile de la arestarea lor preventivă, un pericol concret pentru ordinea publică. Inculpatul R. S. deși a fost sincer, recunoscând comiterea faptelor a dat dovadă de perseverență pe calea infracțională; noile infracțiuni reținute în sarcina sa în acest dosar conturează o înclinație a acestuia spre comiterea de fapte penale, iar numărul mare al infracțiunile pentru care este cercetat în prezent conduce la concluzia că inculpatul și-a stabilit un mod de viață din înșelarea diverselor persoane, fie prin traficarea influenței unor funcționari publici fie prin inducerea în eroare a reprezentanților unor societăți comerciale; ca atare, riscul ca acesta, odată pus în libertate să-și reia comportamentul infracțional este foarte crescut. Pe altă parte atitudinea procesuală a inculpaților L. A. și T. V. de negare a implicării lor în desfășurarea activității infracționale în ciuda elementelor probatorii administrate până în prezent dovedește o lipsă de conștientizare a gravității faptelor reținute în sarcina lor și un dispreț față de regulile de conviețuire socială. Este dreptul inculpaților să nu recunoască acuzațiile care li se aduc, fără ca această situație să se poată răsfrânge în procesul penal împotriva lor, însă atunci când versiunea prezentată de inculpați este contrazisă de restul materialului probator de la dosar, organele judiciare pot aprecia ca nesinceră poziția procesuală adoptată de inculpați. Lăsați în libertate, inculpații ar putea zădărnici aflarea adevărului în dosar, ar putea influența normala desfășurare a procesului penal – prin influențarea martorului denunțător și a celorlalți martori din dosar – si nu în ultimul rând, pe fondul dificultăților financiare pe care le au, ar pute relua activitatea infracțională mai ales că scopul pentru care au fost comise faptele reținute în sarcina lor este evident obținerea ilicită de bani și implicit suplimentarea veniturilor neîndestulătoare câștigate licit de inculpați.
În aceste condiții, judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul B. a apreciat în mod corect că în speță sunt îndeplinite cerințele legale pentru a se putea dispune conform art. 234 Cod procedură penală prelungirea cu încă 30 de zile a măsurii arestării preventive luată față de inculpații R. S., T. V. și L. A.; această măsură continuă să fie proporțională cu scopul urmărit și este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, pentru apărarea ordinii publice, a prevenirii unei alte infracțiuni, astfel că sunt îndeplinite, condițiile prevăzute de art. 202 alin. (3) Cod procedură penală contrar celor susținute de inculpat.
Cauza se află în continuare în etapa urmăririi penale. Înlăuntrul perioadei în care inculpații au fost arestați preventiv au fost dispuse percheziții informatice, obținerea datelor financiare și alte date de interes în cauză, urmând ca cele astfel rezultate să fie valorificare procesual în cursul cercetărilor.
Se impune continuarea cercetărilor, astfel cum au indicat în referatul cu propunere de prelungire a arestării preventive organele de urmărire penală, prin reaudierea inculpaților ori de câte ori va fi necesar pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, extinderea urmăririi penale cu privire la alte fapte și alte persoane, audierea altor martori și obținerea tuturor datelor de interes (precum situația privind modalitatea obținerii ștampilelor false, verificarea aspectelor privind scrierile și subscrierile de pe documentele false și dacă mai există astfel de exemplare originale etc.), în vederea stabilirii împrejurărilor în care rezultă că au fost săvârșite faptele reținute.
Este adevărat că parchetul are obligația să probeze necesitatea luării respectiv a prelungirii măsurii arestării preventive, în concret pericolul pe care o persoană, lăsată liberă îl prezintă pentru ordinea publică la momentul luării sau prelungirii măsurii, însă pentru a fi probată îndeplinirea condiției impuse de art. 223 alin. 2 Cod procedură penală organele de urmărire penală și instanțele nu au obligația de a administra probe separat ci împrejurarea pericolului pe care îl prezintă inculpatul pentru ordinea publică se poate desprinde din elementele de probațiune existente la dosar, administrate pentru dovedire existenței faptei și a vinovăției autorului; or, în acest dosar această stare de pericol se desprinde tocmai din modalitatea în care se reține că ar fi fost comise faptele, numărul participanților, sumele mari de bani pretinse cumpărătorului de influență, mijloacele frauduloase folosite precum și atitudinea de dispreț a inculpaților față de normele de conviețuire socială, rezultată din încălcarea repetată de-a lungul timpului a normelor penale și eforturile conjugate depuse în prezent de aceștia de a induce cumpărătorului de influență convingerea că influența lor este reală, în scopul obținerii de bani.
Măsura este proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpaților și necesară așa cum am arătat în scopul prevenirii săvârșirii unor alte infracțiuni dar și pentru buna desfășurare a procesului penal și pentru apărarea ordinii publice. Interesul societății, în sensul privării de libertate a inculpaților are la acest moment o pondere mai mare decât interesul subiectiv al fiecăruia dintre inculpați de a fi cercetat penal în stare de libertate. Judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul B. a apreciat corect că o asemenea faptă produce un sentiment de profundă nesiguranță în rândul membrilor unei comunități, necesitând un răspuns adecvat din partea organelor judiciare, de natură a descuraja pe viitor faptele antisociale de corupție.
Deși prin cerile formulate și reiterate în cadrul contestațiilor promovate inculpații au arătat că măsura arestării preventive luată față de ei în urmă cu aproximativ o lună nu mai este oportună, ci se impune înlocuirea ei cu o altă măsură mai ușoară respectiv arestul la domiciliu sau controlul judiciar, judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul B. a reținut în mod corect că și în prezent măsura procesuală preventivă existentă față de inculpați este legală și temeinică, neintervenind elemente din care să rezulte necesitatea înlocuirii ei cu o măsură mai blândă ci dimpotrivă privarea de libertate în continuare a inculpaților este justificate și prin reținerea în sarcina inculpaților a unor noi infracțiuni, descoperite după arestarea preventivă.
În considerarea celor expuse, C., în baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge ca nefondate, contestațiile formulate de inculpații R. S., T. V. și L. A. împotriva încheierii nr. 77/UP/19.08.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._, pe care o va menține.
În baza art. 272 Cod procedură penală se va suporta din fondurile Ministerului de Justiție și se va plăti Baroului B. suma de 200 lei reprezentând onorariul avocaților desemnați din oficiu în procedura contestației pentru inculpații R. S. și T. V..
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală vor fi obligați inculpații R. S. și T. V. să plătească statului câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, iar inculpatul L. A. va fi obligat să plătească statului cu același titlu suma de 100 lei.
Pentru aceste motive
În numele legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de inculpații R. S. (fiul lui T. și V., născut la data de 09 septembrie 1961, în .) deținut în arestul IPJ B. în baza mandatului de arestare preventivă nr. 34/UP/24.07.2014 emis de Tribunalul B., T. V. (fiul lui C. și L., născut la data de 01 februarie 1957, mun. București – Sector 1) deținut în arestul IPJ B. în baza mandatului de arestare preventivă nr. 35/UP/24.07.2014 emis de Tribunalul B. și L. A. (fiul lui M. și E., născut la data de 10 decembrie 1962, în mun. S., jud. B.) deținut în arestul IPJ B. în baza mandatului de arestare preventivă nr. 36/UP/24.07.2014 emis de Tribunalul B., împotriva încheierii nr. 77/UP/19.08.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._, pe care o menține.
În baza art. 272 Cod procedură penală se suportă din fondurile Ministerului de Justiție și se plătește Baroului B. suma de 200 lei reprezentând onorariul avocaților desemnați din oficiu în procedura contestației pentru inculpații R. S. și T. V..
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă inculpații R. S. și T. V. să plătească statului câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, iar pe inculpatul L. A. îl obligă să plătească statului cu același titlu suma de 100 lei. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.08.2014.
PREȘEDINTE,
N. H., judecător de drepturi și libertăți
Grefier
A. O.
Red. N.H./ 16.10.2014
Tehnored. A.O./17.10.2014/ 5 ex.
Jud. fond B. B.
| ← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... | Arestare preventivă. Art.223 NCPP. Decizia nr. 44/2014. Curtea... → |
|---|
