Ameninţare. Art.206 NCP. Decizia nr. 804/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 804/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 19-11-2015
ROMÂNIA
C. DE A. B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 804/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din data de 19 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
- Completul de judecată A3
- Președinte - N. H. - judecător
- Judecător- N. Țînț
- Grefier- O. S.
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – C. D. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul G. G. R. împotriva sentinței penale nr. 1310 din 22 iulie 2015, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 05 noiembrie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul dispozițiilor art. 391 Cod procedură penală, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 19 noiembrie 2015, când,
C U RT E A,
Constată că, prin sentința penală nr. 1310/22.07.2015, pronunțată de Judecătoria B. în dosar penal nr._, în temeiul art. 193 alin. 1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, s-a dispus condamnarea inculpatului G. G. R., C.N.P._, fiul lui G. G. și G. G., născut la data de 18.08.1984 în București, Sector 1, cetățean român, necăsătorit, studii 10 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, fără loc de muncă, fără antecedente penale, domiciliat în municipiul Pitești, Bulevardul N. B., nr. 3, ., . (în prezent arestat preventiv în urma măsurilor dispuse în cadrul dosarului penal nr._ al Judecătoriei B.), la pedeapsa în cuantum de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de amenințare în formă continuată (7 acte materiale, persoane vătămate B. M. și C. C. A.).
În temeiul art. 180 alin. 1 Cod penal din 1969, același inculpat a fost condamnat la două pedepse în cuantum de câte 3 luni închisoare fiecare pentru comiterea a două infracțiuni de lovire sau alte violențe (fapta din data de 28.03.2012, persoană vătămată B. M., precum și fapta din data de 04.12.2012, persoană vătămată B. M.).
În temeiul art. 180 alin. 2 Cod penal din 1969, inculpatul G. G. R. a fost condamnat la pedeapsa în cuantum de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe (fapta din data de 21.01.2013, persoană vătămată C. D.).
În temeiul art. 33 Cod penal din 1969 raportat la art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal din 1969, inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa cea mai grea, în cuantum de 1 an închisoare, la care a fost adăugat un spor de 6 luni pentru concursul de infracțiuni dedus judecății, urmând ca în final inculpatul G. G. R. să execute pedeapsa în cuantum de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. 1 Cod penal din 1969 raportat la art. 64 alin. 1 lit. a, teza a II-a și lit. b Cod penal din 1969, a fost interzisă inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice, precum și exercitarea dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În baza art. 861 Cod penal din 1969, executarea pedepsei a fost suspendată sub supraveghere pe o durată de 5 ani și 6 luni reprezentând termen de încercare stabilit în condițiile art. 862 Cod penal din 1969.
În temeiul art. 863 Cod penal din 1969, pe durata termenului de încercare, inculpatului i s-a impus respectarea următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În temeiul art. 863 Cod penal din 1969, în sarcina inculpatului a fost instituită obligația de a nu lua legătura cu persoanele vătămate C. D., B. M. și C. C. A..
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969, pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere, a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 359 alin. 2 Cod procedură penală anterior, i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 Cod penal din 1969, a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art. 111 Cod penal din 1969 raportat la art. 113 Cod penal din 1969, a fost adoptată măsura de siguranță constând în obligarea inculpatului G. G. R. la tratament medical până la însănătoșire.
În temeiul art. 113 Cod penal din 1969 raportat la art. 566 Cod procedură penală, s-a dispus ca, la data rămânerii definitive a prezentei, să se comunice Direcției de Sănătate Publică Argeș copie de pe dispozitivul hotărârii, precum și o copie de pe raportul de expertiză medico-legală nr. A6/1262/15 din data de 12.05.2015 întocmit de către I.N.M.L. M. Minovici; comunicarea se va face și Administrației Penitenciarului C., ca urmare a faptului că, la data adoptării măsurii inculpatul se afla arestat preventiv în cadrul locului de deținere precizat.
În temeiul art. 128 Cod procedură penală, s-a hotărât ca măsura de protecție adoptată la termenul de judecată din data de 17.11.2014, constând în supravegherea și paza locuinței persoanelor vătămate B. M. și C. D., să fie menținută până la data rămânerii definitive a prezentei.
În temeiul art. 19 Cod procedură penală și art. 397 Cod procedură penală raportat la prevederile art. 1357 Cod civil, Judecătoria B. a admis în parte acțiunea civilă formulată de persoana vătămată B. M., domiciliată în municipiul B., . B, ., fără forme legale în municipiul B., ., ., . G. R. fiind obligat la plata sumei în cuantum de 5.000 lei, reprezentând daune morale; a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de persoana vătămată C. D., domiciliată în municipiul B., ., . legale în municipiul B., ., ., . obligat la plata sumei în cuantum de 2.000 lei, reprezentând daune morale.
S-a luat act de faptul că, persoana vătămată C. C. A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 800 lei, din care suma de 370 lei reprezentând cheltuieli judiciare efectuate în fază de urmărire penală.
În temeiul art. 274 alin. 1, teza a II-a Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în cuantum de 200 lei, reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu, au fost lăsate în sarcina acestuia, urmând a se avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului B..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, faptul că, pe fondul stării de gelozie, în intervalul aferent perioadei 09.01._12, inculpatul G. G. R. a amenințat, în mod repetat, persoană vătămată B. M., în calitate de fostă concubină a acestuia, atitudinea inculpatului manifestându-se, în același sens, și față de persoana vătămată C. C., în calitate de angajator al victimei B. M..
Astfel, la data de 09.01.2012, victima a fost amenințată, în timp ce se afla la locul de muncă, respectiv restaurantul Keller Steak House, situat în municipiul B. .. 2, inculpatul manifestând o atitudine recalcitrantă, care a atras atenția persoanei vătămate C. C. A., în calitate de administrator al restaurantului menționat.
În continuarea acestui eveniment, la data de 11.01.2012, inculpatul a trimis de pe telefonul său cu numărul de apel_ pe telefonul mobil al persoanei vătămate C. C. A. două mesaje cu conținut de amenințare.
Ulterior, la data de 20.01.2015, inculpatul a adresat cuvinte amenințătoare victimei B. M. în timp ce aceasta se îndrepta spre locul de muncă, la aceeași dată, după cum se constata din conținutul planșei foto cu aspectele fixate cu ocazia examinării efectuată la data de 02.02.2012, victima primind mai multe mesaje de amenințare recepționate pe telefonul mobil marca Nokia, cu numărul_.
Textul amenințător al mesajelor expediate la data de 20.01.2012, se află într-o legătură directă cu manifestarea inculpatului din cursul aceleiași zile, când, deplasându-se spre restaurantul Keller Steak House, situat în municipiul B., având asupra sa un cuțit, a adresat cuvinte amenințătoare la adresa personalului care își desfășura activitatea în cadrul restaurantului, inclusiv la adresa persoanei vătămate C. C. A..
Din conținutul procesului-verbal întocmit la data de 20.01.2012, ora 11:40, s-a constatat că, în urma incidentului mai sus redat, a fost solicitată intervenția organelor de cercetare penală, care ajungând la locul faptei, au constat prezența inculpatului G. G. R..
În prezența martorilor L. A., A. R. L. și V. P., în calitate de angajați în cadrul restaurantului Keller Steak House, la data de 25.01.2012, inculpatul a amenințat persoana vătămată C. C. A..
Din conținutul declarațiilor formulate de martorii L. A., A. R. L. și V. P., care se completează cu aspectele fixate în conținutul procesului-verbal întocmit de către organele de cercetare din cadrul Poliției Locale B., Biroul Turistic, s-a constatat că, la data de 25.01.2015, inculpatul a fost imobilizat de către C. C. A., încercând să evite gestul inculpatului, care încercase să-l lovească cu un set de chei, pe care îl avea asupra sa.
Cu toate că, pe parcursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut nuanțat o parte din evenimentele petrecute în intervalul aferent perioadei 09.01._12, pe parcursul judecății, inculpatul a revenit asupra declarațiilor sale, precizând că nu-l cunoaște pe numitul C. C. A., precum nici alte persoane din anturajul persoanei vătămate B. M., infirmând că ar fi încercat să o caute la locul de muncă al acesteia, respectiv restaurantul Keller Steak House. Privitor la susținerile inculpatului, instanța de fond a constatat că, acestea sunt infirmate de materialul probator administrat în cauză.
În acest sens, de observat sunt probele testimoniale administrate în fază de urmărire penală, precum și procesele-verbale întocmite de organele de cercetare penală în urma evenimentelor petrecute la data de 20.01.2012, respectiv 25.01.2012, care au relevat împrejurarea conform căreia inculpatul s-a deplasat în mod repetat la locul de muncă al fostei sale prietene, manifestând o atitudine amenințătoare la adresa personalului din cadrul restaurantului Keller Steak House, precum și la adresa administratorului C. C. A., manifestare de natură să atragă intervenția organelor de cercetare.
La data de 28.03.2012, în jurul orei 23:00, precum și la data de 04.12.2012, în jurul orei 12:30, inculpatul G. G. R. a agresat victima B. M., în timpul în care aceasta se afla în scara blocului situat în municipiul B., ., scara E. La fața locului a fost solicitată intervenția unui echipaj de la serviciul de ambulanță, victimei fiindu-i acordate îngrijiri medicale, care nu au necesitat transportul său la spital. Inculpatul nu a mai putut fi găsit la fața locului.
În data de 04.12.2012, victimei i-au fost provocate zgârieturi la nivelul frunții și al mâinii drepte, constatate și de organele de poliție sosite la fața locului.
La data de 21.01.2013, în timp ce se afla în zona stației Sanitas, situată pe .. 40 din municipiul B., inculpatul a exercitat acte de violențe împotriva victimei C. D., în calitate de concubin al numitei B. M..
În urma loviturilor aplicate cu un corp contondent în zona frontală, victima a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 6-7 zile îngrijiri medicale.
În privința existenței discernământului inculpatului la data comiterii faptelor, instanța de fond s-a raportat la conținutul probelor științifice administrate în cauză.
Astfel, din conținutul raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 1360/E/24.05.2012 întocmit de Serviciul de Medicină Legală B., s-a constatat că, inculpatul a avut discernământul păstrat la data comiterii faptei, respectiv începând cu luna ianuarie 2012 și până în prezent, fără să fie relevată existența unei legături de cauzalitate între afecțiunea psihică a inculpatului, constând în tulburare schizofrenică, și manifestările comportamentale ale acestuia.
Concluziile actului medical analizat, care au fost avizate de către Comisia de Avizare și Control din cadrul Institutului Național de Medicină Legală M. Minovici, au fost confirmate prin conținutul raportului de nouă expertiză medico-legală psihiatrică A6/1262 întocmit la data de 12.05.2015. Potrivit concluziilor formulate în cuprinsul acestui raport de nouă expertiză medico-legală psihiatrică, în urma analizei tuturor actelor medicale relevante privitoare la situația medicală a inculpatului, precum și în urma examinării directe a acestuia, la data comiterii faptelor (perioada 09.01._12, și până în prezent), inculpatul a avut păstrată capacitatea psihică de apreciere critică asupra conținutului și consecințelor social negative ale faptelor pentru care este judecat, fapte în raport de care discernământul a fost păstrat; a fost evidențiată afecțiunea psihică de care suferă inculpatul, constând în tulburare de personalitate de tip mixt.
Cu toate că, raportul medical examinat în cauză infirmă concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 569/A1/10.12.2014 întocmit de către Serviciul Medico-Legal Argeș, concluzii care au relevat împrejurarea conform căreia, la data comiterii faptelor, inculpatul nu a avut discernământul păstrat, s-a apreciat în sensul că, aprecierile Comisiei de Nouă Expertiză Medico-Legală Psihiatrică din cadrul Institutului Național de Medicină Legală M. Minovici se impun a fi reținute în cauză, întrucât raportul de nouă expertiză medico-legală psihiatrică A6/1262/12.05.2015 are un caracter mult mai complex, analizând plenar situația inculpatului, prin raportare succesivă la examinarea directă a acestuia și la conținutul actelor medicale întocmite cu privire la situația sa, printre care și raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 569/A1/10.12.2014 întocmit de către Serviciul Medico-Legal Argeș.
Mai mult, de observat este faptul că, expertiza s-a efectuat conform normelor metodologice, prin examinare în cadrul comisiei formată din doi medici primari psihiatri și un medic primar legist, prin internare în cadrul Penitenciarului Jilava, comisia având la dispoziție dosarul cauzei, precum și toate actele necesare pentru a se pronunța cu privire la obiectivele formulate.
Analiza amplă a împrejurărilor cauzei în corelație cu rapoartele medicale efectuate în fază de urmărire penală, precum și în fază de judecată, dar și evidențierea examenului stării psihice prezente a inculpatului, constituie aspecte care, coroborat cu observațiile formulate mai sus, fundamentează opinia conform căreia, concluziile expuse în cuprinsul raportului de nouă expertiză medico-legală psihiatrică A6/1262/12.05.2015 au un caracter întemeiat, impunându-se menținerea acestora.
Referitor la încadrarea juridică oferită faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, din perspectiva aplicării legii penale mai favorabile, instanța de fond a apreciat în sensul că dispozițiile cuprinse în vechea reglementare se impun a fi reținute cu prioritate.
Astfel, având în vedere modalitatea de individualizare a executării pedepsei care se va stabili în cauză, constând în suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, instanța de fond a opinat în sensul că încadrarea juridică stabilită conform vechilor prevederi penale are un caracter mai favorabil; comparând măsura suspendării executării pedepsei sub supraveghere, cu măsura similară instituită prin dispozițiile art. 91 Cod penal, s-a constatat că, măsura de individualizare instituită prin vechea reglementare are un caracter mai favorabil atât sub aspectul conținutului, cât și al efectelor produse, constând în reabilitarea de drept a persoanei condamnate la împlinirea termenului de încercare.
Totodată, în sarcina inculpatului s-a reținut comiterea a trei fapte în condițiile concursului real de infracțiuni, iar dispozițiile cuprinse în art. 38-39 Cod penal, referitoare la tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni, au un caracter semnificativ mai sever, comparativ vechilor prevederi cuprinse în art. 33-34 Cod penal din 1969, privitoare la același aspect.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunile reținute în sarcina sa, au fost invocate prevederile art. 72 Cod penal din 1969, respectiv dispozițiile din partea generală a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute în conținutul normelor de incriminare reținute în cauză, gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acestora, motivul comiterii infracțiunilor și scopul urmărit, urmarea care s-ar fi putut produce, persoana inculpatului și conduita după comiterea infracțiunilor și în cursul procesului penal.
S-a reținut că, în abstract, gradul de pericol social al faptelor este unul ridicat, având în vedere că, prin actele de amenințare și violență exercitate asupra victimelor, se aduce atingere unor valori sociale de o maximă importanță, referitoare la integritatea moral-afectivă și fizică a persoanei. În concret, periculozitatea faptelor este relevată de caracterul repetat al actelor de executare, care s-au desfășurat pe o lungă perioadă de timp, debutând printr-o manifestare amenințătoare a inculpatului, pentru ca apoi, să se concretizeze în actele de violență exercitate asupra victimelor.
Sub același aspect, s-a observat că atitudinea inculpatului s-a manifestat atât cu privire la fosta sa concubină, cât și cu privire la persoane care făceau parte din anturajul acesteia, fiind de natură să instituie o stare efectivă de teamă și neliniște în privința victimelor.
Referitor la situația personală a inculpatului, s-a constatat că, deși, acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, în prezent acesta a fost condamnat în cadrul dosarului penal nr._ al Judecătoriei B., la pedeapsa în cuantum de 3 ani și 2 luni închisoare, soluție nedefinitivă în raport de calea de atac promovată de inculpatul G. G. R., în cadrul aceluiași dosar penal. În privința faptelor pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului în cadrul dosarului penal nr._, s-a arătat că sunt similare cu faptele judecate în prezenta cauză, aspect de natură să evidențieze tendința inculpatului spre manifestarea unui comportament agresiv și amenințător.
În mod favorabil inculpatului, a fost invocată atitudinea procesuală manifestată în cauză, în sensul că acesta a colaborat cu organele judiciare și, cu toate că în fază de judecată a negat orice acuzație reținută în sarcina sa, în cursul urmăririi penale a formulat declarații în sensul recunoașterii parțiale a faptelor cercetate în cauză.
Totodată, au fost menționate și concluziile formulate în cuprinsul actelor medicale întocmite în cauză, care au evidențiat, cu excepția raportului medico-legal întocmit de către Serviciul Medico-Legal Argeș, împrejurarea potrivit căreia, între afecțiunile psihice ale inculpatului și manifestările sale comportamentale nu există o legătură de cauzalitate directă.
Relativ la sporul aplicat pedepsei celei mai grele, s-a arătat că este determinat de perseverența infracțională a inculpatului care, în decursul perioadei aferentă intervalului 09.01._12, a amenințat și agresat, în mod repetat, persoană vătămată B. M., precum și alte persoane apropiate acesteia.
Sub aspectul pedepselor complementare și accesorii, s-a reținut faptul că, potrivit art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a noului Cod penal, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost determinată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă; în consecință, instanța de fond s-a raportat la prevederile cuprinse în art. 64-71 Cod penal din 1969, constatând inaplicabilitatea pedepsei complementare constând în interzicerea unor drepturi.
Incidența vechilor prevederi penale a fost reținută și în privința măsurilor de siguranță care pot fi dispuse pentru înlăturarea stării de pericol derivând din faptele cercetate, relevante sub acest aspect fiind prevederile cuprinse în art. 113 Cod penal din 1969, care autorizează adoptarea măsurii de siguranță constând în obligarea inculpatului la tratament medical, atunci când acesta prezintă pericol pentru societate din cauza unei boli ori a intoxicării cronice prin alcool, stupefiante sau alte asemenea substanțe.
Întrucât rapoartele medico-legale psihiatrice întocmite în cauză, în fază de urmărire penală și în fază de judecată, au relevat afecțiunile psihice ale inculpatului, constând în tulburare de personalitate de tip mixt, acesta prezentând un pericol semnificativ pentru societate, pericol care se conturează din prisma faptelor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, a fost adoptată măsura de siguranță constând în obligarea inculpatului G. G. R. la tratament medical până la însănătoșire.
În ceea ce privește modalitatea de individualizare a executării pedepsei, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile desprinse din prevederile cuprinse în art. 861 Cod penal din 1969, privitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere: pedeapsa stabilită nu depășește 4 ani închisoare, inculpatul nu a fost condamnat anterior și, raportat la natura infracțiunii și circumstanțele de ordin personal, se poate aprecia că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea pedepsei. În acest sens, se impune constatarea potrivit căreia, până la data comiterii faptelor din prezenta cauză, inculpatul a manifestat un comportament general corespunzător, orientat spre respectarea normelor de drept, cu toate că, în privința sa au fost efectuate acte de cercetare penală în cadrul a trei dosare penale aflate în competența Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung, fiind dispuse soluții de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unor amenzi administrative.
Deși afecțiunile medicale de care suferă inculpatul nu s-au aflat în legătură directă cu faptele reținute în sarcina sa, s-a apreciat că particularitatea situației sale medicale se impune a fi avută în vedere în procesul de individualizare al pedepsei, pentru ca represiunea penală instituită în privința sa să dobândească un caracter adecvat și proporțional cu gravitatea faptelor. În acest sens, atitudinea violentă exercitată asupra victimelor, printre care și fosta sa concubină, poate fi reprimată prin supunerea inculpatului unui program de supraveghere aflat în competența Serviciului de Probațiune și menținerea sa alături de membrii familiei.
Față de particularitățile cauzei, care au relevat că actele de amenințare și lovire au fost comise de inculpat pe fondul stării de gelozie, s-a opinat în sensul că, modalitatea optimă pentru reeducarea inculpatului și formarea unei atitudini adecvată situațional, constă în aplicarea unei pedepse, a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere pe durata unui termen de încercare, în interiorul căruia inculpatul va respecta o . obligații, de natură să contribuie la responsabilizarea sa și reprimarea riscului reluării comportamentului infracțional.
Pentru a se asigura respectarea corespunzătoare a dreptului la siguranță și integritate psihică și fizică a persoanelor vătămate, în temeiul art. 128 Cod procedură penală, măsura de protecție adoptată la termenul de judecată din data de 17.11.2014, a fost menținută până la data rămânerii definitive a prezentei.
Pe latura civilă a cauzei, în privința pretențiilor civile formulate de persoanele vătămate B. M. și C. D., s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile desprinse din prevederile art. 19 Cod procedură penală raportat la art. 1357 Cod civil, pentru admisibilitatea pretențiilor civile formulate în cadrul procesului penal: fapta ilicită – infracțiunile de amenințare și lovire sau alte violențe - prejudiciul creat, legătura directă de cauzalitate dintre acțiune și prejudiciu precum și vinovăția inculpatului sub forma intenției directe.
Caracterul întemeiat al acțiunilor civile formulate în cauză se desprinde din ansamblul probator, care a relevat starea de insecuritate instituită în privința victimelor, care începând cu anul 2012 au fost amenințate și agresate în mod constant de către inculpatul G. G. R..
În mod comun celor două persoane vătămate, C. D. și B. M., s-a constatat că, starea de disconfort emoțional instituită acestora a fost dublată de suferințele fizice cauzate în mod efectiv în urma actelor de lovire exercitate asupra lor. În acest sens, din cuprinsul actelor de constatare întocmite de către organele de cercetare penală, precum și din cuprinsul certificatului medico-legal nr. 162/E/22.01.2013 întocmit de Serviciul de Medicină Legală B., a rezultat că, în urma agresiunii exercitată asupra sa, victima C. D. a suferit leziuni traumatice, produse la data de 21.01.2013, pentru a căror vindecare a fost necesar un număr de 6-7 zile îngrijiri medicale.
Actele de violență, exercitate de inculpatul G. G. R., au produs urmări și în privința victimei B. M. care, la datele de 28.03.2012 și 04.12.2012, a fost identificată de către organele de cercetare penală, în timp ce se afla în scara blocului situat pe ., prezentând semne de violență. Cu toate că, în urma actelor de lovire exercitate asupra sa, victima nu a fost transportată la spital, această împrejurare nu este de natură să înlăture suferințele fizice susceptibile, în mod rezonabil, a fi fost cauzate prin fapta inculpatului.
În stabilirea cuantumului pretențiilor acordate în cauză, instanța de fond a precizat că actele de amenințare și agresiune au vizat cu precădere situația persoanei vătămate B. M., în calitate de fostă concubină a inculpatului, urmările faptelor cercetate în cauză dobândind un caracter mai sever în privința acesteia prin raportare la situația victimei C. D., apreciindu-se în sensul că daunele morale acordate sunt proporționale și adecvate pentru repararea prejudiciului cauzat victimelor.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul G. G. R., solicitând, prin intermediul concluziilor avocatului desemnat din oficiu, achitarea sa în temeiul art. 16 lit. d Cod procedură penală pe motiv de iresponsabilitate, drept cauză de neimputabilitate; în subsidiar, s-a solicitat reindividualizarea pedepsei în sensul aplicării amenzii sau a suspendării condiționate a executării pedepsei, inculpatul personal arătând că dorește reducerea pedepsei și a termenului de încercare.
Apelantul inculpat a criticat și modul de soluționare a acțiunii civile, cerând fie respingerea pretențiilor, fie reducerea cuantumului despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat.
Cu ocazia judecării cauzei în apel, nu au fost administrate probe, iar inculpatul nu a dorit să furnizeze noi declarații.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele, astfel cum cer dispozițiile art. 420 alin. 8 Cod procedură penală, dar în limitele prevăzute de art. 417 alin. 1 Cod procedură penală, C. constată următoarele:
Starea de fapt a fost corect stabilită, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și, nemijlocit, în cadrul cercetării judecătorești efectuate, instanța de fond analizându-le și valorificându-le în mod judicios; fără niciun dubiu în cauză rezultă vinovăția acestuia în comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, faptele constând în aceea că, în perioada 09.01._12, a amenințat persoanele vătămate B. M. și C. C. A., inducându-le o stare de temere; la datele de 28.03.2012 și 04.12.2012, a agresat victima B. M., în timpul în care aceasta se afla în scara blocului în care locuia fără forme legale, provocându-i suferințe fizice, iar la data de 21.01.2013, a lovit victima C. D., în calitate de concubin al numitei B. M., cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 6-7 zile îngrijiri medicale.
De altfel, prin motivele de apel nu au fost formulate critici cu privire la existența faptelor și încadrarea juridică a acestora.
În ceea ce privește susținerile apărătorului din oficiu al apelantului inculpat, privind incidența cauzei de neimputabilitate prevăzută de art. 28 Cod penal (iresponsabilitatea), apreciem că sunt neîntemeiate, întrucât prima instanță a arătat în considerentele sentinței motivele pentru care a reținut în soluționarea cauzei concluziile noului raport de expertiză medico-legală.
Reevaluând actele medico-legale întocmite în cauză, reținem că, din dispoziția primei instanțe, Serviciul Medico-Legal Argeș a întocmit raportul de expertiză medico-legală nr. 569/A1/10.12.2014, prin care s-a concluzionat în sensul că inculpatul suferă de tulburare schizoafectivă remisă terapeutic cu simptome reziduale interepisodic, iar la data comiterii faptelor nu a avut discernământul păstrat.
Întrucât concluziile acestei expertize erau în contradicție cu cele ale rapoartelor nr. 1360/E/24.02.2012 și nr. 222/E/21.02.2013, întocmite de Serviciul Județean de Medicină Legală B., Judecătoria B. a dispus efectuarea unui raport de nouă expertiză de către Institutul Național de Medicină Legală M. Minovici, precum și avizarea expertizelor medico-legale realizate în faza de urmărire penală.
Prin raportul de nouă expertiză medico-legală psihiatrică nr. A6/1262/15/12.05.2015, întocmit de comisia de nouă expertiză medico-legală din cadrul Institutului Național de Medicină Legală M. Minovici, efectuat cu internarea inculpatului în Spitalul Penitenciar București - Secția psihiatrie, în perioada 10.03._15, în urma analizării și corelării datelor probatorii, medicale și non-medicale, inclusiv lucrările întocmite de Serviciul Medico-Legal Argeș, s-a constatat că inculpatul a prezentat la data comiterii faptelor, ca și în prezent, tulburare de personalitate de tip mixt, având păstrată capacitatea psihică de apreciere critică asupra conținutului și consecințelor social negative ale faptelor pentru care este judecat și față de care discernământul a fost păstrat.
D. fiind că, potrivit art. 19 alin. 2 din H.G. nr. 774/2000 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină legală, avizarea se realizează din oficiu în cazul noilor expertize medico-legale, înainte ca actele noilor expertize să fie transmise instanțelor judecătorești, raportul anterior menționat a fost avizat la data de 13.05.2015 de Comisia de Avizare și Control de pe lângă I.N.M.L. București.
Având în vedere rolul Comisiei de avizare și control al actelor medico-legale, care funcționează în cadrul institutelor de medicină legală (de a verifica, evalua, analiza și aviza din punct de vedere științific conținutul și concluziile diverselor acte medico-legale realizate de serviciile de medicină legală județene, conform competenței teritoriale), la data de 27.05.2015, aceeași comisie a avizat și expertizele medico-legale întocmite în cursul urmăririi penale, ale căror concluzii erau în consens cu constatările comisiei de nouă expertiză medico-legală.
Rezultă așadar că existența discernământului inculpatului la data comiterii faptelor a fost stabilită în mod științific în cauză, noua expertiză medico-legală - realizată de Institutul Național de Medicină Legală M. Minovici în cadrul căruia funcționează singurul laborator de expertize medico-legale psihiatrice din țară - fiind cea mai înaltă formă de expertiză.
Relativ la modul în care a procedat la individualizarea pedepsei, se constată că prima instanță a valorificat judicios criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal din 1969; cuantumul fiecărei pedepse stabilite, orientat spre maximul special (în cazul infracțiunilor de amenințare, prevăzută de art. 193 alin. 1 Cod penal din 1969 și lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 1 Cod penal din 1969) ori către acest maxim (pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal din 1969), este de natură să reflecte atât pericolul social concret al faptelor săvârșite, cât și aspectele care caracterizează persoana inculpatului.
În ceea ce privește tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, C. apreciază că aplicarea pedepsei celei mai grele, de 1 an închisoare, este suficientă pentru atingerea scopului preventiv-educativ pe care aceasta trebuie să îl îndeplinească. În condițiile în care trei dintre cele patru pedepse stabilite de prima instanță sunt egale cu maximul special prevăzut de lege, apreciem că perseverența infracțională a inculpatului a fost sancționată, fiind reflectată în cuantumul pedepselor, nemaifiind necesară sporirea pedepsei celei mai grele.
D. urmare, instanța de apel va înlătura sporul de 6 luni închisoare și va aplica inculpatului G. G. R. pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.
Relativ la modalitatea de individualizare a executării pedepsei, este întemeiată opțiunea instanței de aplicare a suspendării sub supraveghere, prevăzută de art. 861 Cod penal din 1969, în cauză fiind întrunite toate condițiile impuse de textul de lege menționat.
Durata termenului de încercare, stabilită de prima instanță (de 5 ani și 6 luni), este însă disproporționată în raport cu scopul legitim urmărit. Potrivit art. 862 Cod penal din 1969, termenul de încercare în cazul suspendării sub supraveghere se compune din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care se adaugă un interval de timp, stabilit de instanță între 2 și 5 ani; în interiorul acestui interval, respectarea măsurilor de supraveghere și, după caz, a obligațiilor impuse de instanță, sunt de natură să asigure îndreptarea acestuia, astfel încât, la sfârșitul termenului de încercare, dacă nu a mai săvârșit alte infracțiuni, să fie reabilitat de drept.
Or, ținând seama de natura infracțiunilor comise de inculpat, precum și de conduita sa anterioară, apreciem că se impune reducerea duratei termenului de încercare de la 5 ani și 6 luni la 4 ani.
Criticile aduse de apelantul inculpat modului de soluționare a acțiunii civile exercitată în procesul penal de părțile civile B. M. și C. D., sunt nefondate.
În mod legal și temeinic prima instanță a apreciat că sunt îndeplinite condițiile legale, necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, astfel cum acestea sunt reglementate prin dispozițiile art. 1357 Cod civil. Faptele comise de inculpat au fost de natură să creeze părților civile un prejudiciu de natură nepatrimonială pentru a cărui reparare au fost acordate daunele morale în cuantum de 5.000 lei (pentru B. M.), respectiv, de 2.000 lei (pentru C. D.).
Caracterul repetat al amenințărilor, actele de agresiune fizică realizate efectiv de inculpat, au fost de natură să creeze părții civile B. M. conștiința că inculpatul îi poate face rău; de asemenea, leziunile corporale produse părții civile C. D. au creat acestuia o stare de temere, de neliniște, relativ la siguranța propriei persoane, fiind astfel justificate despăgubirile morale acordate celor două părți civile.
Relativ la cuantumul acestora, a fost corect determinat prin raportare la suferințele fizice și psihice încercate de părțile civile și este de natură să asigure o reparație echitabilă a prejudiciului moral. Se cuvine a fi menționat faptul că Judecătoria B. a cenzurat pretențiile formulate de părțile civile, care au solicitat 50.000 lei (B. M.), respectiv, 30.000 Euro (C. D.), astfel încât sumele acordate nu constituie o sursă de îmbogățire fără justă cauză a acestora.
În considerarea tuturor argumentelor de fapt și de drept expuse în cele ce preced, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, C. va admite apelul formulat de inculpatul G. G. R. împotriva sentinței penale nr. 1310/22.07.2015, pronunțată de Judecătoria B. în dosar penal nr._, pe care o va desființa sub aspectul modului de individualizare a pedepsei.
Rejudecând cauza în aceste limite, hotărârea apelată va fi reformată conform celor ce preced, iar celelalte dispoziții vor fi menținute.
În baza art. 272 Cod procedură penală, onorariul avocatului din oficiu asigurat inculpatului, privat de libertate în altă cauză, în sumă de 260 lei, se va suporta din fondurile Ministerului Justiției, se va plăti Baroului B., urmând a fi inclus în cheltuielile judiciare avansate de stat.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat urmează a rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de inculpatul G. G. R. împotriva sentinței penale nr. 1310/22.07.2015, pronunțată de Judecătoria B. în dosar penal nr._, pe care o desființează sub aspectul modului de individualizare a pedepsei.
Rejudecând în aceste limite,
Înlătură sporul de 6 luni închisoare și aplică inculpatului G. G. R. pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.
Menține modalitatea de executare a pedepsei și reduce durata termenului de încercare de la 5 ani și 6 luni la 4 ani.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Constată că apelantul inculpat este arestat în altă cauză.
Onorariul avocatului din oficiu asigurat apelantului inculpat, în sumă de 260 lei, se suportă din fondurile Ministerului Justiției, se plătește Baroului B. și se include în cheltuielile judiciare avansate de stat, care rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 noiembrie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
N. H. N. Țînț
GREFIER
O. S.
Red. N.Ț./24.11.2015
Dact. O.S./25.11.2015
3 exemplare
Jud. fond: T. C.
| ← Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
