Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 630/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 630/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 02-10-2015
ROMÂNIA
C. DE A. B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 630/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din data de 02 octombrie 2015
Instanța constituită din:
Completul de judecată A1:
Președinte – A. M. - judecător
Judecător - A. D.
Grefier - A. I. P.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror A. C. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul B. E. împotriva sentinței penale nr.58 pronunțată de Judecătoria S. G. la data de 18 mai 2015 în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 24 septembrie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul dispozițiilor art. 391 Cod procedură penală, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 02 octombrie 2015, când,
CURTEA:
Asupra apelului penal de față, constată:
Prin sentința penală nr.58/18.05.2015, pronunțată în dosar nr._, Judecătoria Sf. G., în baza art. 396 al. 6 Cod procedură penală raportat la art.16 al.1 lit. g Cod procedură penală a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului B. E., fiul lui T. și L., născut la data de 16.10.1972 în mun. Sf. G., jud. C., domiciliat în mun. Sf. G., ., ., ., în prezent arestat în penitenciarul C. jud. B., cetățean român, studii 8 clase, căsătorit, cu antecedente penale, sub aspectul comiterii infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228 al.1, art. 229 al.1 lit. b și d, al.2 lit. b Cod penal, ca urmare a împăcării părților.
În baza art.272 al.1 Cod penal cu aplicarea art.396 al.10 Cod procedură penală a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni (un an și șase luni) închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de influențarea declarațiilor.
În baza art. 15 al. 2 din Legea nr. 187/2012 raportat la art.83 din Vechiul Cod penal a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 25/03.06.2013 a Tribunalului C. (definitivă prin decizia penală nr.2544/12.09.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) și a dispus executarea în întregime a pedepsei, alături de pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul executând în final pedeapsa de 2 ani ( doi ani ) închisoare.
A dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii din data de 09.06.2012 până în 10.06.2012 (conform sentinței penale nr. 25/2013 a Tribunalului C.), durata reținerii și arestării preventive de la data de 16.02.2015 la zi și a menținut starea de arest a inculpatului.
A constatat că persoanele vătămate A. Szabolcs Norbert, domiciliat în municipiul S. G. . jud. C. și B. S. B., cu domiciliul în municipiul S. G. .. 12 ., au renunțat la pretențiile civile formulate inițial în cauză.
A constatat că prin încheierea din data de 24.03.2015 s-a dispus ridicarea măsurii asiguratorii a sechestrului și restituirea bunurilor menționate în ordonanța din data de 27.02.2015 dată în dosar nr. 3210/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria S. G. către persoana interesată B. M..
A dispus ridicarea măsurii asiguratorii a sechestrului instituit prin ordonanța din data de 23.02.2015 a Parchetului de pe lângă Judecătoria S. G. și restituirea către inculpat a sumelor de 3000 lei, 180 euro și_ forinți, ca urmare a împăcării părților sub aspectul infracțiunii de furt calificat și a renunțării la pretențiile civile de către persoanele vătămate.
În baza art. 112 al. 1 lit. d Cod penal a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 100 lei (menționată în ordonanța din data de 23.02.2015 a parchetului de pe lângă Judecătoria S. G.) .
A dispune restituirea către inculpat a cheii ridicate și depuse la camera de corpuri delicte a IPJ C. potrivit dovezii . nr._/26.02.2015.
A dispus confiscarea specială de la inculpat a telefonului mobil marca Samsung aflat la camera de corpuri delicte a IPJ C. potrivit dovezii . nr._/ 26.02.2015.
A obligat pe inculpat la plata sumei de 450 lei și pe persoanele vătămate la plata către stat a sumelor de câte 10 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
A admis cererea de sesizare a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 al. 2 din legea nr. 187/2012 formulată de apărătorul inculpatului.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit depoziției numitului Bakk P. A. (fila 183), din luna octombrie 2013 până la sfârșitul lunii decembrie 2014 numitul Bakk A. P. (inițial inculpat în cauză) a locuit la domiciliul martorului Mike B., pe . S. G., fiind vecin cu persoana vătămată A. Szabolcs Norbert.
În această perioadă inculpatul B. E. l-a căutat pe Bakk P. A., pe care îl cunoștea, iar cu acea ocazie inculpatul a aflat că persoana vătămată A. Szabolcs Norbert deține suma de_ euro în locuința sa, sumă pe care urma să o întrebuințeze pentru achiziționarea unui apartament.
În luna octombrie 2014, inculpatul i-a propus numitului Bakk P. A. să îl ajute să sustragă bani din locuința persoanei vătămate, acesta din urmă fiind de acord și urmând să primească 20% din suma pe care inculpatul urma să o sustragă .
La sfârșitul lunii noiembrie 2014 inculpatul i-a remis lui Bakk P. A. un telefon mobil marca Samsung, cei doi urmând să țină legătura prin telefon, înțelegerea fiind în sensul ca Bakk P. A. să îi trimită inculpatului un mesaj de pe acel telefon, în momentul în care persoana vătămată urma să plece de la domiciliu.
Totodată, Bakk P. A. i-a indicat inculpatului modul în care erau poziționate camerele din locuința persoanei vătămate, precum și faptul că locuința nu era prevăzută cu alarmă .
La data de 11.12.2014, în jurul orelor 22,30 Bakk P. A. i-a trimis un mesaj inculpatului, prin care l-a anunțat că se afla împreună cu persoana vătămată la locuința martorului Mike B., inculpatul luând în acel moment hotărârea de a pătrunde în locuința persoanei vătămate și de a sustrage bani.
Persoana vătămată a rămas în locuința martorului Mike B. până în jurul orelor 01,00, după care s-a deplasat la domiciliu, constatând că locuința sa fusese spartă, iar din interior lipseau sumele de 1450 euro, 350 lei, bijuterii din aur, precum și tichete de masă, bunuri ce aparțineau persoanei vătămate și prietenei sale – persoana vătămată B. S. B..
Inculpatul nu a descris modalitatea de comitere a faptei, precizând doar că recunoaște comiterea acesteia .
Potrivit procesului verbal de cercetare la fața locului aflat la fila 27 dosar s-a constatat faptul că ușa principală de acces în locuință nu prezenta urme de forțare, iar fereastra unei încăperi de la demisol având destinația unei camere de fitness a fost găsită în poziția larg deschis fără urme de forțare, iar ușa aflată la capătului holului a fost găsită prezentând urme de forțare, în locuință fiind descoperite urme de răvășire, persoana vătămată reclamând sustragerea bunurilor menționate mai sus.
Ulterior, potrivit declarației lui Bakk P. A., inculpatul i-a trimis un mesaj pe telefon, prin care îi solicita să arunce telefonul în foc, numitul Bakk P. A. remițând însă acest telefon martorului Mike B., de unde a fost ridicat de către organele de poliție, Bakk P. A. menționând și faptul că după sărbătorile de C. l-a căutat pe inculpat, acesta fiind foarte precaut (verificând dacă Bakk P. A. nu avea aparatură tehnică de înregistrare), după care inculpatul i-a spus că a avut un complice la comiterea faptei și că ar fi sustras suma de 960 euro, precum și bijuterii din aur, cu acea ocazie inculpatul i-a remis lui Bakk P. A. suma de 600 lei pentru ajutorul acordat.
În ceea ce privește infracțiunea de furt calificat imputată inculpatului, constând în faptul că la data de 11/12.12.2014 acesta a pătruns în locuința persoanei vătămate A. Szabolcs Norbert, de unde a sustras sume de bani și bijuterii din aur, precum și tichete de masă, bunuri ce aparțineau persoanelor vătămate A. Szabolcs Norbet și B. S. B., instanța a avut în vedere faptul că astfel cum rezultă din manifestarea de voință a părților, exprimată în fața instanței de judecată, la termenul din 27.04.2015, părțile s-au împăcat, persoanele vătămate învederând faptul că nu mai au pretenții civile sau penale cu privire la inculpat, instanța procedând în consecință.
Sub aspectul comiterii infracțiunii de influențarea declarațiilor, imputată inculpatului, în fapt instanța a reținut următoarele:
La sfârșitul lunii noiembrie 2014 inculpatul l-a contactat pe Bakk P. A. la domiciliul martorului Mike B., inculpatul l-a întrebat dacă este interesat să câștige_ lei, în schimbul acestei sume Bakk P. A. urmând să fie prezentat ca martor într-un proces penal aflat pe rolul Curții de A. B. în care inculpatul era cercetat sub aspectul comiterii infracțiunii de evaziune fiscală.
Numitul Bakk P. A. a fost de acord cu propunerea inculpatului, iar peste două zile cei doi s-au deplasat la locuința socrilor lui Bakk P. A., iar aici inculpatul i-a dictat acestuia ce trebuia să spună la proces, inculpatul având asupra sa documente pe care le-a folosit pentru a-i dicta lui Bakk P. A. ce anume urma să declare în fața instanței de judecată.
Înțelegerea dintre cei doi a fost în sensul ca Bakk P. A. să declare în fața instanței că este unul din cei doi martori ce fuseseră propuși anterior de inculpat, dar care în realitate nu existau, iar porecla acestuia urma să fie „G.” .
În cursul lunii decembrie 2014 inculpatul l-a încunoștințat pe Bakk P. A. că urma să îl propună ca martor la termenul acordat de instanță pentru data de 20.01.2015, Bakk P. A. i-a solicitat inculpatului să-i remită jumătate din suma de bani promisă, însă inculpatul i-a spus că îi va da suma de 5000 lei după ce va depune mărturie, iar dacă Bakk P. A. nu este de acord, inculpatul va găsi o altă persoană în acest scop.
Bakk P. A. a fost de acord, discuția fiind auzită și de martorul Mike B..
Inculpatul și Bakk P. A. s-au întâlnit ulterior de mai multe ori, inculpatul spunându-i lui Bakk P. A. că acesta trebuia să învețe ce să declare la proces, cei doi interpretând chiar rolurile celor care participă la ședința de judecată (inculpatul interpretând rolului judecătorului).
În luna ianuarie 2015 inculpatul i-a remis lui Bakk P. A. cheia unei locuințe ce îi aparținea, situată pe .. S. G., inculpatul vizitându-l pe acesta după mutarea sa în locuință, după lăsarea întunericului.
Inculpatul i-a spus lui Bakk P. A. că nimeni nu trebuia să știe că acesta locuiește acolo, iar în timpul întâlnirilor dintre cei doi nicio altă persoană nu era de față.
Totodată, inculpatul i-a remis lui Bakk P. A. suma de 100 lei pentru a se deplasa la C. de A. B. în data de 17.02.2015, spunându-i că dacă nu va crea suspiciuni, inculpatul va scăpa de închisoare.
Organele de poliție au ridicat ulterior de la numitul Bakk P. A. cheia locuinței remisă de inculpat, precum și înscrisul ce cuprindea datele dictate de inculpat în cursul lunii decembrie 2014.
Starea de fapt astfel reținută rezultă din materialul probatoriu administrat, fiind de altfel recunoscută și de inculpat.
Astfel, în cursul urmăririi penale, inculpatul a menționat că recunoaște faptele imputate, nedorind să dea o declarație cu privire la modalitatea de comitere a acestora, însă în fața instanței a precizat faptul că i-a solicitat lui Bakk P. A. să dea declarație mincinoasă într-un dosar aflat pe rolul Curții de A. B. în care inculpatul era cercetat, spunându-i acestuia ce trebuia sa declare, promițându-i în schimb o sumă de bani.
Declarațiile de recunoaștere ale inculpatului s-au coroborat și cu celelalte mijloace de probă administrate, respectiv procesele-verbale din 14.01.2015 (fila 26) și din data de 15.01.2015 (fila 51), înscrisurile depuse la filele 53-58 dosar, din traducerea acestora rezultând aspectele pe care urma să le declare în fața instanței numitul Bakk P. A., referitor la fapta pentru care inculpatul era cercetat în acel dosar penal, înscrisurile aflate la filele 60-74 dosar și declarațiile numitului Bakk P. A. și martorului Mike B., dar și procesele verbale aflate la filele 291-320 dosar ce conțin redarea rezumativă a discuțiilor purtate de inculpat și Bakk P. A..
Pe baza întregului material probatoriu în sensul celor reținute, instanța a constatat că inculpatul se face vinovat de comiterea cu intenție directă, a faptei reținute în sarcina sa, respectiv a infracțiunii de influențarea declarațiilor prevăzută de art. 272 al. 1 Cod penal, în drept fapta acestuia care la sfârșitul lunii noiembrie 2014 l-a contactat pe numitul Bakk P. A. și i-a propus acestuia ca în schimbul sumei de_ lei, să accepte să fie audiat ca martor, la propunerea inculpatului, în cadrul unui proces penal aflat pe rolul Curții de A. B. în care inculpatul era cercetat sub aspectul comiterii infracțiunii de evaziune fiscală, i-a dictat acestuia aspectele pe care numitul Bakk P. A. urma să le declare în fața instanței de judecată, cei doi întâlnindu-se în repetate rânduri, inculpatul indicând în amănunt numitului Bakk P. A. ceea ce trebuie să declare în instanță, întrunind elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere prevederile art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările și modalitățile de comitere a faptei - prin oferirea unei sume de bani în schimbul depoziției mincinoase, prin indicarea în amănunt a aspectelor pe care numitul Bakk P. A. urma să le declare în fața instanței în procesul penal, inclusiv interpretând rolurile participanților la proces pentru un efect garantat, starea de pericol creată pentru valoarea socială, infracțiunea de influențarea declarațiilor fiind o infracțiune ce aduce atingere înfăptuirii justiției, depozițiile martorilor fiind deosebit de utile în activitatea instanțelor de judecată, a judecătorului chemat să soluționeze o cauză penală, tocmai de aceea o astfel de infracțiune prezintă în opinia instanței un grad ridicat de pericol social, scopul urmărit fiind acela de pronunțare a unei soluții de achitare cu privire la inculpatul ce fusese condamnat în primă instanță la o pedeapsă cu închisoarea sub aspectul comiterii infracțiunii pentru care a fost cercetat, conduita procesuală a inculpatului, persoana acestuia, inculpatul fiind condamnat anterior sub aspectul comiterii altei fapte de natură penală la o pedeapsă de 6 luni cu suspendare condiționată, comiterea faptei deduse judecății intervenind astfel în cursul termenului de încercare stabilit de instanță, mai mult, inculpatul fiind cercetat și condamnat în primă instanță sub aspectul comiterii unei alte fapte de natură penală, toate aceste aspecte denotând perseverență infracțională din partea inculpatului.
Instanța a avut în vedere și aspectele reliefate în cuprinsul referatului de evaluare
În considerarea celor dezvoltate mai sus, inculpatul a fost condamnat potrivit dispozitivului hotărârii.
Întrucât fapta dedusă judecății a fost comisă în cursul termenului de încercare stabilit prin sentința penală nr. 25/2013 a Tribunalului C., în baza art. 15 al. 2 din legea nr. 187/2012 raportat la art. 83 din Vechiul Cod penal instanța a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 25/03.06.2013 a Tribunalului C. (definitivă prin decizia penală nr. 2544/12.09.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) și va dispune executarea în întregime a pedepsei, alături de pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul executând în final pedeapsa de 2 ani ( doi ani ) închisoare.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, astfel cum a rezultat din declarația persoanelor vătămate, instanța a constatat că persoanele vătămate A. Szabolcs Norbert și B. S. B. au renunțat la pretențiile civile formulate inițial în cauză.
În ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 al. 2 din legea nr. 187/2012, instanța a constatat următoarele:
Apărătorul ales al inculpatului a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 al. 2 din legea nr. 187/2012, față de dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituția României, cu raportare și la decizia Curții Constituționale nr. 265/2014 prin care s-a stabilit în sensul că aplicarea legii penale mai favorabile se apreciază în mod global, apărătorul inculpatului susținând că dispozițiile art. 15 al. 2 din Legea nr. 187/2012 încalcă dispozițiile Constituției României, inculpatul fiind trimis în judecată sub aspectul comiterii unei infracțiuni după . Noului cod penal, legea penală aplicabilă fiind astfel legea nouă, or, dispozițiile art. 15 al. 2 din legea nr. 187/2012 fac referire la situații tranzitorii, stabilind faptul că regimul suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute la alin. 1 din textul de lege menționat, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de codul penal din 1969, astfel încât în situația de față ar fi incidente atât dispoziții din legea penală nouă, cât și dispoziții din legea penală veche, iar în atare situație inculpatul nu ar putea beneficia de aplicabilitatea art. 91 din Codul penal nou referitor la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei eventual aplicate.
În consecință, fiind îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 al. 1 din legea nr. 47/1992, instanța a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale și a dispus sesizarea acesteia pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 al. 2 din Legea nr. 187/2012 față de dispozițiile din Constituția României invocate de apărătorul inculpatului.
Cu privire la opinia instanței asupra excepției de neconstituționalitate s-a apreciat că această excepție nu este întemeiată.
Astfel, textul art. 15 al. 2 din legea nr. 187/2012 stabilește faptul că regimul suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute la alin. 1 din textul de lege menționat, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de codul penal din 1969.
Textul de lege menționat a fost instituit pentru situațiile tranzitorii, în situația în care, anterior intrării în vigoare a noului Cod penal, inculpatul săvârșise o infracțiune pentru care a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea în modalitatea suspendării condiționate prevăzute de Vechiul Cod penal, prin textul art. 81.
Prin decizia nr. 265/2014 din 6 mai 2014 a Curții Constituționale s-a stabilit faptul că dispozițiile art. 5 Cod penal (referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile) sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
Astfel, legea penală mai favorabilă se stabilește având în vedere momentul comiterii faptei, precum și (în situația în care de la momentul comiterii faptei și până la soluționarea cauzei a existat o succesiune de legi ) criteriile de incriminare, condiții de incriminare, limite de pedeapsă, modalități efective de executare, etc., stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile fiind efectuată în mod global.
Textul art. 15 al. 2 din legea nr. 187/2012 a avut însă în vedere, astfel cum s-a reținut mai sus, acele situații tranzitorii, când inculpatul a comis o altă infracțiune anterior intrării în vigoare a noului cod penal, pentru care i se aplicase o pedeapsă cu închisoarea în modalitatea suspendării condiționate, suspendare ce nu fusese revocată.
De altfel, în practica judiciară s-a invocat problema aplicării dispozițiilor art. 15 al. 2 din legea nr. 187/2012 sau a dispozițiilor referitoare la pluralitatea intermediară, practica instanțelor de judecată, de altfel și decizia Înaltei Curți de casație și Justiție pronunțată în materie fiind în sensul aplicării dispozițiilor art. 15 al. 2 din legea nr. 187/2012 în atare situație, nefiind vorba de stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile pentru o infracțiune în curs de judecată, ci de o situație tranzitorie în sensul reținut mai sus.
Astfel, nu se poate reține susținerea apărătorului inculpatului în sensul că prin aplicarea dispozițiilor art. 15 al. 2 din legea nr. 187/2012 s-ar ajunge la o combinare a prevederilor din legi succesive, inculpatul săvârșind fapta dedusă judecății după . noului cod penal, legea penală aplicabilă fiind în atare situație legea penală nouă, însă față de condamnarea sa anterioară la o pedeapsă cu închisoarea în modalitatea suspendării condiționate sunt incidente dispozițiile art. 15 al. 2 din legea nr. 187/2012, tocmai pentru astfel de situații legiuitorul a intervenit prin textul art. 15 al. 2 din legea nr. 187/2012 .
Textul art. 15 al. 2 din legea nr. 187/2012 nu contravine, în opinia instanței, dispozițiilor din Constituția României invocate de apărătorul inculpatului.
Față de aceste aspecte s-a apreciat că excepția invocată nu este întemeiată.
Împotriva hotărârii menționate a declarat apel inculpatul B. E., hotărâre criticată pentru netemeinicie și nelegalitate, apărătorul ales al apelantului inculpat solicitând instanței admiterea căii de atac promovate.
Potrivit dispozițiilor Noului Cod penal, apărătorul apelantului inculpat consideră că acesta nu se află în stare de recidivă, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite condițiile obiective prevăzute de art.41 Cod penal, ci acesta se află în situația unei pluralități intermediare, prevăzută de art.44 Cod penal.
În această situație, potrivit art.44 alin.2 Cod penal, apărătorul apelantului inculpat consideră că în cauză, în raport de prima pedeapsă aplicată inculpatului, respectiv cea de 6 luni închisoare cu suspendare, sunt aplicabile dispozițiile concursului de infracțiuni.
Potrivit dispozițiilor art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012 de punere în aplicare a Noului Cod penal, regimul suspendării simple sau sub supraveghere, ca urmare a intrării în vigoare a Noului Cod penal, rămâne în vigoare, astfel cum este stabilit prin Vechiul Cod penal.
În raport de aceste dispoziții, în fața instanței de fond apărarea a invocat excepția de neconstituționalitate a acestui articol de lege, susținând că acesta este neconstituțional, în condițiile în care împiedică aplicarea legii penale mai favorabile, însă C. Constituțională s-a pronunțat în sensul că dispozițiile art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012 sunt constituționale.
Un al doilea motiv de apel vizează aplicarea dispozițiilor art.75 alin.2 lit. b Cod penal referitoare la circumstanțele atenuante, care, potrivit art.76 alin.1 Cod penal, atrag diminuarea limitelor de pedeapsă cu o treime.
Sub acest aspect, apărătorul apelantului inculpat solicită instanței a constata că martorul Bakk P. A., propus de către inculpat în probațiune într-o altă cauză penală, nu și-a dus la îndeplinire declarația în legătură cu care a fost influențat de către inculpat.
În aceste condiții, apărătorul apelantului inculpat consideră că în cauză se poate face aplicarea dispozițiilor art.75 alin.2 lit.b Cod penal și reducerea limitelor de pedeapsă în mod corespunzător.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.417 alin.2 Cod procedură penală, curtea reține următoarele:
Inculpatul Balasz E. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, prevăzută de art.228 alin.1, art.229 alin.1 lit.b, d, alin.2 lit.b Cod penal și influențarea declarațiilor, prevăzută de art.272 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.38 alin.1 Cod penal, dat fiind faptul că în noaptea de 11/12.12.2014, în intervalul orar 22,00 – 1,00, inculpatul a pătruns prin efracție în locuința persoanei vătămate A. Szabolcs Norbert și a sustras 1450 euro, 350 lei, bijuterii din aur în greutate de 50-70 grame, tichete de masă, bunuri aparținând lui A. Szabolcs Norbert și B. S. B., iar la sfârșitul lunii noiembrie 2014 inculpatul l-ar fi contactat pe numitul Bakk P. A. propunându-i ca în schimbul sumei de 10.000 lei să accepte să fie audiat ca martor în cadrul unui proces penal aflat pe rolul Curții de A. B. unde era cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, inculpatul dictându-i acestuia aspectele pe care să le declare în fața instanței de judecată, pe care le-a indicat în amănunt, cei doi interpretând inclusiv rolurile celor care participă la ședința de judecată.
Audiat fiind în ședință publică la data de 27.04.2015 (fila 197 dosar judecătorie), inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor în modalitatea reținută prin actul de sesizare, astfel că starea de fapt a fost reținută prin coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală, respectiv declarațiile numitului Bakk P. A. și ale martorului Mike B., înscrisurile aflate la filele 60-70, procesele-verbale ce conțin redarea rezumativă a discuțiilor purtate între inculpat și Bakk P. A., conform cărora i-a solicitat acestuia din urmă să fie martor într-un dosar penal aflat pe rolul Curții de A. B., indicându-i ceea ce trebuia să declare.
Instanța de judecată a realizat o corectă încadrare juridică a faptelor comise de către apelantul inculpat B. E., dar și o individualizare corespunzătoare a pedepsei pentru infracțiunea de influențarea declarațiilor, prevăzută de art.272 alin.1 Cod penal.
Cu referire la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art.228 alin.1, art.229 alin.1 lit.b și d, alin.2 lit.b Cod penal, față de manifestarea de voință a părților exprimată la termenul de judecată din 27.04.2015, având în vedere prevederile art.231 alin.2 Cod penal și art.159 Cod penal, în mod legal, în baza art.396 alin.6 Cod procedură penală raportat la art.16 alin.1 lit.g Cod procedură penală, instanța a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului B. E., ca urmare a împăcării părților.
La stabilirea și aplicarea pedepsei pentru infracțiunea prevăzută de art.272 alin.1 Cod penal au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art.74 Cod penal, inclusiv conduita procesuală a inculpatului și persoana acestuia.
Sub acest din urmă aspect, elocvente sunt concluziile consilierului din cadrul Serviciului de Probațiune B., evidențiate în referatul de evaluare nr.87/15.05.2015 (filele 231 -232 dosar judecătorie), potrivit cărora „factorii care au determinat comiterea faptei – dacă va fi găsit vinovat – sunt de natură contextuală și psiho-individuală în contextul unor dificultăți financiare, dovedind o insuficientă asimilare și internalizare a normelor, capacitate diminuată de a aprecia consecințele în plan juridic în condițiile comiterii unei fapte de acest gen, în ciuda experimentării anterioare a consecințelor legii penale”.
Ca și factori ce ar putea conduce la reiterarea unui comportament infracțional sunt reținuți „trecutul infracțional, superficialitatea și dezinvoltura cu care se implică în întreprinderi și fapte cu potențial crescut de risc infracțional, gestionarea defectuoasă a intereselor personale, gândirea alternativă diminuată, tendințele achizitive accentuate, manifestate prin recurgerea chiar și la mijloace și căi aflate la limita ilicitului în vederea rezolvării problemelor, respectiv neasumarea responsabilității faptelor”.
În fața instanței de judecată, inculpatul B. E. a recurs la procedura în cazul recunoașterii învinuirii, cu consecința reducerii limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii cu o treime, conform art.396 alin.10 Cod procedură penală.
Chiar dacă numitul Bakk P. A. nu a fost audiat ca martor, curtea apreciază că infracțiunea prevăzută de art.272 alin.1 Cod penal este o infracțiune cu un grad de pericol social ridicat, întrucât inculpatul a urmărit obținerea unei soluții definitive de achitare în dosarul penal unde fusese condamnat în primă instanță la o pedeapsă cu închisoarea, cu executare în regim de detenție.
În atare împrejurări, nu pot fi reținute în sarcina inculpatului prevederile art.75 alin.2 lit.b Cod penal referitoare la circumstanțele atenuante judiciare, astfel că acest prim motiv de apel invocat – reducerea pedepsei sub minimul special – va fi respins ca nefondat.
Din fișa de cazier judiciar rezultă că apelantul B. E. a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, prin sentința penală nr.25/03.06.2013 a Tribunalului C., rămasă definitivă prin decizia penală nr.2544/12.09.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Cum fapta dedusă judecății a fost comisă înlăuntrul termenului de încercare menționat legal, în baza art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal, instanța de fond a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 6 luni închisoare, dispunând executarea în întregime a pedepsei alături de pedeapsa aplicată prin prezenta.
Prin apelul declarat, apărătorul inculpatului consideră că, în raport de pedeapsa de 6 luni închisoare, sunt aplicabile dispozițiile concursului de infracțiuni și nicidecum dispozițiile art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012.
Un atare motiv de apel invocat este nefondat.
Potrivit art.83 alin.1 Vechiul Cod penal, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
Există pluralitate intermediară de infracțiuni când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare și până la data la care pedeapsa este executată sau considerată executată, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune și nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă – art.44 alin.1 Cod penal.
În caz de pluralitate intermediară, pedeapsa pentru noua infracțiune și pedeapsa anterioară se contopesc potrivit dispozițiilor de la concursul de infracțiuni – art.44 alin.1 Cod penal.
În speță, în cazul pluralității de infracțiuni, cu referire la inculpat, contând într-o infracțiune pentru care s-a aplicat o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării pedepsei care nu atrage starea de recidivă și o infracțiune care este dedusă judecății și săvârșită în termenul de încercare, după . Noului Cod penal, stabilirea și executarea pedepsei, în urma revocării suspendării condiționate, se realizează potrivit art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raportat la art.83 alin.1 Cod penal anterior.
Conform art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012 măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal anterior se menține și după . Noului Cod penal, fiind o normă specială obligatorie care se aplică indiferent dacă există stare de recidivă sau pluralitate intermediară.
Norma tranzitorie nu face distincția între cele două forme ale pluralității de infracțiuni, revocarea operează distinct de regimul și tratamentul acestora, este obligatorie aplicarea ori de câte ori un inculpat va comite o infracțiune în termenul de încercare prevăzut de art.82 Cod penal (art.15 din Legea nr.187/2012) și după . Noului Cod penal.
De altfel, această problemă de drept a fost dezlegată prin Decizia nr.13/06.05.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, conform Deciziei nr.265/2014 a Curții Constituționale, în cazul pluralității de infracțiuni constând într-o infracțiune pentru care, potrivit Codului penal anterior, a fost aplicată printr-o hotărâre definitivă o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării, care conform art.41 alin.1 Cod penal, nu îndeplinește condițiile pentru a constitui primul termen al recidivei postcondamnatorii și respectiv o infracțiune săvârșită în termenul de încercare pentru care legea penală mai favorabilă este legea nouă, executarea pedepsei, în urma revocării suspendării condiționate, se realizează potrivit art.15 alin.2 din Legea nr.187/2002 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raportat la art.83 alin.1 Cod penal anterior.
Chiar dacă în speță nu se pune problema aplicării art.5 Cod penal, conform Deciziei nr.265/2014 a Curții Constituționale, problema de drept supusă analizei apelului este identică cu cea soluționată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv aplicarea sau nu a art.15 din Legea nr.187/2012 raportat la art.83 Cod penal anterior în cazul pluralității de infracțiuni comise de către inculpatul B. E. constând în infracțiunea pentru care s-a aplicat pedeapsa de 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării care nu îndeplinește condițiile pentru a constitui primul termen al recidivei și, infracțiunea prevăzută de art.272 alin.1 Cod penal săvârșită în termenul de încercare și sub imperiul Noului Cod penal.
În considerarea celor dezvoltate mai sus, în baza art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, se va respinge apelul declarat de inculpatul B. E. împotriva sentinței penale nr.58/18.05.2015 a Judecătoriei S. G., pronunțată în dosar nr._, hotărâre ce va fi menținută.
Se va deduce, în continuare, din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 19.05.2015 la 02.10.2015.
Onorariul interpretului de limbă maghiară, în cuantum de 34,72 lei, se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.
În temeiul art.275 alin.2 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de inculpatul B. E. împotriva sentinței penale nr.58/18.05.2015 a Judecătoriei S. G., pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Deduce, în continuare, din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 19.05.2015 la 02.10.2015.
Onorariul interpretului de limbă maghiară, în cuantum de 34,72 lei, se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Obligă inculpatul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 2.10.2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
A. M. A. D.
GREFIER
A. I. P.
Red. A.M./26.10.2015
Dact. A.I.P/27.10.2015/4 exemplare
Red.jud. fond: M.G.M./19.05.2015
| ← Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
